Scopul cursului

Un studiu efectuat de catre Asociatia Americana de Management releva faptul ca managerii din nivelurile superioare si de mijloc isi consuma aproximativ 2 ore din timpul lor pentru solutionarea unor situatii conflictuale.

Scopul principal al acestui curs este sa ofere solutii pentru rezolvarea conflictelor inerente in viata noastra, profesionala sau personala si sa ne ajute sa ne folosim de ele ca metoda de dezvoltare a echipei si eficientizare a acesteia.

Principalele obiective urmarite in cadrul cursului

sa intelegi corect ce este si cum apare conflictul; sa intelegi particularitatile conflictelor la locul de munca; sa intelegi diversitatea de reactii a oamenilor la conflict; sa stii sa aplici tehnicile potrivite pentru solutionarea eficienta a conflictelor.

Beneficiile tale

inveti care sunt mecanismele generatoare de conflicte; inveti sa identifici cu usurinta diferitele tipurile de conflicte organizationale; inveti sa rezolvi conflictele inca din faza incipienta; inveti sa analizezi gradul de influenta si efectele conflictelor in cadrul activitatii manageriale; inveti sa utiliezezi cu eficienta tehnicile si metodele de gestionare a conflictelor; inveti sa utilizezi conflictul in mod constructiv pentru eficientizarea muncii in echipa.

Obiective:

nelegerea mecanismelor generatoare de conflicte Deosebirea tipurilor de conflicte Identificarea i rezolvarea conflictelor incipiente Evaluarea stilului personal n conflicte nsuirea tehnicilor i metodelor de gestionare a conflictelor

Module: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Ce este conflictul Tipuri de conflicte Etapele conflictelor Stiluri personale n rezolvarea conflictelor Modaliti de abordare a conflictelor Etape de rezolvare a conflictelor

Ce este asertivitatea?
Daca v-a placut acest articol:

Asertivitatea este una dintre insusirile psihice deosebit de importante din constelatia personalitatii umane, care contribuie considerabil la mentinerea echilibrului interior, la exprimarea a ceea ce dorim si in egala masura la cultivarea unor relatii interpersonale agreabile.

