Comunicarea eficace

1. ESTE IMPOSIBIL SĂ NU COMUNICĂM

Într-o formă continuă transmitem comportamente. Comportamentele noastre provoacă în ceilalți

efectul unui mesaj, al unei comunicări. Chiar și în acele momente în care alegem să „nu
comunicăm” transmitem interlocutorului nostru ceea ce simțim fără să exprimăm în mod explicit.

Comunicarea transmite o percepție personală despre lume. Ceea ce gândești, ceea ce simți sau
percepi despre ceea ce e în jurul tău, despre ceilalți sau despre tine însăți se manifestă în cuvintele
tale: comunici.

Comunicarea este procesul de influențare RECIPROCĂ între două sau mai multe persoane.

2. COMUNICAREA NON-VERBALĂ
Comunicarea non-verbală se definește prin expresia „cum se spune”: gesturi, expresia feței,
mișcările corporale, spațiul care ne separă de celălalt... Comunicăm prin modul în care ne
îmbrăcăm, cum ne prezentăm – triști sau bucuroși, cum suntem așezați, dacă privim sau nu în ochi
pe celălalt, dacă vorbim rar sau repede… Toate acestea sunt semne care pemit persoanei care ne
ascultă să-și facă o idee de cine și cum suntem.

3. COMUNICAREA VERBALĂ

A) ELEMENTELE COMUNICĂRII VERBALE

Comunicarea este a da celuilalt din ceea ce unul are. Există un EMIȚĂTOR, cel care are
responsabilitatea în procesul comunicării, un RECEPTOR și între cei doi se transmite un MESAJ.

Se comunică printr-un COD comun. Pentru a comunica este necesar să adaptăm acest cod la
receptor, la nivelul său și la caracteristicile sale. Dacă pretindem să urce la nivelul nostru pierdem
de la început atenția sa.

CANALUL, mijlocul prin care mesajul ajunge la destinatar, și ZGOMOTUL, care este ceea ce
împiedică ca mesajul să ajungă corect, (canalul) este important să avem grijă de el (să-l ocrotim).

B) PROCESUL COMUNICĂRII

Pentru ca mesajul să fie eficace este necesar să-l adaptăm destinatarilor (celui care primește
mesajul, care îl ascultă). Cu siguranță folosești cuvinte și expresii diferite când vorbești cu „colegii”
tăi, ca atunci când discuți cu părinții tăi sau cu alte persoane pe care nu le cunoști.

A comunica înseamnă a lansa informația (și a o primi) atingând scopul. Ținta este a schimbarea
comportamentului, nu a cunoștințelor. Pentru ca comunicarea să schimbe comportamentele, mesajul
trebuie să fie:

1. Perceput; 2. Înțeles; 3. Acceptat; 4. Integrat

Mesajul este eficace când este intens, de durată și posedă un ton afectiv pozitiv, agreabil. Tonul este
agreabil dacă mesajul crează securitate, simpatie, autonomie. Tonul este dezagreabil dacă mesajul
generează insecutitate, ostilitate, dependență

4. BARIERE ÎN COMUNICARE

Barierele în comunicare sunt ceea ce intervine în captarea mesajului:

 CONCEPȚIA UNEI IDEI. E important de a dezvolta capacitatea de sinteză, abilitatea de a

rezuma în puține cuvinte ceea ce dorim să explicăm.
 CODIFICAREA SAU FORMULAREA CUVINTELOR. Utilizarea unui limbaj amplu, dar
adaptat celui care ascultă.
 TRANSMITEREA. A rectifica defectele în exprimare (proasta pronunție sau articulare a
cuvintelor) și a revedea mijloacele pe care le folosim.
 RECEPȚIA.

- Dacă supunem interlocutorul nostru la multă informație, pierdem atenția sa.

- Să verificăm dacă persoanele către care ne îndreptăm au deficiențe auditive, vizuale etc.

- Să controlăm factorii externi cum ar fi ambientul rău, zgomotul, incomoditatea.

 DECODIFICAREA. Fiecare persoană are scheme mentale individuale. Suntem plini de

prejudecăți.
 INTERPRETAREA. Este percepția subiectivă a mesajului. Fiecare interpretează diferite
lucruri pornind de la același mediu de comunicare.
 ACCEPTAREA. Chiar dacă comunicarea a fost bună, dacă receptorul consideră că nu-i
convine, nu o acceptă. În mod individual opunem rezistență în a accepta noile idei. Se
numește eofobie sau manie de ceea ce este nou.

