Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În cadrul procesului didactic, metodele de predare-învățare ocupă un loc central. Din punct
de vedere istoic, I. Cerghit departajează metodele de învățământ în: tradiționale (sau metode vechi),
respectiv în metode moderne (metodele noi). Prima categorie de metode fac apel la comunicarea
directă, celelalte sunt rezultatul celor mai recente inovații în pedagogie, sunt centrate pe elev și
dezvoltarea personalității acestuia.
Din perspectiva învățământului modern, I. Neacșu afirmă că dascălii zilelor noastre sunt
solocitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă,
ci una participativă, activă și creativă.” (I. Neacșu, 1999.) Dimensiunea activă a metodelor de
predare-învățare necesită o implicarea activă și simultană a celor doi parteneri: dascăl și elevi pentru
ca învăţarea cu ajutorul lor să fie mai temeinică şi mai durabilă.
În aceste condiții, maniera de abordare a învățării trebuie să fie una interactivă, conceptului
fiindu-i asociate strategii didactice în care elevul are un rol central în procesul de instruire.
Metodologiile interactive reclamă adaptarea predării și ajustarea conținutului instruirii în funcţie de
particularităţile psiho-individuale ale elevilor, funcție de stilul de învățare, tipul de inteligență
predominant sau de nivelul de dezvoltare cognitivă al acestora precum și aspecte ce vizează
dezvoltarea capacităților de comunicare, de dialogare inter și intrapersonală, stimularea capacităților
de reflecție asupra propriei învățări etc. (O. Pânișoară).
Construirea cunoașterii de către elevi implică conjugarea eforturilor aceștora care de cele mai
multe ori îl au ca partener, participant direct (sau indirect) pe dascăl. Rolul acestuia, în cadrul
activităților de instruire, se diversifică. Dascălul poate deveni, animator, consilier, moderator,
facilitator, tuture, resursă, corector sau chiar membru în echipele de lucru etc.
Elevii vor învăța astfel într-un mod activ, participativ și creativ fiind stimulați să-și
construiască propriile înțelesuri/interpretări, să-și creeze propriile proiecte de învățare
personalizate, să conștientizeze asupra responsabilităților pe care le au în timpul învățării, să caute,
exploreze și să rezolve situații utilizând operații ale unei gândiri de nivel superior (analiza, sinteza,
comparaţia, abstractizarea, concretizarea, clasificarea, sistematizarea), sau talanții cu care sunt
înzestrați, conştientizând, aplicând, (auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie
în propria formare. (M Bocoş, 2002, p. 63).
În literatura didactică există multiple referințe despre clasificarea metodelor de învățământ. În
cele ce urmează, vom enumera câteva dintre criteriile de clasificare ale acestora, taxonomia lor
rămânând un subiect deschis și de actualitate.
Unii pedagogi au clasificat metodele în funcție de scopul didactic urmărit, în metode predare
–însușire și metode de evaluare. Alții, iau în considerare mijlocul de vehiculare al conținuturilor de
la sursă către elev. În această categorie s-ar încadra metodele intuitive (demonstrația, observarea și
modelarea) precum și cele verbale (expunerea, conversația, lucrul cu manualul sau alte surse,
problematizarea). Un alt criteriu de clasificare al metodelor de învățământ se referă la gradul de
participare al elevului în acțiunea propriei învățări. În această categorie, după unii autori, sunt
incluse metodele expozitive (calitatea elevului este aceea de simplu receptor) cum ar fi expunerea
didactică sau chiar demonstrația didactică. Tot acestei categorii îi sunt asociate metode cum sunt:
exercițiul, conversația sau problematizarea.
Pedagogii contemporani oferă alte criterii de clasificare a metodelor de învățământ, având
drept reper activitatea pe care trebuie să o desfășoare dascălul la clasă pentru a prelucra, ordona și
prezenta conținuturile informaționale și de a implica elevul în propria formare, urmărindu-i în
permanență modul de reacție, de interes, respectiv de implicare la propria-i formare. I. Nicola
asociază acestui criteriu metodele algoritmice precum și pe cele expozitiv euristice (povestirea,
explicația, prelegerea, conversația, demonstrația, descoperirea, modelarea, observarea independentă,
lucrul cu manualul experimentele, lucrul în grup).
Din punct de vedere istoric, I. Cerghit departajează metodele de învățământ în: tradiționale
(sau metode vechi), respectiv în metode moderne (metodele noi). Prima categorie de metode fac
apel la comunicarea directă, celelalte sunt rezultatul celor mai recente inovații în pedagogie, sunt
centrate pe elev și dezvoltarea personalității acestuia. În lucrarea Metode de învățământ (2006,
pp.110 - 112) , autorul delimitează patru categorii de modalități de predare –învățare, având ca
reper principalul izvor al învățării:
Metode de comunicare și dobândire a valorilor socio-culturale, în care sunt cuprinse metodele
expozitive (narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea, expunerea etc.)
Metode de explorare sistematică a realității obiective,în componența cărora sunt incluse:
metodele de explorare directă (observația independentă, experimentul, cercetarea, studiul de caz,
ancheta e teren etc.) cât și metodele de explorare indirectă (metodele demonstrative, modelarea);
Metode fundamentate pe acțiune (practică) concretizate în: metode de acțiune efectivă
(exercițiile, studiul de caz,elaborarea de proiecte, activități creative etc.) respectiv în metode de
acțiune simultană (jocurile didactice, jocurile de rol, învățarea dramatizată, învățarea pe
simulatoare);
Metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de de predare-învățare, materializate
practic prin metodele algoritmice, instruirea programată, instruirea asistată de calculator,
învățarea electronică (e-learning).
În lucrarea Strategii didactice interactive, C.L. Oprea realizează o clasificare a metodelor de
învățămând pornind de la interactivitate, concept care impune o abordare modernă a lecției,
respectiv predarea noilor conținuturi într-o manieră bazată pe acțiune, interrelaționare, pe
stimularea și dezvoltarea creativității, respectiv a gândirii critice. Autoarea descrie interactivitatea
ca fiind un mod de predare-învățare în care elevii interacționează direct unii cu ceilalți sau cu
materialul de studiu, în care au loc interacțiunii dintre mințile participanților, al personalitățiii
acestora conducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente (Oprea, 2009).
Metodele interactive de predare-învățare au un rol deosebit în vederea unei învățări eficiente,
conștiente cu implicarea elevilor, oferind oportunități, motive, scopuri,resurse și achiziții valoroase,
diminuând efectele negative ce se pot manifesta asupra sănătății, psihicului și personalității elevului.
Pornind de la calitățile transformatoare ale metodelor de învățământ de a determina elevii
să găsească ei înşişi calea proprie de urmat în vederea construirii propriei cunoaşteri, C.L. Oprea
stabilește câteva grupe mari de metode:
Metode de predare- învățare: metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching), metoda
Jigsaw (Mozaicul), citirea cuprinzătoare, STAD (Student Teams Achievement Division) –
metoda învăţării pe grupe mici; TGT (Teams/Games/Tournaments) – metoda turnirurilor între
echipe, metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles), metoda piramidei (bulgărele de
zăpadă), învăţarea dramatizată;
Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare: harta cognitivă sau
conceptuală, tehnica florii de nufăr (Lotus BlossomTechnique), fishbone maps (scheletul de
peşte), diagrama cauzelor şi a efectului, lanţurile cognitive, pânza de păianjen (Spider map –
Webs), metoda R.A.I., cartonaşele luminoase;
Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității: brainstorming, starbursting -
explozia stelară, metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono), caruselul,
studiul de caz, tehnica acvariului etc.
Metode de cercetare în grup: tema sau proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe,
portofoliul de grup.
O altă clasificare a metodelor de învățământ este realizată de către O. Pânișoară, conform se
disting următoarele categorii:
Metode centrate pe analiză, producere de idei și rezolvare de probleme (copacul cu erori,
diagrama Venn-Euler, cardurile cu sarcini, hărțile conceptuale ș.a.)
Metode centralizate pe producerea ideilor (cubul,brainstormingul, brainwritingul ș.a.)
Metode centratepe rezolvarea de probleme (problematizarea, metoda rezolvării creative de
probleme)
Metode centrate pe reflecție (reflecția personală, jurnalul cu dublă intrare, metoda SINELG,
harta obstacolelor etc.)
Metode centrate pe observație (metoda anchetei, acvariul, discuția panel etc.);
Metode centrate pe actiune reală sau simulată (experimentul, jocul de rol, studiul de caz);
Metode bazate pe utilizarea și dezvoltarea relaționărilor în cadrul grupului (mozacul, predarea
reflexivă, turul galeriei etc.).
În pedagogia actuală, se manifestă un curent dedicat gândirii critice care promovează
alternative educaționale noi bazate pe diversificarea și diferențierea obiectivelor de învățare, a
conținuturilor, metodelor, tehnicilor și instrumentelor de instruire, pe valorificarea inteligențelor
multiple, creativității elevilor, personalității, pe adaptarea învățării la stilul de învățare propriu al
elevilor și pe dezvoltarea unei gândiri de nivel superior. Aceste caracteristici sunt asociate unui nou
model de învățare, un cadrul de gândire și de învățare cunoscut sub numele de E.R.R.E. (evocare,
realizarea sensului, reflecție, extindere), acesta punând accent pe formarea/dezvoltarea
competențelor pornid de la următoarea idee: ccea ce cunoaștem, determină deea ce putem învăța.
Acest cadru metodologic vizează folosirea metodelor interactive în lecții pentru a ajuta pe elevi să
gândească reflexiv, să îşi asume un rol în învăţarea personală, să înţeleagă argumentaţia logică, să
fie capabili de o ascultare atentă, să devină studioşi pentru tot restul vieţii.
Metodele didactice utilizate în cele patru etape ale lecției (ERRE) ale modelului intitulat
LSDGC (lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice) contribuie la îmbunătățirea
procesului educațional, acestea axându-se pe învățarea independentă, prin cooperare și
interactivitate.
Deoarece în literatura pedagogică există resurse de prezentare a cadrului ERRE, redăm mai
jos o clasificare a metodelor de învățământ oferite prin acest modelul LSDGC (al lecturii și scrierea
pentru dezvoltarea gândirii critice) care contribuie la dezvoltarea gândirii critice elevilor din
învățământul primar (F.Chereja, 2004, pp.118-123):
Metode generale care se pot utiliza la toate lecțiile: interviul, interogarea învățătorului, gândiți-
lucrați-comunicați, brainstormingul, ciorchinele, lectura în perechi, cubul, dezbaterea, cvintetul,
scaunul autorului;
Metode pentru lecțiile de comunicare: știu-vreau să știu-am învățat, tabelul conceptelor,
diagrama Venn-Euler, cadranele;
Metode pentru lecțiile de literatură cu conținut bibliografic: știu-vreau să știu-am învățat, metoda
predictivă, cadranele, dezbaterile, jurnalul dublu, rețeaua de discuții,eseul, gândiți-lucrați-
comunicați, brainstormingul, ciorchinele, lectura în perechi, cubul, dezbaterea, cvintetul,
scaunul autorului;
Metode pentru lecții de literatură cu conținut istoric: știu-vreau să știu-am învățat,rețeaua
personajelor, harta poveștii, harta personajelor, jurnalul dublu, cvintetul sau metodele generale
enumerate mai sus;
Metode pentru texte narative: metoda predictivă, jurnalul dublu,eseul, rețeaua de discuții,
rețeaua personajelor, harta poveștii, harta personajelor,scheletul de recenzie, interviul,
cvintetul,tabelul conceptelor, cadrane, sau metodele generale enumerate anterior;
Metode pentru poezii cu conținut liric: jurnalul dublu,cadranele, eseul,scheletul de recenzie,sau
metodele generale precuzate mai sus;
Metode pentru poezii cu conținut epic: metoda predictivă, termeni-cheie, jurnalul dublu,rețeaua
personajelor, rețeaua de discuții, eseul, cadranele, harta poveștii sau metodele generale
enumerate;
Metode pentru decodificarea textelor literare pe secvența:
a. pentru învățarea conținutului (povestirea acțiunii): lectura în perechi, procedeul
recăutării,interogarea învățătorului, interviul, mâna oarbă, dezbateri;
b. pentru delimitarea fragmentelor și scoaterea ideilor principale: jurnalul dublu, mâna oarbă;
c. pentru analiza semnelor de punctuație și a ortogramelor: știu-vreau să știu-am
învățat,ciorchinele, cadranele, tabelul conceptelor, dezbateri, interogarea învățătorului;
gândiți-lucrați-comunicați;
d. pentru întrebări pe care le ridică textul: interogarea învățătorului, cubul,interviul, gândiți-
lucrați-comunicați, procedeul recăutării.
e. pentru identificarea mesajelor, a concluziilor, a soluțiilor: dezbateri,harta poveștii, gândiți-
lucrați-comunicați
f. pentru caracterizarea personajelor: rețeaua de discuții, harta personajelor, rețeaua
personajelor;
g. pentru evaluarea decodificării textelor: harta poveștii, scheletul de recenzie.
Combinațiile și posibitățile de a utiliza aceste metode sunt multiple. În cadrul unei metode
didactice pot fi utilizate alte procedee/metode: De exemplu, în cazul utilizării metodei știu-vreau să
știu-am învățat, pentru cele trei secvențe ale metode, pot fi utilizate următoarele metode:
Știu Vreau să știu Am învățat
brainstorming; gândiți-lucrați-comunicați; lectura în perechi
gândiți-lucrați-comunicați; brainstorming; procedeul recăutării
interviul cubul interogarea învățătorului
dezbateri
investigația
Metodele de învățământ interactive pe care le propunem mai jos se pot constitui într-un reper
metodologic util dascălilor care predau în învățământul primar. Dorim să vă oferim câteva sugestii
în ceea ce privește pregătirea optimă a unui demers didactic. Pentru aceasta metodele de predare-
învățare ce urmează a fi descrise mai jos sunt însoțite de exerciții practice care le demonstrează
utilitatea. Aplicarea acestor metode în cadrul unor lecții/activități de învățare este condiționată de
scopurilor pe care le deservesc acestea, de cunoașterea punctelor tari și slabe ale acestor metode, de
procesele intelectuale pe care le solicită și le promovează etc.
Alegerea metodelor interactive în activitatea de predare-învățare contribuie la stimularea
comunicării, activizarea elevilor și formarea unor capacităţi cum sunt: spiritul critic constructiv,
independenţă în gândire şi acţiune, găsirea de idei creative, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor
de învăţare. În cadrul grupelor de lucru, elevii descoperă o nouă experienţă, interrelaţionând,
exersând forme variate de învaţare, de studiu, de investigare, de redare a propriilor descoperiri, de
dobândire a încrederii capacităţile individuale şi ale grupului. Elevii sunt determinați să gândească,
să coopereze pentru a găsi soluţii pentru rezolvarea unor sarcini de lucru, să-și dezvolte capacități
de exprimare corectă orală și scrisă.
1.3.1. Brainstormingul
Cunoscută și sub numele de Asaltul de idei, această metodă constă în formularea unor idei
pentru o situație/cerință enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea. Având ca obiectiv
manifestarea liberă a imaginaţiei; renunţarea la orice tip de criticism; preluarea unor idei ale altora
şi prelucrarea acestora; stimularea cât mai multor idei, brainstormingul este cea mai răspândită
metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup, încurajând participarea tuturor
membrilor grupului. Discuțiile care se poartă în timpul exercițiului conduc în final la alegerea celei
mai bune idei/soluție de rezolvare a subiectului dezbătut.
Apelând la această metodă (furtuna creierului sau afluxul de idei) dascălul poate afla: ce
anume ştiu elevii despre un anumit subiect, ideile sau soluţiile referitoare la un subiect sau situaţie
problemă, opiniile elevilor despre o experienţă comună. Elevii învaţă să asculte, să emită păreri,
să colaboreze, să respecte ideile celorlalţi, să compare, să argumenteze şi să decidă. Ei devin
mai curajoşi, sunt spontani, toleranți şi au mai multă încredere în propria persoană.
Brainstormingul poate fi aplicat la începutul activității, în momente de evocare, la spargerea
gheții, dar și în celelalte etape ale activității, la o evaluare a activității anterioare, în realizarea unor
liste de idei predictive, în provocările pentru dezbateri, argumentări și păreri în rețeaua personajelor
sau rețeaua discuțiilor. (F. Chereja p.42)
Utilizarea metodei brainstormingului prezintă multiple avantaje:
aplicabilitatea largă, la toate disciplinele de studiu;
obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare, punând în comun experiențe și
viziuni ale fiecărui participant;
stimulează participarea activă şi crează posibilitate a emitere de idei de la un elev la altul;
dezvoltă capacități de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea unei
soluții optime;
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă, relațiile interpersonale prin valorizarea ideilor fiecăruia;
Reușita metodei depinde de calitățile și capacitățile dascălului de a anima și dirija discuția în
direcția dorită. În caz contrar, există pericolul unor limitări/ dezavantaje:
devierea de la subiect a participanților la exercițiu prin ocolirea subiectului discutat;
timiditatea participanților, determină imposibilitatea unora de a se exprima cu ușurință, respectiv
teama acestora de a nu fi judecați sau criticați;
monopolul unor participanți manifestat prin acararea discușiei si expunerea în mod repetat a
propriilor idei;
metoda nu suplinește cerectarea de durată, clasică
oferă doar soluții posibile nu și realizarea efectivă;
O. Păcurari (2003) descrie metoda Jurnalul cu dublă intrare ca fiind o este o metodă prin
care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text și propria lor curiozitate, respectiv propria
experienţă sau cunoaștere. Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în
două, trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă a paginii li se va cere să noteze un pasaj
din text care i-a impresionat în mod deosebit, exercitând asupra lor o influență pozitivă sau
negativă. În partea dreaptă li, se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să
se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut
să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsură ce citesc, elevii se opresc din lectură şi notează în
jurnal. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate, în funcţie de dimensiunile
textului.
După ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie, dacă
profesorul revine la text, cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje
diverse. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii, pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din
text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii.
Metoda poate fi aplicată elevilor care știu deja să scrie și să citească. Pentru elevii claselor
mici jurnalul poate fi completat prin reprezentări grafice, desene, imagini, atât în locul fragmentului
scris ( coloana din stânga), respectiv comentariul din partea dreaptă poate fi reprezentat tot printr-un
desen.
Utilizarea jurnalului cu dublă intrare oferă următoarele avantaje:
dezvoltarea capacității de înțelegere a unui text de către elevi;
dezvoltarea gândirii;
participarea activă a elevilor în actul lecturii;
valorificarea experiențelor personale ale fiecărui elev.
Dintre dezavantajele metodei amintim:
riscul neimplicării unor elevi în activitate;
lipsa exercițiului prealabil poate duce la eșecul tehnicii.
1.3.3. Lectura predictivă
Lectura predictivă reprezintă o metodă care stimulează imaginația elevilor, asocierile de idei
și originalitatea. Prin aplicarea acestei metode copiii exersează capacitatea de a găsi o soluție
originală unei situații posibile. În desfășurarea acestei metode, elevii trec de la postura de ascultător
la cea de povestitor, cu sarcina de a continua firul narațiunii început de către dascăl. Această metodă
de lucru aduce cu ea noi experiențe de învățare pentru elevi: îi pune în situația să-și imagineze ce se
va întâmpla în lectură, pornind de la cuvintele cheie sau titlu, până la citirea pe rând a fragmentelor
și verificarea cu confirmarea sau infirmarea predicțiilor, îi determină să gândească, să facă apel la
ceea ce știu, la experiența personală, să se implice activ în învățare. Prin participarea acestora la
rezolvarea situațiilor ivite, elevii dau dovadă de înțelegere a textului, îl interpretează, expun
povestestea într-o manieră personală , o recompun, își expun punctul de vedere creând variante noi,
respectiv argumentând varianta propusă de ei.
Dascălul poate folosi această metodă pentru abordarea unor texte narative la prima vedere,
texte care se pretează la interpretări multiple, care au mai multe personaje și momente ale acțiunii.
Elevii pot lucra individual, în perechi, în grupuri de câte 4-5 indivizi, sub directă coordonare, cu
raportare frontală după finalizarea fiecărei etape. Parcurgând etapele lecturii predictive, elevii au
impresia că pot interveni în text, pot deveni ei înșiși creatori.
Avantajele metodei lecturii predictive:
este o metodă interactivă ce solicită atenția elevilor, stârnindu-le curiozitatea;
antrenează întreaga clasă;
dezvoltă gândirea critică, activismul în învățare și motivația pentru lectură;
dezvoltă imaginația și creativitate elevilor;
ajută elevii să-și dezvolte gândirea predictivă, facilitând înțelegerea în profunzime a textului;
timpul de desfășurare a lecției este valorificat la maxim;
permite o abordare inter sau transdisciplinară a textului/temei.
Dezavantajele metodei constau în:
necesită un spațiu temporal mai mare;
nu elevii împart textul pe fragmente logice, ci dascălul;
alegerea neinspirată a textului poate conduce la ineficiența metodei și la neobținerea obiectivului
propus de către dascăl.
1.3.5. Cvintetul
Scheletul de recenzie este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoştinţelor asigurând
astfel feed-back-ul textului citit. Metoda cuprinde cerinţe-şablon, dar soluţionarea lor cere adaptarea
elevilor la fiecare text în parte, în funcţie de conţinuturi.
Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea orală şi gândirea
critică, flexibilă prin emiterea unor judecăţi de valoare, prin răspunsul dat cerinţelor care
demonstrează înţelegerea şi învăţarea textului. Pe fişele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de
cerinţe:
să scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text;
să scrie într-o expresie ce conţine textul;
să scrie într-un cuvânt ce conţine textul;
să realizeze un desen care să surprindă esenţialul;
să precizeze culoarea pe care o asociem cu conţinutul;
să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine).
Avantajele metodei :
posibilitatea elevilor de a emitere judecăţi de valoare prin răspunsul dat cerinţelor formulate de
către dascăl;
rezolvarea sarcinilor de către elevi demonstrează înţelegerea şi învăţarea textului.
Dezavantajele metodei
pune în dificultate pe elevii cu rămâneri în urmă ale citit-scrisului;
metoda este consumatoare de timp, necesită o dozare a timpului de expunere a răspunsurilor.
Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,
permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Pentru aplicarea metodei sunt necesare
parcurgerea următoarelor etape:
1) Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează.
2) Anunţarea temei, a subiectului pus în discuţie.
3) Împărţirea clasei în 6 grupe, fi ecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una
dintre feţele cubului:
a. Descrie culorile, formele, mărimile etc.
b. Compară ce este asemănător? Ce este diferit?
c. Analizează spune din ce este făcut, din ce se compune.
d. Asociază la ce te îndeamnă să te gândeşti?
e. Aplică ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
f. Argumentează pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale.
4) Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
5) Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.
