Sunteți pe pagina 1din 7

TEHNICI DE MODIFICARE A COMPORTAMENTULUI

Teoria psihologica a invatarii promovata de B.F. Skinner, pune accent pe


conditionarea comportamentului, fiind o teorie a conditionarii clasice (a lui Pavlov).
Daca, conditionarea clasica a lui Pavlov se considera a fi de tipul S (stimul ),
Skinner considera tipul R ca reprezentand o mai mare importanta. Aceasta este
conditionarea comportamentului operant, iar litera R este folosita tocmai pentru a atrage
atentia asupra termenului, denotand intarirea ( reinforcement ). In acest caz raspunsul
este in corelatie cu intarirea.
In experimentele lui, Skinner a utilizat un aparat mai exact, o cutie fara lumina,
izolata sonor, in care este tinut sobolanul. Inauntru se afla o pedala care, atunci cand
este apasata face sa cada bucatele de mancare. Aparatul este conectat la un sistem de
inregistrare care produce un grafic al numarului de apasari pe pedala. Astfel se pot
obtine rezultate deosebit de importante sau pot introduce modificari in experiment. La fel
a functionat si cutia porumbelului din clasicul experiment al lui Skinner.
Daca in conditionarea clasica operatia de baza consta in asocierea a doi
stimuli (SN si SC), in cea operanta asocierea se face intre un comportament (C)
(apasarea parghiei) si in eveniment (obtinerea hranei), care-i urmeaza lui (C) la un
interval foarte scurt.
Daca acest comportament (C) nu se produce, animelul nu primeste hrana,
comportamentul controland obtinerea hranei. Hrana, in aceasta situatie, reprezinta o
recompensa, un efect de intarire a comportamentului, iar consecinta evidenta a intaririi
unui comportament operant este cresterea ritmului raspunsurilor emise. Trebuie retinut
faptul ca efectul intaririi este intotdeauna cresterea probabilitatii raspunsului.
Sanctionarea se deosebeste de intarirea negativa asa cum este definita de Skinner.
Dupa el, conditionarea operanta reprezinta acea forma de invatare in care
consecintele comportamentului influenteaza posibilitatea aparitiei acestuia.
Intarirea, caruia el i-a acordat un rol foarte important si teoria sa despre invatare,
poate fi realizata in 2 moduri :
a) furnizand direct animalului ceva ce-i place sau are nevoie INTARIRE
POZITIVA
b) permitandu-i sa evite comportamentele care au consecinte neplacute
INTARIRE NEGATIVA
Toate tipurile de ntarire pozitiva sau negativa cresc frecventa raspunsului. In
opozitie cu acestea, pedeapsa scade frecventa lui.
In privinta pedepsei, Skinner considera ca aceasta nu este o tehnica potrivita
pentru controlul comportamentului nedorit, insa fara intarirea comportamentului dezirabil.
Un aspect important al conditionarii operante se refera la dezvoltarea unui nou
comportament este ceea ce se numeste in gandirea psihologului american modelare
comportamentala Astfel, unele raspunsuri sunt foarte rare, dar recompensand acele
aproximari succesive , adica acele comportamente care se aseamana din ce in ce
mai mult cu cel dorit, se poate cizela comportamentul.
Folosind aceste tehnici, s-a ajuns sa fie invatati porumbeii sa joace ping-pong
sau sa identifice anumite tinte.