5. PROBLEME DE COMUNICARE

În procesul comunicării există o pierdere de informație de la cine primește și de la cine transmite.

Gândim să spunem 100%, se transmite 80%, se primește 60%, se interpretează 50% și cât la sută va
accepta și va pune în practică cel care receptează informația?

Problemele fundamentale constau în:

 NU A SPUS TOT CEEA CE DOREAM SĂ SPUNĂ

- Pregătește mesajul

- Scrie punctele fundamentale pe scurt

- Prevede eventualele obiecții

- Pregătește răspunsurile

 NU A AUZIT TOT CEEA CE A SPUS

- Alege cele mai bune condiții fizice și psihologice pentru a realiza comunicarea.
- Obișnuiește-te să reiei (idea) în cazul întreruperii. Te ajută să reiei firul mesajului.

 NU A ASCULTAT CEEA CE AM SPUS

- Căutăm să evaluăm în mod regulat comunicarea non-verbală a celui care ascultă (plictiseala,
căscatul etc.).

- Să avem grijă de expresia noastră orală și de mijloacele de a capta atenție.

- Să formulăm întrebări de control, astfel încât ascultătorul să le poată explica, rezumând sau
formulând diferite opinii asupra a ceea ce ascultăm.

- A repeta aceeași informație în diferite forme pentru a facilita crearea de urme în memorie.

 NU A ÎNȚELES CE AM SPUS

- A vorbi limbajul celuilalt. Ajutăm comunicarea noastră cu medii tehnice care să ajute înțelegerea
mesajului.

 L-A ÎNȚELES DAR NU L-A ACCEPTAT

- A adapta mesajul personalității interlocutorului.

 NU REȚINE TOT CEEA CE A ACCEPTAT

- A face rezumate parțiale.

- A realiza sinteze scrise.

- A aminti pe scurt punctele fundamentale care au fost accentuate și „muncite” în sesiunea

anterioară.

6. CUM SĂ ÎMBUNĂTĂȚIM COMUNICAREA

- A menține contactul vizual cu cel care vorbește.

- A indica că se ascultă spunând „da” și afirmând mișcând capul.

- A nu exprima propriul acord sau dezacord. Lasă-l să vorbească.

- Lasă pauze pentru a-l încuraja pe vorbitor să continue să prezinte.

- A rezuma din când în când ceea ce se ascultă pentru a vedea dacă s-a înțeles sau nu.

- A nu dezaprecia pe cel care vorbește sau forma în care o face.

- A răspunde sentimentelor care se află în spatele cuvintelor. A arăta ceea ce se înțelege.

Comunicarea eficace
Comunicarea este fundamentală în viața umană. Prin ea putem să exprimăm ceea ce
suntem și dorim să fim. Unele obiceiuri rele în comunicarea noastră ne pot face să
suferim și să le provocăm altora suferință. Cum putem reuși să comunicăm mai uman
și mai eficace?

Să vedem câteva atitudini care ne pot ajuta:

