IDENTIFICAREA CARACTERISTICILOR ÎN PROPRIUL STIL DE

COMUNICARE

Cred că cea mai grea sarcină a uni om, este de a se autoanaliza și a se caracteriza într-
un mod obiectiv.
Este a doua oară când am o temă, ce presupune introspecția. Prima temă a fost la psihologia
personalității.
Modul de a ne privi, de a descrie ceea ce gândim sau modul de a acționa sau a
reacționa, este influențat de factori externi. Omul este sincer cu el însuși, doar atunci când
este singur.Când este privit, își schimbă comportamentul în funcție de situație, într-un mod
pozitiv sau negativ.
Chiar și în singurătate, pentru simplu fapt că are credință, și cumva Dumnezeu, Buda,..etc, îl
privește, omul își schimbă comportamentul.
Dar cum poate fi el autenttic? Cum poate fi el un cunoscător al propriului “EU”?
Cred că prin ascultare, prin a învăța să tacă și să își liniștească gândurile. Știm noi oare să
ascultăm cu adevărat? Chiar și în intimitate cu divinitatea, omul cere și nu ascultă.
În ultimii ani am exersat extrem de mult această ascultare. Am încercat să mă observ. Cum
vorbesc? Cum acționez? Cum reacționez? Cine sunt?
A mă pune în locul celuilalt interlocutor, este o modalitate de a înțelege, de ce
reacționează într-un anumit fel, la mesajul pe care îl trasmit.
Ca să îmi identific caracteristicile propriul stil de comunicare, am gândit că mai întâi
ar trebui să fac o descriere a modului prin care comunic și să las spre final partea teoretică
despre căte stiluri de comunicare există și ce caracteristici au. Astfel, mă pot încadra într-un
anumit stil de comunicare după descrierea făcută. Consider că inversând ordinea, adică, citind
mai întîi partea teoretică despre stilurile de comunicare și caracteristicile lor, și apoi
descriindu-mi modul de comunicare, nu aș face o descriere care să corespundă măcar 80% cu
realitatea. De ce? Pentru că omul, în funcție de stima de sine, are tendința de a se situa fie în
partea pozitivă, fie în partea negativă. Un om cu o stimă de sine crescută, neconfomă cu
realitatea, va exagera cu calitățile, și se va încadra în stilul de comunicare care îl avatajează.
La polul opus, un om cu stimă de sine scăzută, din toate calitățile pe care le are, el va avea
tendința de a sublinia defectele și a se încadra în stilul de comunicare cel mai nefavorabil,
adâncind și mai mult starea de negativitate.
Pornind de la ideea, de a-mi descrie prima data stilul meu de comunicare, m-am trezit
cu o coală albă în față, pe care nu aveam habar ce anume ar trebui să scriu sau de unde să
încep. Așa că mi-a venit încă o idee. M-am gândit să îmi rog colegii să scrie fiecare pe câte
un bilețel, cel puțin o calitate sau un defect, despre mine. Bilețelele vor fi puse în sertar la
mine, fără nume și în lipsa mea. Cum colegii mei, sunt niște oameni minunați, au acceptat și
li s-a părut distractiv. Și uite așa, am ajuns să aplicăm un joc la vărsta matură, dar și oamenii
mari sunt copii.

1
 Înainte de a citi ceea ce au scris colegii mei, timp de o săptămână, în fiecare zi, timp
de 20 de minute, am stat în tăcere cu coala cea albă în față, până am început să îmi scriu
ideile:
1. Consider că toți oamenii au dreptul la opinie, indiferent de statut, vârstă, etnie,
naționalitae, sex, etc.
2. Nimeni nu deține adevărul absolut.
3. Îmi susțin ideile, dar nu le resping pe ale celorlalți. Poate că ei, au văzut problema
dintr-o altă perspectivă. După orice astfel de discuție, verific ideile celorlalți, mă
documentez, analizez, probez. Astfel pot, concluziona dacă ideea mea, este una
bună sau poate fi îmbunătățită, cu elemente din ideile celorlalți.
4. Dacă o persoană, mi-a transmis un mesaj și am devenit irascibilă, analizez ce
anume m-a determinat să reacționez așa, și am înțeles, că nu este vorba de ceea ce
mi-a transmis celălalt, ci de cum am perceput eu mesajul, ce sentimente a trezit în
mine.
5. Spun adesea “da”, când de fapt aș vrea să spun”nu”.
6. Nu refuz anumite sarcini, chiar dacă nu sunt atribuțiile mele.
7. Îmi spun părerea, chiar dacă uneori nu este pe placul celorlați.
8. Îmi place să socializez.
9. Îmi place să comunic față în față, pentru că limbajul non-verbal și paraverbal, este
foarte important în transmiterea și decodificarea unui mesaj.
10. Am grijă să nu-i plictisesc pe ceilalți.
11. Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.
12. În general protestez fără agresivitate excesivă, și am rezultate pozitive.
13. De cele mai multe ori nu cer ajutorul.
14. Cînd lucrez și sunt concentată total, nu îmi place să fiu înntreruptă, și devin
irascibilă. Consider că în tot ceea ce fac, trebuie să fiu prezentă 100%, pentru a
obține maximul din ce se poate obține.
15. Sunt ironică și autoironică.
Ce au scris colegii:
1. Face totul pentru a reuși.
2. De cele mai multe ori, intri cu ideile tale și ieși cu ideile ei. (Ha!Ha! asta chiar m-a
amuzat)
3. Este sociabilă și plăcută.
4. Uneori când lucrează, și o întrebi ceva, ridică tonul.

