Universitatea Oradea

Departamentul de Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă

Facultatea de Științe Socio-Umane

Specializarea : Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Anul de studiu : III

An universitar : 2021 – 2022

Studentă : Nicoruț Ioana - Andreea

Disciplina : Integrare și incluziune la vârstele mici

Semestrul II

Prof. Univ. Dr. Karla Melinda Barth /

Prof. Univ. Pascariu Constantin Cătălin

1
 Integrare, incluziune.

Pedagogia contemporană o educație pentru toți

În contextul acestei complexe legislații, dreptul de incluziune școlară se poate defini

prin acceptarea de către instituțiile de învățământ a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenență
etnică și socială, religie, naționalitate, rasă sau limbă.

Incluziunea în educație implică următoarele:

 -Valorizarea egală a tuturor elevilor şi cadrelor didactice.
 -Creşterea gradului de participare a elevilor la activităţile culturale, la cele comunitare şi
la parcurgerea curriculumului şi reducerea gradului de excludere a elevilor de la aceste
activităţi.
 -Transformarea culturii, politicilor şi practicilor din şcoli, astfel încât să răspundă
gradului de diversitate al elevilor din localitatea respectivă.
 -Reducerea barierelor din calea învăţării şi participării tuturor elevilor, nu doar a celor cu
deficienţe sau care intră în categoria celor cu „nevoi educative speciale”.
 -Învăţăminte de pe urma încercărilor de a depăşi barierele în calea accesului şi participării
anumitor elevi, în vederea introducerii unor schimbări în beneficiul elevilor, în general.
 -Perceperea diferenţelor dintre elevi ca fiind resurse prin care se poate sprijini actul de
învăţare, mai degrabă decât probleme de depăşit.
 -Recunoaşterea dreptului pe care îl are fiecare elev la educaţie în propria localitate.
 -Îmbunătăţirea condiţiei şcolilor în beneficiul cadrelor didactice şi al elevilor.
 -Întărirea rolului pe care îl are şcoala în dezvoltarea comunităţii şi promovarea valorilor,
cât şi în sporirea realizărilor comunitare.
 -Crearea şi stimularea unor relaţii de sprijin mutual între școală şi comunitate.
 -Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie reprezintă o premiză a incluziunii
sociale.

Integrare-incluziune

Integrarea este procesul de asimilare a elevului în cadrul învăţământului normal, proces

prin care elevul se adaptează şcolii în timp ce aceasta rămâne, în cea mai mare parte,

2
neschimbată. Incluziunea presupune ca şcolile şi sistemul educaţional, în general, să se schimbe
şi să se adapteze nevoilor elevului (M. Ainscow, 1998, Kisaji, 1999)

Incluziunea este diferită de integrare. Integrarea copiilor cu cerinţe speciale are în

vedere intrarea acestora în clasele obişnuite. Incluziunea se distinge de conceptul de integrare
prin faptul că integrarea presupune menţinerea în şcoală a aceluiaşi sistem, dar adăugarea
anumitor elemente care să răspundă elevilor cu nevoi diferite.

O paralelă între Şcoala integrată şi Şcoala incluzivă, preluată după Walker D. (1995),
scoate sintetic în evidenţă diferenţele de esenţă dintre cele două instituţii ce reprezintă de fapt
diferenţele dintre educaţia integrată şi educaţia incluzivă.

ŞCOALA INTEGRATĂ-se centrează pe: ŞCOALA INCLUZIVĂ-se centrează pe:

Nevoile elevilor speciali;
Remedierea/schimbarea educabililor;
Beneficile elevilor cu C.E.S.;
Expertiza(experienţă+competenţă şi calificare)
a profesorilor integratorişi parţial a
specialiştilor;
Intervenţie predominant etnic-procedurală, cu
elemente remediale preluate din Educaţia
specială;
Nevoile drepturile tuturor elevilor;
Schimbarea ŞCOLII însăşi după educabilii ei;
Beneficiile tuturor educabililor;
Experienţa şi inspiraţia responsabil procesată a
fiecărui profesor;
Predare de calitate, pentru toţi educabilii, prin
adecvare până la personalizare;

Educaţia incluzivă înseamnă reducerea oricărui tip de bariere în calea învăţării şi

participării: curriculum conceput necorespunzător (neatractiv) ,cadre didactice necalificate,
predare demotivantă, limba de predare neadecvată, clădiri inaccesibile, rasism instituţional.
Astfel se poate ajunge la dezvoltarea unor şcoli obişnuite care să fie capabile să răspundă
nevoilor tuturor elevilor.

Pentru a facilita îmbunătăţirea procesului de învăţare şi participare din şcoli a fost conceput
în Anglia, de către Tony Boot şi Mel Ainscow, un set de materiale, numit “INDEXUL DE
INCLUZIUNE”.

3
 Prin utilizarea indexului, se urmăreşte dezvoltarea unui sistem educaţional care să
încurajeze toţi elevii să înveţe şi să participe. Se încurajează analiza critică a fiecărui aspect
dintr-o şcoală, inclusiv a abordărilor didactice, curriculumului şi relaţiilor dintre cadre didactice
şi cadru didactic-elev. Se recunoaşte faptul că dezvoltarea se produce în două moduri: printr-o
analiză amănunţită şi planificare şi, în general, prin schimbările ce se produc în „inimile şi
minţile” oamenilor. Indexul adresează o provocare cadrelor didactice să dezvolte şcoala pe baza
cunoştinţelor şi experienţelor proprii şi pe cele ale elevilor, ale părinţilor şi ale altor membri ai
comunităţii, prin identificarea şi implementarea priorităţilor de dezvoltare. În cursul utilizării
practice a indexului, şcolile pot adapta diverse secţiuni pentru a asigura relevanţa acestuia la
contextul local.
Indexul conţine mai multe elemente:
 Concepte cheie – pentru a oferi o abordare care să îmbunătăţească procesul de învăţare şi
participare.
 Un cadru de analiză – pentru a structura o abordare de evaluare şi dezvoltare a şcolii.
 Indicatori şi întrebări – pentru a facilita o analiză amănunţită a tuturor aspectelor unei
şcoli, dar şi pentru a contura o direcţie de implementare a priorităţilor de dezvoltare.
 Un proces incluziv - pentru a asigura că şi procesele de analiză, planificare şi
implementare sunt la rândul lor incluzive.
Indexul ajută la organizarea unei analize şi cercetări a şcolii şi la elaborarea şi implementarea
planului de dezvoltare.
Dezvoltarea şcolară este structurată pe trei dimensiuni: crearea unei culturi incluzive,
elaborarea unor politici incluzive, dezvoltarea unor practici incluzive.

4
 Bibliografie

1. UNESCO, 1995, Cerinţele speciale în clasa. Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor,
tradusa şi editată în limba română prin grija Reprezentantei Speciale UNICEF în România

2. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea și orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă Viaţa
Românească, Bucureşti

3. Vrăsmaş E., 2007, Dificultăţi de învăţare în şcoală. Domeniu nou de studiu şi aplicaţie,
Editura V&I INTEGRAL

4. Vrăsmaş T., 2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti