I

COMBINAREA METODELOR TRADIŢIONALE

CU METODELE INTERACTIVE ÎN EDUCAREA PREŞCOLARILOR
Introducere

Fundamente teoretice
Capitolul I. Metode didactice specifice invaţământului preşcolar
I.1.Metode tradiţionale
I.2.Metode moderne

Capitolul II.Metodele didactice în activităţile cu scop de educarea limbajului

II.1.Metode specifice folosite în cadrul activităţilor liber-creative din grădiniţă
II.2.Rolul metodelor didactice în dezvoltarea limbajului şi pregătirea pentru şcoală

Capitolul III.Importanţa metodelor interactive de grup

Metodologia cercetării

Capitolul IV. Organizarea cercetării

IV.1.Obiectivele şi ipoteza cercetării
IV.2.Variabile independente şi dependente
IV.3. Metode de cercetare utilizate
IV.4.Eşantionul de subiecţi
IV.5.Eşantionul de conţinut

CapitolulV. Desfăşurarea experimentului

V.1. Etapa constatativă (preexperimentală)
V.2.Etapa experimentală
V.3.Etapa de control(post-experimentală)

Capitolul VI.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării

VI.1Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obţinute
VI.2.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

Concluzii
Bibliografie
Anexe
 Introducere

,,Organizarea activităţii şcolare fie in formă frontală ori colectivă ( de muncă cu intregul
colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie in echipe (microgrupuri) sau individuală, ori
combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching ( bazată, între altele, pe o grupare
flexibilă si mobilă a elevilor cu treceri de la activităţi cu grupuri mari, la acţiuni în grupuri mici,
omogene şi apoi la activităţi individuale) recla-mă in mod inevitabil o metodologie adecvată
acestor forme organizatorice.”
( Ioan Cerghit, 1997, p. 36)
Metodele de invăţământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile
folosite in şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea,
lucrurile, ştiinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile,
deprinderile si capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii
transformând exteriorul in facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi
personalitatea.
,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale
de cunoaştere propusă de profesor intr-o cale de învaţare realizată efectiv de preşcolar, elev,
student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia
permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303).
Dezideratele de modernizare si de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe
direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, in aplicarea unor metode cu un
pronunţat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instrucţionale ( e-learning), in
suprapunerea problematizării pe fiecare metodă şi tehnică de învăţare, reuşind astfel să se aducă o
însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă,
cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.
În acelaşi timp, metodele didactice sunt planuri de acţiune cu funcţie (auto)reglatorie
(ansamblu de operaţii care se desfăşoară în vederea atingerii unui scop) şi modalităţi de acţiune
(strategii de acţiune prin intermediul cărora elevul dezvăluie esenţa fenomenelor, proceselor,
evenimentelor). Utilizarea metodelor de invăţământ vizează o triplă finalitate:
 -atingerea unor scopuri de cunoaştere ( stăpânirea metodelor de gândire şi a unor
strategii cognitive de procesare a informaţiilor);
- atingerea unor scopuri de instruire ( asimilarea unor cunoştinţe, priceperi, deprinderi,
a unor tehnici şi operaţii de lucru);
- atingerea unor scopuri formative ( formarea si modelarea trăsăturilor de personalitate).
Din perspectiva acestor finalităţi, sub aspect metodologic, întregul proces de învăţământ
poate fi asimilat cu un ansamblu de metode, respectiv de ,,căi’’ de instruire, orientate în special
spre următorul obiectiv:
-,, însuşirea şi / sau elaborarea de către elevi a unor structuri cognitive si operaţionale”.
Ansamblul de metode asigură pentru cei care se instruiesc şi/sau autoinstruiesc, calea de acces
spre cunoaşterea si transformarea realităţii inconjurătoare, spre însuşirea tehnicii, culturii si
civilizaţiei.
În sens mai larg, metoda reprezintă o practică raţionalizată, o generalizare confirmată de
experienţa didactică şi/sau de experimente psihopedagogice si care serveşte la transformarea şi
ameliorarea naturii umane.
În prezenta lucrare m-am oprit asupra acestei teme, deoarece prin combinarea anumitor
metode şi tehnici tradiţionale şi moderne aplicate atât în cadrul activităţilor dirijate, cât şi în
cadrul activităţilor liber creative, se urmăreşte atât însuşirea de noi cunoştinţe cât mai ales
consolidarea cunoştinţelor transmise în vederea educării preşcolarilor şi în pregătirea lor pentru
şcoală.
 Fundamente teoretice

Teoria si practica metodelor si procedeelor didactice se află într-un continuu proces de

restructurare şi modernizare, reclamat de următoarele elemente:
- cerinţele care stau în faţa învăţământului;
- complexitatea crescândă a procesului instructiv-educativ;
- achiziţiile din domeniul ştiinţelor educaţiei;
- achiziţiile din ştiinţe si din metodologiile specifice acestora;
- necesitatea de a apropia activitatea didactică de activitatea de cercetare ştiinţifică;
- necesitatea de a apropia actul predării de cel al invăţării ş.a.
Direcţia principală de restructurare a metodologiei didactice este accentuarea
caracterului euristic, de activism şi de creativitate al metodelor de învăţământ.În acest sens,
amintim, în continuare, câteva posibilităţi de modernizare a metodologiei didactice:
- asigurarea caracterului dinamic deschis al metodologiei didactice - se referă la
faptul ca metodologia didactică trebuie să rămână, în permanenţă, deschisă cercetării şi
experimentării psihopedagogice; aceasta cu atât mai mult cu cât in prezent, cercetările din
domeniile ştiinţelor educaţiei sunt tot mai complexe, ele fiind sprijinite de ştiinţe ca:
epistemologia, sociologia, psihologia, cibernetica, informatica, teoria comunicării ş.a.
- utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode care şi-au dovedit eficienţa
în diferite domenii ştiinţifice: descoperirea, problematizarea, modelarea, algoritmizarea, analiza
structurala, instruirea asistată de calculator ş.a.
-reevaluarea metodelor tradiţionale, respectiv transformarea lor din mijloace de
transmitere a cunoştinţelor gata-elaborate de către profesor şi memorate de elevi, într-o
modalitate de organizare şi îndrumare a activităţii cognitive, de activizare şi mobilizare a elevilor.
Didactica modernă înţelege metoda de învăţământ ca un sistem omogen de procedee, acţiuni şi
operaţii, structurate într-un grup de activităţi bine corelate, în funcţie de o serie de factori.
Diversificarea metodologiei didactice este impusă de necesitatea de a corela cerinţele
teoriilor învăţării cu posibilităţile reale de care dispun elevii. O anumită metodă de învăţământ
pune în corelaţie numai anumite variabile ale procesului didactic şi ascunde o ipoteză asupra
mecanismului de învăţare al elevului.
Modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei
pedagogice deoarece, în formarea copilului, metodele joacă rolul unor preţioase instrumente de
cunoaştere a realităţii, de acţiune reală, de integrare în societate. Ele nu privesc doar educatorul,
care le vehiculează, ci şi copilul, care devine prin metodele moderne principalul beneficiar al
propriei activităţi de descoperire, de activitate reală sau fictive, insuşindu-şi alături de cunoştinţe,
priceperi, deprinderi şi calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situaţii noi, de a face transferuri
între diferite categorii de cunoştiinţe sau de la teorie la practică şi invers. Metoda astfel concepută
nu mai este exterioară în raport cu cel educat, ci devine un instrument propriu de muncă
intelectuală sau productive, inserându-se în cunoştinţele sale strategice şi procedurale, în
competenţele sale reale.
 Capitolul I. Metode specifice învăţământului preşcolar
Pentru aplicarea în practică a cunoştinţelor tehnice acumulate de educatoare, o
importanţă deosebită o constituie cunoaşterea metodelor şi tehnicilor care le aplică sau utilizează
pentru educarea copilului în realizarea procesului instructiv-educativ .
Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit, evoluţia lor
istorică ( tradiţionale-moderne), sarcina didactică prioritară (de dobândire a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor, de consolidare, de verificare şi evaluare, de recapitulare şi
sistematizare), după natura activităţii pe care o solicită (metode activ-practice, intuitive, verbale
ş.a.).
Cunoaşterea si aplicarea metodelor utilizate in grădiniţă nu impune o clasificare
riguroasă, ci mai degrabă analiza modului lor de aplicare.
Principalele metode care sunt supuse atenţiei pentru vârsta preşcolară sunt: naraţiunea,
descrierea, explicaţia, conversaţia,activitatea cu cartea, demonstraţia, observaţia, modelarea,
experienţa dirijată, lucrările practice,exerciţiul.
Printre acestea, un rol decisiv îl joacă cele care invită copilul la explorarea directă a
realităţii, la activitate personală , îi stimulează independenţa şi creativitatea, într-o singură
expresie, metodele activ-participative ( observaţia liberă, experienţa dirijată, lucrările practice,
activitatea cu cartea, exerciţiul, metodele de stimulare a creativităţii personale si colective,
conversaţia euristică ş.a.).
Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt
împărţite din punct de vedere istoric în:
-metode tradiţionale\ clasice: expunerea, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, observaţia;
-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată,
studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.
Insă nu tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este şi
modern.
Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee moderne vor duce la
situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiată de şcoală, situând şcoala ca o continuitate a
muncii din grădiniţă.
 I.1.Metode tradiţionale
Astfel, explicaţia este metoda expunerii, în care predomină argumentarea
raţională.Explicaţia ca metodă de lucru îşi găseşte larga sferă de aplicaţie în gradiniţă, deoarece
însoţeşte întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în
cadrul activităţilor frontale dirijate, cât şi a celorlalte activităţi desfăşurate pe parcursul zilei,
explicaţia înlesneşte însuşirea cunoştinţelor, înţelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.
Explicaţia completează în mod automat demonstraţia şi îşi are ca teren direct de desfăşurare
activităţile de observare, lecturi după imagini, activităţile matematice. Explicaţia contribuie, de
asemenea, la crearea premiselor însuşirii unor deprinderi tehnice de lucru şi a unor modalităţi de
acţiune (de exemplu la activităţile de desen, modelaj, aplicaţii, confecţii, educaţie fizică, educaţie
muzicală, etc.).
Reuşita acestor activităţi depinde de corectitudinea cu care a fost aplicată explicaţia. Prin
explicaţie educatoarea reuşeşte să concentreze atenţia copiilor spre aspectul dorit, dar contribuie şi la
cunoaşterea cauzelor obiectului în studiu.
Mai dificile par a fi explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep
în momentul respectiv. În această situaţie, educatoarea apelează la reprezentările formate anterior
sau foloseşte anumite texte literare, versuri, povestiri, poveşti, tablouri, ilustraţii, diverse piese
muzicale, care sunt în concordanţă cu tema explicaţiei şi constituie punct de sprijin pentru noile
cunoştinţe.
Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizează cântecul prin repetarea
numărului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.
Povestirea ca metodă de expunere este aplicată în cadrul procesului instructiv-educativ
pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, ştiinţific sau fantastic, în cadrul activităţilor
frontale dirijate sau la începutul sau finalul activităţilor frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor
pentru ceea ce urmează si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunoştinţelor.
Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibilă copilului, să-1 emoţioneze puternic, sa
fie la obiect şi să nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.
În cadrul activităţilor de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee,
lucruri diferite în funcţie de grupa căreia se adresează, a nivelului copiilor, cât şi a discutării textului
literar sub forma conversaţiei, a dialogului, a explicaţiei. Caracterizarea personajelor face apel la
acţiunea povestirii, ataşamentul copilului spre cele pozitive, dar şi la motivaţia copilului pentru unele
personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor să creeze noi întâmplări,
povestioare posibile, din imaginaţie sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul
acestora poate fi observat şi din conţinutul unei poezii.
Exemplu: povestea creată de copii "Cum ar putea fi Zdreanţă?" sau "Cum să-1 ajutăm pe
caţeluşul şchiop să poată umbla?".
Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, să domine "binele" asupra "răului".
Textele literare de actualitate, cu aspecte din viaţa cotidiană sau ştiinţifico-fantastică, contribuie la
lărgirea orizontului cognitiv, dar şi la dezvoltarea limbajului, a imginaţiei creatoare, a dezvoltării
formelor de analiză, sinteză, caracterizându-le.
Exemplu: "Ursul păcălit de vulpe".
-   Ursul - credul;
-   Vulpea - hoată, şireată, lacomă, mincinoasă.
Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o altă poveste: "întâmplare din pădure" - unde au
venit alte animale şi, în final, vulpea a fost judecată, pedepsită şi ursului i s-a dat peşte pe săturate.
Demonstraţia este una din metodele de bază aplicate în gradiniţă.
Demonstraţia este mereu însoţită de explicaţie şi invers, nu se pot realiza separat.
Întrucât vârsta preşcolară este caracterizată printr-o gândire concretă, este necesar ca în
procesul cunoaşterii să se acorde o importanţă deosebită treptei senzoriale, contactului nemijlocit cu
realitatea. De aceea, ori de câte ori se va organiza o activitate care are ca scop predarea de noi
cunoştinţe despre un aspect concret al realităţii se va folosi metoda demonstraţiei îmbinată cu explicaţia.
Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat şi prezentat
in câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozităţii şi a reuşitei unei activităţi.
Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai multe simţuri. Se
poate urmări transformarea unor substantive în diferite ipostaze: "Apa şi transformările ei", "Gheaţa",
"Vaporii", etc.
Exemplu: "Focul şi efectele lui". Demonstraţia educatoarei, însoţită de explicaţie, la acestea
adaugându-se observaţia şi problematizarea.
Etapele demonstraţiei:
-aprinderea focului în sobăprin folosirea unui chibrit;
-aprinderea lumânării tot prin folosirea unui chibrit;
-perceperea focului, stabilirea însuşirilor, flacăra;
Copiii fac deducţii, le verbalizează pe baza celor percepute:
-culoarea flacării;
-forma alungită la ambele capete, luminozitatea;
-caldura crescută de flacără;
-culoarea, mirosul, direcţii în care se ridică fumul;
-efectele focului;
-arderea chibritului;
-culoarea chibritului ars;
-transformările în cărbune;
Obţinerea cenuşii:
-arderea hârtiei;
-arderea textilelor;
-fire de bumbac.
Întrebuinţările focului (foloase, pagube) - s-au făcut demonstraţii şi pentru concretizarea în faţa
copiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat că focul este folositor dacă-1 folosim util,
dacă nu obţinem pagube. O importanţă deosebită am acordat şi demonstraţiei în cadrul tuturor
activităţilor frontale dirijate, cât şi a demonstraţiei aplicate în cadrul activităţii didactice de dimineaţă,
în special în cadrul sectorului ştiinţă.
Conversaţia este metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul întrebărilor şi
răspunsurilor. Această metodă presupune ca preşcolarul să posede un material perceptiv, pe baza
căruia să se poată discuta. Metoda conversaţiei constituie prilejul de a stabili unele aspecte
semnificative, de a le preciza după ce ele au fost transmise, studiate şi se completează cu noi secvenţe.
Copiilor li se formează deprinderea de a-şi exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a
expune acele cunoşţinte despre care este vorba la un moment dat.
Contribuie pe deplin la sistematizarea cunoştinţelor şi imprimarea lor bine în memorie. Copiii
au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, să facă asociaţii între cunoştinţele anterioare, să-şi spună
părerea şi să facă comparaţii, trăgând anumite concluzii sau să argumenteze cu exemple proprii
subiectul abordat.
Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.
Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea generală, copilul nu poate da un răspuns
satisfăcător, dar la întrebări ca acestea, copilul va răspunde uşor.
-Ce culoare are frunza?
-De ce s-a îngălbenit frunza?
-De ce are pete ruginii?
Tema conversaţiei trebuie să ofere copilului sistematizarea cunoştinţelor dintr-o succesiune
logică de întrebări şi răspunsuri bine gândite, eşalonate şi conduse de educatoare.
 Metoda conversaţiei îşi găseşte aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu grupa mică
sub forma dialogului.
La grupa mare pregătitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea
cât mai diversă, obiectivă a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de activitate.
Exerciţiul:
Această metodă vine să completeze, să sistematizeze si să segmenteze toate deprinderile de
muncă practică, intelectuală, etc. încă de la venirea copilului în gradiniţă şi până la plecarea lui la
şcoală. Constă de fapt în repetarea unor deprinderi de munca: intelectuală, practică, în mod
sistematic, în scopul consolidării diferitelor acţiuni ale copilului.
Exerciţiul îşi găseşte teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activităţilor, astfel:
- exerciţiul înseamnă chiar salutul la intrarea în grădinită, apoi;
- îmbrăcarea, servitul mesei civilizat;
- pregătirea salii de grupă pentru activităţi;
În cadrul activităţilor frontale dirijate, exerciţiul este nu numai o modalitate de observare, dar
este şi o necesitate, fără exerciţiu copilul "uită" şi nu-şi consolidează deprinderile de muncă
necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica această metodă trebuie să ţinem seama de
gradarea exerciţiilor de la: "simplu la complex" şi de la "uşor la greu". În cadrul activităţilor de
scriere, la început copilul apasă tare, rupe creionul, strânge puternic creionul în mână, schimbă
poziţia corpului, ceea ce îl oboseşte foarte mult. Sub indrumarea educatoarei şi prin exerciţiu foarte
mult, copilul îşi va elimina aceste neajunsuri.
O importantă deosebită o are coordonarea corectă dintre ochi - mână, care trebuie să stea în
atentia educatoarei, pentru a nu-şi forma greşit pozitia scris-citit.
Coordonarea analizatorului vizual şi auditiv. Aceasta înseamnă că miscările se diferentiază,
devin mai precise, ca urmare a faptului că procesul de excitaţie se restrânge tot mai mult la celulele
nervoase care dirijează direct activitatea muşchilor mâinii. Schimbările propuse de educatoare
sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelaşi exerciţiu, dar sub altă formă.
Exemplu: "Linia"
-       Linia frântă
-       Vaporul;
-       Acoperişul casuţei lui Zdreanţă;
-       Gard cu uluci;
-       Dinţii fierăstrăului.
O altă temă pentru exemplificare: "Ovalul".
-          Conturul balonului;
-          Bobiţe de struguri;
-          Palete de tenis.
Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activităţilor matematice pentru
însuşirea în mod conştient a tuturor exerciţiilor, problemelor matematice, pentru formarea şi
consolidarea reprezentărilor matematice si aplicarea imediată în practica activităţilor din gradiniţă-
familie.
Folosirea judicioasă în cadrul activităţilor a metodei exerciţiului contribuie la dezvoltarea
gândirii, a independenţei în actiune, în mişcări. În acelaşi timp, se stimulează activităţi creatoare şi se
creează condiţii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în direcţia în
care-i place.

