ocratizare şi egalizare a şanselor fiecărui copil în parte.

În acest scop este aplicată educaţia incluzivă –

un

răspuns la redimensionarea învăţământului din ţara noastră. Scopul acestei educaţii este de a crea
pentru toţi copiii uncadru prielnic învăţării, indiferent de situaţie. Educaţia incluzivă se centrează pe
învăţarea strategiilor necesarerezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într

o manieră cooperantă şi solidară,

unde procesul de învăţare este realizatîn spiritual respectului şi acceptării celor din jur.

Cuvinte cheie:

educaţie

, incluziune, diversitate, integrare.

Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare , având

cascop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea
la procesulde învăţământ a tuturor elevilor din

cadrul unei comunităţi

[4, p.59].

„Incluziunea”

se referă la faptul căoricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le întâmpină în

învăţare, trebuie tratat ca unmembru al societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie,
trebuie furnizate în cadrul serviciilor

socia

le, educaţionale, medicale şi celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii.

Incluziunea

educaţională

se defineşte prin acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor,

indife
rent de apartenenţa lor etnică,

social

ă, relig

ie

, naţionalitate sau handicap

şi este strâns legată derecunoaşterea şi acceptarea diversităţii –

condiţie normală a convieţuirii umane. Învăţământul incluziv

presupune ca t

inerii şi copiii cu probleme de sănătate

şi ceilalţi fără probleme să

înveţe împreună îninstituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător, mai ales din partea
cadrelor didactice implicate înacest proces. Copiii diferiţi au drepturi egale cu ceilalţi, iar o educaţie
separată ar duce la marginalizare şi

discriminare,

împiedicând formarea, împlinirea de sine şi afirmarea personalităţii.

Ideea de incluziune

pleacă de la principiul că

orice individ , oricât ar fi de diferit, aparţine de fapt şi de drept grupului social şitrebuie susţinut în
procesul de integrare în soci

etate [2, p.2].Edu

caţia incluzivă are rolul de a

sprijini acest aspect deoarece

se centrează mai ales pe învăţareastrategiilor necesare rezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într

o manieră cooperantă şi solidară, unde procesul de învăţare este realizat în spiritu

respectului şi acceptării celor din jur.

Trebuie eliminat principiul

de discriminare ş

i izolare a copiilor cu nevoi speciale. Unul dintre cele mai importante aspecte ale

învăţământului actual este

nevoia de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricarear fi copiii. O astfel de
metodă

de adaptare o constituie, indubitabil,

educaţia incluzivă, o educaţie ce seaxează pe includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost
anterior marginalizate şi care implică în
 procesul de învăţare şi de luare a deciziilor părinţii, profesorii şi reprezentanţii administraţiilor
instituţiilorde învăţământ

. S-

a dovedit că educaţia incluzivă constituie un teren de pregătire ideal pentr

u viitoareaintegrare a copiilor

în societate.

Educaţia incluzivă este un proces complex, de durată, care necesită analize,schimbări şi construcţii
continue pentru a realiza politici şi practici incluzive şi a asigura bazele unei

culturiincluzive [7, p.3].

Atunci când vorbim de educaţie incluzivă ne referim la programe de educaţie care să asigure accesulşi
participarea tuturor copiilor, valorizând diversitatea şi acordând importanţă fiecărui copil în parte.
Nueste suficientă includerea unui copil într

un grup educativ. Este nevoie ca grupul să se schimbe în aşa felîncât fiecare copil să fie bine primit

un grup cu practici educative incluzive, adică primeşte toţi copiii şiacordă valoare şi atenţie fiecăruia,
dar educaţia nu poate fi incluzivă decât dacă cuprinde tot programul, practicile, managementul şi
acţiunile permanente cu copiii. Adică toate componentele actului de educaţieîn ansamblul lui. O idee
de bază în asigurarea educaţiei incluzive este prevederea conform căreia toţi copiii

tr

ebuie să înveţe împreună. De aici, educaţia incluzivă, pentru toţi, de multe ori pare să fie aceeaşi
cuintegrarea copiilor cu cerinţe educative

speciale (CES).

Totodată,

incluziunea presupune

şi acţiuni înfavoarea eliminării discriminării şi segregării.

[3, p.73].