Ce intelegem prin asertivitate? In esenta, este o combinatie reusita de fermitate si bun simt; este, de asemenea, capacitatea de a exprima ceea ce suntem, ce dorim si ce cerem intr-o anumita situatie, dar fara a leza pe cei din jur, in limitele bunului simt. A ne comporta ferm, neincalcand spatiul psihologic personal al celuilalt, cu respect de sine si pentru interlocutor, inseamna a fi asertivi. In acest mod, putem sa fim in cunostinta de cauza privind drepturile care ne revin intr-un anumit context si sa beneficiem de ele. In analiza tranzactionala, care este o orientare complexa din psihologie, asertivitatea este explicitata prin adevarate idei-forta, destinate celor care doresc sa si-o amplifice. Mentionam ca acestea nu trebuie aplicate la modul general, ci in cazul celor carora le e greu sa spuna Nu (atunci cand isi fac un deserviciu acceptand ceva), care isi asuma responsabilitati care nu le revin, neglijandu-le pe ale lor; care renunta la ei sau la ceva privind persoana lor si asta le creeaza un discomfort, care nu-si pot sustine opinia intr-o situatie, care se simt timizi etc. Cu alte cuvinte, aceste sugestii se adreseaza celor care se simt deficitari privind asertivitatea. Cele 10 reguli ale asertivitatii 1. Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra. 2. Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament. Acest punct se refera doar la faptul ca ne putem asuma deciziile, comportamentul, actiunile noastre, in limitele bunului simt. Este important de retinut ca nu invita la comportament egoist, individualist in raport cu ceilalti. 3. Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu, solutii pentru problemele altora. A fi asertivi presupune a alege si a decide daca intra in responsabilitatea noastra sa preluam la un moment dat, o problema a altcuiva. De asemenea, nu face referire la ajutorul binevenit pe care este firesc sa ni-l acordam reciproc daca prioritatile noastre ne permit aceasta. 4. Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune. Privind punctul 4, a lucra organizat, a realiza planul de evolutie a unei anumite actiuni proprii este un mod inteligent si eficient de a aborda o activitate. De multe ori, insa, este necesar ca un scop minor sau major ce ni l-am propus sa suporte modificari, ca urmare a schimbarilor intervenite in ceea ce ne priveste pe noi sau in ce priveste situatia. in consecinta, este firesc si avem dreptul sa regandim scopul propus si indeplinirea lui sau chiar renuntarea la el, in functie de caz. Acelasi lucru este valabil si privind convingerile sau concluziile pe care le tragem despre ceva sau cineva. Un exemplu des intalnit este acela cand consideram ca trebuie sa ne schimbam parerea facuta despre cineva din rea in buna sau invers , ca urmare a faptului ca ajungem sa cunoastem mai bine persoana. 5. Ai dreptul sa faci greseli si sa fii responsabil pentru ele. Aceasta sugestie se refera in special la cei care tind sa fie perfectionisti si sa-si supraevalueze greselile sau la cei care se simt permanent presati de teama ca vor gresi sau pot gresi ceva si chiar ajung sa nu mai actioneze pentru a evita aceasta. Este omenesc sa facem greseli. De asemenea aceasta sugestie nu este o permisiune de a gresi oricand, oricum, de a renunta la acea latura absolut necesara de a ne autoregla si controla gandirea si comportamentul. Nu e o tragedie sa facem greseli, daca invatam din ele. Nu trebuie sa fim presati de teama reactiei celor din jur. In masura in care suntem autonomi si responsabili pentru noi, atunci noi suntem cei care ne apreciem o greseala, nu ceilalti. In acelasi timp, este important sa fim deschisi la comentariile din jur despre esecul nostru si sa preluam selectiv ceea ce consideram util pentru noi, pentru dezvoltarea noastra ca persoana. 6. Ai dreptul sa spui: Nu stiu. Avem voie sa nu fim atotstiutori, avem voie sa nu stim anumite lucruri, in special in fata persoanelor de referinta pentru noi. Atunci cand ne cer informatii despre care ei presupun ca ar trebui sa le stim, nu e o

nenorocire daca noi, de fapt, nu stim sa le raspundem. Daca raspunsul ne scapa, putem sa utilizam, de la caz la caz, alte optiuni de a raspunde: nu stiu; ne putem informa; raspunsul nu tine de noi etc. 7. Ai dreptul sa te comporti independent de bunavointa pe care ti-o arata sau ti-a aratat-o cineva, fara sa-i fi solicitat tu acest lucru. De exemplu, daca iti face cineva o favoare pentru ca asa doreste, acest lucru nu te obliga sa-ti modifici reactia ta, in cazul in care nu vrei aceasta. Altfel, acea favoare ar deveni un mijloc prin care celalalt ne determina sa raspundem cum doreste el, nu cum vrem noi. Cu alte cuvinte, devine un mod de manipulare. Desigur, putem sa ne exprimam aprecierea pentru acea favoare, putem sa facem o remarca in acest sens, daca dorim. 8. Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii. Acest aspect nu se refera la deciziile importante in viata sau la cele care presupun reguli de convietuire in societate, ci la situatii care contribuie la mentinerea confortului nostru emotional. Aceste decizii nu par logice pentru ca nu le putem explica pe moment, dar simtim ca este foarte bine sa le urmam. Ele pot fi expresia unor informatii pe care le prelucram la nivel inconstient si ca urmare, nu devenim constienti de ele sau pot fi expresia unor inspiratii. De exemplu, desi mi-am propus sa incep azi curatenia de sarbatori, primesc o invitatie la film pot sa aleg sa-mi schimb programul; urmeaza ca ulterior intr-adevar sa fac curatenia. Sau: am o relatie de 2 ani cu cineva si ma cere in casatorie, simt ca lucrurile nu mai merg bine, desi nu pot sa spun cert despre ce e vorba, (in aparenta totul este bine), dar decid sa nu accept, pe moment cel putin, propunerea. 9. Ai dreptul sa spui: Nu inteleg. Aceasta sugestie face referire in special la spiritul de competitie prezent in societatea noastra, pe care il intalnim inca din primii ani de scoala, cand deseori suntem ridiculizati daca nu intelegem ceva. Ulterior, ramanem cu aceasta jena sau disconfort atunci cand nu intelegem o informatie si nu mai putem analiza daca intr-adevar situatia este jenanta sau nu. In acest sens, putem sa ne amintim ca avem dreptul sa cerem lamuriri daca nu am inteles ceva, de exemplu de la un functionar public caruia ne-am adresat, de la medicul care ne consulta si vrem sa ne puna in tema despre ce se petrece cu starea noastra de sanatate etc. 10. Ai dreptul sa spui: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste. De asemenea, aceasta idee este aplicabila in limitele bunului simt si vine doar in sprijinul celor care nu pot spune : Nu, care nu pot pune limite in relatiile cu ceilalti, care isi asuma sarcini care nu le revin, neputandule refuza. Exista situatii in care putem afirma, in limitele bunului simt, ca un lucru nu ne priveste si nu dorim sa ne implicam.

