Portofoliu oratorie didactică

Discurs de motivare pentru învățare aplicabil elevilor

Nume și prenume: Cucoș Mihai

1. Descrierea contextului educațional și argumentarea situației

Motivația în context școlar este o stare dinamică ce își are originea în

percepțiile elevului asupra lui însuși și asupra mediului, care îl incită să
aleagă o activitate, să se angajeze și să persevereze în îndeplinirea acesteia
pentru atingerea unui scop.

Percepțiile specifice contextului școlar, care constituie cele mai importante

surse ale motivației, sunt:
 Percepția elevului asupra valorii unei activități
 Percepția elevului asupra competenței sale de a îndeplini acea
activitate
 Percepția controlului pe care elevul crede că-l exercită asupra unei
activități

Elevul atribuie valoare unei activități în funcție de importanța pe care

aceasta o are în ochii săi și de interesul pe care i-l trezește. Pentru
activitatea respectivă, copilul manifestă fie o motivație intrinsecă (atunci
când aceasta îi permite să aprofundeze materia sau să achiziționeze noi
cunoștințe și abilități), fie una extrinsecă (dacă ea duce la obținerea unei
recompense, a unei note bune sau dacă îi facilitează accesul la facultate, la
o profesie sau la un anumit statut social).
 Sunt elevi care și-au fixat deja niște scopuri pe termen lung și le urmăresc
fără căutarea unor satisfacții imediate. Angajamentul lor cognitiv într-o
activitate școlară se face în funcție de aceste scopuri. Elevii care-și fixează
scopuri pe termen lung sunt mai în măsură să perceapă valoarea unei
activități, chiar dacă recompensa nu vine imediat. Ei sunt mai puternic
motivați.

Însă elevii care au o perspectivă de viitor limitată, scopuri confuze și mai

puțin structurate nu au un punct de referință pentru a judeca valoarea unei
activități, mai ales dacă aceasta nu le oferă satisfacții imediate. Astfel de
elevi nu vor fi în nici un fel motivați pentru a îndeplini activitățile care li se
propun.

2. Obiectivele propuse pentru realizarea respectivei activități

Pentru a-i motiva în funcție de percepția lor asupra valorii unei activități,
este nevoie ca profesorul să declare de la bun început obiectivele lecției, să
arate în ce fel activitatea este utilă pentru îndeplinirea acestora și să
evidențieze finalitatea pe termen lung a activității respective:
 Felul în care este utilă în viitoarea profesie
 Strategiile care vor fi învățate cu această ocazie
 Competențele exersate prin intermediul ei
Cu cât vor constata că activitatea respectivă vizează domeniile lor de
interes, cu cât le va da mai mult ocazia să vorbească despre pasiunile lor,
despre cine sunt dincolo de rolul de elevi, cu cât le va da mai mult ocazia să
fie valorizați în cadrul grupului, cu atât copiii se vor implica mai mult și cu
mai multă plăcere în efectuarea ei.
 3. Conținut tematic

Pentru a arăta și mai concret astfel de strategii de motivare la acest nivel al

percepției asupra valorii unei activități, vom lua exemplul predării
disciplinelor tehnice și instruirii practice.
Dacă ne gândim la libertatea de a alege temele, materialele, documentele
autentice folosite ca suport în învățare, profesorii de discipline tehnice sunt
privilegiați : programa, statutul tehnologiilor si instrumentelor de
documentare, al cunoașterii le permite foarte mult să se adapteze nevoilor
și intereselor elevilor.
În plus, exemplul personal al profesorului sau al altor colegi cu privire la
beneficiile pe care le-au avut în contexte similare poate crește valoarea
activității în ochii elevului.
Atunci când se consideră competent în a rezolva o problema tehnica, elevul
se angajează cognitiv și perseverează până va reuși. Când însă nu se simte
competent, va evita activitatea și chiar o va abandona.

Profesorul trebuie să fie permanent atent la imaginea pe care elevul o are

cu privire la propria competență de a rezolva o problemă și să o gestioneze
cu înțelepciune. Astfel, un elev ezitant, care are o stimă de sine mai scăzută,
trebuie pus în permanență în situații de succes.
În cazul unui elev prea încrezător, care tratează deja activitățile cu ușurință,
ajungând chiar să facă greșeli din neatenție sau să manifeste o scădere a
motivației, profesorul poate face apel la sarcini care să îi arate copilului că
nu este pe cât de competent se credea și că este nevoie să persevereze.
Situațiile de insucces se vor dovedi pentru un astfel de elev motivante.
Printre strategiile care pot îmbunătăți percepția elevului asupra propriei
competențe de a îndeplini o activitate, se numără cele metacognitive:
 planificarea
 monitorizarea
 autoevaluarea
Aceste lucruri vor crește elevului încrederea în reușita sa.
Putem exemplifica din nou cu activități specifice predării disciplinelor
tehnice. Una dintre pietrele de încercare ale acestor discipline este
acumularea de cunoștințe practice. Furnizarea de către profesor a unor
abilități se dovedește foarte utilă. In acest fel, elevii aprofundează partea
teoretica mult mai ușor, iar asta le oferă siguranța că vor reuși de fiecare
dată când se vor confrunta cu o sarcină similară.
4. Autoreflecție

Legat de auto reflecție consider ca este important sa reflectam

periodic asupra gândurilor noastre, asupra deciziilor, faptelor si obiceiurilor
noastre.

5. Bibliografie

1. Constantin Cucoș, „Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită”, Iași,

Editura Polirom, 2006.
2. Hattie., J., Dumitri., C. (trad.), Invatarea vizibila – Ghid pentru
profesori, Editura Trei, Bucuresti, 2014
3. Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educaţiei, Iași, Polirom
4. Iacob. L., Comunicarea didactica – Psihopedagogie, Editura Polirom,
Iasi, 1998