Test- Ce stil de comunicare ai?

Înțelegerea diferitelor stiluri de comunicare poate îmbunătăți radical calitatea relațiilor

tale. Stilurile noastre de comunicare au puterea de a construi conexiuni semnificative și
ar putea duce relațiile de orice fel, la un alt nivel.

De ce uneori comunicarea pare să funcționeze frumos iar alteori pare să eșueze?

Când comunicarea se întrerupe sau este slabă, se întâmplă adesea din cauza faptului că
tiparele, obiceiurile și stilurile noastre de comunicare nu sunt neapărat compatibile. În
rândurile de mai jos voi prezenta un test prin care poți identifica stilul tău de
comunicare.

Stiluri de comunicare
Stilul de comunicare reprezintă modalitatea prin care o persoană transmite, folosind
elemente verbale, nonverbale și paraverbale, informații în cadrul interacțiunilor sociale.
Conștientizarea propriului stil de comunicare și a stilului celorlalți reprezintă un punct de
plecare atunci când dorim să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare. Fiecare persoană
are un mod unic de a comunica. Stilurile de comunicare se împart astfel:
 stilul pasiv/ non – asertiv
 stilul agresiv
 stilul pasiv agresiv/ manipulator
 stilul asertiv
Comunicarea non-asertivă

Comunicarea non – asertivă este acea abilitate de a evita conflictul sau de a se

acomoda dorinţelor sau nevoilor celeilalte persoane, prin utilizarea acţiunilor verbale sau
non-verbale care se potrivesc nevoilor celuilalt; astfel încât interesul pentru proprille
nevoi, drepturi sau obiective să scadă.
— Această opţiune de a comunica în situaţiile conflictuale poate îmbrăca două
forme: evitarea sau acomodarea.

Cum recunoaştem indivizii care utilizează acest tip de comunicare?

Sunt indecişi; evită contactul cu ochii partenerului („no eye contact”); se scuză repede,
chiar părăsesc încăperea; devin evazivi; iar într-un grup de persoane ei preferă evitarea
conflictului sau dacă s-a declanşat deja conflictul, atunci preferă să-l soluţioneze rapid. Va
fi în final o situaţie de LOSE–LOSE; când o parte se acomodează, celălalt are doar pentru
o perioadă scurtă de timp impresia că a câştigat, dar în schimb, adversarul care va
pierde, va alege să părăsească relaţia; iar pe termen lung ambii vor pierde.

Comunicarea agresivă

Comunicarea agresivă se referă la abilitatea de a ne impune dorinţa faţă de o altă

persoană, prin utilizarea actelor verbale sau non-verbale într-un mod prin care sunt
violate standardele sociale, cu intenţia de a produce injurii, suferinţă sau durere altor
persoane. Este sinonimă cu „conflictul”, deoarece de la forme uşoare de injurii verbale se
poate ajunge la bătăi sau chiar violuri/omoruri violente.
Cum îi recunoaştem?
Îşi ofensează partenerii prin ignoranţă; nu ascultă („poor listeners”); contactul cu ochii
partenerului e intens; emit un aer arogant, de superioritate; încearcă să-şi domine
partenerul vorbind tare, învinovăţind, intimidând şi utilizând sarcasmul şi lovitura sub
centură. Dacă la început nu folosesc agresiunea fizică, ei vor recurge imediat la violenţă
fizică, în cazul în care vor fi provocaţi. În final, vom avea de-a face cu o situaţie de LOSE–
LOSE, deoarece în timp, celălalt va renunţa la relaţia cu un „agresiv”.

Comunicarea manipulatoare/ pasiv- agresivă

Comunicarea pasiv – agresivă împrumută tehnici atât de la comunicarea non-asertivă,

cât şi de la tipurile agresive. Indivizii care preferă acest tip de comunicare nu urmăresc
deschis, direct atingerea obiectivelor, ci pe ascuns, făcând uz de mijloace ascunse; ei
spionează, şantajează, împrăştie zvonuri false, dezvăluie anumite secrete ascunse,
încurajează atacuri ale persoanelor din afara grupului. Un exemplu, în acest sens, îl poate
constitui situaţia colegului care pârăşte la superior.
— Când vorbim despre „manipulator”, ne referim la o atitudine, un rol şi nu la o
persoană, chiar dacă suntem tentaţi să o facem.