I.2 Metode moderne

Ca metode moderne se aplică în practică algoritmizarea, modelarea, problematizarea,
învăţarea prin descoperire şi tratarea diferenţiată.
Modelarea în ştiinţă şi tehnică. Prin model se inţelege un sistem mai simplu, elaborat ca
un înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) şi care, pe baza analogiei lui cu sistemul original,
serveşte ca mijloc de a studia indirect proprietăţile şi transformările posibile ale sistemului original.
Deci, prin modelare se înţelege metoda de a cerceta obiecte şi fenomene din natură şi societate
cu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metodă de predare, folosirea modelelor în cadrul
activităţilor de predare-învăţare, principala functie având-o cea demonstrativă şi cognitivă. Modelul,
de fapt, ilustrează obiectul original prin felul cum este conceput, confecţionat, prezentat copiilor spre
observaţie, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esenţiale, conduse de educatoare spre
intuiţia copilului. Modelarea îşi are efectul în cadrul activităţilor de exercitii grafice, desen, pentru a
aprecia în special proporţia dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj,
confecţii etc.).
Problematizarea- această metodă presupune crearea unor situaţii problematice, care
antrenează şi oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferenţe, relaţii dintre obiectele si
fenomenele realităţii, între cunoştiinţele anterioare şi noile cunoştinţe, prin soluţii pe care ei înşişi le
elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situaţii
conflictuale, problematice în gândirea copilului. Aceste situaţii apar atunci când copilul observă un
dezacord între anumite cunoştinţe şi problema care se cere a fî rezolvată, indiferent de categoria de
activitate (activităti matematice, cunoaşterea mediului), când este pus în situaţia de a alege din
cunoştinţele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicţii între
modul de rezolvare teoretică şi cel de rezolvare practică a unei probleme.
În cadrul activităţilor de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul
jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghiceşte ce-am găsit". Educatoarea formulează intenţionat
propoziţii cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea şi sensul
adecvat al cuvintelor în propoziţie.
Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la
operativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regulă bine determinată de a rezolva o
problemă tipică. Dacă algoritmul este urmat corect, după un anumit număr de operaţii, se va găsi în
mod cert soluţia problemei. Se pune întrebarea dacă putem transpune şi în învăţământul preşcolar
această metodă. Exerciţiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu, de formare de
perechi, de aranjare în şir crescător si descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe
care copiii i-au însuşit în mod conştient. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două
momente esenţiale: fixarea lor şi aplicarea repetată. Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea
algoritmilor, să elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, a
creativităţii.
Învaţarea prin descoperire. Pentru ca în procesul de învăţământ copilul să devină cât mai
activ şi munca să-şi imprime un caracter creator, educatoarea caută permanent noi metode si
procedee care să vină în sprijinul său prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente si
creative este " învăţarea prin descoperire ". Această metodă oferă cunoştinţe durabile, solide având în
prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea şi nu memorizarea, obligă copilul să nu se mulţumească cu
ce i se spune, ci să aibă gândire critică, obiectivă, disciplinată şi cere un volum de observaţii, analize,
aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză, de la concret la abstract, dezvoltă perseverenta, vointa,
modelează aptitudinile de investigaţie. Această metodă se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării
psihofizice şi intelectuale ale copiilor, altfel duce la eşec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.
În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului, copiii pot descoperi prin experienţe efectuate
împreună cu educatoarea: însămânţarea grâului, creşterea lui cu toate etapele dezvoltării, pâna la
coacerea bobului de grâu şi apoi analiza acestuia pe baza observaţiei şi demonstraţiei. În cadrul
activităţiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descoperă alte modalităti sau caracteristici ce i se pot atribui
unui personaj sau obiect în discuţie, descoperiri realizate de ei şi conduse cu mult tact de educatoare
prin efectul scontat.
 Printre metodele moderne aplicate copiilor amintesc:
- Metoda acvariului- este o tehnică ce evaluează comportamentul preşcolarului în timpul
unei activităţi de învăţare organizată in grup precum şi evaluarea comportamentului
întregului grup.
Obiectivul acestei metode este rezolvarea creativă a unei sarcini de învăţare şi evaluarea
comportamentelor individuale şi de grup.
- Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene,
jetoane, cuvinte sau propoziţii care prezintă sinteza unui aspect real.
Obiective: -identificarea caracteristicilor unei teme sub formă simbolică sau scrisă;
- realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă şi cooperantă.
- Cvintetul este o metodă de reflecţie ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci
reguli în scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate.
Este tehnica prin care se rezumă şi sintetizează cunoştinţe , informaţii, sentimente
si convingeri.
Cvintetul este o poezie cu 5 versuri.
Obiective urmărite:
-să sintetizeze cunoştinţele şi informaţiile despre un subiect;
- sa exprime gânduri , idei, sentimente personale asupra subiectului prin intermediul
cuvântului.
- Lotus- este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de
relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.
Obiective: stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi
individuale şi de grup pe teme din domenii diferite.
Piramida şi diamantul au ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de a “sintetiza” principalele
probleme, informaţii, idei ale unei teme date sau unui text literar.

Capitolul II Metode didactice în activităţile cu scop de educarea limbajului

II 1. Metode specifice folosite în cadrul activităţilor liber-creative din grădiniţă
În lucrarea mea m-am oprit în principal la activităţile liber creative şi la unele aspecte
privind dezvoltarea limbajului. Dintre metodele prezentate în cadrul activitatilor liber-creative, cele mai
utilizate sunt: explicaţia, conversaţia, exerciţiul.
 Activitatea didactică de dimineată se desfasoară în funcţie de centrele de interes produse în
cadrul activităţii" frontale dirijate " cu " tema " si " subtema " precizată la începutul fiecărei
săptămâni.
Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare,
Programa activitaţii instructiv-educative în Grădiniţa de Copii propune realizarea acestora pe
sectoare:
Sector "ştiintă"
Sector "Construcţii"
Sector "Jocuri cu rol"
Jocuri de masă
Sector "Bibliotecă"
Sector "Artă"
Aceste sectoare constituie diferite tipuri de jocuri, tinând seama de obiectivele specifîce
fiecărui sector al centrului de interes (teme, subteme în discuţie, în observaţie), cât şi în domeniul
din care se inspiră acestea.
Organizarea si desfăşurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactică de dimineată) nu
poate fi eficientă dacă nu se ţine seama de metodologia de lucru şi pregătirea lor pe baza unei scheme
obiective concret abordate.
În organizarea si îndrumarea acestora se va ţine seama de necesitatea îndrumării activităţii
la alegere:
Principiul organizării şi îndrumării la alegere:
-       principiul liberei opţiuni;
-       principiul ierarhizării obiectivelor operaţionale;
-       principiul îndrumării sistematice;
-       principiul activizării.
Pregătirea activităţii la alegere:
- Pregătirea cadrului specific la alegere.
Obiectivele activităţii la alegere:
-       Obiective generale;
-       Obiective speciale ( particulare);
-       Obiective generale şi specifice.
Conţinutul activităţii la alegere:
a. Caracterul de largă deschidere a programei activitătii la alegere;
b. Conţinutul activitătii la alegere pe grupe de vârsta.
Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupaţii individuale şi cu grupuri mici de copii.
Organizarea si îndrumarea jocurilor evaluate:
a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiană;
b. Jocuri cu subiecte din basme si poveşti (jocurile dramatizării);
c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);
d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri
de expresie afectivă.
Referiri speciale ale obiectivelor şi conţinutul jocurilor la libera alegere
Obiective generale
Extinderea sferei de cuprindere a conţinutului activităţii la alegere pe baza reprezentărilor
acumulate despre realitatea înconjurătoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea
sistematică şi continuă a influenţelor instructiv- educative.
Practica susţinută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate şi prin
reproducerea simbolică a acţiunilor şi a relaţiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul
cunoaşterii.
Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viaţa
cotidiană şi cu subiecte din poveşti şi basme cunoscute şi de organizarea practică a acestora în sensul
creării atmosferei de joc, al repartizării rolurilor, al interpretării acestora cât mai veridic şi în sensul
desfăşurării acţiunilor în toată complexitatea lor.
Formarea capacităţilor copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor
formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu uşurinţă.
Dezvoltarea capacităţiilor intelectuale, morale, estetice şi fizice prin antrenarea copiilor la
variate activităţi optionale sub forma jocului simbolic şi a jocului cu reguli şi în spiritul jocului prin
creşterea ponderii ocupaţiilor ludice cu finalităţi practice.
Dezvoltarea prin joc şi exerciţii a gândirii şi imaginaţiei creatoare, a capacităţii de a efectua
în acţiunea de joc operaţii simple de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare,
concretizare, în perspectiva familiarizării copiilor cu activităţi de tip şcolar.
Valorificarea tuturor activităţilor la alegere în scopul îmbogăţirii şi adâncirii cunoaşterii,
al însuşirii limbii materne, al intensificării, comunicării şi autocomunicării, cât şi în scopul
lărgirii relaţiilor de cooperare, ca premisă a realizării lor.
1. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri:
a. Jocuri simbolice:
"De-a mămicile"
"De-a familia"
"De-a şantierul de construcţii"etc.
b. Jocuri de construcţie:
"Casa bunicilor"
"Grădiniţa noastră"
"Cartierul nostru"
"Satul nostru".
c. Jocuri cu subiecte din povesti şi basme:
Jocul dramatizării
"De-a scufiţa roşie"
"De-a capra cu trei iezi"
"De-a punguţa cu doi bani"
Dramatizări
"Anotimpurile"
"Sarea în bucate"
"Iedul cu trei capre"
"Greierele şi furnica etc.
2. Jocuri de mişcare
"Lupul si vânătorul"
"Rândunica îşi caută cuibul"
"Gâştele si vulpea"
"Broscuţele sar în lac"
Jocuri sportive şi distractive
"Mingea la căpitan"
"Ocheşte ţinta"
"De-a caii şi călăreţii"
"Prindem fluturi"
"Atinge clopoţelul"
"Ne dăm în leagăn"
3. Jocuri de circulaţie rutieră
"Atenţie la semafor"
"Stop roşu, treci pe verde"
"De-a poliţiştii"
4. Jocuri senzoriale
"Saculeţul fermecat"
"Ghici ce formă are"
"Spune cum este"
"Ghici din ce este făcut"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitaţii vizuale
"Ghici ce culoare se potriveşte"
"Aşează la culoarea potrivită"
"Arată-mi culoarea pe care să ţi-o spun"
"Cine are aceeaşi culoare"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive
"Deschide urechea bine"
"Ghici cine te-a strigat?"
"Ghici cine este la telefon"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive
"Ghici ce-ai gustat?"
"Ce a cumpărat mama de la piaţă?"
"Ce floare am mirosit"
"Spune ce gust are?"
5. Jocuri intelectuale
a. Jocuri de stimulare a comunicării orale
"Povesteşte ce-ai visat"
"Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa"
b. Jocuri de exersare a pronunţiei corecte
"Spune la fel ca mine"
"Să facem ca şarpele"
"Se aude sirena"
"Cântecul greieraşului"
"Cocoşul şi găina"
"Bunica toarce"
c. Jocuri de atenţie şi de orientare spaţială
"Ghici ce jucărie am ascuns"
"Gaseşte locul potrivit"
"Unde am aşezat păpuşa"
"Aşează ursuleţul unde iţi spun"
"Spune-mi vecinii tăi"
d. Jocuri de realizare a abstractizării şi generalizării
"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"
"Alege imaginile"
e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii
"Gaseşte drumul lui Grivei spre cuscă"
"Care masină ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva greşit în tablou?"
"Ce se potriveşte?"
"Unde este mai multă apă?"
f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei
"Spune mai departe"
"Hai să facem o poveste"
"Ce s-a întâmplat mai departe?"
g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului
"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboară - zboară"
"De-a visul"etc.
Jocuri logico-matematice
"Aşeaza la casuţa potrivită"
"Şantierul de construcţii"
"Trenul cu o diferenţa"
"Ce piesă lipseşte?"
Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător
"Când se întâmplă?"
"Să facem un tablou de iarnă"
"Dupa mine cine vine?"
Jocuri de mişcare cu text şi cânt
"Ursuleţuldoarme"
"Lanţul"
"Dansulrozelor"
"Ţaranul e pe câmp"
Jocuri pentru însuşirea de comportare morale
"Să sărbătorim ziua colegilor"
"La teatru"
"Avem oaspeţi la masă"
Deşi activităţile sunt liber-creative, copiii se manifestă liber, totuşi, educatoarea foloseşte o
serie de metode specifice. Acestea sunt explicaţia, demonstraţia, conversaţia şi exerciţiul.
Jocurile propriu-zise, ocupaţiile ludice si exerciţiile-joc, judicios folosite şi la această vârstă, în
etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv- educativă, trebuie să se remarce sub aspectul
conceperii prin rigurozitate stiintifico-metodică, iar sub aspectul finalităţii practice prin maxima
eficienţă formativă. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simplă joacă, ci ca o
activitate gândită, proiectată mental judicios, îndrumată diferenţial în funcţie de obiectivele stabilite, de
natura activităţilor şi de individualizarea acestora.
Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activităţi instructiv- educative pe "centre
de interes", contribuie la modernizarea şi restructurarea întregii activităţi educaţionale.
Activitatea didactică de dimineaţă se desfaşoară pe sectoare, are drept arii de stimulare
concentrate pe urmatoarele domenii: ştiintă, artă, construcţie, jocuri cu rol, joc de masă, bibliotecă.
Aceste arii de stimulare concentrează desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect prestabilit,
dar oferă largi posibilităţi de manifestare liberă a copilului, tocmai prin varietatea de organizare şi
desfăsurare a acestuia.
Prin reducerea numărului de activităti frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se oferă
copiilor largi posibilităţi de achiziţii de cunoştinţe, deprinderi de muncă intelectuală, practică, cât şi
formarea abilităţilor şi a comportamentelor după posibilitatea de acţiune a fiecărui copil.
Dacă sunt riguros organizate, vor oferi fiecărui copil teren, cadru de manifestare larg,
favorabil, iar printr-o atenţie şi orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare
normală a unui copil de 5-7 ani.
 O importanţă deosebită în desfăsurarea acestor activităţi, arii de stimulare, are organizarea sălii,
a spaţiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in mişcare
sensibilitatea şi activitatea copilului.
În organizarea ariilor de stimulare este necesar să se ţina seama de zona de desfăşurare, să se
creeze spaţiu suficient, în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". În folosirea
materialului se porneste de la experienţa de viată şi limbaj a copiilor, jucăriile trebuie să
corespundă nu numai posibilităţilor de antrenare în diferite tipuri de joc, dar şi a vârstelor şi nivelului
de dezvoltare psihică a copiilor
Prin manipularea jucăriilor, materialul cu care copilul emite judecăţi, decizii, compară şi
deosebeşte, învată să asculte şi să se concentreze. Ele asigură trecerea de la viaţa instructivă, egocentrică,
la deschiderea spre lumea socială, de a ştii uneori să uite de sine pentru a înţelege şi a se ajuta reciproc.
Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat şi adecvat, prin
antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evită însuşirea mecanică de cunoştinţe, iar copilul
este mai activ şi învată din plăcerea de a se juca. Desfăşurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o
strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri şi în comun, pentru a oferi copilului o
adaptare individuală şi socială, pentru a face legatura cu învăţarea de tip şcolar.
Îmbinarea activitaţilor pe microgrupuri cu activitatea comună oferă condiţii de realizare a
obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realiza total.
Educatoarea va aprecia modul de desfăşurare liberă dirijată sau semidirijată.
Aceste structuri de activităţi promovează jocul ca activitate fundamentală şi asigură:
-         accesul liber şi direct la jucării, materiale, truse, unelte;
- formarea unor deprinderi de conduită ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-şi lua
singuri jucăriile sau alte materiale şi de a le reaşeza în ordine la locul lor.
- formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei, fără să strige sau să se producă
zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-şi distribui şi asuma roluri astfel încât fiecare
să aibă acces la interpretare.
Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile şi deprinderile formate, precum şi
lacunele acestora, având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să
intervină în îndrumările individuale necesare.
Alegerea ariilor de stimulare se face în funcţie de obiectivele pe care dorim să le realizeze
copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupă săptamânal educatoarea - grupa)
eşalonate pe cinci zile lucratoare a săptamânii.
 Desfăşurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masă, Aria
bibliotecă, Aria ştiinţă, conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esenţiale ale
cunoaşterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.
Toate acestea sunt ca o completare a cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţii frontale
dirijate, a descoperirii unor valenţe proprii a subiecţilor, a folosirii unei game variate de materiale din
natură sau confecţionate de copii, răspunzând tuturor centrelor şi conducând copilul spre o
personalitate multilaterală, cunoştinţe, deprinderi care se formează, consolidează şi verifică în acest
mod educatia.

CAP.II 2 Rolul metodelor didactice in dezvoltarea limbajului si pregătirea pentru şcoală

Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul
suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiză atentă, devine vizibilă organizarea
materialului de construcţie, fie la nivelul enunţului, fie la cel al unităţii de comunicare. Copilul se
deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formează primele abilităţi de comunicare.
Acestea şi le va perfecţiona şi conştientiza odată cu regimul şcolar care utilizează funcţia
metalingvistică şi prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentală abstractă.
Învaţarea se întemeiază, deci, pe achiziţiile spontane din anii preşcolarităţii, fără a realiza o
delimitare netă a acestor două faze.
Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comportă un aspect înnăscut şi unul
dobândit, dar nu se ştie unde se află frontiera dintre ele"; este firesc să fie aşa, pentru că o nouă
achiziţie se clădeşte pe un sistem de cunoştinţe şi deprinderi sedimentat deja şi nu pe un teren gol.
Este cunoscut faptul că formarea capacităţilor operaţionale şi funcţionale reprezintă o
problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcţiile mintale apar şi se maturizează diferit, de
aceea învăţarea limbajului şi a anumitor forme de raţionament sunt posibile numai atunci când aceste
funcţii au atins un anumit grad de dezvoltare şi maturizare.
Însuşirea limbii materne reprezintă un element esenţial pentru asimilarea de cunoştinţe, pentru
formarea deprinderilor şi priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă gândirea şi învăţarea. Grija pentru
însuşirea şi folosirea corectă a limbii se corelează cu preocuparea pentru depistarea şi cercetarea
tulburărilor de vorbire.
În gradiniţă, învaţarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învăţarea
cititului şi scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin
raze de suflet şi "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuantă de graiuri şi cuminţi" (Tudor
Arghezi).
Cercetările psihologice au arătat, iar experienţa muncii didactice din grădiniţă confirmă, că
dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influenţa mediului şi a educaţiei. Acest
lucru se realizează cu efîcienţă optimă în cadrul întregului program din gradiniţă, în procesul relaţiilor
copil-copil şi copil-educatoare, pe baza experienţei cognitive căpătate.
Copilul vine în grădiniţă cu anume competentă lingvistică, garanţia integrării sociale şi
condiţie a dobândirii performanţei lingvistice.
Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii
gramaticale, al comunicării orale, al expresivităţii vorbirii, şi totodată particularităţile psihologice ale
limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializează, se realizează.
Însusirea limbii materne se realizează prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale,
morfologice şi sintactice). Funcţia esenţială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte:
limbaj interior, limbaj exterior. în perioada preşcolarităţii copilul învaţă limbajul prin care îşi exprimă
dorinţele, nevoile, gândirile, emoţiile, intenţiile sale. La vârsta preşcolară, limbajul capătă noi valenţe şi
permite copilului să realizeze relaţii complexe cu adulţii şi cu ceilalti copii, să-şi organizeze activitatea
psihică, să-si exprime ideile şi stările ulterioare, dar şi să înţeleagă şi să acumuleze informaţii.
Prin intermediul limbajului, copilul işi dezvoltă propria-i experienţă şi mai cu seamă învaţă din
experienţele altora. Cu ajutorul limbajului se formează şi se organizează sisteme în care sunt integrate
cunoştinţele, ceea ce contribuie la sistematizarea şi la complicarea condiţiilor interioare de formare a
personalităţii.
Intervenţia adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie
prin cele ocupaţionale, în special prin cele de organizare a jocului, exersării sau executării unor
sarcini.
În procesul comunicării cu adultul, copilul foloseşte acelaşi limbaj, dar este original după felul
cum gândeşte. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea
cunoştinţelor cu noi reprezentări, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoaştere.
Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor,
fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizează prin comunicarea cu
copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiză, sinteză, comparatie etc.).
Interactiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativă, numai dacă în
această relatie copilului îi va fi satisfăcută curiozitatea şi dacă va gasi răspuns la atâtea
"necunoscute" ale realitătii cu care vine în contact.
 În procesul comunicării copilul îşi formează şi dezvoltă viaţa afectivă, cu ajutorul cuvântului,
educatoarea contribuie la educatia estetică dezvoltându-i frumosul din natură, viaţă, societate.
În cadrul activităţilor frontale dirijate se vor selecta teme care să conducă familiarizarea
copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai eficientă
în activitatea scolară.
Pentru a rezolva sarcina principală, aceea de a pregăti preşcolarul pentru integrarea activă în
procesul instructiv din şcoală, se încearcă găsirea unor soluţii, mijloace şi metode eficiente care să
contribuie la dezvoltarea vorbirii. În acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii şi a
vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.
Jocul didactic, ca formă specifică de învătare la vârsta prescolară, reuşeşte mai bine decât
oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative şi să antreneze intens
copilul în stimularea si exersarea jocului, fără ca el să conştientizeze acest efort.
Jocul didactic reuşeşte, de asemenea, să antreneze în joc toţi copiii grupei, astfel că aceştia
depun acelaşi efort de gândire şi exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixează si
activează vocabularul copiilor şi contribuie la îmbunatătirea pronunţiei, la formarea unor noi noţiuni.
Eficienţa acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare masură de modul în care educatoarea
ştie să le selecţioneze, în raport cu situaţiile concrete existente în grupa pe care o conduce.
Această presupune o bună cunoastere a posibilităţilor fiecărui copil, precum şi defectelor de
vorbire, astfel că, în funcţie de aceste realităţi, să se acţioneze şi prin intermediul jocului didactic -
eficient mijloc de formare şi educare a copilului.
Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un
stadiu aprofundat, ţinând seama de specificul jocului şi de particularităţile evoluţiei intelectuale a
copiilor de vârstă preşcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfăsurate la începutul anului şcolar
vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propoziţii prin jocurile: "Ce cuvinte am
spus?", "Răspunde repede şi bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despărţire a
cuvintelor în silabe şi sunete.
Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe şi bine determinate.
Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoaşterea şi denumirea obiectelor ilustrate, a
căror denumire este formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma propoziţii în care
să existe cuvinte monosilabice şi bisilabice.
Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte şi despart cuvintele în
silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fişe pe care erau
desenate diferite obiecte şi s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecărei imagini atâtea liniuţe câte
silabe are cuvântul corespunzător. Pentru verificarea acestor cunoştinţe, atunci când copiii sunt
familiarizaţi cu silaba şi sunetul şi stapânesc tehnica de separare a propoziţiei în cuvinte, silabe şi
sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoştinţelor: jocul "Cine
ştie mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un
flanelograf - ilustraţie. Jocul se desfăsoară având câte un conducător. Se numeşte din fiecare echipă
câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumit
sunet, pe care să le aşeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect şi integral jetoanele şi se încadrează
în timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerintă a jocului constă în taierea cu o linie a
noţiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.
Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerintă constând în alegerea de către fiecare grupă a
cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) şi despărtirea lor în silabe.
Acest joc asigură participarea activă şi individualizată a fiecarui copil în sarcinile date, îşi
însuşesc semnificaţia cuvântului, adică notiunile care se schimbă, se îmbogăţesc şi se precizează
treptat, pe masura acumulării experienţei şi a perfecţionării operaţiilor gândirii. Preşcolarii nu învată
regulile gramaticale, nu cunosc definiţii, nu stiu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectă
aceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât şi prin modelul de vorbire corectă sunt antrenaţi
să le cunoască, corectându-i doar atunci când greşesc.
Întrucât la copii se observă deseori folosirea greşită a formelor de genitiv şi dativ (ei pun deseori
întrebări de genul: "A lu cui sunt cărţile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlăturarea acestor
defecte se pot desfăşura jocuri didactice ca: "A cui hrană este?", "A cui îmbrăcăminte este?",
punându-i de fiecare dată pe copii în situaţia de a folosi corect desinenţele cauzale, cât şi
întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Se urmăreşte, totodată, dezvoltarea atenţiei vizuale şi a
capacităţii de analiză.
Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" este de a formula un răspuns corespunzător
întrebării şi de a recunoaşte hrana şi animalele care o folosesc. Jocul presupune existenţa în faţa
fiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe
masa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască imaginea dată de educatoare şi imaginile din faţa lor şi se
explică regula. La întrebarea "A cui hrană este?", copilul care are în faţă reprezentarea animalului
respectiv trebuie să raspundă, formulând corect propoziţia.
Exemplu: "Morcovul este hrana iepuraşului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana
veveriţei". Prin acest joc se urmareste exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin şi feminin la
numărul singular şi plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen,
număr şi caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părţile de vorbire.
 Prin jocul didactic "Răspunde repede şi bine" se urmăreşte formarea deprinderilor de a
realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant şi determinat (între atribut şi substantiv,
între subiect şi predicat), precum şi precizarea şi activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu
sens contrar.
În partea a doua a acestui joc se foloseşte banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate
propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fată harnică".
În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeaşi propoziţie, găsind însă antonimul
adjectivului enunţat. Aceleaşi adjective însoţesc, în continuare, un substantiv la masculin, de
exemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei este un băiat lenes". Acest joc contribuie şi la
dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor.
Pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză, se mai pot desfăşura diverse jocuri didactice care
stimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală şi le îmbogăţeşte vocabularul activ. Astfel,
prin jocul didactic "Citeşte în cărticică" se urmăreşte formarea deprinderilor de a compune o scurtă
povestire.
Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o
contribuţie deosebită la vârsta prescolară. Acum, dezvoltarea expresivităţii limbajului presupune
cultivarea capacităţii de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din experienţa personală, adaptată
la diverse situaţii şi la diverşi parteneri.
Având în vedere că la dezvoltarea expresivităţii limbajului contribuie mai mulţi factori, cum ar
fi: mimica, intonaţia, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfăşoară cu copiii jocuri care să-i pună în
situaţia de a utiliza toţi aceşti factori.
Astfel de jocuri sunt: "Ce ştim despre eroul îndrăgit?" şi "Oglinda fermecată". Obiectivele
fixate în aceste jocuri sunt:
-         recunoaşterea personajului şi a poveştii;
-         caracterizarea personajelor;
-         redarea unui fragment din povestea respectivă.
Paralel cu organizarea şi desfăsurarea jocurilor didactice, în grădiniţă un rol deosebit de
important îl deţin jocurile - exerciţii, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectelor
programei, la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor.
Importanţa jocurilor - exerciţiu desfăsurate în gradinită derivă din faptul că ele au o influentă
mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si expresivitătii
vorbirii.
 Indiferent de forma de realizare, activitătile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de
organizare si desfăsurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ. Pe lângă activitătile de joc
didactic, activitătile de povestire, memorizare, poveşti create de copii, povestiri cu un început dat de
educatoare şi continuat de copii, vor face copilul să dialogheze cu el însuşi si cu realitatea
înconjurătoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc şi spontan. Educatoarei îi revine
sarcina de a conduce, orienta şi contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare - copil, prin vorbire
dialogată despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitătii lui în exprimare.
Activitătile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale îndrăgite,
fluturi, plante, personaje îndrăgite, activităti comune a legăturii omului cu ceea ce îl înconjoară.
Ele contribuie la corectarea exprimării gresite, dar şi la formarea unui ,limbaj coerent,
expresiv, plastic, în măsura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recită o
poezie, de modul de a-1 face pe copil să, înteleagă textele literare prezentate şi de a folosi intonaţia
potrivită şi a da textului finalul adecvat.
Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" - M. Eminescu
"Somnoroase păsărele" - M. Eminescu
"Zdreanţă" - T. Arghezi
"Caţeluşul şchiop" - E. Farago
Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin să completeze varietatea temelor
posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoaştere a mediului:
"Gradiniţa noastră, bucuria copiilor"
"Toamna pe strada mea"
"Au plecat păsările călătoare"
"Baba iarna intră-n sat"
"Vine primăvara"
"Plecăm la şcoală"etc.
Aceste convorbiri oferă dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul şi îi dau posibilitatea de
a cunoaşte nivelul cunoştinţelor acumulate şi vocabularul activ al copiilor.
O contribuţie importantă în plan apropiat o are literatura "ştiinţifico- fantastică" care
propune subiecte foarte îndrăgite de copii, personaje cu care copilul comunică, care le reprezintă şi
îmbogăţeşte fantezia. Prin exemlificări concrete putem face copiii să înţeleagă că, în decursul
timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astăzi acestea sunt
lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii şi a creaţiei, a invenţiei
umane, pot deveni lucruri realizabile.
Activităţile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie
în mare măsură la îmbogăţirea vocabularului, a exersării acestuia în vederea pregătirii copilului
pentru scoală.

Cap III. Importanţa metodelor interactive de grup

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în

activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă,
plăcută şi democratică.
Veţi smulge cu siguranţă exclamaţiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc
interesant!”, „Ce multe am invăţat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluţele?”, „Eu aş dori să fac un
blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o să-l învăţ pe X povestea
Y” etc.
Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă un obiectiv:
„Schimb, mă schimb, vă schimb, REUŞESC!”
Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o
schimbarea radicală a modului de abordarea a activităţii didactice.
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii „mister
didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ pentru că
el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize,
dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte
responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.
Acum ştim cu toţii că „oricine poate învăţa de oriunde”. Copiii primesc prin diferite
canale, prea multe informaţii pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de selecţie a acestora.
Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina,
învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie
unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri
intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile
elaborate interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii,
elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului
au încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.
Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, brainstroming, 6/6, ş.a.m.d.)
stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca:
spiritul critic constructiv, independenţă în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative, îndrăzneţe
de rezolvarea a sarcinilor de învăţare.
Fiind prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,
metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi
să aplaneze conflictele.
Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un
personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,
ideea, fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un
comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc
argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea
momentului din lecţie, dintr-o zi, personajul copil şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul
cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul
forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.
După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac
responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor
este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei
exersându-şi toleranţa reciproc.
Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-şi adapteze stilul
didactic în funcţie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare
găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea,
entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la carte.
Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale, cu metode
din aceeaşi categorie, iar metodele tradiţionale nu se elimină, se modernizează, se combină, se
modifică, se îmbunătăţesc şi se adaptează. Dintre obiectivele metodelor interactive enumerăm:
 Formarea sau promovarea unor calităţi europene ce au la bază atitudini şi competenţe
democratice, stabilirea unor relaţii interculturale care au al bază comunicare;
  Însuşirea unor cunoştinţe, abilităţi, comportament de bază în învăţarea eficientă a unor
abilităţi practice în condiţii de cooperare;
 Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoaşterii realităţii şi a
activităţii viitoare de învăţare şcolară;
 Implicarea activă şi creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii
divergente, libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor;
 Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informaţii, de a lucra în echipă, de a
aplica cunoştinţele în diferite situaţii de viaţă, de a conştientiza stilurile de învăţare pe care
le preferă (adică cum învaţă o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcţie
etc., cel mai repede);
 Realizarea unor obiective interdisciplinare, a şti să culeagă informaţii despre o temă dată ,
a şti să identifice probleme diferite, a şti să facă conexiuni;
 Încurajarea autonomiei copilului şi promovarea învăţământului prin cooperare;
 Focalizarea strategiilor pe promovarea diversităţii ideilor;
 Formarea unui sistem de capacităţi;
 Formarea deprinderii de a gândi critic;
 Comunicarea pe baza unei tehnologii informaţionale, moderne, interactive.
În urma aplicării acestor metode, copiii învaţă să-şi împărtăşească ideile, capătă încredere în
ei, devin responsabili pentru ideile şi acţiunile lor:
- învaţă să privească critic mediul social în care trăieşte el, fiind parte integrantă a
acestuia şi să se descurce în situaţii reale de viaţă;
- învaţă cum să înveţe, printr-un antrenament plăcut interactiv în grup;
- îşi exersează capacitatea de autoevaluare şi de a evalua alternative şi a lua
decizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta;
- se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;
- învaţă să înveţe creativ, să negocieze soluţiile, ideile, să rezolve o sarcină alături
şi împreună cu alţi copiii;
- se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;
- învaţă să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmaţii neobişnuite, să
adreseze chiar întrebări neobişnuite, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.
Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic acea
satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a realiza o
predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât pentru tine ca
dascăl, cât şi pentru copiii.

Metodologia cercetării

CAPITOLUL IV. Organizarea cercetării

Cercetarea de faţă se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul ştiinţific şi

metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei preşcolare. În funcţie de
obiectivele propuse urmăreşte să pună în evidenţă importanţa combinării metodelor tradiţionale
cu cele moderne în educarea copiilor de vârstă preşcolară.

IV.1.. Obiectivele cercetarii

1.  Relevanţa utilizării metodelor şi procedeelor adecvate în vederea adaptării optime a

preşcolarilor la activitatea şcolară;
2. Evidenţierea importanţei educaţiei timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la
copiii de vârstă preşcolară;
3.  Reliefarea importanţei achiziţionării unui vocabular adecvat vârstei, particularităţilor
şi nevoilor personale ale copiilor;
4.  Identificarea gradului de influenţă al mediului needucativ asupra dezvoltării
abilitaţilor de comunicare şi de achiziţionare a elementelor de limbaj la copilul de
vârstă preşcolară, utilizând metode didactice adecvate.

Ipoteza cercetarii
Presupun că:
Implementarea unui program de activităţi în care se utilizează un set de metode şi
tehnici tradiţionale şi moderne specifice învăţământului preşcolar determină îmbunătăţirea
sesizabilă a abilităţilor de comunicare contribuind la îmbogăţirea limbajului, în vederea adaptării
optime la viaţa şcolară.
 IV.2.Variabilele cercetării
Variabile independente
        Aplicarea unui program de achiziţii în care să se îmbine armonios metodele
didactice tradiţionale şi moderne în activităţile de comunicare.
Variabile dependente
        Nivelul de imbunătăţire a abilităţilor de comunicare.
       Gradul de manifestare a capacităţilor de adaptare la viaţa şcolară .

IV.3.Metode de cercetare utilizate

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: anamneza, studiul
documentelor personale, observaţia, metoda testelor, experimentul.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât şi metode de prelucrare a
datelor pe care le voi prezenta succint în continuare:
        Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în
activitatile liber alese în care copilul se manifesta spontan şi liber mai aproape de ceea ce este
mai puţin controlat şi cenzurat, cât şi în cadrul activităţilor comune desfăşurate cu întreaga grupă
de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obţinute au fost consemnate şi folosite mai
ales în analiza de caz.
        Anamneza a vizat culegerea de informaţii despre parinţi, evoluţia sarcinii, starea de
sănătate, despre condiţiile materiale şi socio-culturale ale familiei, despre calitatea influenţelor
asupra copilului.
        Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obţinute prin
primele două metode şi să ofere o imagine mai completă asupra subiecţilor investigaţi. Pe baza
studiului documentelor personale ale copiilor s-au obţinut date despre provenienţa socială ale
acestora, starea lor de sănătate, despre relaţiile care există în familie şi despre nivelul cultural al
părinţilor.
        Testul, proba psihologică. Această metodă am folosit-o atât în faza pre-experimentală
cât şi în faza experimentală, rezultatele acesteia oferindu-mi posibilitatea de a obţine informaţii
obiective asupra dezvoltării psihice şi a pregătirii copilului pentru şcoală, din punct de vedere
fizic, psihic, afectiv, etc.
         Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia
sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice fiecărei
grupe. Experimentul se desfăsoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se
experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală şi de control), având acelaşi nivel de
cunoştinţe, acelaşi număr de subiecţi şi fiind egale din punct de vedere al vârstei.

Instrumente de cercetare utilizate

        Test de evaluare iniţială
        Testul pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului dupa Alice Descoeudres
        Test de evaluare finală

IV. 4.Eşantionul de subiecţi

În vederea urmăririi obiectivelor şi a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins
în cercetare un număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani care au frecventat în anul
şcolar 2010-2011 grădiniţa.
Grupa experimentală a cuprins un număr de 10 copii cu vârste între 5 şi 7 ani, dintre care
4 fete şi 6 băieţi, iar grupa de control tot un număr de 10 copii cu vârste între 5 şi 7 ani, dintre
care 5 fete şi 5 baieţi.
IV.5.Eşantionul de conţinut
Activităţile liber alese cât şi cele de educarea limbajului au fost adaptate unităţilor de
învăţare corespunzătoare temei săptămânii. Spre exemplu: jocul dramatizare „De-a punguţa cu
doi bani”; dramatizări „Anotimpurile”, „Greierele şi furnica”; jocuri de stimulare a comunicării
orale: „Povesteşte ce ai visat”, „Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa”; jocuri de exersare a
pronunţiei corecte: „Spune la fel ca mine”, „Descoperă unde am greşit”; jocuri de realizare a
abstractizării şi generalizării: „Cum se numesc toate acestea la un loc”, „Ghici la ce cuvânt m-
am gândit”; jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei „Hai să facem o poveste”, jocuri de verificare
şi consolidare:” Cine ştie , e câştigător!”, de verificare a însuşirii conţinutului poveştii „Fata
babei şi fata moşneagului”, lecturi după imagini „ A sosit primăvara!”.
 CAPITOLUL V. Desfăşurarea experimentului
V. 1.Etapa constatativă (preexperimentală)
În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza şi am
alcătuit eşantionul de subiecţi, am ales metodele şi tehnicile de cercetare, am aplicat testarea
situaţiei experimentale şi a tehnicilor de cercetare,am înregistrat datele şi am stabilit strategia
desfăşurării experimentului..

Evaluarea initiala
        a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Pornind de la datele
cuprinse în aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul înregistrat de copii pâna la data
aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.
TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ
(Evalueaza cunostintele de limbaj)
TEMA: Traista cu povesti

1. Item cu raspuns scurt.

Completeaza ce lipseste pentru a avea propozitia înteles
„Este vicleana, sireata si da iama la poiata.” 1p
2. Item cu alegere multipla
Scrie atâtea liniute câte cuvinte are propozitia si încercuieste cifra corecta: 1p
CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.

1
4
5
3. Item de asociere
Uneste personajele apartinând aceleiasi povesti: 2p
 4. Item cu alegere duala
Spune ce este fals si ce este adevarat în propozitiile urmatoare:
-         „Fata babei a îngrijit catelusa bolnava si a plecat mai departe”.
-         „Alba ca Zapada a ajuns la casa piticilor”.
-         „Scufita Rosie a manâncat lupul.” 3p
5. Item de completare
Recunoaste povestea si completeaza verbal ce lipseste:
„Era limpede ca afurisita de cotoroanta încerca s-o pacalesca pe ............. sa se vâre în
.............pentru a o închide acolo!... Caci de îndata ce ar fi fost acolo, ........ ar fi închis cuptorul
si ar fi lasat-o pe biata micuta sa se............. si apoi ar fi mâncat-o! Numai ca.............. copil istet,
îti dadu numaidecât seama ce gânduri cocea.............si se prefacu ca-i natânga si
neîndemânatica.” 3p
 V.2 Etapa experimentală
În cadrul acestei etape am introdus metode şi tehnici noi în activităţile susţinute la
nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am făcut măsurători şi determinări. Precizez că
am acţionat şi la nivelul grupului de control aplicând aceleaşi probe ,dar fără a implementa
programul de activităţi şi jocuri didactice propus în lucrarea de faţă. Acest lucru s-a facut cu
scopul de a compara ulterior între ele rezulatele şi scorurile obţinute de copiii cuprinşi în cele
două grupe.
Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
        adaptat dupa Alice Descouedres, probă ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani şi
este alcatuită din şapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte ale dezvoltării gândirii
şi limbajului copiilor:
-          stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;
-          completarea lacunelor dintr-un text;
-          memorarea unor grupe de cifre;
-          denumirea unor culori;
-           imitarea unor acţiuni ;
-           stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;
-           denumirea unor materiale din care sunt confecţionate unele obiecte.
Subproba nr. 1:
Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte
Material:
1.      desenul unei case mari şi al unei case mici;
2.      o carte nouă şi una veche;
3.      o minge tare şi o minge moale;
4.      desenul unui pom înalt şi al unui pom scund;
5.      o bucată de hârtie netedă şi una zgrunţuroasă;
6.      fotografia unui batrân şi a unui tânăr;
7.      o foaie de hârtie întinsă şi una mototolită;
8.      desenul unei linii drepte şi a uneia curbe;
9.      imaginea unui copil trist şi a unuia fericit;
 10.  două bile de aceeaşi mărime şi culoare una grea şi una usoară care se pun în
palmele copilului.
Desfasurare:
Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) „vezi, această casă este mare, în timp
ce aceasta este…..(mica)
        se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;
        se notează răspunsurile copilului;
        se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 2:
Completarea de lacune într-un text
Material: am folosit următorul text:
„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(strălucitor) .
Jana şi Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulţumite
auzind cântecele frumoase ale micilor …(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …
(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă) .Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana şi
Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva să le adăpostească în casă
deoarece ploua puternic şi nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau
complet…(ude).
Desfasurare:
I se spune copilului: „Îti voi spune o povestire, te rog să fii atent, când eu mă opresc şi n-
am să stiu ce să spun, tu va trebui să ghiceşti şi să spui ce trebuie să fie completat”.
        Se va citi rar şi cu accentul necesar;
        Se notează răspunsurile copilului;
        Se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 3:
Memorare de cifre şi reproducerea lor
Material: am folosit următoarele serii de cifre:
1.      2 – 4
2.      5 – 6 – 3
3.      4 – 7 – 3 – 2
4.      8 – 4 – 6 – 5 – 9
5.      6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Desfăşurare:
 Se spune copilului: „Fii atent! Îţi voi spune nişte cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu
le-am spus”.
        Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;
        Se opreşte proba la seria pe care copilul nu reuşeşte să o reproducă deşi i s-a
citit de trei ori. Performanţa subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima
serie primeşte coeficientul 2, pentru seria a II-a primeşte coeficientul 3, pentru seria a III-a
primeşte coeficientul 4, pentru seria a IV-a primeşte coeficientul 5, pentru seria a V-a primeşte
coeficientul 6.
Subproba nr. 4:
Denumirea unor materiale
Material de desfăşurare: am folosit următoarele întrebări:
1.      Din ce este facută cheia?
2.      Din ce este facută masa?
3.      Din ce este facută lingurita?
4.      Din ce sunt facuţi pantofii?
5.      Din ce sunt facute ferestrele?
6.      Din ce sunt facute casele?
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 5:
Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora
Material şi desfăşurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:
1.      cald - ….(frig sau rece)
2.      uscat - ….(ud sau umed)
3.      frumos - ….(urât)
4.      neascultator - ….(ascultator sau cuminte)
5.      curat - ….(murdar)
6.      mare - ….(mic)
7.      uşor - ….(greu)
8.      vesel -.…(trist, indispus, nefericit)
Se notează de la 0 la 8 în funcţie de numărul de răspunsuri exacte.
Subproba nr. 6:
Denumirea a 10 culori
Material şi desfăşurare:
 Se prezintă culorile:
1.      roşu; 6. violet;
2.      verde; 7. gri;
3.      negru; 8. galben;
4.      roz; 9. maro;
5.      alb; 10. albastru
Se cere copilului să le denumească şi se notează de la 0 la 10, dupa numărul exact de
răspunsuri corecte.
Subproba nr. 7:
Cunoaşterea sensului unor verbe
Desfăşurare :
a) Se mimeaza următoarele acţiuni şi se cere copilului să le denumească:
1.      a tuşi;
2.      a fricţiona;
3.      a cânta;
4.      a arunca;
5.      a spăla;
6.      a respira.
b) se mimează următoarele 6 acţiuni, cerându-le copilului să le imite şi să le
denumească:
1.      a scrie; 4. a se ridica;
2.      a se apleca; 5. a sări;
3.      a se balansa; 6. a împinge
Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcţie de numărul de
răspunsuri corecte.
V.3. Etapa de control (post- experimentală)
Este etapa în care am înregistrat rezultatele obţinute de cele două eşantioane de subiecţi,
grupa experimentală şi grupa de control, am stabilit diferenţele, am prelucrat statistic datele şi
am interpretat rezultatele.

Evaluarea finala
TEST DE EVALUARE FINALĂ
 (evaluează cunoştinţele dobândite în urma intervenţiei)
Cuprinde:
I1 item de completare (proba orală) – propoziţii simple şi dezvoltate 1p
I2 item subiectiv 1p
I3 item obiectiv cu alegere multiplă 1p
I4 item obiectiv cu alegere duală 1p
I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonoră 1p

Punctaj maxim 5 puncte

TEST
CUVINTE, SILABE, SUNETE
I1 : Spune mai departe (proba orală)
„Ana are ……………”
I2 : Reprezintă grafic propoziţia în casetă

I3 : Încercuieşte cifra care corespunde numărului de cuvinte din propoziţie

„Copiii merg la gradinită” 3
5
4
I4 : Încercuieşte cuvântul alcătuit din mai multe silabe şi reprezintă silabele în căsuţe
COPIL GRĂDINIŢĂ

I5 Colorează imaginile în a caror denumire se află sunetul „ r ”

 VI. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării
Pe parcursul programului de intervenţie am folosit în cadrul activităţilor de educarea
limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilităţilor de comunicare, conversaţie şi
îmbogătire a vocabularului. (Anexe)
Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2010-2011. S-au
susţinut un număr de 10 activităţi specifice în care s-au folosit următoarele metode: conversaţia,
explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativă, învăţarea în
cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebărilor, Lotus, metoda Blazonului, metoda Acvariului,
cvintetul, piramida şi diamantul.
Între evaluarea initială şi cea finală, în cadrul programului de intervenţie, pe langă
probele administrate (Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului) în vederea ameliorării
dificultăţilor de comunicare şi achiziţionării de noi abilităţi, am desfăşurat o serie de activităţi şi
jocuri didactice (vezi eşantionul de conţinut, capIV), utilizând în cadrul lor metode şi procedee
specifice nivelului de dezvoltare al copiilor (vezi metode utilizate, capII), cu o frecvenţă de o
activitate pe săptămână timp de 10 săptămâni.

