Educație

incluzivă
Lect. univ. dr. Vladimir Enăchescu
 O perspectivă
modernă asupra
educației

Educația incluzivă
Conținutul
acestui curs Abordări
praxiologice
01
Dimensiuni
teleologice
02
Educația
incluzivă
03
Clarificări
conceptuale
04
Abordări praxiologice ale educației incluzive

Realitatea educațională demonstrează limitările politicilor

și organizațiilor în a răspunde nevoilor elevilor privind
dezvoltarea, adaptarea și integrarea socio-școlară.
Ce soluții putem identifica?

Soluții valide.

Apare și se manifestă o criză morală

 ortfoli
Educația este un drept,
nu un privilegiu

Dezvoltarea sistemului
educational a cunoscut numeroase
și profunde transformări pe toate
palierele și componentele
structural, funcționale și
contextuale dominate ideea
innoirii și a revoluției tehnologice.
 ortfoli
Este necesar ca toți cei care
beneficiază de educație să
parcurgă experiențe de
învățare care să le formeze
abilități, capacități, competențe
strategice, aptitudini clare,
comparative cu abilitățile
înguste oferite anterior.
Dimensiuni
teleologice ale
incluziunii
 Conferința de la
Salamanca
Conferința de la Salamanca (1994) intitulată ,,Cadrul de acțiune în
domeniul educației (învățământului) cerințelor speciale” a fost
evenimentul care a consacrat cele mai importante concepte legate
de educația incluzivă și principiile acesteia. Încorporând ideile
generoase, universale, ale unei pedagogii sănătoase, în care
copilul devine centrul preocupărilor, educația incluzivă pleacă de la
premisa remarcabilă că diferențele dintre oameni sunt firești și că,
în mod indiscutabil, învățământul trebuie să se adapteze la aceste
diferențe precum și la cerințele specifice de educație, derivate din
ele. Este momentul crucial în care se evidențiază ideea că
sistemul educativ trebuie să se adapteze la aceste diferențe și nu
copilul școlii.
 DECLARAȚIA
O.N.U.
Conceptul incluziunii, promovat încă din anul
1948, prin Declarația Universală a Drepturilor
Omului (O.N.U. 1948) lansează ideea valorii
ființei umane, născute libere și egale în
demnitate și drepturi, încurajând umanitatea, de
la acel moment istoric, fără rezultate plauzibile
ce-i drept, la reflecții legate de acceptarea
tuturor semenilor, indiferent de diferențele
existente.
 FORUMUL MONDIAL
PENTRU EDUCAȚIE

,,Școala trebuie să cuprindă toți copiii, și pe cei

provenind din cadrul minorităților lingvistice,
etnice sau culturale, copiii din grupuri îndepărtate
sau nomade, copiii străzii sau care lucrează,
copiii cu deficiențe sau talentați” (Forumul
Mondial pentru Educație, Dakar, 2000).
Privită în ansamblu, ,,educația incluzivă caută să
răspundă nevoilor de învățare ale tuturor copiilor,
tinerilor și adulților, cu un deosebit accent pe cei
vulnerabili din punct de vedere al marginalizării și
excluziunii sociale’’, punând astfel bazele unei culture
incluzive, indispensabile unei societăți deschise,
capabile să valorizeze aportul fiecărui individ la
construcția ei.
Referitor la incluziune, este extrem de important să
evidențiem faptul că, există viziuni diferite asupra unei
idei complexe precum este incluziunea. Tocmai de
aceea, este important ca la nivelul fiecărei unități
școlare să fie identificat gradului de incluziune a
copiilor/elevilor/tinerilor cu CES. În esență,
incluziunea implică schimbare, fiind un proces care
poate creşte practic la nesfârşit nivelul învăţării şi al
participării pentru toţi elevii. Incluziunea are loc
concomitent cu creşterea gradului de participare.
Educația incluzivă impune derularea unui proces
permanent de îmbunătățire a unităților școlare, având
ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a
resurselor umane (resursă esențială în acest proces)
pentru a susține participarea la procesul de învățământ
a tuturor copiilor din cadrul comunității (H.G nr.
1251/2005).
 Abordarea tradițională
Prioritatea o constituie „elevii buni”.
Dacă un elev se confruntă cu bariere
în învățare, de cele mai multe ori
aceasta este problema elevului
Școlile sunt percepute în funcție de
rezultatele celor mai buni elevi
Cei mai buni profesori instruiesc cei
mai buni elevi
Educația incluzivă
Toți elevii sunt considerați la fel de
importanți
Se impune o colaborare între școală,
părinți și comunitate pentru
îmbunătățirea frecvenței și reducerea
abandonului
Școlile sunt percepute în funcție de
progresul elevilor
Cei mai buni profesori sunt cei care
obțin rezultate bune cu toți elevii
Schimbarea filozofiei și viziunii în ceea ce privește cerințele
diferite și speciale ale indivizilor a condus spre schimbări
profunde și în retorica educațională. Sub presiunea noilor
abordări, termeni de tipul invalid/handicapat/needucabil și
educaţie corecţională au fost înlocuiţi cu termenii copil cu cerinţe
educaţionale speciale şi educaţia cerinţelor speciale. Aceste
schimbări au la bază trecerea de la modelul medical al abordării
cerințelor speciale ale individului la modelul social.
Transpuse în practica educațională, principiile Educația Incluzivă se
complementează cu următoarele:

1 2 3

Educația este individualizată. Educația este flexibilă. Procesul

Educația este de predare și învățare este
Performanța fiecărui copil depinde de
universală. Toți copiii organizat și furnizat în așa fel
gradul în care procesul de predare și
învață într-un mediu încât este receptiv la schimbare
învățare se bazează pe potențialul și
comun, incluziv, alături și se adaptează continuu
interesele lui, valorifică forțele
de semenii lor. copilului și răspunde necesităților lui. necesităților celor ce învață.
Unul din cele mai recente documente ale Comisiei Europene –
Suport pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (2013) –
constată că există, la nivel european, un consens politic general
privind importanța educației incluzive și a asigurării drepturilor
copiilor cu cerințe educaționale speciale la educație în medii
comune. Se subliniază ideea că acordarea de sprijin pentru copiii
cu cerințe educaționale speciale este o problemă care trebuie să
preocupe guvernele și sistemele de educație, în sensul creării,
dezvoltării și consolidării instituțiilor, structurilor, serviciilor de
suport educațional.
Adoptarea de către ONU la finele anului 2015 a Agendei 2030,
reprezintă un imbold puternic pentru soluționarea problemelor
stringente globale. Acest program de acțiune în domeniul
dezvoltării durabile conține un obiectiv (Obiectivul nr.4 –
Educație de calitate), care presupune garantarea unei educații de
calitate, incluzive și echitabile, și promovarea oportunităților de
învățare de-a lungul vieții pentru toți.
Educația incluzivă și
pdagogia diversității
Educația de calitate pentru toți devine posibilă sub auspiciile
educației incluzive care se definește ca fiind o educație
multidimensională, de calitate și eficientă, realizată cu multă
responsabilitate, printr-un proces complex ce presupune utilizarea
unui arsenal strategic diversificat, cu respectarea drepturilor
fiecăruia și valorizarea individualității umane.
Liniile directoare privind incluziunea în educație UNESCO (2009)
evidențiaă principiile-cheie cu impact asupra educației de calitate:

1 2 3

Accesul și calitatea sunt legate și se Calitatea și echitatea sunt

Incluziunea și calitatea esențiale pentru asigurarea
consolidează reciproc
sunt reciproce educației incluzive
 Conform studiilor de specialitate, toți elevii în medii incluzive au șansa
de a se angaja în activități de învățare conforme cu nevoile și interesele
proprii. Mediile incluzive facilitează:

Performanță academică și Dezvoltarea capacităților academice și

comportament social creșterea intervalului de timp în care
îmbunătățite elevul este angajat în studiu datorită
practicilor de instruire.

Conștientizarea nevoilor Creșterea capacității de înțelegere

celorlalți și dezvoltarea și răbdare cu elevii care învață în
abilităților necesare pentru a ritmuri diferite
răspunde acestor nevoi
 Nevoile educative în funcție de care se poate proiecta, organiza și
desfășura activitatea didactică în mediile incluzive.

Nevoi Educative Dimensiuni acționale în medii incluzive

Activ-participativ în învățare
Proiectarea și organizarea
învățării
Autoreglare comportamentală și
determinism motivațional
Educație incluzivă
Se vor repeta doar acele elemenete
neachiziționate sau se va insista pe formarea
unui automatism sau dezvoltarea unei aptitudini
Metodele de lucru se vor focusa pe strategii
metacognitive, acțiuni reflexive, exersarea
capacităților de exprimare.
Identificarea și promovarea aptitunilor,
motivațiilor, intereselor, gândirii și a înțelegerii
comportamentului
Elevii sunt sprijiniți în învățare și pentru
recuperarea / dezvoltarea , integrarea socio-
profesionala a fiecăruia de către cadrele
didactice.
Pedagogia diversității răspunde unui principiu fundamental al
didacticii generale referitor la respectarea particularităților de
vârstă și individuale ale copiilor dintr-o grupă / clasă. Este o
pedagogie a acceptării, valorificării și valorizării diversității
beneficiarilor serviciilor educaționale. Principalele concepte
corelate cu pedagogia diversității sunt: diferențierea, adaptarea,
individualizarea, serviciile de sprijin.
Din perspectivă practic-acțională promovarea pedagogiei diversității
generează medii incluzive de învățare care presupun:
Transformarea spatiului într-un mediu confortabil
de învățare, interesant, ergonomic, liber și plăcut