Dacă e să ne referim la beneficiile acestui tip de educaţie, ele îi vizează atât pe elevi cât şi pe părinţii

acestora:

toţi părinţii îşi doresc ca copiii

lor să fie acceptaţi de ceilalţi, să aibă prieteni şi să ducă o viaţănormală. Şcoala incluzivă poate
transforma acest vis în realitate pentru mulţi dintre copii, în mod special

cu diz

abilităţi. Copiii dezvoltă o înţelegere pozitivă atât a propriei persoane, cât şi a altora. Atunci când

frecve

ntează clase ce reflectă asemănări şi deosebiri între persoane reale, ei învaţă să aprecieze diversitatea

[2, p.1].

De reţinut este că principiul fundamental al şcolii incluzive este acela că toţi copiii trebuie să
înveţeîmpreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care le au sau de
diferenţele dintreaceştia. Şcoala incluzivă trebuie să recunoască şi să reacţioneze la diversele
cerinţe ale elevilor, armonizând, pe de o parte stiluri şi ritmuri diferite de învăţare, iar, pe de altă
parte să asigure o educaţie de calitate pentrutoţi, prin programe de învăţământ adecvate, bună
organizare, strategii de predare, folosirea optimă aresurselor etc. Trebuie să se asigure un continuum
al sprijinului şi serviciilor oferite pentru cerinţele specialeîn fiecare şcoală. De asemenea, este bine ca
elevul cu CES să înveţe cu ceilalţi copii, şi nu separat de ei. De

aceea,

cadrul didactic trebuie să stabilească foarte clar cum şi cât timp va antrena copiii cu CES în activitate,

ce sarcin

i didactice le va propune pentru ca aceştia să participe alături de ceilalţi în procesul de

învăţare.Învățătorul sau profesorul trebuie să pună în valoare ceea ce realizează copilul cu CES la
lecţie,să găseascămomentele potrivite în desfăşurarea orei pen

tru a intercala activitatea copilului cu CE

S în cea a colegilorde clasă [6

, p.160-162].

Pentru a avea cu adevărat o şcoală incluzivă care să funcţioneze, este necesară pregătirea
acesteia,sunt necesare condiţii materiale, care să permită un învăţământ cât mai diversificat şi
adaptat diferitelorcerinţe speciale: profesori intineranţi, mobilier, posibilităţi de modelare a
programului zilnic,
tehnici, posibilităţi de modelare a programului zilnic, tehnici speciale de predare, adaptare curriculară
individualizată, etc. Ţinând cont de introducerea şi aplicarea acestui concept de largă rezonanţă a

supra

modului în care este organizată şi funcţionează şcoala, există mai multe dimensiuni şi provocări

contemporane cum ar fi: - centrarea pe copil, pe unicitatea acestuia; -

o şcoală deschisă, prietenoasă;

democraţie şi solidaritate umană –

o şcoală echitabilă, mai naturală;

răspunsul la situaţii educaţionale

diverse; -

o şcoală flexibilă, care se adaptează, învaţă şi se schimbă

[4, p.60].

Promovarea educațieiincluzive prin politica socială și educațională a statului Republica Moldova și

prin sporirea

practicilor

pedagogice de succes nu mai este o noutate de mai bine de două decenii. Experiența internațională,
la nivel politic și practic, a încurajat, dar și a obligat, într
-

un anumit fel, să se respecte drepturile fiecărui om,

indiferent de starea lui

fizică, pentru a fi ajutat să se realizeze ca persoană, la nivel social și comunitar. PrinHotărârea Guver

nului nr.723 din 08.09.2017

a fost aprobat Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, pentru anii 2017

2022, în scopul executării prevederilor art.2 din Legea pentruratificarea Convenţiei Organizaţiei
Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi nr.166 din

9 iulie 2010

, şi ale Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, nr.60 din 30 m

artie 2012.

Unul dintre obiectivele esenţiale, în domeniul educaţiei, cuprinse la pct.56 al Programului îl constituie
asigurarea dreptului la educaţie de calitate a copiilor şi tinerilor cu diferite tipuri de dizabilităţi în
instituţiilede învăţământ în condiţii de egalitate cu ceilalţi. De asemenea, în corespundere cu
prevederile CoduluiEducației

al Republicii Moldova, stipulate la Capitolul VI, art.32,

învăţământul pentru copiii şi elevii cucerinţe educaţionale speciale este parte integrantă a sistemului
de învăţământ şi are drept scop educarea,reabilitarea şi/sau recuperarea şi incluziunea educaţională,
socială şi profesională a persoanelor cudificultăţi de învăţare, de comunicare şi interacţiune, cu
deficienţe senzoriale şi fizice, emoţiona

e şi

comportamentale, sociale [5, p.13-14].