VI.1. Strategia de verificare şi evaluare a rezultatelor obţinute

Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea
scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe
rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor
obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.
VI.2. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor
Rezultate obţinute la testul iniţial:
Item Grupe Punctaj Procent
1 G. experimental 10p 100%
G. de control 6p 60%
2 G. experimental 9p 90%
G. de control 5p 50%
3 G. experimental 16p 80%
G. de control 8p 40%
4 G. experimental 21p 70%
G. de control 9p 30%
5 G. experimental 24p 80%
G. de control 12p 40%
Interpretarea rezultatelor:
Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra următoarelor aspecte. Datorită
faptului că asupra grupului experimental s-a acţionat prin aplicarea de metode şi procedee specifice
şi s-au realizat activităti, jocuri didactice cu caracter stimulativ şi de dezvoltare a limbajului, se pot
observa diferenţe semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obţinute.
Aceste aspecte de diferenţiere se datorează faptului că cele două grupe sunt diferit
constituite, grupa de control cuprinzând mai mulţi copii proviniţi din medii sociale defavorizate, la
care rata frecventării gradiniţei este scăzută şi asupra cărora nu s-a intervenit prin activităţile care au
fost realizate la grupul experimental.
Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
Punctajul obţinut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi
tabelul următor); se face media acestor vârste şi se obtine vârsta psihologică a limbajului
copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

PROBA COEFICIENTUL CORESPUNZĂTOR

VÂRSTELOR
 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani
I Contrarii (cu obiecte si imagini) 4 5 6 8 12
II. Lacune 2 3 4 6 8
III. Cifre 3 3 4 5 5
IV. Materii 3 4 5 6 6
V. Contrarii (fara obiecte si imagini) 4 5 6 7 8
VI. Culori 2 3 4 6 8
VII. Verbe 4 6 8 9 11
TOTAL 22 29 37 47 58
Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata
că:
      dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate
vorbi de o dezvoltare normală a copilului;
      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se
poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;
      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se
poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.
Acest test a fost aplicat celor 20 de copii preşcolari cu vârste cuprinse între 3 ani şi 7 ani
pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe
baza de imagini şi obiecte, completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere,
denumirea unor materiale din care sunt făcute diverse obiecte, denumirea unor culori şi nuante,
numirea şi imitarea unor acţiuni.
Analiza comparativă a rezultatelor obţinute de cele două loturi mi-a permis să relev
diferenţa nivelului de dezvoltare a comunicării şi limbajului copiilor din cele două loturi care nu
au beneficiat de aceleaşi condiţii de mediu socio-cultural şi educaţional.

Vâr Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 V

sta âr
st
a
Nr Nu Cro Coe V Co V Co V Co V Co Vâ Co V Co V Psi
.c me no ficie âr e âr e âr e âr e r- efi âr efi âr ho
r logi nt st fi st fi st fi st fi sta ci st ci st logi
t. ca a cie a cie a cie a cie ent a ent a ca a
nt nt nt nt Lim
ba
Ju
lui
1. B. 7 9 7 6. 4 6 8 7 6. 9
V. 6 5 5 6 7 5 6 6.1
2. D. 7 12 6 5 6. 6 6 8 9
M. 7 6 5 6 5 7 6 6.2
3. P.C 7 8 4 4 5 7 6 8
. 6 5 5 5 6 6 5 5.4
4. C. 6 6 5 5. 3 5 5 4 6 4.
T. 5 5 4 5 5.5 5 5 4.9
5. C. 6 8 4 5 4 5 4 7 4.
E. 6 5 6 4 4 5 5 4.9
6. P. 6 6 4 4 5 5 4 9
A. 5 5 5 5 4 5 6 5
7. P. 6 8 4 4 6 7 5 5. 8
G. 6 5 5 6 6 5 5 5.5
8. I. 5 5 7 6, 3 3 4 8 10 6,
E. 4 5 4 3 3 7 5 4,9
9. P. 5 5 5 4 4 5 8 12
A. 4 4 5 4 4 7 7 5,0
T. 5 6 5 4 4 4 6 7
10 G. 4,
. 5 4 5 4 3 6 5 4,5
6 7.3 5. 5.1 5. 4 5 4.8 4. 5.6 4.7 6 6 8.5 5,
4 2 8 5 5.2

TABEL Nr.1Rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei psihologice a limbajului

de grupa A (grupul de control)
În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei
psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de grupa A (grupul de control) format din 10
copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani care sunt în primul an de frecventare a grădiniţei.
Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este
5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.5 la care media vârstei limbajului este cu
 1.3 mai mică decât media vârstei cronologice şi la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este
cu 1.2 mai mică decât media vârstei cronologice.

Vâr Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 V

sta âr
sta
Nr Nu Cro Coe V C V Co V Co V Co Vâr Co V Co V Ps
. me no ficie âr oe âr e âr e âr e sta efi â efi âr i
crt. logi nt st fi st fi st fi st fi ci r ci st ho
ca a ci a cie a cie a cie ent s ent a lo
en nt nt nt ta gi
t ca
a
li
m
ba
Ju
lui
1 S.A 12 7 8 7 5 7 8 7 8 7 8 7 11 7
. 7 7
2 V. 12 7 8 7 5 7 6 7 8 7 7 6. 10 7 6.
N. 7 5 9
3 V. 12 7 8 7 5 7 6 6 8 7 7 6. 11 7 6.
V. 7 5 7
4 C. 11 7 7 6. 5 7 6 7 8 7 8 7 10 6. 6.
M. 6 5 5 8
5 F.A 10 6, 9 7 5 6 6 7 8 7 10 7 12 7 6,
.. 6 5 8
6 M. 9 6 8 7 4 5 6 7 8 7 10 7 12 7 6,
V. 6 6
7 C.L 6 5 7 5, 3 4 5 5 4 3 8 7 10 6, 5,
. 5 5 5 1
8 G.T 4 3 6 5 4 5 6 7 7 6 10 7 9 6 5,
. 5 6
9 L. 6 5 4 3 5 6 3 3 6 5 10 7 9 6 5,
M.. 5 0
10 T.A 7 5, 6 6 4 5 5 5 7 6 10 7 12 7 5,
. 5 5 9
Media 5.9 8.9 5. 7. 6. 4.5 5. 5.7 6. 7.2 6.2 8.8 6. 10. 7. 6.
9 1 1 9 1 9 6 4 2

TABEL Nr.2Rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei psihologice de grupa B

(grupul experimental)
În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obţinute de grupa B (grupul experimental) format
din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-7 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a
grădiniţei.
Media vârstei cronologice este 5.9 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2
ani. La o singură probă (nr.1) s-a înregistrat aceeaşi medie a vârstei psihologice a limbajului ca şi
media vârstei cronologice.
Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a grupei B este
superioară vârstei cronologice cu o diferenţă de 1 an faţă de grupa A. Acest lucru ne
demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniţă copiilor contribuie la dezvoltarea comunicării
şi limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităţilor instructiv-educative la grupa pregătitoare
(cele două grupuri studiate) s-a ajuns la obţinerea unor rezultate bune (la grupa de control) şi
foarte bune (la grupa experimentală) în ce priveşte nivelul dezvoltării psihice pe toate planurile.
Rezultate obtinute la testul final:
Item Grupe Punctaj Procent
1 G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%
2 G. experimental 5p 100%
G. de control 4p 80%
3 G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%
4 G. experimental 4p 80%
G. de control 4p 80%
5 G. experimental 5p 100%
G. de control 3p 60%
Interpretarea rezultatelor:
Proba de evaluare finală a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.Tabelul de mai sus ne
conduce la concluzia că actionându-se asupra subiecţilor în mod frecvent şi organizat, prin
procesul de învăţământ, se înregistrează un progres vizibil atât la grupa experimentală cât şi la
grupa de control chiar dacă intervenţia nu a fost aceeaşi şi condiţiile socio-culturale de
provenienţă a copiilor diferite.
În cadrul grupei experimentale, la 4 itemi s-au obţinut procente de 100 % ceea ce
înseamnă un nivel ridicat de cunoştinţe şi abilităţi de comunicare acumulate, la grupa de control
procentele sunt destul de bune, comparativ cu cele înregistrate la testul inţial, la copii care au
frecventat grădiniţa în mod regulat dar mai scăzute la cei care au frecventat sporadic.. Acest
lucru denotă faptul că, dacă educatoarea a insistat pe activităţi de educarea alimbajului chiar dacă
nu a avut un program de intervenţie bine stabilit şi copiii au frecventat în mare parte grădiniţa, se
poate înregistra un mic progres şi în cazul copiilor care provin din medii socio-culturale
defavorizate sau care sunt în primul an la gradinită .
 Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preşcolarului are la bază experienţa cognitivă
a acestuia în relaţiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilităţi optime de exprimare liberă,
acest lucru realizându-se în orice moment al zilei, de la venirea lui în grădiniţă şi pâna la plecare.
Atât în activităţile comune organizate cu grupa de copii, cât şi în cele individuale,
accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonaţia să fie
expresivă, astfel încât preşcolarii să-şi însuşească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect
morfologic şi sintactic, fonetic şi lexical.
Materialul necesar desfăşurării normale a gândirii şi limbajului a fost furnizat de realitate,
de povestirile educatoarei, de experienţa de viaţă a copilului, de relaţiile sale cu ceilalţi copii.
Ţinând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăţia experienţei
intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se
asigură achiziţionarea de informaţii, în activităţile desfăşurate cu copiii s-a urmărit cultivarea
procesele psihice de cunoaştere: gândirea, limbajul, memoria, imaginaţia, atenţia voluntară etc.
Organizarea judicioasă a activităţii de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de
observaţie, stimularea permanentă a inteligenţei şi creativităţii copiilor, a independenţei în
gândire şi acţiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare
corectă, stimularea vorbirii coerente şi expresive, prevenirea şi corectarea unor defecte de vorbire,
de pronunţie a sunetelor.
 S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular,
insistându-se asupra mişcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare),
precum şi a diftongilor ai, ei, ea, au, corectându-se, în acelaşi timp, tulburările din vorbire a unor
copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogăţirea fondului principal
de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acţiuni, calităţi ale
obiectelor, noţiuni referitoare la culori, aşezare în spaţiu şi timp. Limbajul a fost abordat într-o
viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât şi cea expresivă. De aceea i s-au pus
copilului la dispoziţie materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural
activ, stimulativ: cărti, caiete şi unelte de scris, ziare, reviste, imagini şi jocuri cu imagini ,
discuri, dischete, video, computer etc. În toate activităţile comune şi la alegere, copiii au fost
antrenaţi în actul verbalizării. Ei au avut permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar
acasă, a parinţilor şi a adulţilor din preajmă. Înţelegerea cuvintelor noi şi a expresiilor însuşite în
cadrul diverselor activităţi s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor să le utilizeze în
contexte noi.
Adeziunea preşcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost
privită în relaţie cu formarea deprinderilor de a-şi exprima gândurile într-o comunicare coerentă
şi corectă. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată,
exprimarea în propoziţii simple, apoi în propoziţii dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor,
formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul şi al adjectivului cu substantivul;
folosirea corectă a flexiunii verbale şi a celei nominale, cunoaşterea şi folosirea în comunicare a
pronumelui de politeţe.
Expresivitatea exprimării preşcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al
activităţilor de educare a limbajului, deprindere dobândită prin activităţi de povestire, prin lecturi
după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.
Activităţile libere ale preşcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă
şi civilizată între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de
diversitatea jocurilor, a cântecelor, a exerciţiilor ritmice.
 Concluziile cercetării
Datorită imbinării armonioase a metodelor tradiţionale cu cele moderne in activităţile
de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului şi al comunicării este hotarâtor în formarea
şi dezvoltarea personalităţii copilului, în îmbogăţirea capacităţii acestuia de a intra în relaţie cu
ceilalti copii şi cu adulţii, de a interacţiona cu mediul, de a-l cunoaşte şi de a-l stapâni prin
explorări, încercări, exerciţii, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei
identităţi şi în dobândirea deprinderilor de a învăţa, a fost necesară tratarea interdisciplinară a
problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicităţii copilului, cultivarea aptitudinilor lui
creative. Corelarea dintre discipline a contribuit şi la stimularea interesului copilului pentru
cunoaştere.
De acest mediu educaţional au beneficiat copiii din eşantionul al doilea (grupa
experimentală) care, sub îndrumarea competentă a educatoarei a completat sau înlocuit în multe
cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a
personalităţii copilului şi se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării şi limbajului.
În grupa A (grup de control) întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii
care întâmpină mari dificultăţi în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului
familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan. Unii părinţi consideră că dacă îi oferă
copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare şi de afecţiune de care este
înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în faţa calculatorului şi a televizorului ceea ce îi
fac pe parinţi să fie „multumiţi” de interesul pe care îl manifestă copilul şi de faptul că acesta este
„cuminte”. Este preferat acest gen de activităţi pentru că este comod pentru adulţi ştiindu-i pe
copii în siguranţă în locul activităţilor active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere
psihomotor.
Rezultatele superioare ale copiilor din grupa B (grupa experimentală) sunt justificate şi
din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Aşa cum am mai amintit, din cei 10
copii, toţi provin din familii organizate în care relaţiile sunt armonioase. Rezultatele mai slabe ale
copiilor din grupa A au o justificare şi în faptul că din cei 10 copii numai 5 provin din familii
organizate, 3 provin din familii aparent organizate în care relatiile sunt tensionate si 2 provin
dintr-un mediu familial monoparental. Aceste relaţii din interiorul familiilor copiilor
influentează într-o masură foarte mare comportamentul, manifestările preşcolarilor atât în relaţiile
cu adulţii cât şi în relaţiile cu copiii de vârsta lor.
Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniţă copii care prezintă deficienţe mari în
comunicare, în relaţionare şi în dezvoltarea psihomotorie. Deficientele constatate în exprimarea şi
în pronunţia copiilor nu se datorează unor disfuncţionalităţi somatice, ci sunt datorate, în mare
măsură, lipsei de preocupare a parinţilor de a relaţiona cu copilul, de a comunica eficient cu el.
Este cu atât mai alarmantă situaţia cu cât am constatat ca această delasare şi atitudine de
indiferentă faţă de nevoile copilul nu vine din partea unor părinţi cu un nivel intelectual scăzut, ci
din partea unor părinţi care au studii superioare.
În goana lor după câştiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are
nevoie de caldură, de înţelegere şi de atenţie din partea celor mari.
Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice şi intelectuale a
copilului, deoarece, fiind privat de atenţia, de afecţiunea şi de interesul adulţilor din preajma sa
copilul îşi creează o lume imaginară în care se retrage şi din care va ieşi din ce în ce mai greu.
Aspectele prezentate mai sus au reieşit din rezultatele slabe obţinute de copiii din primul
eşantion, cel care este în primul an de gradinită şi la care efectul negativ al mediului familial
este mai pregnant. De asemenea, copilului căruia i se acordă atenţie şi sprijin de către adulţii şi
fraţii lui are rezultate foarte bune iar cel care îşi petrece cea mai mare parte a timpului singur în
faţa televizorului şi a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului şi al
comunicarii.
O altă constatare pe care am facut-o pe baza experienţei acumulate în activitatea
desfăşurată cu copilul preşcolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai mulţi
copii şi ai căror fraţi au vârste mai mari decât ei au deprinderi şi cunoştinţe mai bogate. Acest
fapt se datorează tocmai relaţiilor care există între aceşti copii şi fraţii lor cu un efect benefic atât
pe plan cognitiv cât şi pe plan psihomotor şi afectiv, diminuând în mare masură dezinteresul
manifestat de parinţi.