Avantajele metodei cubului;
metoda este ușor de aplicat elevilor din ciclul primar;
prin aplicarea metodei se facilitează stimularea atenției și gândirii elevilor, oferind acestora
posibilitatea de a-și dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare;
stimulează lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor
cubului;
metoda oferă elevilor posibilitatea de noi descoperiri și realizarea unor conexiuni între
conceptele învățate;
permite diferențierea sarcinilor de învățare;
stimulează gândirea logică;
sporește eficiența învățării, elevii învățând unii de la alții.
Dezavantajele metodei cubului:
metoda ridică probleme elevilor cu nivel scăzut de inteligență;
neimplicarea dascălului în mod eficient poate face metoda inutilă;
în cazul aplicării metodei pe grupe, poate oferi soluții doar un singur reprezentant al acestora.
Păunul s-a apropiat, l-a răsturnat cu ciocul pe spate, apoi...... .....iar l-a întors cum îl găsise
şi, lăsându-l, îşi văzu de drum.
Al patrulea fragment:
„Cărăbuşului nu-i venea să-şi creadă ochilor că mai e în viaţă. Dar uite: colo e drumul, sub el
hârtia, pe dreapta gardul - trăieşte. Ia să zboare acuma, cât putea mai repede, de-acolo, pe vreo
creangă de copac. Să-şi încerce aripile. Şi le desfăcu. În clipa aceea un pui de sturz, mai mărişor
ceva decât o nucă, zbură spre el. „Ei! de aşa paseri mici, mai de seama mea, mi-i drag şi mie",
gândi cărăbuşul, pregătindu- se chiar să dea sturzului „ziua bună". ....”
Ce credeţi că se va întâmpla? Răspunsuri date de elevi/Ce dovezi aveţi?
Vor deveni prieteni sturzul și Da,deoarece amăndoi erau mititei;
cărăbușul ?
Da,deoarece era un pui de sturz, mai mărişor
ceva decât o nucă ;
Eu cred că îl va mânca totuși,nu-i bine să ai
încredere în necunoscuți ;
Sturzul zbură spre cărăbuș ca să se joace cu
el, era un doar un pui de sturz jucăuș;
Îl va mânca totuși..... Eu așa cred;
În termenii dați în avans avem cuvântul
sărăcuțul.... Cred că se referă la cărăbuș...Eu
cred că este mâncat de sturz chiar dacă este
doar pui;
Eu cred că vor face cunoștință și se vor juca
împreună, imi place să cred că învinge
binele;
doar trei dintre copii nu cred în prietenia cu
sturzul și sunt neîncrezători într-un final
fericit
Finalul lecturii
…Dar sturzul se lăsă lângă bucăţica de hârtie, deschise pliscul, apucă cu lăcomie cărăbuşul
şi: hap! hap! mai să se înece, îl înghiţi.
Reflecția
Sărăcuţul cărăbuş....
De pe gard, o vrabie, care văzuse multe la viaţa ei îşi aşezase
puişorii la rând, să privească, de cum zărise cărăbuşul jos.
Şi acum îşi luă zborul într-alt loc, strigându-şi după dânsa
odraslele, care duceau în minte o învăţătură mai mult.
Tema pentru acasă :
Cu ce învățătură credeți că au rămas puii de vrabie??
Metoda de învăţământ Descriere/sarcini formulate
aplicată
3. Jurnalul cu dublă Elevii au recitit povestea Cărăbușului.
intrare
Apoi, fiecare elev a selectat: fie un pasaj care i-a amintit de o
experienţă personală, plăcută sau nu, fie un pasaj care l-a contrariat
sau un pasaj care l-a impresionat.
Pasajele au fost transcrise în partea stângă a fişei, iar în partea
dreaptă au notat comentariile personale.
Observație :
Sarcinile de pe cadrane pot fi date și pe fişe sau pe grupe, în acest
caz fiecare grupă fiind solicitată să găsească în text cât mai multe
răspunsuri pentru un singur cadran pe care trebuie să-l completeze
Metoda de Descriere/sarcini formulate
învăţământ
aplicată
5. Cvintetul Sarcina de lucru:
Realizați o poezie cu cinci versuri, având ca titlu Cărăbușul/ Gândăcelul
respectând următoarele cerințe:
o primul vers este format din cuvâtul tematic (un substantiv);
o al doilea vers este format din două cuvinte (adjective care să arate însuşirile
cuvântului tematic );
o al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerun ziu care să exprime
acţiuni ale cuvântu lui tematic);
o al patrulea vers este format din patru cuvinte ce formea ză o propoziţie prin
care se afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic);
o al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt, care sintetizează
tema/ideea.
Răspunsuri :
În acest text este vorba despre povestea unui cărăbuș. (Sara, Iulia, Alina,
Răzvan)
o Niste pui de vrabie au primit o lecție . (Andrei P , Horea.)
o Tragedia unui gândăcel. (Andrei A,Nicole, Antonia )
o O lecție de viață. (Daniel, Alex, Cosmin)
o Un text cu multe învățăminte pentru noi. (Bogdan Patrick)
o Textul ne arată ce pățim dacă avem încredere în străini. (Maria,
Oana,Răzvan F)
o Întâmplări cu păsări. (Adina / Florina)
o Nu te încrede în câinele care dă din coadă. (Cosmin)
o Vârtejul care a dus un cărăbuș spre moarte.(Razvan C)
o Poveste cu final neașteptat . (Andrei .)
o Experiența tristă a cărăbușului este folositoare puilor de vrabie.