sti o persoana asertiva?

Daca v-a placut acest articol:

Esti o persoana asertiva? Se discuta din ce in ce mai des, in articolele de specialitate, despre comunicarea asertiva. Ce inseamna si care sunt avantajele ei? Teoria spune ca asertivitatea este atat abilitatea de a-ti exprima emotiile si convingerile fara a-i leza pe ceilalti, cat si capacitatea de a spune Nu si de a-ti sustine punctul de vedere, fara sa te simti vinovat. Este lesne de intuit cum imbunatateste aceasta calitate o comunicare interna in organizatie.

O comunicare asertiva inseamna, in primul rand, sa stii care sunt nevoile tale si ce vrei sa obtii. Prin urmare, obiectivul intr-o comunicare nu este sa invingi, ci sa rezolvi problemele si sa ai rezultate maxime. Din punctul de vedere al raporturilor sociale sau profesionale, o comunicare asertiva reprezinta calea de mijloc si implica:

solicitarea propriilor drepturi; refuzarea unor sarcini intr-o maniera simpla, directa.

Asertivitatea este compromisul intre o comunicare pasiva, unde esti de acord cu tot ceea ce spune interlocutorul tau si una agresiva, cand contracarezi orice replica, din dorinta de a te impune. O comunicare asertiva reprezinta adaptarea eficienta la situatii conflictuale.In orice organizatie, comunicarea se imbunatateste daca exista un dialog deschis, fara agresivitate sau ranchiuna. Cum iti poti dezvolta o comunicare asertiva

Fii direct! Nu te pierde in cuvinte si fraze complicate. Totusi, sa fii direct in comunicare nu inseamna sa nu tii cont de circumstante. Este esential sa stii ce sa spui, cand, cum si, mai ales, sa tii cont de barierele care pot interveni in comunicare si pot afecta mesajul. Cere feedback. Pentru a te asigura ca ai fost bine inteles, pune intrebari. Procesul de comunicare nu este doar transmiterea unui mesaj, ci schimbul de informatii intre cel putin doua persoane. De asemenea, asigura-te ca mesajul tau este inteles corect de ceilalti ofera lamuriri si argumente. Motiveaza-ti spusele. Totusi, nu in mod vadit va parea ca iti cauti scuze incontinuu. Argumentele solide sunt cele potrivite pentru a-ti intari afirmatiile in comunicare. Fa complimente! Nu te zgarci in a-i lauda pe cei cu care intri in contact si ofera-le complimente in conditii propice. Pe de alta parte, accepta complimentele si acorda-le valoare. Critica, dar constructiv! Atunci cand cineva are un comportament gresit sau nedorit, poti sa remarci acest lucru, dar in termeni pozitivi. In comunicare, incearca sa critici partile negative ale comportamentului si nu persoana. Completeaza cu argumente si ofera alternative pentru comportamentul criticat. Invata sa spui NU! Acorda-ti un ragaz in comunicare si refuza, atunci cand e cazul, insa fara justificari inutile. Precizeaza pe scurt motivul refuzului si pastreaza o comunicare non-verbala asertiva.