- Nu te „învârti” (în jurul cozii). Fii direct în comunicare. Nu umbla dintr-o parte în
alta fără să știi ceea ce trebuie să spui și cum să spui. Gândește lucrurile înainte.
- Când vrei să vorbești întreabă-te dacă vorbești pentru ca să te asculte sau pentru a te
descărca (pe ceilalți). Să ai clar ceea ce dorești să comunici. Dacă dorești să fii
ascultat trebuie să ușurezi comunicarea și dacă dorești să te descarci nu trebuie să
obosești persoana care te ascultă.
- Intervențiile trebuie să fie scurte. Nu trebuie să plictisești persoanele (care te
ascultă).
- Dorim să fim auziți, înțeleși, ascultați și chiar apreciați și doriți datorită comunicării
noastre. Comunicarea noastră poate transmite cu adevărat ceea ce dorim pentru a
atinge aceste obiective?
- Cum reacționezi în fața acelorași nemulțumiri din totdeauna pe care o persoană ți le
transmite? În același mod în care tu gândești și reacționezi, îl face cealalță persoană
cu tine.
- Trebuie să recunoaștem că nu întotdeauna comunicarea noastră este cea mai bună.
În fiecare zi putem învăța să comunicăm mai bine.
- Caută ca mesajele să fie scurte pentru ca astfel să ajungi să dialoghezi. Dacă nu te
oprești din vorbit îl vei obosi pe celălalt și îl vei face să nu fie atent. Nu sufoca
interlocutorul tău. Nu vorbi mai mult de 30 de secunde.
- Lasă-l și pe celălalt să vorbească. Există persoane care vorbesc, vorbesc, și vorbesc,
și iar vorbesc... și nu lasă pe interlocutorul lor să intervină. Un dialog este întotdeauna
un lucru pentru doi. Dacă vorbește doar unul este monolog.
- Întreabă-l pe interlocutorul tău: „cum ți se pare? Ce părere ai?”. Obișnuiește-te să
ceri părerea celorlalți, în special persoanelor sensibile.
- Privește persoana în ochi. Nu îndrepta privirea ta către acoperiș sau alt loc E o
normă de comunicare și de educație.
- Nu spune totul deodată, dintr-o lovitură. Comunicarea să fie porționată, pe părți mai
mici, încât interlocutorul tău să înțeleagă în mod progresiv ceea ce dorești tu să
transmiți.
- Există persoane care doresc să asculte doar ceea ce îi interesează. Să fim deschiși
față de posibilitatea că cealaltă persoană ne poate comunica și trăiri și situații care ne
pot tulbura. Nu asculta pe cel care te va lăsa trist și într-o situație rea. Caută să
orientezi persoana către altcineva care o poate asculta și ajuta. Dacă nu știi ce să
răspunzi, spune cu seninătate că nu știi ce să spui. Caută întotdeauna să consolezi, să
ajuți și să stimulezi.
Importanța comunicării
Bariere în comunicare, reguli de dialog, avantajele dialogului și aplicarea la viața cotidiană

Comunicarea între persoane rezultă de multe ori, aproape imposibilă. Eroarea constă în modul de a
ne expune ideile. Frecvent acuzăm, atacăm, certăm, nu căutăm cauzele unui comportament, dar
avem o idee fixă și despre ea vorbim. E necesar să învățăm să comunicăm.

E foarte important să ne deschidem celorlalți pentru a-i cunoaște și pentru ca ei să ne cunoască.

Dacă nu o facem, nu putem să cunoaștem bogăția care există în fiecare dintre noi. Lipsa comunicării
preia multe probleme.

Mulțumită comunicării putem să cunoaștem pe ceilalți, căci datorită ei putem ști tot ceea ce celălalt
gândește, simte și face. Dacă lumea nu ar putea comunica, ar fi imposibil de a ajunge să iubească și
a trăi împreună nu ar fi avut nici un sens, pentru că a iubi pe altul presupune a-l cunoaște, a ști cum
este.

A trăi împreună zilnic, prin intermediul dialogului personal, implică schimbul de idei, fraze și
sentimente. Dialogul ne permite o mai mare unitate cu perechea (cu celălalt). Fără comunicare ar fi
imposibil de a ne cunoaște și a ne ajuta reciproc.

Barierele comunicării
Cum deja știm, dialogul este ceva minunat care unește două ființe. Însă, din păcate, uneori realitatea
nu este aceasta, dar e comun ca cuplul să întâlnească bariere sau obstacole în a se comunica unul
altuia. Aceste bariere pot fi motivul principal al problemelor lor și a separării dintre cei doi.

Obstacole comune care împiedică o bună comunicare:

Lipsa de cunoaștere reciprocă.
 Bărbatul sau femeia, trebuie să înțeleagă că nu sunt egali. Fiecare sex are maniera sa de a fi
și a gândi, manieră care îl distinge de celălalt.
 Femeia este mai sensibilă și bărbatul mai rece; femeia este mai atentă la detalii și bărbatul
merge direct la subiect. În timpul discuțiilor aceste diferențe se manifestă, dar dacă le
cunoaștem va fi mai ușor de înțeles reacțiile și comportamentul celuilalt.

E necesar să cunoaștem la celălalt gusturile sale, scopurile spre care tinde, pasiunile, interesele
modul de a acționa, de a gândi, iar unicul mod de a-l face este cu adevărat să fim interesați de
lucrurile sale, întrebându-l și discutând tot ceea ce se întâmplă cu noi. Doar astfel vor reuși să aibă
încredere unul în altul și să se ajute reciproc.

Oboseala:
 Altă problemă mai frecventă în comunicare este oboseala. Nu uităm că timpul e de aur, că
trece și nu se mai întoarce. E necesar să facem un efort și să profităm de timpul liber de a
dialoga liniștit cu celălalt, făcând ca iubirea sa să crească. A nu lăsa ca oboseala să formeze
o barieră între cei doi. Vor regăsi mai multă alinare și calmul conversând cu iubire unul cu
celălalt, decât să nu-și vorbească.