2
5. Este sensibilă la critici. ( Asta recunosc, și nu mă deranjează critica, cât mă deranjează
faptul, că se critică fără verificarea în prealabil a informației, situației,
contextului,etc.)
6. Ironie mușcătoare. (Ha!Ha!)
7. Este o persoană de încredere și respectuasă.
8. De câte ori vorbim despre alte probleme din afara sferei profesionale, mă simt ca la
psiholog.
Și cam acestea au fost părerile colegilor mei, cărora le mulțumesc, și pentru că au
acceptat, dar și pentru că în timp ce scriam mesajele lor, am constatat că mai am, aș
spune, un defect: comentez. Dovadă că nu m-am putut abține să nu comentez la
câteva dintre mesajele lor.
După ce am pus pe hârtie descrierea mea despre mine și descrierea colegilor mei
despre mine, am trecut la partea de teorie.
Stilurile de comunicare se împart astfel:
• stilul pasiv/ non – asertiv
• stilul agresiv
• stilul pasiv agresiv/ manipulator
• stilul asertiv

Comunicarea non – asertivă 

Este acea abilitate de a evita conflictul sau de a se acomoda dorinţelor sau
nevoilor celeilalte persoane, prin utilizarea acţiunilor verbale sau non-verbale care se
potrivesc nevoilor celuilalt; astfel încât interesul pentru proprille nevoi, drepturi sau
obiective să scadă.
Această opţiune de a comunica în situaţiile conflictuale poate îmbrăca două
forme: evitarea sau acomodarea.
Cum recunoaştem indivizii care utilizează acest tip de comunicare?
Sunt indecişi; evită contactul cu ochii partenerului („no eye contact”); se scuză
repede, chiar părăsesc încăperea; devin evazivi; iar într-un grup de persoane ei preferă
evitarea conflictului sau dacă s-a declanşat deja conflictul, atunci preferă să-l
soluţioneze rapid. Când o parte se acomodează, celălalt are doar pentru o perioadă
scurtă de timp impresia că a câştigat, dar în schimb, adversarul care va pierde, va
alege să părăsească relaţia; iar pe termen lung ambii vor pierde.
Comunicarea agresivă
Comunicarea agresivă se referă la abilitatea de a ne impune dorinţa faţă de o
altă persoană, prin utilizarea actelor verbale sau non-verbale într-un mod prin care
sunt violate standardele sociale, cu intenţia de a produce injurii, suferinţă sau durere