Atentie o comunicare asertiva presupune o sinceritate care, in cazul presoanelor agresive, poate avea efecte negative prin interpretari eronate, ghidate de furie si impulsivitate. In aceste conditii, insoteste comunicarea asertiva de argumente solide, expuse pe intelesul tuturor ca ei sa le accepte. Totodata, stabileste clar ce este negociabil si ce nu, in comunicare. Pastreaza tot timpul un comportament cooperant si prietenos, dar fii ferm repeta-ti pozitia clar si fara suparare. Negociaza ca intre egali! Cere sugestii, controleaza-ti emotiile si nu raspunde cu agresivitate, nici supunere in situatii de stres. Comunicarea este un element fundamental al existentei umane, inca din antichitate inteleptii ocupandu-se de arta retoricii. Communis din latina inseamna a pune de acord, a fi in legatura cu, a fi in relatie cu...etc.

Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii. Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza sunt necesare:

ascultarea activa; intelegerea mesajului transmis; interpretarea limbajului nonverbal; sustinerea conversatiei.

Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de baza:

1. Transmiterea mesajului clar si concis; 2. Ascultarea activa si intelegerea mesajului pe care celalalt il transmite.

Iar pentru ca aceasta sa fie si eficienta este necesar sa avem un comportament si o comunicare asertiva.

Ce inseamna sa fii asertiv?

Daca v-a placut acest articol:

Pentru o descriere ampla a comportamentului asertiv am putea spune ca este echidistant fata de cei doi poli de comunicare: agresiv si pasiv. Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti. Capacitatea de a comunica in mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza integritatea celorlati, reprezinta un mod eficient de comunicare. Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei persoane. Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand la o imbunatatire a imaginii de sine. Ca trasaturi caracteristice, asertivitatea este evidentiata prin:

refuzul cererilor- puterea de a spune nu; solicitarea favorurilor si formularea de cereri; exprimarea sentimentelor pozitive si negative; initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii.

Comportamentul asertiv este intarit si de o serie de elemente non-verbale:

contactul vizual tonul vocii mimica

Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente:

ai convingerea ca toate persoanele iti sunt egale acorzi importanta parerilor si intereselor celorlati exista o concordanta intre mesajul verbal transmis mimica si gestica mesajele utilizate sunt de genul eu cred ca, ma simt sustinerea privirii interlocutorului

De foarte multe ori limbajul verbal folosit este agresiv si impunator, iar un artificiu al vocabularului ne poate imbunatati comunicarea. Expresii de genul eu cred ca/ as dori sa fac acest lucru/ te deranjeaza daca? pot reprezenta fraze magice in viata de cuplu sau in relatiile cu colegii etc. Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi insotite de semnale nonverbale care ne ajuta sa transmitem mai usor mesajul. Expresiile faciale relaxate si deschise, contactul vizual, pozitia corpului dreapta si relaxata, o voce calma si sigura, insotite de un zambet atunci cand este necesar, pot reprezenta succesul unei comunicari. Comunicarea si comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru ceilati si din partea celorlati. Ce poti face pentru a a avea un comportament si o comunicare asertiva?

exprima-te clar si concis evita sa fii sarcastic evita sa faci generalizari evita sa folosesti etichete cere feed-back evita comportamentul agresiv evita reactiile impulsive evita monopolizarea discutiei evita sa faci presupuneri constientizeaza ce tip de comunicare folosesti (agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv)

Aprofundarea asertivitatii: reguli de comunicare

Daca v-a placut acest articol:

Aici vorbim, printre altele, despre regulile de comunicare in conflicte si despre importanta limbajului corporal: Comunicare in spirit de fair-play si aplanarea conflictului dupa Thomas Gordon Thomas Gordon, un psiholog american din scoala umanista, a devenit cunoscut prin concepte de comunicare precum conferinta familiei, conferinta profesorilor si conferinta managerilor. Aici este vorba despre reguli generali valabile pentru comunicare si aplanarea conflictelor dupa reguli universal valabile, in spirit de fair-play. Respectul reciproc si intelegerea celuilalt fac posibila o solutionare a conflictelor in care sa nu existe invingatori sau invinsi. Scopul este ca oamenii sa invete sa se impuna pentru indeplinirea propriilor necesitati, fara a neglija insa nevoile celorlalti, preintampinand astfel dezvoltarea unor sentimente precum frustrarea sau resemnarea. Mai mult, scopul este ca oamenii:

sa se deschida unii fata de ceilalti (sa-si arate nevoile, sentimentele, dorintele, efectele comportamentului celorlalti asupra lor), in loc sa-i analizeze si sa-i subestimeze pe ceilalti sa se asculte cu atentie unii pe ceilalti si sa ii ajute pe altii sa se exprime clar sa solutioneze conflictele intr-un mod creator si care sa fie pe placul tuturor sa-si dezvolte capacitati consultative, pentru a-i sfatui pe ceilalti cum sa-si rezolve conflictele

Cele mai importante elemente dintr-un proces de comunicare in spirit de fair-play sunt urmatoarele:

oamenii trebuie sa se exprime clar si la modul personal, folosind mereu persoana I singular ei trebuie sa recunoasca si sa evite mesajele denigratoare, formulate la persoana a II-a ei trebuie sa poata descrie comportamentele problematice in loc sa le evalueze ei trebuie sa recunoasca ascultarea activa, barierele de comunicare si sa adopte acest stil de ascultare activa ei trebuie sa isi exprime sentimentele ei nu trebuie sa dea sfaturi in ceea ce priveste comportamentul ce trebuie urmat

Pe langa insusirea acestor reguli de comunicare trebuie invatate si unele strategii de solutionare a conflictelor. Strategiile pentru o comunicare in spirit de fair-play sunt:

discutiile tip confruntare

solutia toata lumea castiga discutiile de lamurire a situatiei

Discutiile tip confruntare fac parte din strategiile pe care le practicam zi de zi. Aceste discutii au deseori rolul de a ne impune cu forta si cu riscul lezarii relatiilor personale sau de a nu ne impune, cu riscul ca noi sa ne simtim nemultumiti pentru ca situatia nedorita nu se schimba cu nimic. Aplicand principiul fair-play-ului in procesul de comunicare, vom vedea ca exista si o a treia cale de a ne impune in fata altor oameni, fara sa deterioram insa relatia pe care o avem acestia. O a doua strategie este solutia toata lumea castiga. Ea este mai potrivita in cazul unor probleme mai complexe, care vizeaza adesea mai multe persoane si unde trebuie avute in vedere interese multiple. Aici este important sa divizam procesul de solutionare in mai multi pasi mai mici:

lamurirea nevoilor gasirea unor variante multiple de solutionare evaluarea variantelor decizia planificarea executarii solutiilor controlul eficientei acestor solutii.

Cea de-a treia cale de solutionare a conflictelor vizeaza planul personal. Aici este vorba despre lamurirea problemelor prin intermediul unei discutii intre parteneri aflati in relatii personale extrem de stranse. In dialogul dintre parteneri sunt lamurite astfel asteptarile, nevoile si dorintele partilor si sunt luate hotarari comune. Modelul Gordon atribuie mesajului formulat la persoana I- singular, o importanta deosebita. Iata in ce fel: Mesajele la persoana I, singular Atunci cand vorbim la persoana I, singular, inseamna ca ne luam raspunderea pentru cele spuse, ca vrem sa fim directi si la obiect. Astfel, partenerul (de conflict) nu este invinuit (Tu !); mai mult, efectul actiunilor sale asupra mea se afla in centrul expresiilor mele. Atunci cand vorbim la persoana I, singular, inseamna ca vrem sa vorbim despre felul in care privim noi lucrurile, despre propriile dorinte, nevoi si interese. Mesajele la persoana I, singular sunt mesaje cu un stil autentic, care insa, atunci cand nu este perceput decat intr-o maniera tehnocrata, poate suna oarecum fals. De aceea, acest tip de mesaje nu trebuie folosite ca o tehnologie, ele trebuie sa exprime sentimente autentice. Trebuie sa evitam generalizarile. Sa nu spunem:

Stim cu totii ca Asta stie toata lumea Daca stam sa ne gandim Mereu acelasi lucru Esti un

ci:

Mi-as dori sa Mi-e teama ca Asta imi pare ca Nu sunt sigur daca am inteles bine

Trebuie sa aratam interlocutorului nostru ce efecte a avut comportamentul sau asupra noastra: Atunci cand spui / faci asta eu ma simt pentru ca asta

Ce tip de comunicare folosesti?