Prin semnarea și ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile copilului și a Convenţiei

privinddrepturile persoanelor cu dizabilităţi, guvernele ţărilor se angajează să creeze un sistem de
educaţie

care

este accesibil tuturor și oferă o educaţie de calitate, relevantă pentru societate și economie. Printre
acţiunile

priori

tare în acest sens sunt incluse: asigurarea dreptului la educaţie, prin promovarea programelor
deintervenţie timpurie, informarea părinţilor referitor la drepturile copiilor lor, promovarea unei
culturiincluzive, în cadrul căreia copiii cu dizabilităţi învaţă împreună cu semenii lor şi dobândesc
abilităţi şicompetenţe sociale, asigurarea respectării drepturilor copiilor în procesul

de luare a deciziilor, eliminarea

barierelor, inclusiv a barierelor în comunicare, a barierelor atitudinale şi a celor fizice, cu care

se confruntăcopiii cu mobilitate redusă etc.; respectarea dreptului la educaţie, prin crearea unui
mediu centrat pe cop

il,

stimulativ, sigur şi sănătos, diferenţierea şi individualizarea învăţării, aplicarea metodologiilor de

învăţareşi predare active, participatorii, centrate pe copil, utilizarea creativă a tehnologiilor de
asistenţă, formarea

cadrelor didactice cu compe

tenţe necesare pentru a preda în medii diferite de învăţare, organizareadiferenţiată şi individualizată a

învăţării, precum şi valorificarea potenţialului şi punctelor forte ale fiecăruicopil, evaluarea
progresului fiecărui elev (în raport cu propriile rezultate anterioare), implicarea copiilor îndiverse
proiecte sau acţiuni de voluntariat, organizate la nivel de clasă şi/sau de instituţie;
respectareadreptului la educaţie al copiilor cu dizabilităţi, prin promovarea respectului pentru
identitatea copii
lor,

respectarea drepturilor la participare ale copiilor (susţinerea şi implicarea activă a copiilor în procesul
deluare a deciziilor cu privire la problemele care le afectează viaţa, precum şi dreptul de a influenţa
deciziilereferitor la viaţa şcolară),

prin promovarea respectului pentru integritate (educaţia trebuie să se desfășoareîntr

un mediu în care se respectă demnitatea inerentă a copilului, astfel încât să

l ajute să

și exprime în mod

liber opiniile). Cadrul normativ al Republicii Moldova

conţine prevederi privind egalitatea de șanse înrealizarea accesului la educaţie pentru toţi
copiii. Republica Moldova este semnatară a Convenţiei cu privirela drepturile copilului, a Convenţiei
cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi și a diverse

alte

documente, toate sprijinind angajamentul politic pentru asigurarea oportunităţilor și accesului la o

educaţiede calitate pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale (i

nclusiv copiii cu

dizabilităţi). În acest context,

remarcăm Acordul de asociere între Uniunea Europeană și RepublicaMoldova, care conţine un capitol
aparte privind drepturile copilului; Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu
dizabilități pentru 2010

2013; Programul de dezvoltare a educați

ei incluzive pentru 2011-

2020 și Planul de acțiuni pe anii 2015

2017 pentru implementarea Programului de dezvoltare a educațieiincluzive în Republica Moldova;

Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014

2020 „Educația
-

2020”etc. Acţiunile întreprinse pentru asigurarea unei educaţii incluzive de calitate pentru toţi copiii
în RepublicaMoldova vizează: identificarea și evaluarea copiilor cu probleme de dezvoltare pentru
asigurarea dezvoltăriicopilului conform particularităţilor de vârstă; asigurarea șanselor egale pentru
toţi copiii pentru încadrareaacestora în instituţii generale de învăţământ; acordarea serviciilor de
suport pentru incluziunea socială șieducaţională a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale; crearea
unui mediu centrat pe copi

l, stimulativ,

sigur și sănătos, prin aplicarea metodologiilor de învăţare și predare active, centrate pe copil;
formareacadrelor didactice pentru a preda în medii diferite de învăţare, valorificarea potenţialului și
punctelor forteale fiecărui copil, evaluarea fiecărui copil în raport cu propriile rezultate

[1, p.4-5].