Manipulatorii sunt persoane care:

„1. Îi culpabilizează pe ceilalţi în numele relaţiilor de familie, prieteniei, dragostei,
conştiinţei profesionale, etc.”

„2. Evită să-şi asume responsabilităţi sau le transmite altora.”

„3. Nu-şi exprimă niciodată clar dorinţele, sentimentele, necesităţile sau opiniile.”

„4. Răspunde adesea evaziv sau ambiguu.”

„5. Îşi schimbă opiniile, comportamentul şi sentimentele în funcţie de persoane şi
situaţii.”

„6. Invocă raţiuni logice pentru a-şi ascunde obiectivele sale egocentrice.”

„7. Îi fac pe ceilalţi să creadă că trebuie să fie perfecţi, consecvenţi, să ştie cât mai multe şi
să răspundă prompt întrebărilor şi solicitărilor.”

„8. Se îndoieşte de calităţile, competenţa, caracterul celorlalţi: nu critică pe faţă,

devalorizează şi emite judecăţi.”

„9. Se foloseşte de intermedieri (preferă să vorbească la telefon decât faţă în faţă, lasă
note scrise, etc.), pentru a-şi face cunoscute mesajele.”

„10. Învrăjbeşte şi creează suspiciune, dezbină pentru a stăpâni mai uşor şi de multe ori
poate provoca ruptura unui cuplu.”

„11. Ştie foarte bine să pozeze în victimă pentru a fi compătimit (îşi exagerează o boală,
se plânge de volumul mare de muncă la serviciu, de anturajul „dificil” în care trăieşte
etc.)”

„12. Ignoră ceea ce i se cere să facă (chiar dacă pretinde că tocmai atunci se ocupă de
problema respectivă).”
„13. Se foloseşte de principiile adoptate de ceilalţi (umanitate, caritate, rasism, „binele” şi
„răul”, sentimentele materne etc.) pentru a-şi satisface necesităţile personale.”

„14. Ameninţă sub o formă deghizată sau foloseşte şantajul pe faţă.”

„15. Schimbă fără menajamente subiectul în timpul unei conversaţii.”

„16. Evită sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau şedinţe.”

„17. Mizează pe ignoranţa celorlalţi pentru a se plasa în poziţii superioare.”

„18. Minte.”

„19. Se foloseşte de minciună pentru a afla adevărul, deformează şi interpretează,

denaturând întotdeauna adevărul.”

„20. Este egocentric.”

„21. Este gelos în toate relaţiile sale.”

„22. Nu suportă să fie criticat şi neagă tot ce este evident.”

„23. Nu ţine seama de drepturile, de dorinţele sau de necesităţile celorlalţi.”

„24. Aşteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziţii, obligându-i pe
ceilalţi să le execute.”

„25. Ceea ce spune pare logic şi coerent, contrar atitudinilor, acţiunilor sau modului său
de viaţă, care se desfăşoară după o schemă opusă.”

„26. Flatează, oferă daruri şi face mici servicii ştiind să fie pe plac şi dând impresia că-l
preocupă problemele celorlalţi.”

„27. Provoacă o stare de proastă dispoziţie şi un sentiment opresiv de pierdere a libertăţii
(victima se simte prinsă într-o cursă din care nu ştie cum să scape).”

„28. Acţiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în
defavoarea celorlalţi.”
„29. Ne sugerează să facem lucruri pe care altfel nu le-am fi făcut niciodată din proprie
iniţiativă.”

„30. Este mereu subiect de discuţie pentru ceilalţi, chiar când nu este de faţă.”