Daca v-a placut acest articol:

Continuare a articolului Ce inseamna sa fii asertiv?, enumeram si detaliem diferitele tipurile de comunicare pe care le poti intalni frecvent in viata cotidiana, precum:

COMUNICARE PASIVA COMUNICAREA AGRESIVA COMUNICAREA PASIV-AGRESIVA COMUNICAREA ASERTIVA

Pasivul
Manifesta un comportament pasiv, neincredere, depreciere de sine,nesiguranta, supunere, nu exprima ceea ce simt, ceea ce doresc, sunt orientate sa faca pe plac celorlalti, cedand in fata dorintelor acestora de teama de a nu fi respinse. Nu ia decizii singur/a, nu isi afirma drepturile, opiniile considerandu-le neimportante dar sufera in tacere si se victimizeaza.
Impactul:

asupra propriei persoane: nemultumire de sine,devalorizare,anxietate,nu obtin ceea ce vor. asupra celorlalti:se simt bine ca li se face pe plac dar dezvolta un sentiment de superioritate,arata fara de acestia iritare,respingere,mila,tradandu-i fara respect,ca pe un,,nimeni.

Marcel, colegul de banca nu mi-a dat pace tot anul; Imi cer mii de scuze,sper ca nu v-am suparat; Cum vrei tu, asa facem.

AGRESIVUL
Manifesta un comportament agresiv, isi exprima ideile, ceea ce simte direct, uneori ostil, neluand in seama ceea ce cred ceilalti. Crede ca ideile lui sunt cele mai bune si considera ca are intotdeauna dreptate. Manifesta un aer de superioritate, dorind sa-i domine pe cei din jur, sa-i intimideze prin gesturi (ridica pumnul), vorbeste critic, sarcastic, ostil sau furios prin aceasta umilindu-i sau devalorizandu-l pe ceilalti.
Impactul:

asupra propriei persoane: imagine nerealista, fals sentiment de importanta,s uperioritate, uneori resimt nemultumire de sine. Obtin ceea ce doresc in drama celorlalti. asupra celorlalti: se simt umiliti, desconsiderati. Manifesta iritare, revolta, suparare, determinandu-i sa-i trateze in mod similar pe acestia sau sa-i evite.

Te lovesc daca nu taci odata. Nu ma intereseaza ce spui. Fac ce vreau. Esti tare de cap. Nu pricepi nimic.

PASIV-AGRESIVUL

Un comportament care pare sa imbine cele doua tipuri de comportament amintite. Este vorba despre o exprimare a agresivitatii sub forma pasiva. Reactia interioara este una agresiva, dar si-o reprima. Ascunde ceea ce simte insa se exteriorizeaza sub diferite forme transmitand mesaje ambivalente. De exemplu nu comunica, se arata suparat, dar afirma ca nu are nimic; nu

comunica ceea ce simte, nu se implica in diferite responsabilitati gasindu-si justificari; nu isi spune direct parerea sau cererea, dar recurge la santaj, sabotare; promite anumite lucruri, dar nu se tine de cuvant. Nu-si exprima ceea se simte din teama de a nu se arata vulnerabil, de teama de a nu pierde controlul intr-o confruntare si crescand tensiunea.
Impactul:

aspira propriei persoane: neliniste, nemultumire, tensiune interioara; nu obtine ceea ce-si doreste sau obtine cu pretul destramarii relatiei asupra celorlalti: confuzie, tensiune, raceala; evitarea lor, sentimentul ca sunt ,,persoane dificile.

O sa vada el Nu ma intereseaza ce spui. Nu vreau sa vorbesc. Lasa-ma in pace (si tranteste usa).