Puține interese comune:

 A avea interese puține în comun e de asemenea o barieră în a dialoga pentru cuplu. Uneori
nu se discută lucrurile în cuplu, deoarece el sau ea nu sunt atenți (unul la altul), însă nu este
atât de dificil de a trezi interesul față de ceea ce li se întâmplă, dacă se reușește să-i facem să
vadă cât este de important (ceea ce se întâmplă cu unul sau cu altul din cuplu) pentru
 celălalt. În același mod, e necesar să-l facem pe celălalt să vadă că suntem interesați de
lucrurile lui, întrebându-l zilnic ce a făcut în timpul zilei, cum a fost munca lui, cum s-au
purtat copiii. Mai mult, să nu uităm că fiecare persoană este unică și diferită față de ceilalți,
de aceea și interesele sale sunt personale. Fără doar și poate, pentru faptul că aceste interese
sunt diferite nu înseamnă că trebuie să lăsăm să discutăm despre ele (interese) cu celălalt;
putem să-i trezim gustul pentru aceste interese. Un cuplu fericit este acela care împărtășește
totul, nu doar ceea ce este bun, distractiv și de comun acord. Secretul constă în a împărtăși.

A nu ști să asculți:
 Multe persoane, dacă nu chiar toate, au defectul de a nu ști să asculte, ceea ce duce la certuri
puternice și nemulțumiri în cuplu. Dacă acest lucru ni se întâmplă nouă, putem să învățăm să
ascultăm și cum să-l fac pe celălalt să asculte. Cheia este respectul. A auzi nu este la fel cu a
asculta. A auzi este doar a percepe sunete. A asculta este, mai ales a fi atent la tot ceea ce ne
spune (transmite) cealaltă persoană, să nu o întrerupem și nici să nu ne distragem de la
conversație. Celălalt să poată vedea că suntem atenți. După ce termină (ceea ce are de spus),
putem vorbi noi. Dacă vedem că nu înțelege, să-i spunem într-un mod frumos (bine educat)
și vom vedea cum se va schimba atitudinea sa.

Grijile și stările nervoase

 Există cauze străine cuplului care de asemenea tulbură dialogul (dintre cei doi). O cauză
foarte des întâlnită sunt altercațiile nervoase și grija unui loc de muncă și a banilor.

Aproape toți suntem presați de aceste probleme, însă e necesar să avem grijă să nu fie afectată în
mod negativ relația de cuplu. Să căutăm ca dificultățile să unească cuplul și să nu-l separe. Pentru
aceasta e necesar să se discute totul și să se ajute perechea.

Necazurile sunt depășite mai ușor dacă suntem însoțiți. Să ne amintim că două capete gândesc mai
bine decât unul. Va fi mult mai ușor ca cei doi să găsească soluția cea mai bună din propunerile care
fiecare dintre ei le are.

Uneori pare că nu vom găsi o soluție problemelor noastre, chiar dacă se discută și celălalt ascultă și
ne încurajăm să mergem înainte. Să ne amintim cuvintele cheie: a discuta, a asculta și a împărtăși.

Oportunitatea (Șansa, ocazia)

 A spune lucrurile când trebuie și cum trebuie să fie spuse, e ceva ce presupune multă muncă.

E important să gândim la o formă de a spune lucrurile pe care dorim să le comunicăm și să găsim

momentul potrivit pentru a o face. Modalitatea (de a spune lucrurile) e foarte importantă.

Putem să rănim pe celălalt din cauza modului cum spunem lucrurile sau, dacă îi spunem în
momentul neoportun, nu vom fi ascultați.

Un copil care dorește să meargă la o petrecere cere permisiunea părinților când știe că sunt în toane
bune; nu o va face când sunt nervoși, pentru că astfel va fi sigur că nu-l va lăsa la petrecere. Ceea ce
face copilul e de a le cere voie în cel mai bun moment și în cel mai bun mod posibil.

Noi facem la fel: căutăm momentul cel mai potrivit pentru a discuta cu perechea (cu celălalt) și
modul cel mai bun de a spune lucrurile.
Frica la reacțiile celuilalt

 Forma de a răspunde celeilalte persoane este în același timp un motiv frecvent care cauzează
probleme în comunicare. Uneori unul din cei doi nu acceptă să i se spună defectele sale și de
aceea se enervează; ori dacă i se spune ceva ce nu-i convine, nu răspunde și nici nu arată
nici un interes. Această atitudine, dacă este constantă, va face ca celălalt să nu spună nimic
din cauza fricii de cum va reacționa celălalt.

