Integrare, incluziune și educație pentru cerințe speciale

(cap.1)

Echipa de proiect:
Oana Pisancu, Mirela Sîrghie, Simona Vîlcan, Ana Maria Spînu
Introducere

Se vorbește tot mai mult despre diversitatea umană, unitatea în

diversitate, valorizarea diversității și oportunitățile oferite educației și
culturii universale.
Putem afirma ca aparitia si fundamentarea practicilor referitoare la
integrare și incluziune școlară a tuturor categoriilor de elevi au permis o
nouă abordare a activităților de învățare în școală.
 Segregarea în educației a fost favorizată de cel
puțin doua modele de abordare a asistentei și
educației copiilor cu cerințe speciale/dizabilități:
- modelul deficientei și modelul medical.
Ulterior au apărut modelul social și modelul ecosistemic;

Conform modelului deficienței și modelului medical,

responsabilitatea pentru dificultățile cu care se confruntă
persoana cu dizabilități este atribuita acesteia.
Modelul social atribuie societății responsabilitatea
pentru existența dificultăților cu care se confrunta
oamenii.
Cercetările mai recente sunt centrate în mare masura pe
abordări ecosistemice, în cadrul cărora “problemele”
sunt văzute ca fiind rezultatul disfunctionalitatilor dintre
aceste surse.
 Unul dintre avantajele abordării ecosistemice este acela

că-i încurajează pe profesori să privească în ansamblu,

să examineze modul de funcționare a comportamentului
unui elev ca parte a organizației.
Abordarea ecosistemica implica o angajare destul de
implicită în cooperarea inter și intra profesională.
Terminologie

A. Conferința Mondială UNESCO (Salamanca, 1994);

B. Integrare vs. incluziune (UNESCO Jomtien, India 1990 și Dakar, Senegal 2000);
C. Conceptul CES ( cerințe educaționale speciale ) (Marea Britanie, 1978)
A. Conferința Mondială UNESCO (Salamanca, 1994);

1. Integrare școlară și educație integrată

- copii cu dizabilități/copii cu tulburări
psihocomportamentale
1. Educație incluzivă
- diversitatea umană
- respect față de semenii diferiți
- includerea în școlile de masă, la
activitățile educative formale și
nonformale a copiilor cu dizabilități
sau având CES
 A. Conferința Mondială UNESCO (Salamanca, 1994);

Educația pentru toți = acces la educație și calitatea acesteia

pentru toți copiii

Obiective:
★ asigurarea condițiilor pentru participarea la educație a
tuturor copiilor;

- ACCES -

- acces fizic la influențele educative ale societății (familie,

școală, comunitate);

- integrare în școală și de a răspunde favorabil solicitărilor

acesteia
★ educație calitativă.

- identificarea dimensiunilor procesului didactic care: să

sprijine învățarea, să asigure succesul, să facă sistemul
deschis, flexibil, eficient.
 B. INTEGRARE vs. INCLUZIUNE
Integrare - copiii cu dizabilități

Incluziune - lansată de UNESCO 1990, Jomtien, Thailanda, înlocuind

integrare

Incluziune - copiii cu dificultăți de învățare, tulburări emoționale,

comportamentale, copii proveniți din medii socio-economice, culturale și
etnice defavorizate etc.

Incluziunea presupune:
- dezvoltarea de relațiile interpersonale deschise, pozitive între elevi,
flexibilitatea programelor școlare, diversificarea strategiilor
educaționale și asigurarea serviciilor;, promovarea acccesului la
oportunități de învățare, parteneriat funcțional între școală și părinți,
implicarea comunității.
 C. Conceptul CES (SEN)
- lansat 1978, Marea Britanie, raportul Warnock;
- caracteristici sau particularități prezente în plan educativ
pentru anumite categorii de persoane care prezintă
disfuncții sau deficiențe de natură: intelectuală, senzorială,
psihomotrică, fiziologică;
determinate de

- dificultăți de învățare, tulburări comportamentale, condiții

psihoafective, socioeconomice (absența mediului familial,
condiții de viață precare, personalitatea copilului)

influențează
- dezvoltarea emoțională și psihointelectuală a copilului
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - OECD - (2000,
2006)

Categorii de persoane incluse în sfera CES:

a) persoane cu diferite tipuri de dizabilități:

- nevăzători, surzi, persoane cu dizabilitate mintală,
dizabilitate locomotorie.
b) persoane cu dificultăți de învățare, tulburări ale
funcțiilor cognitive, de comunicare,
comportamentale, emoționale sau relaționale.
c) persoane care provin medii socio-economice,
culturale și/sau lingvistice defavorizate.
Dizabilitate ≠ CES

Nu orice copil cu dizabilitate are cerințe educative speciale

Dizabilitatea poate determina prezența cerințelor educative speciale

Apariția cerințelor educative speciale este influențată de: sistemul social, spațiul cultural
 Educația pentru cerințele speciale

ECS se referă la adaptarea și completarea educației pentru anumite

persoane, în vederea egalizării șanselor de participare și integrare școlară.

ECS ține cont de:

- grupurile țintă
- contextul sociocultural și politic
- nivelul de dezvoltare al științelor psihopedagogice

ECS se referă la flexibilizarea și

diferențierea educației școlare în funcție
de nevoile de dezvoltare a categoriilor
vulnerabile de persoane.
Termenul de educație pentru cerințele
speciale a intrat în uz ca înlocuitor al
termenului de educație specială.

Astfel s-a încercat îndepărtarea de

concepția tradițională care promova ideea
de educație specială mai ales în instituții
sau forme de școlarizare separate,
segregate.
Cum putem defini cele două concepte: cerințele educaționale speciale și educația
pentru cerințele speciale?

Chiar dacă sunt greu definibile în conjunctura actuală și produc unele confuzii, au înțelesuri
și semnificații mai extinse decât cel de educație specială.

Ele reflectă, de fapt, preocupările și căutările de soluții și formule semantice care să se

potrivească în mai mare măsură tendințelor și viziunilor actuale în domeniu.
 Școala incluzivă

Școala incluzivă este denumirea instituției școlare din învățământul public de masă,
unde au acces toți copiii unei comunități, indiferent de mediul de proveniență, în care
sunt integrați și copii cu cerințe speciale în educație. Școlile incluzive sunt școli
deschise și prietenoase.

În școlile incluzive sunt urmărite:

- flexibilizarea curriculumului
- calitatea predării-învățării
- evaluarea permanentă și formativă
- parteneriatul educațional
 Aspecte reprezentative ale școlii incluzive
● Recunoaște și acceptă diferențele de natură intelectuală,
fizică, psihică, socioculturală din rândul elevilor
● Asigură o abordare individualizată pentru toți elevii
● Concepe strategii didactice în acord cu cerințele oricărui
elev
● Oferă servicii specializate, în funcție de cerințele
educaționale ale fiecărui elev
● Desfășoară acțiuni permanente pentru identificarea
cerințelor speciale, stabilind prioritățile pentru fiecare elev
● Promovează cooperarea și parteneriatul în școală,
schimbul de experiențe, lucrul în echipă și relațiie pozitive
profesori-elevi-părinți.
 Aspecte fundamentale
Știm că incluziunea în școala de masă trebuie făcută pas cu pas, prin lucrul în echipă între
învățători, profesorul de sprijin, psihopedagog, consilierul școlar, profesorul logoped și părinți,
scopul fiind formarea unui cadru eficient care asigură acces deplin pentru toți elevii la
educație.
Necunoașterea diferenței între cele doua concepte, integrare și
incluziune, pot duce la un proces de falsă integrare.
Învățământ românesc se confruntă cu confuzia terminologică:
integrare -incluziune-cerințe speciale -educație specială.
Vechile școli speciale au devenit centre școlare de educație incluzivă unde sunt școlarizați
copiii cu dizabilități. Integrarea copiilor cu dizabilități în școlile normale ar fi o componentă a
învățământului special și nu o politică de egalizare a șanselor.
Altă confuzie majoră este ceea în ceea ce privește rolul profesorilor de sprijin care sunt
angajați ai școlilor speciale și lucrează pentru școlile normale astfel apărând
- lipsa comunicării;
-lipsa unui cadru unitar fezabil și flexibil;
-timpul alocat insuficient pentru fiecare copil .
Metodologia de evaluare și orientare școlară a copiilor cu cerințe speciale constituie o
barieră alături de lipsa certificatelor la unii copii cu cerințe speciale.
 Punctele critice duc la unele întrebări:

Se reușește prin incluziune armonizarea

drepturilor copiilor majoritari și a celor minoritari?

