Educaţia incluzivă

Abstract

Integrarea copiilor cu cerinţe speciale reprezintă o importanţă

majoră în învăţământul de masă. "Incluziunea" înseamnă că orice
persoană trebuie integrată în societate şi tratată ca pe un membru.
Sistemul educaţional trebuie să fie receptiv la nevoile copiilor şi
diversităţii lor, astfel punându-se accent pe incluziune.

Cuvinte cheie: incluziune, deficienţă, nevoi speciale, educaţie.

Omul de când se naşte şi pe tot parcursul vieţii este supus

procesului de educaţie. Aceasta este indusă de familie, de educatori,
profesori şi de întreaga societate în care el creşte şi se dezvoltă. Este
foarte important să beneficiem şi de o aotoeducaţie pentru a creşte
calitatea educaţiei.

Încă din perioada grădiniţei, mai ales acolo unde educatoarele

sunt dăruite profesiei lor se realizează treptat o educaţie de calitate. În
acest timp se observă ca nu numai un singur educator trebuie să
hotărască şi să stabilească măsurile educative, ci toţi factorii sociali.

Vechile percepţii şi idei tradiţionale trebuiesc schimbate în

legătură cu educaţia.

Toţi oamenii au nevoie de educaţie, fiecare având eul său şi

pentru aceasta avem nevoie de sprijin în integrarea socială. Educaţia
incluzivă trebuie să egalizeze şansele de a beneficia de acest sprijin.
 Resursele existente în institutele şcolare, inclusiv cele umane
trebuiesc îmbunătăţite permanent pentru a realiza o educaţie incluzivă în
bunul sens al cuvântului.

Pe plan internaţional, UNICEF, UNESCO, Banca Mondială şi-au

inclus în politica lor şi problema copiilor care au dificultăţi în procesul
de învăţământ şi care au nevoie de sprijin suplimentar. Aceasta a
contribuit la apariţia ideii de educaţie incluzivă.

Fiecărui copil cu cerinţe speciale trebuie să i se acorde importanţă

în parte şi programul educaţional să se schimbe în funcţie de nevoile
acestuia.

Toţi copiii trebuie să aibe şanse egale de a frecventa aceeaşi

şcoală neţinând cont de apartenenţa lor culturală, religioasă sau etnică.

Cerinţele educaţiei speciale vor solicita sprijin suplimentar,

apărând şi situaţii de risc în care este implicat profesorul. De aceea,
acesta trebuie să cunoască mediul socio-cultural din care provine copilul,
relaţiile de familie zilnice.

Educaţia de calitate la copilul preşcolar va atenua situaţiile de

risc.

Principiile unei educaţii incluzive arată că fiecare elev are dreptul

la educaţie, prin egalitatea şanselor, şcoala se adaptează la nevoile
elevilor şi nu elevii la nivelul şcolii, diferenţele dintre elevi nu constituie
o problemă şi de asemeni elevul nu poate fi supus discriminării.

În multe şcoli există opinia că diferenţele individuale încetinesc

progresul elevilor "normali" faţă de cei cu probleme speciale.
 Separarea copiilor nu este benefică, iar situaţiile de specialitate au
arătat că un copil cu dizabilităţi trebuie inclus alături de ceilalţi.

Trebuie să existe o colaborare cu părinţii acestora iar profesorii

vor găsi metode de a preda lecţii şi pentru cei cu nevoi speciale.

Şcoala incluzivă poate pune bazele socializării şi crează prietenii.

Copiii pot învăţa împreună, deci pot trăi împreuna. Ei se pot ajuta între ei
şi toţi vor avea de câştigat. Vor apărea abilităţile de comunicare.

Şcolile incluzive nu oferă educaţie normală şi educaţie specială,

ci numai o educaţie incluzivă prin care toţi copii beneficiază de procesul
de învăţare.

La noi în ţară, învăţământul incluziv este la început, dar

instituţiile de învăţământ trebuie să accepte toţi copiii inclusiv pe cei cu
oarecare handicap.

Copiii diferiţi au drepturi egale cu toţi ceilalţi, de aceea ei trebuie

să fie incluşi în medii şcolare obişnuite. Un rol important îl au părinţii
care trebuie să participe la diferite acţiuni în cadrul şcolii.

Educaţia incluzivă se referă la faptul că orice persoană în

procesul de învăţare trebuie să fie tratată ca un membru al societăţii.

Şcolile, grădiniţele vor trebui să se adapteze în permanenţă în

cadrul procesului educaţional la nevoile copiilor care pot fi diverse.

Convenţia Naţiunilor Unite a Drepturilor Copilului are norme

stabilite privind egalitatea. Ea prevede să nu se facă diferenţa în funcţie
de rasă, culoare, sex, limbă, religie.
 In străinătate, respectiv Marea Britanie, Centrul de Studii in
educaţia integrată a emis o Cartă a incluziunii prin care declară că unul
din drepturile omului este incluziunea în educaţie. Nu este posibilă
înlăturarea din circuitul normal al educaţiei a celor cu handicap, aceasta
fiind o practică discriminatorie. Acest centru solicită sprijinul
Guvernului pentru ca toţi copiii să poată beneficia de medii incluzive.

Politicile educaţionale, instituţia şcolară şi procesul de predare-

învăţare, pot fi considerate nişte niveluri care alcătuiesc sistemul
educaţiei.

Educaţia incluzivă trebuie să aibă şi o abordare strategică pentru

a putea asigura accesul, participarea şi succesul învăţării.

Educaţia incluzivă trebuie definită împreună cu politica socială şi

educaţională. Numai într-o societate democratică unde este recunoscută
valoarea fiecărui individ se pot dezvolta politici şi practici educaţionale
incluzive.

Schimburile de experienţe între profesori sunt necesare în

procesul de îmbunătăţire a predării şi a învăţării. De asemeni, pregătirea
continuă a profesorilor este o necesitate pentru realizarea şcolii incluzive.

Lucrarea elaborată de UNESCO, " Cerinţe speciale în clasă" vine

în sprijinul şcolii incluzive. Această lucrare realizată în anul 1988
conţine metode de lucru, idei pentru profesorii din toata lumea în
procesul de perfecţionare a activităţii acestora.

În toate documentele internaţionale se menţionează faptul că la

ora actuală este normal ca toate şcolile să devină şcoli incluzive.
 În România în ultimii ani au fost o serie de acţiuni în vederea
sprijinirii şi dezvoltării unor practici incluzive. În acest sens, a fost
realizat un proiect de cercetare-acţiune prin colaborarea dintre Ministerul
Educaţiei şi UNICEF.

The integration of children with special needs is crucial in

mainstream education. "Inclusion" means that everyone must be
integrated in society and treated like a member. The education system
must be responsive to the needs of children and their diversity, so
focusing on inclusion.
Bibliografie

Mara, D., 2004, Strategii didactice în educaţia inclusivă, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică.

Petrescu, C., 2014, Educaţia timpurie - o prioritate a învăţământului

românesc, Bucureşti, Editura Pro Universitaria.

Vrăşmaş, E., 2004, Introducere în educaţia cerinţelor speciale,

Bucureşti, Editura Credits.

Ungureanu, D., 2000, Educaţia integrativă şi şcoala incluzivă,

Timişoara, Editura de Vest.