Academia de Studii Economice din Bucuresti

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

DIDACTICA DOMENIULUI
Cursul 4: Simularea

Conf. univ. dr. Maria Liana Lacatus

București, DPPD 2020

- Este o metodă de predare-învățare centrată pe elev.
- Este considerată o activitate de laborator - elev este pus
în situații de producător, consumator, cumpărător sau
vânzător
- Elevul descoperă:
- relații și regularități economice,
- factori de influențare,
- modalități de desfășurare a unor fenomene, atitudini și
- comportamente eficiente în situații economice tipice etc. (McCorkle,
Meszaros et al, 1997)
- Lecția NU începe cu prezentarea conceptelor şi
explicarea problemelor

- Incepe cu punerea în situația de învățare în

care, elevii:
- „experimentează” acțiuni economice
- analizează fiecare acțiune în parte, stabilind
cauze, condiții, factori de influență etc.
- Să creeze situațiile de învățare astfel încât să conducă
spre concluziile dorite.
- Să organizeze foarte bine activitatea la clasă:
- Să ofere indicații și explicații clare și complete privind modul în
care să acționeze elevii,
- Să supravegheze desfășurarea activității conform instrucțiunilor
date,
- Să motiveze elevii să participe și să îi mențină în
activitate pe tot parcursul ei,
- Să conducă discuțiile de analiză,
- Să formuleze concluziile.
- Să interpreteze diferite roluri din lumea reală:
- consilieri locali,
- cumpărători-consumatori,
- vânzători-producători,
- membrii ai legislativului etc.

- Să îndeplinească sarcini bine definite:

- să obțină o anumită satisfacție
- să realizeze un anumit profit,
- să fie realeşi într-o funcție publică,
- să decidă modul în care vor utiliza anumite resurse.

- Să acționeze conform indicațiilor primite

- Să respecte regulile stabilite.
Simulările sunt deosebit de atractive și destind atmosfera în
clasă
Solicită și alte tipuri de inteligență decât inteligența logico-
verbală. Frecvent, implică inteligență kinestezică și
interpersonală și, uneori, chiar inteligență vizuală.
Asigură participarea efectivă a elevilor la lecție și implicarea în
analiza unor situații asemănătoare celor existente în realitate.
Simularea îi motivează pe elevi, care sunt, de regulă, satisfăcuți
de participarea la activități şi încântați de ceea ce au reuşit să
învețe.
Le schimbă atitudinea față de economie. Pentru majoritatea
elevilor reprezintă o experiență de învățare momorabilă la care
profesorul poate face apel de multe ori si conduce la o învățare
mai eficientă.
Elevii au posibilitatea să exerseze deprinderi de adoptare a
deciziilor şi să devină mai încrezători în ei înşişi.
În cazul simulării unor activități de producție, de exemplu, elevii pot fi
puşi în situația de a decide ce să producă și să vândă pe piață.
Ei pot experimenta riscurile asumate de producător şi pot deveni
conștienți de consecințele unor decizii pe care le-au adoptat.
Simularea aduce mai mult realism în activitățile de învățare. De
cele mai multe ori, profesorii devin mai apropiați de elevi iar
distanța dintre cei doi factori implicați în învățare se reduce.
Profesorul nu mai este centrul procesului de instruire, ci
acționează în calitate de îndrumător, facilitator sau moderator.
Cu cât întrebările şi problemele aduse în discuție sunt mai
aproape de realitate, cu atât mai mare va fi implicarea elevilor.
Simplificarea fenomenelor economice reale poate conduce,
uneori, la abordări simpliste ale lor.
Presupune mai multă muncă de pregătire înainte de lecție,
precum şi un consum mai mare de timp pe parcursul lecției.
Pentru a nu fi presat de timp, profesorul trebuie să planifice
activitatea cu grijă și chiar să își aloce și o rezervă de câteva
minute.
Elevii se pot implica atât de puternic, încât, într-o simulare de
piață, de exemplu, să îşi dorească să câştige cu orice preț. Iar, la
final, ar putea fi dezamăgiți dacă nu "câştigă” în rolul pe care
îl intrepretează. Mai mult chiar, unii ar putea fi chiar tentați să
trişeze sau să încalce regulile stabilite.