Tipuri de intariri
Intaririle, din punct de vedere al continutului lor pot fi extrem de variate, de la
bunuri obiectuale, la activitati sau stimulari sociale.
Intariri obiectuale : hrana (dulciuri in special), cadouri, premii in obiecte, scutiri de
taxe, etc
Intariri simbolice (obiecte care au o anumita semnificatie si se pot preschimba in
obiecte cu valoare recompensativa. In aceasta categorie intra : stelute, bile albe,
bile negre, puncte).
Activitati.Activitati preferate (exemplu : joaca, vizionarea unui film, diverse
activitati de petrecere a timpului liber, etc), se pot usor constitui in intariri. O
activitate frecventa poate contitui o intarire pentru o activitate mai putin frecventa.
Sau una placuta, pentru una mai putin placuta (Principiul lui Premack)
Intariri sociale reprezinta acele intariri care apar in relatiile interpersonale, in
mod curent. In aceasta categorie intra lauda, aprobarea, atentia acordata,
conferirea unor privilegii, etc. Pe de alta parte, critica, dezaprobarea din partea
celorlalti functioneaza ca intariri negative.
Extinctia consta in reducerea frecventei unui raspuns p;rin eliminarea
intaririlor care anterior au fost associate cu ap;aritia raspunsului.
Tehnicile de intarire, modalitatile de aplicare ale acestor intariri sunt foarte
importante atat pentru formarea unor noi comportamente, cat si pentru consolidarea
celor deja existente.
Astfel, realizarea comportamentului dorit si rezistenta lui la stingere sunt
dependente si de programul de intarire folosit. Ferster si :Skinner au descris urmatoarele
programe de intarire :
a) Intarirea continua, in care situatia in care fiecare raspuns este intarit ; acest tip de
intarire este recomandabil pentru etapa initiala a invatarii ;
b) Intarirea la interval fix, referitoare l ;a situatia in care intarirea se produce la
intervale regulate de timp (de exemplu, din cinci in cinci secunde sau la intervale mai
mari de timp )
c) Intarirea la interval variabil, ce are loc atunci cand perioada de timp care trebuie
sa treaca pana la o noua intarire a comportamentului se modifica de fiecare data ; acest
tip de intarire nu este recomandabil in faza initiala a invatarii, dar, o data ce raspunsul a
fost partial invatat prin intarirea continua, el determina o rata de raspuns constanta si
foarte rezistenta la stingere
d) Intarirea in proportie fixa (de exemplu, dupa fiecare cinci raspunsuri) acest tip de
intarire produce o rata mai mare de raspunsuri, deoarece este nevoie de mai multe
raspunsuri pentru a obtine intarirea ; in schimb, cand intarirea inceteaza,
comportamentul dispare foarte repede ;
e) Intarirea in proportie valabila, referitoare la situatia in care intarirea este obtinuta
dupa un numar variabil de raspunsuri date ; raportul dintre reactiile intarite si reactiile
care se produc fara a fi intarite variaza in jurul unei valori medii ; acest program de
intarire produce o rata mai mare de raspunsuri care sunt foarte rezistente la stingere.
Fiecare program de intarire are un efect diferit asupra invatarii. Intarirea continua
produce cea mai rapida invatare, in timp ce intarirea partiala produce invatarea care
dureaza mai mult in absenta intaririi. Valabile la animale, principiile conditionarii operante
au fost repede extinse la oameni catre sfarsitul anilor 50. Instructia este, in conceptia lui
Skinner, un aranjament al relatiilor de intarire. Putem modela comportamentul dorit daca
stim cum sa administram aceste intariri.
Tehnica modelarii comportamentale a fost aplicata la inceut in psihoterapie, in
tratarea bolnavilor psihici si apoi s-a extins si la alte categorii de bolnavi. Mai tarziu
aceste tehnici au fost imprumutate si de psihologia educationala.
Cercetatori precum W. Becker, D. Thomas, M. Armstrong au aratat eficienta
acestor tehnici in mediul scolar, pornind de la incercarea de modificare a
comportamentelor deviante proprii unei parti ale elevilor.
In esenta, tehnicile utilizate pentru modificarea comportamentelor deviante ale
elevilor opereaza pe baza ignorarii comportamentului indezirabil, determinand stingerea
lui si intarirea comportamentului dezirabil.
O aplicatie importanta a principiilor conditionarii operante o constituie modificarile
de comportament. Psihologul american B.F. Skinner a oferit o prima ilustrare a acestui
tip de aplicatie prin ceea ce s-a numit tehnica modelarii sau marirea frecventei de
manifestare a unui comportament, potrivit unui model predeterminat , prin
recompensarea sau intarirea comportamentului dorit atunci cand el se produce.
Conditionarea operanta este acea forma de invatare in care consecintele
comportamentului influenteaza posibilitatea aparitiei acestuia.
Tehnicile utilizate pentru modificarea comportamentelor deviante ale elevilor
opereaza pe baza ignorarii comportamentului indezirabil si intarirea comportamentului
dorit(dezirabil).
Cercetatorii Cohen si Manion propun urmatorii pasi pentru modificarea
comportamentelor , mai prcis pentru imbunatatirea comportamentelor , de la
indezirabil la dezirabil, ale elevilor, si anume:
Trebuie specificat atat comportamentul indezirabil, care trebuie redus
pana la minimum sau inlaturat (in acest timp este necesara studierea atenta a naturii
acestui comportament, a frecventei si a conditiilor curente in care el se manifesta), cat
si comportamentul dorit (dezirabil) care ii va lua locul.
Este necesara identificarea intaririlor ce sustin comportamentul
indezirabil,ca acestea sa poata fi evitate, precum si identificarea intaririlor care
contribuie la sporirea frecventei comportamentului dorit.
Trebuie sa evitam sistematic primul tip de intarire, simultan cu aplicarea
acelor intariri semnificative pentru comportamentul dorit.
pe parcursul acestui proces trebuiesc sesizate si inregistrate schimbarile
de comportament .
In urma aplicarii acestor tehnici , au fost obtinute o serie de rezultate ce au aratat
o descrestere semnificativa a frecventei comportamentelor deviante ale elevilor de la
63% la 29%.
Utilizarea unui model de comportament pozitiv , manifestat de un elev caruia ii
furnizam o intarire in speranta ca va functiona ca model de comportament pentru acel
elev cu un comportament indezirabil se numeste invatare vicarianta.Elevii pot achizitiona
un comportament in baza observatiei ca acel comportament produs la un alt elev a
condus la recompense.

