Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
31 august 2020 • Dumitrina Gazzi • Liceul Teoretic Vasile Alecsandri, Iași (Iaşi) •
România
„Motivația în context școlar este o stare dinamică ce își are originea în
percepțiile elevului asupra lui însuși și asupra mediului, care îl incită să aleagă
o activitate, să se angajeze şi să persevereze în îndeplinirea acesteia pentru
atingerea unui scop”, afirmă Rolland Viau[1]. Potrivit viziunii sale, percepțiile
specifice contextului școlar, care constituie cele mai importante surse ale
motivației, sunt: percepția elevului asupra valorii unei activități, percepția
elevului asupra competenței sale de a îndeplini acea activitate şi percepția
controlului pe care elevul crede că-l exercită asupra unei activități.
Percepţia valorii unei activităţi este judecata pe care un elev o face asupra
importanței şi interesului unei activități pentru scopurile pe care le urmărește.
Sunt elevi care și-au fixat deja niște scopuri pe termen lung și le urmăresc fără
căutarea unor satisfacții imediate. Angajamentul lor cognitiv într-o activitate
şcolară se face în funcţie de aceste scopuri. Elevii care-şi fixează scopuri pe
termen lung sunt mai în măsură să perceapă valoarea unei activităţi, chiar dacă
recompensa nu vine imediat. Ei sunt mai puternic motivaţi.
Însă elevii care au o perspectivă de viitor limitată, scopuri confuze şi mai puţin
structurate nu au un punct de referinţă pentru a judeca valoarea unei activităţi,
mai ales dacă aceasta nu le oferă satisfacţii imediate. Astfel de elevi nu vor fi
în nici un fel motivaţi pentru a îndeplini activităţile care li se propun.
Pentru a-i motiva în funcție de percepţia lor asupra valorii unei activităţi, este
nevoie ca profesorul să declare de la bun început obiectivele lecției, să arate în
ce fel activitatea este utilă pentru îndeplinirea acestora și să evidențieze
finalitatea pe termen lung a activității respective (felul în care este utilă în
viitoarea profesie, strategiile care vor fi învățate cu această ocazie,
competențele exersate prin intermediul ei etc.). Cu cât vor constata că activitatea
respectivă vizează domeniile lor de interes, cu cât le va da mai mult ocazia să
vorbească despre pasiunile lor, despre cine sunt dincolo de rolul de elevi, cu cât
le va da mai mult ocazia să fie valorizați în cadrul grupului, cu atât copiii se
vor implica mai mult și cu mai multă plăcere în efectuarea ei.
Oricărui copil îi place să fie apreciat pentru inteligența sa. De aceea, profesorul
de limba franceză poate să își înceapă predarea acestei discipline cu o lecție
(Sois sage, apprends le français !) despre transformările care a loc în creier
atunci când este învățată o limbă străină. Aducând argumente din neuroștiință,
prezentând planșe cu structura creierului, materiale video despre mielinizare,
neuroplasticitate, profesorul va dovedi elevilor că implicarea lor în învățarea
limbii franceze îi va face mai deștepți și le va crește stima de sine.
Putem exemplifica din nou cu activități specifice predării limbii franceze. Una
dintre pietrele de încercare ale acestei limbi este conjugarea verbelor la
timpurile compuse. Furnizarea de către profesor a unei check-list se dovedește
foarte utilă. In acest fel, elevii învață algoritmul care se cere respectat ori de
câte ori au de conjugat un verb la un timp compus, iar asta le oferă siguranța că
vor reuși de fiecare dată când se vor confrunta cu o sarcină similară.
Este deci nevoie ca profesorul să țină permanent cont de cele trei percepții ale
elevului cu privire la valoarea unei activități, competența lui de a îndeplini o
activitate și controlabilitatea unei activități pentru a-l ajuta să rămână motivat
pentru învățare și să își atingă obiectivele fixate pe termen lung.
Bibliografie
Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educaţiei, Iași, Polirom
Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învăţării: teorii şi aplicaţii educaţionale,
Iași, Polirom
Viau, R. (2009). La motivation en contexte scolaire, Editions De Boeck
Vianim, P. (2006). La motivation scolaire : Comment susciter le désir d’apprendre?,
Editions De Boeck Supérieur
[1] Sălăvăstru, Dorina (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, p. 88.