Comunicarea asertivă

Termenul de „asertivitate” a devenit popular în anii ’70, când în timpul unor programe de
training, participanţii au fost învăţaţi să zică „NU” în simulările unor confruntări inter-
personale. Acest tip de comunicare se întâlneşte cel mai des la stilurile de compromis şi
la cel de colaborare şi se referă la abilitatea de a vorbi şi de a susţine deschis scopurile
pentru atingerea propriilor interese sau satisfacerea nevoilor, fără ca alte persoane să
aibă de suferit. Indivizii care utilizează acest tip de comunicare sunt comunicativi, precişi,
le place să-i impresioneze pe ceilalţi şi sunt flexibili în răspunsuri/feedback-uri.
Cum recunoaștem persoanele asertive:
 comunică direct, deschis și sincer
 îi tratează pe ceilalți ca persoane egale;
 acordă importanță părerilor și intereselor celorlați;
 sunt aliniați- există o concordanța între mesajul verbal transmis, mimică și gestică;
 susține privirea interlocutorului atunci când vorbește.
Comunicarea asertivă este cea mai eficientă modalitate de soluționare a problemelor
interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și sinceră permite recepționarea
mesajelor fară blocaje și distorsiuni, ceea ce menține și îmbunătățește relațiile cu ceilalți.
Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoțiile și gândurile fără a leza
integritatea celorlați, te ajută să construiești în timp real o relație pe termen lung.

Comunicarea și comportamentul asertiv ne cresc stima de sine, ne întărește respectul

pentru ceilați și din partea celorlați.
Test- Ce stil de comunicare ai?
Faceți testul de mai jos pentru a evalua care dintre cele patru stiluri de comunicare aveți
tendința de a le utiliza mai des:
Răspundeți cu adevărat sau fals:
1. Spun adesea da când aș vrea să spun nu
2. Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora
3. Prefer să ascult ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunonsc bine persoana
cu care vorbesc
4. Sunt mai degrabă o persoană autoritară și decisă
5. În general cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse,
prin intermedieri, decât direct
6. Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc
7. Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu îmi intră în atribuțiile mele
8. Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate
9. Când are loc o dezbatere prefer să stau de o parte, pentru a vedea în ce sens,
direcție o va lua
10. Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere
11. Nu îmi place să ascult pe alții
12. Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru ca aceasta
aduce foarte multe beneficii
13. Sunt considerat destul de descurcăreț(ă) și de abil în relațiile cu alții
14. Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și
mai puțin pe dominare și calcul
15. Prefer să nu cer ajutorul colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent
16. Sunt timid(ă) și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o activitate
neobișnuită
17. Se spune că sunt nedescurcareț (ă) și deși este adevărat, asta mă supără, mă
enervează
18. Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite de tipul “față în față”
19. Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru
20. Sunt cam guraliv(ă) și adesea retez vorba celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în
timp
21. Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul
22. În general știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-
a condus la reușită
23. În caz de dezacord fac compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce
24. Prefer să joc cu “”cărțile pe față”
25. Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac
26. Las adesea un lucru început fără a-l termina
27. În general mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele
28. E greu să fiu intimidat(ă)
29. Cred că a-i speria pe alții, prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține
ascultarea lor
30. Dacă am fost prins cu ceva (“pe picior greșit”) știu să-mi iau revanșa când se ivește
ocazia
31. Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-l
reproșezi că nu își urmează propriile principii
32. Știu să profit de pe urma unui sistem de relații
33. Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți
34. Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles
35. Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr, și să nu-i plictisesc pe alții
36. Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să alerg
37. Dacă pararea mea este singulară într-un grup prefer să tac
38. Vorbesc fără teama în public, în adunări
39. După părerea mea, viața constă în raporturi de forță, de luptă
40. Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase
41. Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât
prin reducerea tensiunilor
42. Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea
43. Știu să ascult cu rabdare, fără să tai vorba altora
44. Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac
45. Îmi exprim sentimentele așa cum le simt
46. Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și adere la ideile mele
47. Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace
bune de a obține ceea ce vrei
48. În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere
49. Știu să mânuiesc ironia mușcătoare
50. Sunt sensibil și ușor de influențat și adesea îmi dau seama că sunt exploatat
51. Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele
52. Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat
53. Manevrarea și manipularea celorlalți, nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit
54. Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți repede intențiile; acest lucru este o
probă de neîndemânare
55. Sochez adesea prin faptele și opiniile mele
56. Prefer să fiu “lup” și să îi mănânc pe alții, decât să fiu “miel” mâncat de ceilalți
57. Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a
obține ceea ce vrei.
58. În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă
59. Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele
60. Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută

Punctaj
Acordați câte un punct în dreptul întrebării unde ați răspuns cu “Adevărat”
Comunicarea non - asertivă (timidă).
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea : 1,7,15,16,17,25,26,35,36, 37, 50, 51, 52, 59, 60
Comunicarea agresivă
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 4,6,10,11,20,21,28,29,30,39,40,48,49,55,56
Comunicarea manipulatoare
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 3,5,9,12,13,19,22,31,32,41,42,46,47,54,57
Comunicarea asertivă
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 2,8,14,18,23,24,27,33,34,38,43,44,45,53,58
Interpretare răspunsuri
Treceți în dreptul celor 4 categorii numărul de puncte obținute în urma adunării lor:
 — Comunicare non-asertivă:____
 — Comunicare agresivă: _____
 — Comunicare manipulatoare: ____
 — Comunicare asertivă:_____
Tipul de comunicare cu cel mai mare număr de puncte vă caracterizează cel mai mult
stilul tău de a comunica cu ceilalți. Dacă aveți același număr de puncte la mai multe
categorii sau valori apropiate înseamnă că există elemente care ți se potrivesc.
Cum poți comunica eficient?
Ne punem întrebarea care dintre cele patru opţiuni de comunicare este mai bună sau
chiar ideală? Credem că fiecare dintre opţiuni pot fi utilizate, cât mai flexibil, în funcţie trei
factori:

 — de ocazie (ne referim aici la timp – momentul potrivit pentru a opta pentru un
tip de comunicare sau altul şi spaţiul sau locaţia – dacă e în public sau într-un loc mai
retras);
 — de cealaltă persoană – cât de apropiaţi suntem de persoana respectivă, ce
relaţie avem cu ea (pe membrii familiei – fraţi, surori, părinţi sau bunici, pe prieteni ii
tratăm diferit faţă de superiorii de la locul de muncă sau chiar colegi ori subordonaţi; sau
clienţi – cetăţenii, în cazul instituţiilor publice);
 — de propriile nevoi – cum le prioritizăm; deoarece nu toate constituie o situaţie
de viaţă sau moarte.

Când putem utiliza un tip anume de comunicare anume?

Putem utiliza comunicarea asertivă:
 — când conflictul este important pentru mine;
 — când „m-aş urî” mai târziu pentru ca nu am spus ceea ce am simţit la un
moment dat;
 — când o relaţie pe termen lung cu partenerul e importantă pentru mine;
 — când cealaltă parte poate rezista asertivităţii mele şi nu reacţionează agresiv
sau pasiv – agresiv;
 — când celălalt ar profita de situaţie; dacă aş permite;
 — când este posibilă soluţia de WIN-WIN
Putem utiliza celelalte tipuri de comunicare:
 Comunicarea non-asertivă este utilă atunci când: — consider că s-ar putea sa nu
am dreptate sau când nu sunt sigur pe mine; s-a întâmplat ceva ce e mai important
pentru celălalt decât ar fi pentru mine; o relaţie pe termen lung cu partenerul prezintă
importanţă.
 Folosim comunicarea agresivă în cazul în care am epuizat toate celelalte opţiuni de
comunicare şi siguranţa mea fizică sau psihică sau a unor persoane apropiate este pusă
în pericol (cazul de auto-apărare).