Dacă unul din ei se enervează, fără să audă înainte argumentele, poate să creeze o situație în care
celălalt să spună minciuni, pentru a nu exploda situația.

Frica nu este bună într-o relație. Dacă unul „se pune în papucii celuilalt” va înțelege și va dialoga.

Lipsa capacității de a (se) comunica

 În mod frecvent se întâmplă să avem dificultăți pentru a (ne) comunica, pentru a spune ceea
ce gândim sau simțim. Nu știm să ne exprimăm (sentimentele și gândurile). Acest lucru se
întâmplă cu aproape toată lumea. Mai întâi ceea ce trebuie să facem este să clarificăm foarte
bine ce dorim cu adevărat să comunicăm celuilalt, pentru ca să nu interpreteze greșit. Să
căutăm ca ceea ce îi vom spune să înțeleagă foarte bine.
Uneori nici noi înșine nu avem clar ceea ce dorim să-i spunem, de aceea este important să gândești
foarte bine lucrurile înainte de a le spune. Important este să stăm liniștiți și nici unul din cei doi să
nu înceapă să se enerveze. În acest fel vor sârși certându-se și rănindu-se reciproc.

Lipsa de respect:

 Un lucru este ca o pereche să discute, și un alt lucru este lipsa de respect în momentul
discuțiilor. De multe ori se strigă, se spun lucruri urâte și chiar se ajunge la lovituri (bătăi).
Acesta e un lucru foarte serios care trebuie evitat de la început. Indiferent cât de gravă este
problema, niciodată nu trebuie să lipsească respectul, altfel niciodată nu vom găsi o soluție
(la probleme). Mai mult, dacă aveți copii, îi ve-ți face să sufere, căci nu există ceva mai
dureros și mai trist pentru un copil, decât să-și vadă părinții certându-se și bătându-se.

Nu trebuie să uităm că educăm prin exemplul nostru. Ce diferență e să discuți și să clarifici

problemele într-un mod liniștit! În unele cazuri este bine ca toată familia să-și dea cu părerea
(asupra problemelor), însă problemele de cuplu trebuiesc clarificate de cei doi fără să lipsească
respectul.

Lipsa de timp:

 De multe ori, pentru că este grăbită, perechea nu discută lucrurile; umblă de colo colo fără a
găsi timp de a sta singuri. Ceea ce e necesar să faci e să stabilească un moment ca amândoi
să poată discuta și că nici unul din cei doi să nu lipsească (de la acest moment de dialog).

Din păcate, lipsa de timp este scuza cel mai des folosită pentru a fugi de a discuta (problemele). În
unele situații, munca invadează viața de familie: facem munca din casă în loc să trăim (împărtășim)
cu familia, sau aducem acasă problemele de la locul de muncă și niciodată nu ne odihnim.

Există timp pentru toate. Sunt foarte importante momentele trăite în cuplu, mai ales ca să fim
împliniți și ca totul să iasă bine.

Acum că am subliniat unele obstacole mai frecvente în comunicare, putem să vedem că toate
(problemele) au o soluție. Lucrurile din viața de zi cu zi, chiar dacă par mai puțin importante, sunt
indispensabile în a le împărtăși; dacă nu se discută (dialoghează) acum, mai târziu va fi mai dificilă
comunicarea și ne vom îndepărta unul de celălalt.

Există reguli pentru a dialoga, care ne pota juta să soluționăm multe probleme. Dacă se urmează
aceste reguli, ne putem relaționa bine nu doar cu partenerul nostru, dar cu toți cei care sunt în jurul
nostru.

Reguli de dialog

 Umilința
Pericolul dialogului este că poate deveni o acuzație (adresată celuilalt) în loc să fie un ajutor
pentru a ne înţelege mai bine. A tortura și a se ataca reciproc duce la a fi mai nervoși și
supărați decât înainte.

Pentru a evita acest lucru e necesar de a practica umilința. Este foarte important ca înainte de
a critica și a acuza pe celălalt, fiecare să facă acest lucru cu persoana proprie. Atunci va fi
pregătit pentru a vorbi.
*E necesar de a avea grijă la modul de a face criticile, de a pune întrebările dificile, de a
adresa acuzațiile. E necesar de a face un efort pentru a-l înțelege pe celălalt; astfel va fi un
climat de liniște și de încredere.