3
altor persoane. Este sinonimă cu „conflictul”, deoarece de la forme uşoare de injurii
verbale se poate ajunge la bătăi sau chiar violuri/omoruri violente.
Cum îi recunoaştem?
Îşi ofensează partenerii prin ignoranţă; nu ascultă („poor listeners”); contactul
cu ochii partenerului e intens; emit un aer arogant, de superioritate; încearcă să-şi
domine partenerul vorbind tare, învinovăţind, intimidând şi utilizând sarcasmul şi
lovitura sub centură. Dacă la început nu folosesc agresiunea fizică, ei vor recurge
imediat la violenţă fizică, în cazul în care vor fi provocaţi. În final, vom avea de-a
face cu o situaţie de LOSE–LOSE, deoarece în timp, celălalt va renunţa la relaţia cu
un „agresiv”.
Comunicarea manipulatoare/ pasiv- agresivă
Comunicarea pasiv – agresivă împrumută tehnici atât de la comunicarea non-
asertivă, cât şi de la tipurile agresive. Indivizii care preferă acest tip de comunicare nu
urmăresc deschis, direct atingerea obiectivelor, ci pe ascuns, făcând uz de mijloace
ascunse; ei spionează, şantajează, împrăştie zvonuri false, dezvăluie anumite secrete
ascunse, încurajează atacuri ale persoanelor din afara grupului. Un exemplu, în acest
sens, îl poate constitui situaţia colegului care pârăşte la superior.
Când vorbim despre „manipulator”, ne referim la o atitudine, un rol şi nu la o
persoană, chiar dacă suntem tentaţi să o facem.
Comunicarea asertivă
Termenul de „asertivitate” a devenit popular în anii ’70, când în timpul unor
programe de training, participanţii au fost învăţaţi să zică „NU” în simulările unor
confruntări inter-personale. Acest tip de comunicare se întâlneşte cel mai des la
stilurile de compromis şi la cel de colaborare şi se referă la abilitatea de a vorbi şi de a
susţine deschis scopurile pentru atingerea propriilor interese sau satisfacerea nevoilor,
fără ca alte persoane să aibă de suferit. Indivizii care utilizează acest tip de
comunicare sunt comunicativi, precişi, le place să-i impresioneze pe ceilalţi şi sunt
flexibili în răspunsuri/feedback-uri.
Cum recunoaștem persoanele asertive:
• comunică direct, deschis și sincer
• îi tratează pe ceilalți ca persoane egale;
• acordă importanță părerilor și intereselor celorlați;
• sunt aliniați- există o concordanța între mesajul verbal transmis, mimică și
gestică;
• susține privirea interlocutorului atunci când vorbește.
Comunicarea asertivă este cea mai eficientă modalitate de soluționare a
problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și sinceră permite
recepționarea mesajelor fară blocaje și distorsiuni, ceea ce menține și îmbunătățește
relațiile cu ceilalți. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoțiile și

4
gândurile fără a leza integritatea celorlați, te ajută să construiești în timp real o relație
pe termen lung.
Comunicarea și comportamentul asertiv ne cresc stima de sine, ne întărește respectul
pentru ceilați și din partea celorlați.
Acum că am înțeles, ce înseamnă stilul de comunicare, am înțeles și
importanța identificării propriul stil de comunicare, și stilurilor de comunicare a
celorlalți interlocutori. Cunoscând stilul de comunicare al celeilalte persoane, vom știi
nu numai cum să ne raportăm la persoana respectivă, cât și modul prin care să
transmitem informațiile, evitând barierele în comunicare, și reușind să ne facem
înțeleși.
În finalul analizei propriul meu stil de comunicare am făcut un test, și rezultatele
testului sunt:
1. 14 puncte- comunicare asertivă.
2. 10 puncte – comunicare non-asertivă.
3. 4 puncte – comunicare manipulatoare.
4. 2 puncte – comunicare agresivă.
Exact, cum de altfel, mă și așteptam, nu avem o comunicare 100% asertivă, non-
asertivă, manipulatoare sau agresivă. În noi există pozitivul și negativul, în proporții
diferite, în funcție de factorii care ne influențează, de la cei genetici, la cei de mediu.
Cu siguranță că nu are o finalitate, fie că vorbim de stiluri de comunicare, fie că
vorbim de comportamente, fie că vorbim de modalități de a interpreta mesaje, situații,
pentru că nimic nu este definitiv, sau stabilit pentru toată viață. Întodeauna există loc
de mai bine, și întodeauna prin muncă, putem schimbă, remedia, îndrepta, ceea ce noi
considerăm că nu este în concordanță cu ceea ce simțim sau cu valorile noastre.
Întodeauna și în orice moment, putem învăța fie ca fiind autodidacți, fie din situații în
care ne aflăm la un moment dat, fie din relațiile pe care le stabilim cu ceilalți.
Respectând oamenii, și comunicând cu fiecare la nivelul de înțelegere adecvat
interlocutorului, adică “pe limba lui”, putem creea realții benefice și putem avea o
comunicare constructivă cu oricine. Nu suntem atotștiutori, și putem învăța de la
oameni simpli, dar cu o mare înțelepciune, singura condiție este de a fi deschiși și de a
învăța să ascultăm.

5
Bibliografie:
https://go2coaching.ro/test-ce-stil-de-comunicare-ai/