BIBLIOGRAFIE
1.Bradu, B. (1997), Preşcolarul si literatura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
2.Breben,S; Gongea,E.; Ruiu,G.;Fulga,M. (2006),Metode interactive de grup, Ghid
metodic,Editura Arves
3.Bocoş, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa Universitară Clujeană
4.Cerghit, I. (2006), Metode de învătământ, Editura Polirom
5.Cucoş, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Polirom
6.Culegere metodică (1975), Educaţia intelectuală a copilului preşcolar,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
7.Culegere metodică (1978), Integrarea copilului în activitatea şcolară,
Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti
8.Culegere metodică (1978), Copii de 5-6 ani, Editura didactica, Tribuna şcolii, Bucureşti
9.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti
10.Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului şi a altor activităţi cu
Preşcolarii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
11.Ionescu,M.(2000),Demersuri creative în predare şi învăţtare,Editura Presa Universitară
Clujeană
12.Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca
13.Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
14.Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
15.Păişi. E. L. (2001) Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti;
16.Popescu, E. (1982), Pedagogie Preşcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti .
17. Şchiopu, U. (1970), Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
18. – xxx- Revista Învăţtământului Preşcolar, Nr. 3-4/2008; nr. 1-2/2009;
19. –xxx- (1993), Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţă
20. – xxx- (1991), Psihologia copilului prescolar – manual pentru clasa a IX-a , şcoli Normale,
Editura didactica, Tribuna şcolii, Bucuresti
21.Adrese de internet
www.didactic.ro
www.referate.ro
www.edu.ro
ANEXE
Proiecte didactice
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: mare pregătitoare
DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITATII: „ Cine ştie, e caştigător!”
MIJLOCUL DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL ACTIVITĂŢII: Verificare,consolidare
SCOPUL ACTIVITATII: Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor referitoare la
caracteristicile anotimpului primăvara şi cunoştinţelor despre sarbătoarea Paştelui.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
-să precizeze lunile anotimpului primăvara;
-să deseneze flori specifice primăverii;
-să selecteze jetoane cu păsări călătoare;
-să construiască, să confecţioneze, să aranjeze în tablou elementele cerute de text;
-să numere corect în limitele 1-10;
-să rezolve probleme de adunare cu 1-2 unităţi;
-sa recite o poezie in concordanta cu mesajul transmis;
-să cânte cu plăcere un cântec de primăvară învăţat anterior;
-să raspundă repede şi bine la întrebările concursului;
-să găsească conţinuturi|idei| cunoştinţe legate de sărbătoarea Paştelui
STRATEGII DIDACTICE:
a)            Metode şi procedee:, conversaţia, explicaţia, jocul didactic, ghicitorile, metoda Lotus,
metoda Blazonului, metoda Acvariului
b)     Mijloace de învăţământ: imagini de primăvară, iepuraş de pluş, coş cu ouă vopsite, lipici,
flori de primăvară confecţionate din hârtie, ghicitori, ouă încondeiate, machetă (cu .găină, ouă
,puişori), bagheta lui Rilă Iepurilă, biletele cu intrebări (vezi Anexa), ghirlandă cu narcise numerotate
de la 1 la 7, tabloul „Primavara”, beţisoare, 3 coşuleţe, 3 suporturi, imagini de Paşti şi de Craciun, 8
flori de nufăr, blazoane, creioane colorate, stimulente.
BIBLIOGRAFIE:
SILVIA BREBAN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, ELENA MATEI, Cunoaşterea
mediului inconjurător-Ghid pentru invătământul preşcolar, Editura Radical,2001.
AURELIA ANA , SMARANDA CIOFLICA, Jocuri didactice pentru educarea limbajului,
indrumător metodic,Editura Tehno-Art,1999.
SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MIHAELA FULGA, Metode
interactive de grup, Ghid metodic ,Editura Arves, 2006
EVENIMENT CONTINUT STIINTIFIC STRATEGII
DIDACTIC DIDACTICE
1 2 3
1)MOMENT Pregătirea climatului psihoafectiv .
ORGANIZATORIC necesar desfăsurării
activitătii.Educatoarea aranjează
materialul pe 2 măsute in fata
copiilor. Scăunelele sunt dispuse in
semicerc.

2)CAPTAREA Iepurasul Rilă are in cosuletul său, -conversatia

ATENTIEI alături de ouă incondeiate, şi o Materiale:
scrisoare pentru copii, dar si multe -iepuras de plus
surprize. -cos
Cand zăpada se topeşte,/ Ghiocelul se -oua incondeiate
iveşte./ Iar pâraiele umflate/Curg la -plic cu scrisoare
vale inspumate./Vreau să-mi spuneţi
negreşit:/Ce anotimp a sosit?
(primăvara)
3) ENUNTAREA „Astăzi vreau să-mi arătaţi/Dacă ştiţi
OBIECTIVELOR să recitaţi,/Poate ştiţi să
socotiţi,/Puteţi să ne povestiti./Vreau
chiar să ne desenati,/Unii chiar să ne
cântati./Bine toti să vă gânditi,/Să ne
spuneţi tot ce ştiţi/Despre mândra
primăvară/Care a sosit in ţară.”
4)ANUNTAREA
TEMEI “Tema noastră-i mult iubită,/De toti
copiii e- ndrăgită:/Primăvara mult
dorită,/Fii la noi binevenită!/Hai cu
totii, cu mult spor/Să-ncepem
concursul:”CINE ŞTIE E
CÂŞTIGĂTOR!”
5) DIRIJAREA a)Explicarea jocului: -expunerea
INVĂŢĂRII “Hai, concursul să-l pornim,/Toţi bine -Materiale:
să ne simtim;/Să răspundeti toti -ghirlanda cu narcise
corect,/Să vă prind buline-n piept” numerotate de la 1-7;
Copiii vor extrage de pe ghirlanda cu -biletele
narcise numerotate de la 1 la 7 câte un
biletel, educatoarea va citi continutul
acestuia, iar ei vor indeplini sarcina
cerută.

b) Jocul de probă:
Bagheta magică alege un copil care va Materiale:
extrage din prima narcisă de pe -bagheta magica
ghirlandă prima probă a concursului:
“Primavara e cuvant,/Primavara-i
anotimp,/Primavara-i mândră -ghicitoare
floare-/Câte luni aceasta are?/Hai
spune-le frătioare!”

c)Jocul propriu-zis
“Sus pe bolta cea senină
Cine oare se iveşte
Pe tabloul pregătit? -ghicitoare
Tu un ………..-ai construit.”
(soare)
Copilul decupează după contur, il
lipeste pe suprafaţa tabloului şi îi
construieşte razele din betişoare. Materiale:
“ Uită-te atent la soare; -tablou de primavara;
Spune câte raze are? -foarfeca; -lipici; hartie
Si ce formă, ce culoare glasata galbena, pe care este
Are pe cer mandrul soare?” conturat un soare’
Soarele are 10 raze, forma rotundă si -betisoare
culoarea galbenă.

“Care flori de primavară

Infloresc la noi in tară?
Pe tablou, unde doresti,
Tu le desenează!”
(ghiocei, lalele, zambile, narcise)

Copiii sunt impărtiti in grupuri de METODA BLAZONULUI

cate 4-5 si primesc cate un blazon pe Materiale:
care trebuie să deseneze cât mai multe -blazoane, -creioane colorate,
flori de primăvară. -copaci de hartie, -lipici
După confruntare, un copil ales le
va desena si pe tablou.
“Cine oare-nmugureste
Cand vremea se incălzeste,
Infrunzeste, infloreste
Si miresme răspândeste?
Caută-l si-l aranjează
Si pe tablou ii asează!”
(Pomii)

“Care oaspeti iar sosesc

Si pe boltă se rotesc
Căutând cuibu-ndrăgit,
Ce-n toamnă l-au părăsit?
Căutati si-n tablou le-aranjati.”

Copiii, dupa cum sunt impartiti in METODA BLAZONULUI

grupuri de cate 4-5, primesc câte un Materiale:
blazon pe care ei trebuie să aseze cât -jetoane reprezentand pasari
mai multe jetoane reprezentând păsări salbatice (calatoare sau nu)
 călătoare. -blazoane,
După confruntare, un copil ales le -fluturi
va desena şi pe tablou.
(Randunica, cucul, berzele,
pelicanii ,cocorii, ratele şi gâstele
sălbatice.)
“Numără câti fluturasi
Zboară pe câmpie!
Pune trei mai drăgălasi
Unde-ti place tie…
Spune câti fluturaşi sunt in total?”
d) Varianta(complicarea) jocului
Acum, copii, după ce ne-am jucat JOCUL
şi i-am pregătit iepuraşului acest Materiale:
minunat tablou de primăvară, să -macheta, -cos, -oua
vedem- el ce surpriză ne-a mai incondeiate, -bagheta
pregătit?
Vă veti impărti in trei echipe:
mieluseii,puisorii şi iepuraşii şi, rând
pe rând, veţi descoperi surprizele
ascunse in iarbă:
“Ascultati şi vă gândiţi
Şi răspundeţi tot ce stiti!”
Pe rând , câte un copil de la fiecare
echipă, ales de către Iepurasul Rilă,
extrage câte un biletel ascuns si
indeplineste sarcina cerută. Pentru
fiecare răspuns corect, echipa va
primi un ouşor.

6) OBŢINEREA Fiecare echipă trebuie să găsească 8 METODA LOTUS

PERFORMANŢEI elemente care au legătură cu Materiale:
Paştele( tema principală in cazul -3 cosulete; - imagini
 metodei abordate, metoda Lotus). specifice Craciunului si
Pastelui; - florile de nufar

Metoda Acvariul presupune ca toti METODA ACVARIULUI

7)EVALUARE copiii să se aseze in două cercuri- in
cel din interior se vor afla “ peştii” si
in cel din exterior “pescarii”. Fiecare
“ peşte” trebuie să alcătuiască o
propoziţie despre un element specific
primăverii( la alegere), iar pescarul
din spatele său va trbui să mărească
propozitia cu 2-3 cuvinte.

8)INCHEIEREA V-aţi gândit, v-aţi consultat

ACTIVITATII Şi răspunsuri bune-aţi dat,
Dar timpul s-a terminat;
Cate ousoare-aţi câştigat?
Hai să numărăm in cor
Si să stabilim un scor.
Să rostim cu voce tare
Echipa câştigătoare!”
“Iar acum la terminare,
Hai să-ntindem hora mare!”

Se interpretează hora florilor.

Anexe
1 Cine ştie o poezie 2)Numără câte ouşoare
Despre ouă rosii, Se află in coşul iepuraşului
Despre iepuraşi, Mai pune două, roşioare,
Despre Învierea lui Hristos Şi spune acum: în total câte are?
Să o spună acum frumos.

3)Ce sărbătorim de Paşti?

4)Ce semnifică culoarea roşie a ouălor vopsite?
5)Cum se pregătesc oamenii de Paşti?
6)Ce înseamnă mielul tăiat de Paşti?

