STILURI DE COMUNICARE

Celor mai mulți dintre noi ne place să credem că suntem asertivi, că ori de
câte ori ne aflăm în fața unei persoane care ne creează un disconfort prin
comportamentul său sau prin cuvinte, știm să îi dăm un răspuns asertiv. Însă câți
dintre noi știu să îl formuleze corect, astfel încât impactul să fie unul maxim?
Când vorbim despre stiluri de comunicare, există trei mari categorii:

1. Stilul PASIV – când evităm să spunem ceea ce simțim sau ne dorim, de

teamă că vom fi judecați de ceilalți sau că răspunsul nostru ar putea avea
consecințe nedorite. Excesul de amabilitate și de (re)conciliere,
dificultatea de a lua decizii, lăsându-i pe alții să facă acest lucru în locul
nostru sunt caracteristice acestui stil.
2. Stilul AGRESIV – când, dimpotrivă, vrem să ne impunem opinia sau să
obținem ceea ce avem nevoie cu orice preț, în detrimentul relațiilor cu
ceilalți. Forțarea, contrazicerea, umilirea sau răzbunarea sunt
caracteristice acestui stil.
3. Stilul ASERTIV – când ne exprimăm cu încredere opinia și drepturile,
fără a leza însă drepturile și nevoile celorlalți.

Care sunt consecințele folosirii fiecăruia dintre aceste stiluri? Când stilul nostru
este unul pasiv, ne aflăm în imposibilitatea de a ne exprima opinia sau de a
obține ceea ce ne dorim, ceea ce conduce la acumularea frustrărilor, a emoțiilor
negative, ba chiar, în timp, la ignorarea noastră de către cei din jur. Când de
obicei reacționăm agresiv, este posibil să obținem ceea ce dorim sau să ne
facem auziți, însă vom pierde respectul și încrederea celorlalți. Un
răspuns asertiv ne va oferi cele mai mari șanse de a obține ceea ce ne dorim și,
în același timp, de a menține relații armonioase cu cei din jur.
Să luăm un exemplu:
Contextul: O persoană mă întrerupe frecvent atunci când vorbesc.
Răspuns pasiv: Nu spun nimic, chiar dacă acest lucru devine tot mai deranjant.
Răspuns agresiv: Mă enervez și răspund: „Ești culmea, tot timpul mă întrerupi!
Ți-ar plăcea să fac și eu același lucru?”
Răspuns asertiv: Folosesc un ton calm, reconciliant: „Știu că ți se pare
important să intervii când povestesc ceva, însă mă deranjează când mă
întrerupi. Te-aș ruga să mă lași întâi să termin ce am de spus.”
Cum formulăm un răspuns asertiv? Există mai multe modalități:

 “Înțeleg că ai nevoie ca cineva să facă asta, dar…” (empatie cognitivă)

  “Poate vei fi supărat, însă…” (empatie emoțională)
 “Îmi pare rău, dar nu mă simt confortabil cu…” (direct)

Pentru a formula un răspuns corect și complet, putem folosi modelul C.I.A.:

 Comportamentul pe care l-a avut persoana față de noi;

 Impactul pe care l-a avut acest comportament asupra noastră;
 Așteptările pe care le avem de la acea persoană pe viitor.

Este extrem de important ca, în formularea răspunsului nostru, să nu folosim

etichete („ești obraznic”, „ești nepoliticos” etc.), ci să facem referire la
comportamente și la impactul pe care le au acestea asupra noastră (fie că este
vorba despre cum ne simțim, fie că menționăm consecințele). Iată cum putem
formula un răspuns asertiv în contextul menționat anterior, folosind modelul
C.I.A.:

 Comportament: „Când tu mă întrerupi în timp ce vorbesc...”

 Impact:

 (emoție) „...mă deranjează...”

 (consecință) „îmi pierd șirul ideilor...”

 Așteptări: „... și te-aș ruga / și mă aștept să mă lași întâi să termin ce am

de spus.”

Ce ne împiedică să fim asertivi? În primul rând teama de reacția celuilalt. „Ce

va spune?” „Dacă declanșez un conflict?” „Care sunt consecințele pe care le
voi suporta?” De cele mai multe ori însă presupunerile noastre sunt departe de
adevăr. Dacă nu comunicam deschis celor din jur emoțiile și nevoile noastre,
este imposibil ca ei să știe care sunt acestea și ce așteptări avem de la ei. Atâta
timp cât tonul nostru este unul reconciliant și nu încălcăm drepturile sau nevoile
lor, cresc șansele să creăm o relație socială pozitivă, în care să ne simțim în
siguranță și respectați.