Abordarea unei game diversificate de activități

formale și nonformale în învățare

Organizarea flexibilă a predării, învățării și

evaluării, construirea de situații de învățare
diferențiată
Acordarea sprijinului permanent tuturor elevilor
pentru o învășare eficientă
Add Skills – 70%

Încurajarea
Add Skills – 80% activităților de cooperare în defavoarea

competiției
Add Skills – 60%

Add Skills – 90%

Utilizarea de resurse pedagogice variate pliate pe
nevoile și interesele elevilor
Integrare și incluziune – clarificări
terminologice
Integrarea reprezintă acțiunea de asimilare a unui elev în educația
generală, unde acesta se adaptează politicilor, practicilor și
curriculumului din școala respectivă, în tmp ce școala în sine
rămâne în mare parte neschimbată.

Incluziunea pune accentul pe necesitatea ca sistemul educațional

și școlile să se schimbe, să se adapteze pentru a putea răspunde
nevoilor tot mai mari ale educabililor.
 Diferența dintre integrare și incluziune (Walker, 1995):
Integrare
Este modalitatea de realizare /
atingere a normalizării
Presupune:
Focalizarea pe elev, examinarea
acestuia de către specialiști,
diagnosticarea, programe pentru elevi
si plasarea în programe adecvate
Pune accentul pe:
Nevoile „copiilor speciali”, recuperarea
subiecților, beneficiile pentru copilul cu
nevoi speciale, expertiza specializată
și suportul formal, intervenția specială.
Incluziune
Reprezintă esența unui sistem
educațional comprehensiv real și este
opusă excluderii.
Presupune:
Focalizarea pe clasă, colaborare pt
rezolvarea problemelor, strategii pt
profesori, crearea unui mediu adaptati
si a condițiilor sprijinirii elevilor
Pune accentul pe:
Drepturile copiilor, schimbarea școlii,
beneficii pentru toți copiii, suportul
informal și expertiza cadrelor didactice
specializate, predare – instruire pentru
toți
 Integrare Incluziune
Se rezumă la adaptarea copilului la Solicită adaptarea școlii la nevoile
cerințele școlii copilului.
Alocarea de resurse pentru a compensa Alocarea de resurse care să potențeze
dificultățile / deficiențelor maximal potențialul individual
Focusarea atenției asupra copilului Focusarea atenției asupra tuturor
problemă copiilor
Pornește de la nevoile individuale Pornește de la drepturile tuturor copiilor
speciale
Elaborarea unui curriculum special sau Generarea unui curriculum național
adaptat flexibil
Acțiunea educațională are în vedere Acțiunea educațională are în vedere
obiectivele și finalitățile educației obiectivele și finalitățile educației pentru
speciale toți
 Educația integrată Educația incluzivă
- Schimbarea elevului - Schimbările din școală
- Nevoile elevilor cu situații speciale - Beneficii aduse elevului ca urmare a
incluziunii
- Specialiști, expertiză de specialitate - Sprijin informal și expertiză școlară
și sprijin formal înalt calificată
- Predarea diferențiată - Predare de calitate pentru toți
Coordonate diferențiatoare ale educației integrate și incluzive
“ Reflecție

Gândiţi-vă la ceva ce aţi reuşit să învăţaţi deşi

uneori aţi întâmpinat dificultăţi (să conduceţi, să
înotaţi, să lucraţi pe calculator, să vorbiţi o limbă
străină, să cântaţi la un instrument...)
1. Cum v-aţi menţinut motivaţia pentru a continua
învăţarea?
2. Ce consideraţi că a fost dificil?
3. V-a ajutat cineva când aţi întâmpinat
dificultatea? Ce a făcut respectiva persoană?
4. Aţi depăşit unele dificultăţi şi singur? Ce v-a
ajutat?
5. Aţi început vreodată să învăţaţi ceva, dar v-aţi
pierdut motivaţia şi aţi renunţat? Reflectaţi
asupra motivelor pentru care s-a întâmplat acest
lucru.

Acțiune
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!