(Alexandra)
o Tragedie. (Oana C)
o Greșeala unui mic cărăbuș neajutorat și fără familie care să aibă
grijă de el.(Mihai)
o Pățania cărăbușului. (Mihai)
o Nu aștepta ajutor de la pasărea din zbor. (Andrei)
Metoda poate fi adaptată pentru clasele mici (clasa a III-a), şi pe cele 6 feţe
ale cubului pot fi scrise:
o DESCRIE :
CĂRĂBUȘUL
TRĂIRILE TALE LA FINALUL LECTURII
o COMPARĂ
COCOȘUL CU PĂUNUL (asemănări/deosebiri)
CĂRĂBUȘUL CU PUIUL DE STRURZ
o ASOCIAZĂ
COMPORTAMENTUL TĂU CU AL UNUI
PERSONAJ DIN LECTURĂ ;
CUVÂNTUL SĂRĂCUȚUL CU STĂRILE PRIN
CARE TRECE CĂRĂBUȘUL.
o ANALIZEAZĂ
TRASEUL VÂRTEJULUI
COMPORTAMENTUL PĂUNULUI
o APLICĂ
FORMULEAZĂ UN MESAJ PENTRU ALȚI
CĂRĂBUȘI ;
SCRIE UN SFAT PE CARE ÎL POATE DA
VRABIA PUILOR EI.
o ARGUMENTEAZĂ
PROVERBUL BUTURUGA MICĂ RĂSTOARNĂ
CARUL MARE
DE CE NU ESTE BIONE SĂ AVEM ÎNCREDERE
ÎN NECUNOSCUȚI.
După completarea fişei, elevilor li se poate cere să bifeze toate întrebările pentru care au
găsit deja răspunsuri, iar pentru întrebările fără răspuns sau cu răspuns parţial se sugerează unele
lecturi suplimentare.
Avantajele metodei ȘVÎ
permite verificarea cunoștințelor și experiențelor anterioare, care vor servi drept bază pentru
noile învățări și vor facilita identificarea erorilor de învățare și a lacunelor (se verifică elevii ceea
ce știu, ceea ce ae învățat, respectiv ceea ce mai rămâne de învățat);
aplicarea aceastei metode în activitățile de învățare face posibilă mobilizarea întregului colectiv
de elevi
elevii conștientizează valoarea propriilor cunoștințe și ale celorlalți, sesizează diversitatea
opiniilor și faptul că informațiile/ideile se schimbă permanent;
cunoștințele noi sunt corelate cu cele anterioare și cu expectanțele elevilor exprimate prin
întrebări;
accentul nu se pune pe produsele învățării, ci pe procesul gândirii, pe operațiile prin care se obțin
respectivele probe;
elevii conștietizează dificultățile pe care le au în învățare și caută soluții pentru a le depăși;
cadrul permite utilizarea unor combinații diverse de strategii și tehnici de predare, învățare și
evaluare interactive, promovându-se interdisciplinaritatea;
3.1.11.Metoda ciorchinelui
Este o strategie, care îi încurajează pe elevi să gândească liber și deschis, ce poate fi folosită
ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic un anumit subiect sau de a rezuma
ceea ce s-a studiat, ca modalitate de a construi asociații noi sau de a reprezenta noi sensuri. Este
înainte de toate o strategie de găsire a căii de acces la propriile cunoștințe, înțelegeri sau convingeri
legate de o anumita temă. Această metodă, bazată pe activitatea de scriere poate fi folosită atât ca
activitate individuală cât și de grup, atât în faza de evocare cât si în cea de reflecție.
Realizarea unui cluster presupune scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții-nucleu în
mijlocul unei pagini, identificarea și scrierea a cât mai multor cuvinte sau sintagme legate de tema
respectivă și trasarea unor linii, săgeți între ideile care se leagă în vreun fel.
Există și câteva reguli pe care elevii trebuie să le respecte atunci când elaborează un cluster,
cum ar fi: să scrie tot ce le trece prin minte (fără a emite judecăți de valoare) și să noteze ideile, să
nu se oprească din scris până nu a trecut timpul alocat pentru ca ideile să iasă la suprafață si să lase
să apară cât mai multe idei și conexiuni, fără a limita numărul lor.
3.1.13.Gândiți-lucrați în perechi-comunicați
3.1.15. Diamantul
Această metodă stimulează dezbaterile şi se aplică în cadrul grupurilor de lucru. Fiecare grup
are spre discuţie un set de afirmaţii pe care cursanții le vor ierarhiza în funcţie de importanţa lor din
perspectiva temei sau a soluţiei temei respective. Punctul de vedere al grupei se trece într-o
diagramă, (rețeaua diamantului) unde, în spaţiul liber fiecare membru al grupului va nota opinia
personală. Metoda se pretează la școlarii mici.
Etapele de realizare a metodei sunt:
− se analizează ordinea aşezării şirurilor şi caracteristicile pătratelor (culoare, mărime)
− se reanalizează figura obţinută (forma, numărul de trepte, aşezarea (des)crescătoare etc.)
− Se reconstituie diamantul verificându-se însuşirea corectă a tehnicii de utilizare.
Aceste etape se fac pentru ca în momentul în care desfăşurăm o activitate folosind această metodă
copiii să ştie cum să aşeze imaginile.
Clasa a III-a
Profesor: Ienuțaș Monica – Școala Gimnazială Avram Iancu Baia Mare
Aria curriculara: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba română
Unitatea de învățare: Comunicarea despre personaje și fapte
Subiectul lectiei: Caracterizarea personajului
Textul suport: Lumină și culoare, respectiv Filmul artistic Ștefan Luchian
Tipul lectiei: Comunicare
Scopul lecției: Formarea capacității de a distinge elementele esențiale dintr-un text prin povestirea
fiecărui fragment, respectiv înțelegerea mesajului global al textului.
Cerință:
Faceți o caracterizare succintă a pictorului Ștefan Luchian caracterinzându-l după metoda
diamantului.
3.1.16.Diagrama Venn Euler
În demersurile didactice propuse mai sus au fost prezentate câteva metode predare cât și
metode de învățare menite să sprijine elevii în cadrul procesului instructiv-educativ folosind
instrumenente și tehnici interactive variate.