PROIECT DIDACTIC
GRUPA: pregatitoare
DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului
TIPUL ACTIVITĂŢII: Joc didactic
TEMA: "Gaseste cuvântul potrivit"
SCOPUL: Exersarea gândirii si vorbirii copiilor prin completarea unei propozitii cu 1, 2 sau 3
cuvinte care întregesc sensul.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activitătii copiii vor fi
capabili:
O1: să completeze propozitia începută de educatoare cu cuvântul sau cuvintele potrivite ;
O2: să formeze propozitii cu un cuvânt dat;
O3: să-si însusească treptat formele gramaticale ale limbii române printr-o vorbire corectă,
clară, coerentă;
O4: sa pronunte corect sunetele si cuvintele.
STRATEGII DIDACTICE:
a.       Metode si procedee: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia;
b.      Mijloace de învatamânt: imagini reprezentând obiecte, fiinte, actiuni ale oamenilor si copiilor,
fise individuale, panou, jetoane
BIBLIOGRAFIE:
Aurelia, Popa: "Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii", Editura Ion Creanga - 1978,
Bucuresti
EVENIMENT CONŢINUTUL LUCRĂRII
DIDACTIC ACTIVITATEA ACTIVITATEA
EDUCATOAREI COPIILOR
1 2 3
1)MOMENT Asigurarea climatului de ordine si Intrarea ordonata a
ORGANIZATORIC disciplină necesare desfăsurării în bune copiilor în sala de grupa
conditii a activitătii
2)CAPTAREA sI Introducerea în activitate se va face Copiii executa exercitiile
ORIENTAREA prin exersarea aparatului particular:
ATENŢIEI -inspirare pe nas, expirare pe gură si
invers;
-se vor pronunta legat, pe durata unei
singure respiratii, vocalele: "a", "e",
"i", "o", "u";
-pronuntarea sunetelor "p" si "b" prin
suflarea puternică si exploziva a jetului
de aer.
3)ENUNŢAREA Se vor prezenta copiilor câteva Copiii pronunta cuvintele
SCOPULUI sI A jetoane, reprezentând obiecte, fiinte si a caror imagini se afla pe
OBIECTELOR fenomene. jetoane.
OPERAŢIONALE Se va cere copiilor să citească Copiii formuleaza
imaginile care reprezinta actiuni ale propozitii scurte dupa
copiilor,oamenilor, animalelor. imaginile de pe jetoane si
-Ce am pronuntat noi? dupa un cuvânt dat.
-Ce am format cu ajutorul cuvintelor? -Noi am pronuntat
-Astazi vom juca jocul didactic cuvinte.
"Gaseste cuvântul potrivit"! -Cu ajutorul cuvintelor
am format propozitii.
4)PREZENTAREA 1. Explicarea jocului Va raspunde copilul
NOULUI CONŢINUT Prin acest joc trebuie să completati o numit.
ŞI DIRIJAREA propozitie cu cuvântul care se Copiii raspund:
ÎNVĂŢĂRII potriveste. -scolarul învata (citeste,
Trebuie să aveti grijă ca propozitia să scrie).
aibă înteles, să fie corectă. -Vulpea este sireata
Exemple: (vicleana,
Scolarul............. . lacoma).
Vulpea este................. . -mingea.
Copilul se joacă cu............. .
1 2 3
……... coase o rochita. Mama ...
........... ciripeste. Pasarica ...
2. Jocul propriu-zis Copiii se iau la
Se va cere copiilor să continue întrecere în
propozitiile cu alte cuvinte care să le dea formularea
înteles. Se vor da cuvintele: copil, copiii, propozitiilor.
copilul, copiilor. Exemplu: Copiii sunt Copiii vor completa
curajosi. Se vor da cuvintele; pune, spatiile libere cu
bunicul, îsi, ochelarii. 3. Complicarea cuvintele potrivite
iocului Se va propune copiilor să îl ajute
pe piticul Barba-Cot să-si completeze cu
cuvintele potrivite scurta lui povestioară:
"Astazi este o zi frumoasă de .... Afară
nu mai... Toti piticii au hotarât să... în
pădure. În lipsa lor a venit... Ea le-a
pregătit mâncare, a făcut...
Piticii când ... acasă s-au....
5)EVALUARE Copiii vor primi fise individuale: Copiii vor respecta
"Deseneaza atâtea cerculete câte cuvinte sarcinile date.
au propozitiile". OO
1. Copiii deseneaza. OOO
2. Mingea este rotundă. OOOO
3. Cornel se joacă afară.

6)ÎNCHEIEREA Aprecieri generale si individuale.

ACTIVITĂŢII
 PROIECT DIDACTIC
GRUPA: pregatitoare
DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITATII:”Fata babei si fata mosneagului”, de Ion Creanga
MIJLOCUL DE REALIZARE:Repovestirea copiilor
TIPUL ACTIVITĂŢII: Verificare-consolidare
SCOPUL ACTIVITATII:Dezvoltarea capacitatii copilului de a reproduce continutul unui text
narativ, de a se exprima liber, creativ; verificarea insusirii continutului povestii „Fata babei si fata
mosneagului”,de Ion Creanga .
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
O1: sa reproduca in rezumat continutul povestii;
O2:sa adreseze intrebari legate de continutul povestii si sa raspunda la acestea;
O3; sa desprinda invatatura povestii pe baza intrebarilor;
O4:sa explice cuvintele din text:” sluta”, „vitrega”, „horopsita”;
O5:sa alcatuiasca propozitii cu cuvintele noi din text;
O6:sa numeasca trasaturile caracteristice ale personajelor principale pe baza faptelor acestora;
O7:sa stie cine este Ion Creanga;
O8:sa dea exemple de alte povesti scrise de Ion Creanga.
STRATEGII DIDACTICE:
a.               Metode :- povestirea, explicatia, predarea-invatarea reciproca, conversatia, cvintetul,
piramida si diamantul.
b.      Mijloace de învatamânt: planse, ,carte cu povestea data, portretul lui Ion Creanga, macheta si
siluete reprezentand personajele povestii, palete cu intrebari( Ce?, Cine?, Cum?, Cand?, De ce ?, Din ce
cauza?), coronite de lider( avand inscriptionate literele R,I ,C, P), cartonase pentru masa (avand
inscriptionate literele R, I, C, P), o piramida.
.BIBLIOGRAFIE:
DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului in invatamantul prescolar, Editura
Compania, Bucuresti, 1999.
SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MINAELA FULGA, Metode
interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves,2006.
Povesti, povestiri,basme si legende- antologie pentru prescolari( coord. Anca Buldoaca), editata
de revista Invatamantul Prescolar, Bucuresti, 1999.
EVENIMENT CONTINUT STIINTIFIC STRATEGII DIDACTICE
DIDACTIC
1 2 3
1)MOMENT Asigurarea conditiilor optime
ORGANIZATORIC necesare desfasurarii
activitatii:aerisirea salii de grupa,
pregatirea materialului didactic,
scaunelele dispuse in semicerc,
asigurarea ordinii si disciplinei.
2)CAPTAREA Se va descoperii macheta povestii, Conversatia
ATENTIEI cu siluetele personajelor principale, Materiale:
iar copiii vor fi solicitati sa -macheta, siluete, carte de
recunoasca carei povesti le apartin. povesti
Un copil va alege din biblioteca
cartea de povesti” Fata babei si fata
mosneagului”, de Ion Creanga.
3)ANUNTAREA Se vor comunica copiilor titlul si
TEMEI SI autorul povestii”Fata babei si fata
ENUNTAREA mosneagului”. Se vor stimula
OBIECTIVELOR curiozitatea si dorinta de a povesti si
de a arata cele invatate.
Conversatia
4)REACTUALIZAREA Se vor comunica obiectivele Povestirea
CUNOSTINTELOR activitatii, pe intelesul copiilor. Materiale:
ASIMILATE -portretul lui Ion Creanga, -carti
ANTERIOR cu povesti scrise de acesta

5) DIRIJAREA - Cine este Ion Creanga?

INVATARII -Ce alte povesti si povestiri a mai
scris acesta?
Educatoarea va povesti pe scurt “Fata
babei si fata mosneagului”.
Copiii vor fi impartiti in patru
grupuri, dupa cum urmeaza: PREDAREA-INVATAREA
-rezumatorii- sunt copiii care vor RECIPROCA
expune rezumatul povestii;
-intrebatorii- sunt cei care vor adresa
intrebari legate de continutul povestii:
-Cine era baba din poveste? Cine
muncea cel mai mult in casa? Cine o
alunga pe fata mosneagului? Cine ii
cere ajutorul fetei mosneagului?
-Ce ii spunea baba mosneagului
despre fata lui? Ce rasplata primeste
fata mosneagului pentru binele facut?
-Cum este pedepsita fata babei pentru
rautatea ei?
-Cand se intoarce fata mosneagului
acasa?
-De ce este alungata fata mosneagului
de acasa? De ce nu se sperie fata
mosneagului de “copiii” Sfintei?
-Din ce cauza parul, cuptorul, fantana
nu o lasa pe fata babei sa guste din
darurile lor? Din ce cauza baba si cu
fata ei sunt mancate de balauri?
- clarificatorii- sunt copiii care vor
explica cuvintele noi din text “sluta”,
“vitrega”, “horopsita” si vor alcatui
propozitii cu acestea pentru o mai
buna intelegere a lor;
- prezicatorii- sunt copiii care vor
desprinde invatatura povestii pe baza
celor expuse de catre colegii lor. De
asemenea, ei vor prezice consecintele
faptelor personajelor principale (baba
 si fata sa, mosneagul si fata lui).

Copiii se impart in 2 grupuri, iar CVINTETUL

educatoarea explica regulile. Copiii
6) OBTINEREA trebuie sa compuna o “poezie” cu 5
PERFORMANTEI versuri fara rima astfel:
- primul vers- cu un singur cuvant ce
denumeste subiectul (Cine este?);
- al doilea vers-2 cuvinte (2 adjective)
care definesc caracteristicile
subiectului (Ce stii despre mine?);
- al treilea vers- format din 3 cuvinte
care exprima actiuni (verbe la
gerunziu) (Ce face?);
- al patrulea vers-format din 4 cuvinte
care exprima starea copilului fata de PIRAMIDA SI DIAMANTUL
subiect (Ce simti pentru?); Materiale:
- al cincilea vers- un cuvant care arata -siluetele personajelor:
insusirea esentiala a -darurile oferite.
subiectului(Descrie-ma printr-un
cuvant!)
Educatoarea repeta regula pentru
fiecare vers compus.
Subiectul poeziei este fata
mosneagului.
Educatoarea va nota toate
“poeziile” compuse , citindu-le apoi
pe rand.
 Copiii trebuie sa asculte intrebarile
7) EVALUARE adresate de catre educatoare si apoi ,
in functie de raspuns, sa aleaga
siluetele corespunzatoare si sa
completeze piramida.
Intrebarile sunt urmatoarele:
1) Cine este eroina povestii?
( fata mosneagului)
2) Care sunt personajele negative?
(baba si fata ei)
3)Care sunt celelalte personaje care in
poveste au darul vorbirii?
( catelusa, parul, fantana, cuptorul)
5) Ce daruri a primit fata mosneagului
pentru faptele sale bune?
(o lada, placinte, pahare de argint,
pere , salba de galbeni).

8)INCHEIEREA Se apreciaza modul de lucru si

ACTIVITATII cooperare pe echipe. Se impart
stimulentele dupa merit.

Rezumat lucrare licenţă

Am ales lucrarea de licenţă cu titlul “Implicaţii formative ale combinării metodelor

tradiţionale şi moderne în educarea preşcolarilor”. M-am oprit asupra acestei teme, deoarece
prin combinarea anumitor metode şi tehnici tradiţionale şi moderne aplicate atât în cadrul
activităţilor dirijate, cât şi în cadrul activităţilor liber creative, se urmăreşte atât însuşirea de noi
cunoştinţe cât mai ales consolidarea cunoştinţelor transmise în vederea educării preşcolarilor şi în
pregătirea lor pentru şcoală.
În primul capitol am descris metodele specifice folosite în educarea preşcolarilor; atat
metodele tradiţionale cât şi cele moderne.
În capitolul doi m-am oprit asupra metodelor specifice folosite în cadrul activitătilor
liber-creative cât şi în cele de dezvoltarea limbajului.
În capitolul trei am descris importanta utilizării metodelor interactive de grup în
educarea preşcolarilor.
În cadrul etapei „metodologia cercetării” am stabilit cadrul cercetării, am formulat
obiectivele şi ipoteza,am alcătuit eşantionul de subiecţi şi esantionul de conţinut, am ales
metodele şi tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situaţiei experimentale şi a tehnicilor de
cercetare, am înregistrat datele şi am stabilit strategia desfăşurării experimentului..
În final am ajuns la concluzia ca datorită imbinării armonioase a metodelor tradiţionale
cu cele moderne în activităţile de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului şi al
comunicării este hotarâtor în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului, în îmbogăţirea
capacităţii acestuia de a intra în relaţie cu ceilalti copii şi cu adulţii, de a interacţiona cu mediul,
de a-l cunoaşte şi de a-l stapâni prin explorări, încercări, exerciţii, experimente, în descoperirea de
către fiecare copil a propriei identităţi şi în dobândirea deprinderilor de a învăţa.