UNIVERSITATEA BABEȘ–BOLYAI – Extensia Năsăud

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

DISCIPLINA: Fundamentele psihopedagogiei speciale

Teorie și aplicații
Anul I

REFERAT: Educația incluzivă în contextul educațional românesc

Student: Chirescu Eudochia

Data: 27 Noiembrie 2022
 Educația incluzivă este definită ca fiind procesul prin care crește participarea elevilor
și se reduce posibilitatea de excludere a lor din curricumul școlar, cultura educațională și
socială din cadrul comunităților locale evidențiază faptul că incluziunea presupune ca toți
copiii să învețe împreună, într-un context în care fiecare individ este apreciat și se angajează
activ în ceea ce predă și ceea ce învață. Misiunea școlii incluzive este de a oferi tuturor
oportunitatea de a învăța și de a participa cu șanse egale la experiențele de învățare și
oportunitățile sociale, luând în considerare ritmul fiecăruia de dezvoltare și de învățare,
capacitățile, interesele și nevoile proprii (Gherguț, 2006).
Există argumente pro și contra în educația incluszvă. Setarea și instrumentele trebuie
să fie adaptate copiilor speciali iar alți elevi și profesori trebuie să înțeleagă și să accepte
nevoile individuale ale acestora. Unul din cele mai importante argumente pro educația
incluzivă ar fi capacitatea de a se integra în societate în mod egal cu ceilalți copii.,
interacțiunea cu o gamă largă de oameni, inclusiv cu cei care au limitări de sănătate. Înainte
de apariția educației incluzive, posibilitatea unei astfel de comunicări era practic absentă.
Pentru majoritatea persoanelor cu diferite dizabilități, cercul social a fost limitat la rudele
apropiate și la alți vizitatori în cadru restrâns.
Conceptul de educație incluzivă stipulează că elevul cu cerințe educaționale speciale
trebuie, în primul rând susținut și încurajat de profesor/învățător ca să își dezvăluie
personalitatea, să- și valorifice și să- și dezvolte potențialul. Școala, în general, și pedagogii,
în special sunt responsabili, alături de familie de modelarea personalității, de ceea ce filozoful
Constantin Noica numea „devenirea întru ființă a omului”. Incluziunea nu înseamnă așadar
doar a integra copiii cu cerințe educaționale speciale în mediul școlar ci și a conștientiza
fenomenul diversității umane și a organiza procesul educaționalîn școală pornind de la această
concepție. Se știe că o persoană poate fi apreciată nu numai după cele realizate efectiv, ci și
după ceea ce ar fi putut să facă, dacă alte persoane, în anumite perioade ale vieții sale i-ar fi
ieșit în cale și l-ar fi marcat. Așadar, copiii cu cerințe educaționale speciale fac parte din
comunitatea noastră ți au nevoie ca noi, pedagogii „să le ieșim în cale”. În acest sens
conceptul de educație incluzivă stipulează că elevul cu CES trebuie susținut și încurajat de
învățător/profesor ca să-și dezvăluie personalitatea să-și valorifice și să-și dezvolte
potențialul.
Studiile au identificat beneficiile semnificative ale educației incluzive în dezvoltarea
limbajului și a comunicării precum și la nivelul achizițiilor și dezvoltării deprinderilor școlare.
Condiția esențială se referă însă la crearea unui mediu de învățare adaptat nevoilor de
dezvoltare și de învățare, precum și existența cadrelor didactice specializate, care să realizeze
programele educaționale ce permit parcurgerea curricumului diferențiat și asigură reușita
incluziunii școlare.
Conform raportului Parlamentului European și al Consiliului Europei, un rol
important al educației îl constituie întărirea coeziunii sociale și facilitarea accesului
persoanelor la o viață profesională activă. Personalul didactic poate juca rolul unei punți de
legătură intre lumea migranților sau a minorităților etnice și lumea tării gazdă, a majorității,
însă acest rol solicită competențe speciale de predare. Integrarea elevilor care provin din
familiile de migranți ridică o problemă aparte fiind o sarcină complexă și de lungă
durată.Pentru a stimula empatia și înțelegerea migrantului este necesar ca instructorii să intre
în rolul de migrant.
 La nivel teoretic educația incluzivă pare ușor de explicat și înțeles dar dificultățile apar
în momentul în care se încearcă operaționalizarea și implementarea acesteia în diferite sisteme
educațoional , dar și a contexelor economice și sociale care pot consta în diferențe
semnificative.
Una dintre cele mai eficiente abordări în programele educaționale de sprijin pentru
elevii cu CES constă în înstruirea diferențiată, care în raport cu procesul de învățământ,
structura înățământului general și obligatoriu, gradul de mobilitate a elevilor în interiorul
sistemului de învățământ , formele de absolvire pentru diferitele categorii de elevi. Chiar dacă
profesorii sunt conștienți de faptul că elevii prezintă nevoi diferite de învățare, doar o parte
dintre ei respectă aceste diferențe în practicele lor de predare. În strânsă legătură cu acest
concept se susține formarea elevilor provenind din diferite medii sociale, cu experiențe de
viață, abilități și interese diferite. Instrirea diferențiată se focusează pe cel căruia îi predăm,
unde predăm și cum predăm. Scopul principal este de a ne asigura că profesorii se axează pe
procese și proceduri care susțin învățarea eficientă pentru nevoile variate ale persoanei.
Rezultatele unui studiu privind Planul de Intervenție Personalizat ( instrument de
proiectare și implementare a activităților educațional-terapeutice utilizat pentru eficientizarea
activităților de intervenție și atingerea finalităților prevăzute în planul de servicii
individualizat) au relevat o serie de aspecte care susțin dificultăți în elaborarea, acceptarea și
implementarea în realitățile educaționale ale acestui document. Aceste aspecte se referă la
descrierea nevoilor copilului. Aproximativ 80 % din PIP-uri nu descriu suportul individual
necesar, nu includ informații privind stilul de învățare a elevului și funcționarea lui în mediul
natural, modalitățile de utilizare a cunoțtințelor și abilităților dobândite. Suportul specificat
este , de cele mai multe ori comun și altor elevi, nefiind focusat pe îndepărtarea barierelor
specifice fiecărui elev, nu răspunde nevoilor speciale, nu include un plan elaborat de activități
diversificate . Aspectul cel mai deficitar este considerat cafiind neabordarea abilităților de
comunicare și a celor sociale, precum și nivelul de independență.
Prezența elevilor cu CES în contextul învățământului de masă determină necesitatea
implementării strategiilor de evaluare și de intervenție care sunt adecvate nevoilor de
dezvoltare și de învățare ale acestora, subliniind astfel importanța mediului de învățare.

Bibliografie
1. Albulescu, I., Catalano, H., (2000), Sinteze de pedagogie generală. Ghid
pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic II,
Editura Didactica Publishing house, București.
2. Gherguț, A., (2005), Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru
concursuri și obținerea gradelor didactice ,Editura Polirom , Iași.
3. Florian, L., Spratt, J., (2013), Enacting inclusion: A framework for
interrogating inclusive practice. European Journal of Special Needs
Education.