Incluziunea tuturor copiilor cu cerințe speciale va

duce la închiderea școlilor speciale?

Transpunerea în practică a incluziunii solicită un sistem închegat de acțiuni, din domeniile

psihologie, pedagogie, sociologie, asistență socială, asistență medicală, etc, astfel apărând un
sistem capabil să asigure acceptarea, integrarea și valorificarea persoanelor cu cerințe speciale
în structurile din interorul său.
Activități adaptate pentru elevii cu CES

AUTISM -Taraitul ursului

Târâitul ursului ajută la dezvoltarea nivelului de înțelegere a corpului,la îmbunătățirea coordonării și a planificării motorii și la
formarea forței în trunchi și în partea superioară a corpului.
●Așezați-vă în patru labe, având grijă să așezați mâinile în unghi drept sub umeri și genunchii sub șolduri.
●Întindeți picioarele până când sunt ușor îndoite. Întindeți-vă degetele larg pentru a avea un contact optim cu podeaua.
●Mergeți folosind picioarele și mâinile peste podea aproximativ 10-20 de metri.
●Mențineți această poziție și mergeți înapoi în același mod.
●Încercați să schimbați viteza și direcția pentru rezultate optime.
●Dacă această mișcare este prea grea, îndrumarea unui instructor, prin așezarea mâinii pe şolduri, poate ajuta.
Activități adaptate pentru copiii cu CES

Tulburări de vorbire. Dislalie.

Imitarea de onomatopee.

Joc de rol:- fiecare copil primește câte un cartonaș pe care este reprezentat un animal sau
un obiect. La primirea cartonașului el trebuie să facă precum face acel animal sau obiect.
După ce efectuează sarcina copilul aduce cartonașul la doamna, iar aceasta citește
ghicitoarea din cartonaș. Copiii trebuie să recunoască animalul sau obiectul după
onomatopee sau după ghicitoare.
Activități adaptate pentru copiii cu CES
 Jocul monedelor - joc de dezvoltare cognitivă

Este nevoie de o grămăjoară de monede de diferite valori, o planșă

de carton și un cronometru. Se aleg cinci monede și se așază într-o
secvență; nu foarte complicată. De exemplu: două monede de 50 de
bani și trei de 10 bani. Copilul este rugat să fie atent la rândul de
monede. După ceva timp se acoperă. I se cere copilului să le aranjeze la
fel și se pornește cronometrul. Copilul va copia secvența, dacă a fost
atent și a memorat corect. După ce a terminat, se notează cât timp i-a
luat pentru a forma succesiunea și dacă a fost corectă sau nu. Pe măsură
ce jocul continuă, se poate crește dificultatea secvențelor. Copilul se va
concentra mai mult și își va exersa memoria mai bine.
 Poștașul - joc de socializare

„Poștașul”- este un joc iubit atât la grădiniță, cât și în clasele primare.

Un copil ține o scrisoare în mână și poartă un dialog introductiv cu întregul colectiv:
-Cine este?
-Poștașul!
-Și ce ne aduce?
-O scrisoare?
-Pentru copiii care…(mănâncă, dansează, cântă la pian, se spală pe dinți etc).
Copiii încearcă să gesticuleze cât mai bine provocarea lansată de către poștaș, iar acesta îl va
alege pe următorul, în funcție de cât de bine au îndeplinit sarcina.
Fiind un joc simplu, care implică mimica, mai mult decât comunicarea, elevul cu CES se va simți
în largul său, va realiza că poate face aceleași lucruri cu cei din clasa lui. Starea de bine pe care o
trăiește la școală un elev este cea mai puternică armă pentru integrare și pentru obținerea
succesului școlar..
Ghicește emoția
Această activitate va ajuta copiii să-și
îmbunătățească recunoașterea limbajului corpului și
expresivitatea.
Realizează o listă cu emoții și identificați emoțiile
scrise sau arătate. Extrage una dintre fețe și
folosește-ți limbajul corpului să le arăți această
emoție și apoi roagă copiii să te copieze.
Complicarea jocului: unul dintre copii va trebui să
aleagă o emoție, să o exprime iar ceilalți copii să o
identifice.
Roagă toți copiii să participe la această activitate.
Vă mulțumim pentru atenție și interes!