În strategia interactivă, planurile de abordare a conținuturilor de la disciplinele învățământului
primar sunt diverse, pentru acestea profesorul având dispoziție multiple căi, multiple planuri de
proiectare și abordare a sarcinilor de învățare. Practic, secvențele de predare alternează cu secvențe
de învățare, iar metodele de predare ale profesorului sunt convertite în metode de învățare deoarece
acestea sunt cele care induc învățarea.
Din perspectivă didactică, profesorul ajută elevii să acceadă la cunoaștere, să-și dezvolte
capacităţi intelectuale, priceperi, deprinderi, aptitudini, sentimente şi emoţii, utilizând strategii
didactice diverse, preponderent interactive care au un rol important în realizarea cu eficiență a
învățării. Însă, învățarea nu se produce numai în școală, ci și în afara ei, motiv pentru care, încă de
mici, elevii trebuie sprijiniți să identifice legături între informații, să realizeze transferuri rapide și
eficiente între acestea, să le asocieze contextelor noi de învățare, să colecteze și să stabilească
legături între ele și procesele dintr-un anumit domeniu, sau din domenii diferite. Vorbim astfel
despre probleme concrete de viață, la care trebuie să le facă față elevii noștri, la probleme ce trebuie
rezolvate și care au un caracter integrat.
Conform programelor școlare ale învățământului primar, din 2008 a fost introdus curriculum
integrat, inițial la grădiniță, urmând a fi aplicat din 2012 clasei pregătitoare, întâi și a doua,
actualmente fiind extinsă întregului ciclu primar.
Din perspectiva curriculară, integrarea se referă la stabilirea de relații clare de convergență
întrecunoștințe, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile care aparțin unor discipline
școlare distincte.
Din perspectivă didactică, integrarea vizează asocierea diferitelor obiecte de studiu, din acelaşi
domeniu sau din domenii diferite, în una şi aceeaşi planificare a învăţării.
Predarea integrată a cunoștințelor trebuie abordată din perspectiva formării unor competențe
transversale și transferabile, cunoașterea dobândită, deprinderile și atitudinile formate nu mai
aparțin strict unui obiect de studiu ci unui întreg necesar și util pentru dezvoltarea personală și
socială a elevilor. În acest context, predarea nu mai are ca reper doar o disciplină de studiu ci o
tematică unitară, comună mai multor discipline, fiind abordată monodisciplinar, multidisciplinar,
pluridiciplinar, interdisciplinar sau transdisciplinar.
Predarea integrată are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună
mai multor discipline. Se fundamentează pe două sisteme de referinţă: unitatea ştiinţei și procesul
de învăţare la copil (Emil Păun, Revista de pedagogie, nr. 4, 1986)
Metodologia didactică adaptată învățării integrate reclamă adaptabilitate, diversitate și incitare
la cunoaștere, la nou, în învățare fiind utilizate multiple modalități de organizare a activităţii prin
care se favorizează schimburile interrelaţionale între participanţii la activitate prin procese
interumane de cooperare şi competiţie constructivă (elev - elev / elevi - elevi, elevi — profesor, elev
— grup), stimulând activismul subiectului în interaţiunea sa, nu numai cu ceilalţi, ci şi cu
materialul de studiu, prin procese de acţiune şi de transformare a informaţiei. Directa implicare în
sarcină a elevului este o condiţie a activismului şi a asigurării unei învăţări temeinice.
Cele mai productive strategii şi metode de predare integrată, recunoscute ca promotoare ale
unei învăţări autentice – eficiente sunt:
învăţarea prin dezbatere, care constă în prezentarea unor întrebări, teme, probleme, etc., care
sunt supuse spre analiză şi soluţionare unei clase, unui grup, etc. și care poate fi realizată prin:
o problematizare - metodă de învăţământ de tip euristic, folosită în procesul de învăţământ
cu scopul de a declanşa activitatea independentă a elevului, gândirea şi efortul personal
al acesteia.
o încercare și eroare – vizează încercarea unui şir de soluţii pentru a răspunde la o situaţie
dată, abandonând acele soluții care se dovedesc greşite şi cu deprinderea soluţiei care
satisface, rezolvând problema.
o învățare senzo-motorie – care face referire la ansamblul coordonărilor senzorio-motorii,
priceperile şi deprinderile, exprimate în performanţe practice, care, achiziţionate de către
copii, contribuie la dezvoltarea lor biologică, biopsihică şi psihomotorie.
o învățare socială – necesară pentru dezvoltarea morală, psihosocială şi socială a elevului
urmărește dezvoltarea capacităților de integrare socială, respectiv socializare.
învățarea prin cercetare - metodă de învăţământ care implică participarea directă şi activă a
elevului împreună cu dascălul la cercetarea ştiinţifică, la descoperirea adevărului științifiic și
explicarea acestuia.
învățarea prin rezolvarea de probleme – constă în înțelegerea și soluționarea unei situații,
obstacol sau dificultate cognitivă care conține o necunoscută și care pentru a fi soluționată
parcurgând următoarele etape: comunicarea, formularea problemei/situației problemă;
îndrumarea elevilor prin cunoașterea datelor, comparare, exemplificări etc. pentru formularea
unor alternative de soluționare; decizia, selectarea căii/metodei de rezolvare; rezolvarea
problemei prin aplicarea soluției găsite și verificarea rezultatelor;
învățarea prin descoperire - utilizează metode de învăţământ de tip euristic, care implică un
ansamblu de operaţii privitoare la conceperea şi organizarea lecţiei în care elevul, sprijinit de
profesor, descoperă cu propriile forţe intelectuale explicaţia şi semnificaţia unui fenomen sau
proces, legile, cauzele şi esenţa acestora;
învățarea bazată pe proiect – promovează modelul educațional centrat pe elev, oferind elevilor
opertunități de se afla în situaţii practice, concrete, reale sau similare realităţii, în care trebuie
să-şi folosească şi să-şi dezvolte competenţele, să identifice şi să examineze noi informaţii, să
integreze noi cunoştinţe, prin aplicare şi exersare, prin împărtășirea experienței proprii,
încurajarea cooperării, a muncii în echipă și susținerea produselor activității.