Pentru optimizarea invatarii devine astfel,important, planul intaririlor(cu diverse


strategii de intarire).Astfel, s-a relevant faptul ca reactiile se invata mai repede daca
sunt intarite prin cantitati fixe decat la intervale fixe.
Aplicarea conditionarii operante la educatie este simpla si directa. A instrui nu
este nimic altceva decat organizarea conditiilor de intarire in care vor invata elevii.
Pentru ca tehnicile de modificare a comportamentului sa conduca la obtinerea
rezultatelor dorite au fost formulate o serie de recomandari privind administrarea
intaririlor in mediul scolar:
intarirea trebuie sa fie contingenta cu comportamentul tinta;ea trebuie aplicata
direct elevului,imediat dupa producerea comportamentului a carui consolidare este
vizata ;elevul trebuie sa stie clar ce comportament trebuie intarit;
elevul trebuie facut constient ca intarirea este o consecinta a comportamentului
sau
intaririle positive sunt mai eficiente pentru inbunatatirea comportamentului decat
intaririle negative;
comportamentul asteptat (dezirabil) trebuie sa fie intarit cat mai des posibil , in timp
ce contrariul sau ,comportamentul indezirabil ,nu trebuie sa aduca niciun beneficiu;
la inceputul interventiei de dezvoltare a unui nou comportament se va aplica o
intarire continua ,iar pe masura ce noul comportament se stabilizeaza,intarirea va putea
fi intermitenta;
intaririle trebuie administrate consistent din partea profesorilor,parintilor,colegilor;
Activitatile preferate (ex:joaca,vizionarea unui film,diverse activitati de petrecere
a timpului liber) se pot usor constitui in intariri.O activitate frecventa poate constitui o
intarire pentru o activitate mai putin frecventa. Aceasta intarire a unei activitati mai putin
frecvente printr-o activitate cu o frecventa mai mare poarta numele de ,,Principiul lui
Premack.El suna astfel: Daca implicarea intr-o activitate de mare frecventa este
conditionata de executarea prealabila a uneia cu frecventa redusa ,prima activitate
devine intarire pentru cea din urma .De exemplu:decidem san u vizionam programele TV
(activitate frecventa) , decat dup ace am spalat vasele (activitate mai putin
frecventa).Conditionand realizarea unor activitati frecvente de indeplinire prealabila a
unora mai putin frecvente ,practic realizam intarirea celor din urma.Pentru ca intarirea sa
apara, activitatea frecventa trebuie planificata imediat dupa realizarea celei frecvente
.Principiul lui Premack este utilizat uneori in terapia depresiei , cand pacientul este
asistat sa realizeze anumite activitati , pentru care cu greu ar simti o minima placere.
Controlul pe care intaririle il exercita asupra unui comportament depinde de o
serie de factori,cei mai importanti fiind:
momentul aplicarii :intaririle care se aplica imediat dupa efectuarea unui
comportament sunt mai eficinte decat intaririle amanate;cu cat survine mai rapid o
intarire cu atat invatarea este mai rapida.Acest lucru e valabil in faza de invatare a unui
comportament si nu de consolidare a lui ;
caracterul intaririi:intaririle pe care le aplicam pentru a accelera un
comportament pot fi similare sau identice cu cele din mediul social real sau pot fi
neuzuale , artificiale;ex:sa oferim un cadou unui copil de fiecare data cand el realizeaza
un comportament dezirabil , dar in mediul social real el se va intalni foarte rar cu astfel
de situatii.Acolo se opereaza cu laude ,aprobari sau dezaprobari,acordarea atentiei, cu o
strangere de mana,e.t.c.;
Harta conceptuala

Tehnici demodificare a comportamentului



Conditionarea operanta

Intarirea

Negativa pozitiva

Programe de intarire
Intarire continua
Intarire la interval fix
Intarirea la interval variabil
Intarirea in proportie fixa
Intarirea in proportie valabila

Efectele intaririi

Pasii parcursi in modificarea comportamentelor dezirabile si indezirabile

Recomandari privind aplicarea intaririlor

Factori ai intaririlor ce influenteaza comportamentele
Bibliografie :

B.F. Skinner, Revolutia stiintifica a invatamantului, Editura :Didactica si


pedagogica, 1971
Vaideanu, G, Pedagogie. :Ghid pentru profesori, :Editia a II-a revazuta si
imbogatita, 1986
Gagne, R. Conditiile invatarii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1975
Sorin Cristea, Teorii ale invatarii. Modele de instruire, Editura Didactica si
pedagogica, 2005
Valeria Negovan, Introducere in psihologia educatiei, Editura Universitara,
Bucuresti, 2005
E.R. Hilgard, G.H. Bower, :Teorii ale invatarii, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1974
Dorina Salavastru, Psihologia Educatiei, Editura Polirom, 2004