 Răbdarea.
Nu-l vom înțelege pe celălat dintr-o dată. Ca în toate lucrurile, două persoane au nevoie de
mult timp pentru a învăța să trăiască împreună.

Răbdarea constă, înainte de toate, într-o repetiție neobosită: o constantă reluare de la capăt.
Cheia este o răbdare care să nu se rupă (risipească), chiar dacă de multe ori va fi nevoie să
facem toată viața aceeași observație, să cerem aceleași lucruri de la celălalt.

Să nu gândim că celălalt nu ne bagă în seamă dinadins; pur și simplu poate uita sau nu
reușește să creeze obiceiul care „i-a naștere” din repetiție. Important este să repetăm cu
răbdare, cu bună intenție și cu calm.

 Oportunitatea
Nu tot adevărul trebuie spus. Uneori este mai bine să tăcem, pentru că spunându-l ajungem
să rănim pe celălalt.

Există tăceri care trebuiesc să fie respectate, secrete inviolabile. Nu totul este necesar să i se
spună, cum nici nu putem să întrebăm totul. Respectul și discreția sunt cheile dialogului.

E necesar să alegem în mod corect momentul de a nu spune sau întreba ceva: de exemplu
când sunt foarte nervos, gelos sau trist (sau celălat trece prin aceste stări).

A ști să alegem ceea ce spunem și a vorbi când e momentul cel mai potrivit, va face ca
dialogul să fie mai eficace.

 Statornicia
*Există momente potrivite pentru dialog, așa cum există epoci mai bune și mai rele.
E important să profităm de zilele în care celălalt este dispus să asculte, sau să vorbească și
împreună să dialogheze, pentru că cine știe când vor mai găsi astfel de momente. În dialog e
bine să fii constant și e necesar să faci din el un mod obișnuit de a trăi.
 Dialogul face ca două persoane să se apropie și nu e suficient să fie realizat doar o singură
dată din când în când. E necesar ca întâlnirile să fie repetate pentru a se evita înmulțirea
neînțelegerilor și acumularea problemelor.

Chiar dacă uneori nu avem chef să vorbim, să facem un efort și să povestim celuilalt ceea ce
este (ce trăim): important este să se evite momentele de liniște lungi și reci.

 Reînnoirea
Statornicia necesită reînnoire. E necesar, dincolo de toate, să avem ceva ce să ne spunem
pentru a putea dialoga, și dacă nu e ceva interesant, dialogul nostru poate să se transforme
într-o conversație plictisitoare și monotonă.

E important să se discute cu entuziasm și chef, iar amândoi să fie interesați. Uneori unul va
fi cel care se entuziasmează mai mult, alteori va fi celălalt mai entuziasmat.

Foarte des credem că, dacă îi spunem ceva celuilalt, i se va părea mai puțin interesant.
Comunicarea se alimentează din aceste mici lucruri care ni se întâmplă în mod obișnuit, în
fiecare zi.

 Sinceritatea.
Doar comunicând sincer ne putem face cunoscuți (ne putem lăsa să fim cunoscuți), căci este
imposibil ca celălalt să ghicească gusturile noastre, ceea ce gândim, ceea ce visăm, dorințele
noastre, sentimentele ce le avem… E necesar să ne deschidem ca celălalt să ne poată
cunoaște.

 Căldura.
Un pericol care amenință aproape toate cuplurile este acumularea de neînțelegeri și de nervi
(tensiuni), făcând ca relația să se răcească. În acest caz, comunicarea este afectată pentru că,
ignorîndu-se, cuplul nu se va cunoaște mai mult.

Trebuie să ne obișnuim să fim mai calzi (unul cu altul) în relația noastră și să menținem
dialogul Unde există iubire, răceala nu are loc. Nu acumulăm tensiunile (nervii), pentru că
într-o zi, fără nici un motiv, vom exploda.

 Respectul.
Cum s-a amintit mai sus, un lucru este a clarifica ideile, alt lucru diferit este lipsa de respect.
Dialogul e necesar să se realizeze cu respect, ceea ce presupune acceptarea celuilalt așa cum
este el. Uneori ne enervăm când suntem contraziși și dorim să ne impunem fără să respectăm
celelalte puncte de vedere. Acesta este un semn de imaturitate. E necesar să învățăm să
ascultăm pe ceilalți și să recunoaștem greșelile noastre.

Prin cele spuse mai sus, am subliniat importanța dialogului în cuplu. Obstacolele cele mai
frecvente au soluții pe care putem să le aplicăm.