învățarea de tip aventură/de tip expediționar – vizează utilizarea experiențelor de învățare de tip
nonformal, elevii fiind puși în fața unor provocări desfășurate în contexte naturale, prin
interacțiuni cu mediul natural, cultural sau social.
Exemplele care urmează descriu câteva activități de predare integrată, la clasa a III-a, acestea
desfășurându-se pe o durată de 2 ore.
Sugestiile prezentate sunt orientative şi lasă loc imaginaţiei cadrului didactic, pentru a-şi
organiza propriile activităţi integrate, în functie de clasa pe care o conduce şi temele abordate.
Activităţile integrate au la bază un scenariu didactic integrativ explicitat într-un proiect
didactic unic, cu o structură flexibilă, care să evidenţieze caracterul integrat al abordării integrate a
conţinuturilor iese din monotonia aceluiaşi algoritm de predare a unor lecţii, elevii sunt stimulaţi şi
atraşi prin diversitatea activitãţilor de învãţare dintr-o singurã orã şi prin apariţia elementului –
surprizã. Se imprimă lecţiei respective un caracter aparte, diferit de modul de predare tradiţional.
3. Disciplina: GEOGRAFIE
Sarcini de lucru:
Oare cărăbușul de mai se găsește doar în România sau se mai află și în alte regiuni geografice?
În colțul cu informații geografice grupa de elevi care a primit această sarcină va cauta răspunsul.
Răspunsuri scontate:
Răspândire geografică: Specie polifaga, se intâlnește în toată Europa, semnalată în toate
zonele din România, mai ales în regiunile de antestepa, în apropierea pădurilor de stejar si
fag.
4. Disciplina: MUZICĂ
Sarcini de lucru:
Știm despre cărăbușul de mai că are un zbor crepuscular de circa 30 de minute.( crepuscul
- amurg, apus, asfințire, asfințit, decadență, decădere, declin, înserare, regres, seară.). Există
vreun mare compositor care să descrie pe note muzicale acest zbor al cărăbușului?
Răspunsuri scontate:
Audiție muzicală -3 minute- "Zborul bondarului" este recunoscut pentru ritmul frenetic,
tempo și note cromatice. Această "bucată muzicală" este grea datorită complexității sale,
deoarece este nevoie de o mare abilitate și rapiditate pentru a o cânta.
Li se pune elevilor să asculte piesa muzicală intitulată Zborul cărăbușului, un interludiu
orchestral scris de Nikolai Rimski-Korsakovpentru opera Povestea Țarului Saltan compusă
între anii 1899-1900. Piesa se încheie la actul nr.3, în care Gvidon Saltanovich (fiul țarului),
e transformat într-o insectă (un bondar), astfel încât el zboară departe de palatul tatălui său
(care nu știe că el este în viață).
5. Disciplina: MATEMATICĂ
Sarcini de lucru:
Știm despre cărăbușul de mai că se înmulțeste prin ouă. Știind ca 5 femele depun împreună 600
de oua, aflați căte ouă depune o singura femelă, știind că toate depun același număr de ouă.
Răspuns scontat:
Rezolvând această problemă, copiii vor afla că o femelă depune cam 120 de ouă.
Pornind de la lectura Sărăcuțul, scrieți câteva învățăminte pe care le putem trage din pățania
cărăbușului. Răsfoiți manualul de Educație civică și inspirați-vă din capitolele :
„Eu și ceilalți.”
„Cum mă comport cu persoanele necunoscute”.
„Încrederea și neincrederea.”
S.E., Bernat, Tehnica învățări eficiente, Cluj Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2015
I., Bontaș, Pedagogie, București, Editura ALL, 1996
M., Bocoş, Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Cluj-Napoca: Editura Presa
Universitară Clujeană, 2002
I., Cerghit, Metode de învăţământ, Iași, Editura Polirom, 2006
C., Cucoş, Pedagogie, Iași, Editura Polirom
F. Chereja, Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar, București, Editura Humanitas,
2004
I.,Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de vest, Timişoara, 2000;
Revista Învățământului Preşcolar – 3/2007
M., Ionescu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
M., Ionescu, V., Chis, (coord.) Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, Cluj Napoca,
Editura Presa Universitatii Clujeana, 2001
I., Jinga, E., Istrate, Manual de pedagogie, București, Editura All Educațional, 2001;
Ionescu, M., Bocoş, M., Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ, în "Pedagogie. Suporturi
pentru formarea profesorilor", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
E., Macavei, Pedagogie: Propedeutică. Didactică, București, Editura Didactică și Pedagogică,
1997;
I., Neacșu, Instruire și învățare, ediția a II-a, revizuită, 1999
I.,N.,Negreț-Dobridor, I.O.,Pânișoară, Știința învățării. De la teorie la practicp, Iași, Editura
Polirom, 2005
M., Noriel, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Brașov, 2010
L., Șoitu, R., D., Cherciu (coord.), Strategii educaționale centrate pe elev, Editura Alpha MDN,
Buzău, 2006
D. Ogle, K-L-W: A Teaching Model That Develops Active Reading of Expository Text, „The
Reading Theacher”, 39/1986
Oprea Crenguţa-Lăcrămioara – Strategii didactice interactive, București, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 2006.
A., Pamfil, Didactica limbii și literaturii române pentru școlile pentru școlile cu predare în limbile
minorităților naționale, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2000
O. Păcurari (coord), Învăţarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001
O.,Păcurari (coord) – Strategii didactice inovative, Editura Sigma, 2003
D.,Potolea, L.,Sarivan, R.M., Gavrilă, D. Stoicescu, Predarea-învăţarea interactivă centrată pe
elev, București, Editura Educaţia 2000+, 2009
C, Temple, Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gîndirii critice în învățământul superior:
Gândirea critică în abordarea transcurriculară, Proiectul RWCT,Open Society Institute New
York, 2001.