ASERTIVUL

In comparatie cu celelalte tipuri de comportament, exprima sincer, direct ceea ce simte si gandeste, respectand ceea ce simt si gandesc ceilalti. Isi cunoaste propriile valori si limite, calitati si slabiciuni, respectandu-se pe sine si luand decizii responsabile. Isi exprima atat emotiile pozitive (curiozitate, bucurie, iubire, etc) cat si pe cele negative (dezaprobare, suparare, durere, etc). Stie sa primeasca si sa ofere complimente, sa exprime sau sa refuze o cerere sa spuna da sau nu unei circumstante, sa ia o decizie, sa-si sustina punctul de vedere sau sa accepte ceea ce nu intelege.
Impactul:

asupra propriei persoane:dezvolta inceredere de sine,respect de sine,multumire,respect din partea celorlalti;obtine ce isi doreste. asupra celorlalti:se simt valorizati,respectati tratandu-i intr-un mod similar pe acestia,cautandule compania.

Imi dati voie ,va rog sa trec? Mi-ar placea sa-mi spui parerea ta. Nu-mi place cand imi vorbesti pe tonul acesta.

Modul in care comunicam nu este indiferent. Are impact atat asupra propriei persoane, cat si asupra celorlalti, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Se spune ca vorbele mangaie sau vorbele ranesc; sunt vorbe taioase sau vorbe dulci; vorbe care cladesc sau vorbe care distrug. Oamenii comunica unii cu altii atat verbal cat si nonverbal. Transmitem gandurile si sentimentele noastre prin intermediul cuvintelor verbal, dar si nonvebal prin intermediul limbajul corpului, prin tonul vocii, prin expresia faciala, prin gesturi si actiuni.

Este important sa existe un acord intre cele doua forme de comunicare. Studiile arata ca atunci cand exista o discrepanta intre mesajul verbal si cel nonverbal avem tendinta sa-l credem pe cel de-al doilea. Plecand de

la cele doua forme de comunicare intalnim trei stiluri de comunicare in relatiile interumane. Aceste stiluri sunt numite pasiv, agresiv si asertiv. Este important sa retineti ca oamenii folosesc toate cele trei stiluri de comunicare intr-o conversatie si doar cand situatia o impune abordeaza un singur stil.

Stilul pasiv Stilul pasiv de comunicare este caracterizat de lipsa actiuni. Oamenii care abordeaza acest stil se tem de ofensele altora, doresc sa fie placuti si cedeaza foarte usor. Sunt de acord cu orice li se propune chiar daca in realitate nu doresc acest lucru. Considera ca orice dezacord care ar veni din partea lor va conduce la agresiune si respingere din partea celorlalti. Refuza sa-si exprime furia sau lucrurile neplacute pe care le simt in legatura cu o persoana sau cu o situatie. Una dintre consencintele acestui stil de comunicare este ca oamenii devin inchisi si reticienti in a vorbi chiar si in situatiile in care se impune sa o faca. Actioneaza ca si cand doar ceilalti ar avea dreptul sa-si spuna parerea si ei nu. Ei cred ca sentimentele si nevoile celorlati sunt importante si ale lor nu conteaza. Ca rezultat resentimentele si frustrarile apar foarte repede si conduc la o stare de stres si tensiune. Pe de alta parte oamenii predispusi la pasivitate traiesc cu teama de a se apropia de altii atat emotional cat si fizic. Pasivitatea in comunicare conduce la o superficialitate in relatii.

Stilul agresiv Stilul agresiv se caracterizeaza prin intruziune in relatiile interpersonale si o stare de alerta permanenta. Acesti oameni persevereaza in ceea ce doresc si obtin, de obicei, cu forta nefiind interesati daca ii afecteaza pe ceilalti. Actioneaza astfel considerand ca ei au acest drept si ceilalti nu. De altfel, pentru ei nu conteaza drepturile celorlalti. Nu sunt intimidati de ceilalti, actioneaza cu furie uneori si nu sunt interesati de sfaturile celor din jur. Furia lor si stilul dominator urmareste sa puna la punct oamenii care incearca sa se opuna intereselor lor. Stilul agresiv produce stres atat in viata celui care abuzeaza de el cat si in preajma acelei persoane ingreunand apropierea fizica, increderea si relationarea cu acesti oameni.

Stilul asertiv Stilul asertiv de comunicare reprezinta o combinatie intre cele doua stiluri. Acest stil presupune in egala masura corectitudine si putere. Oamenii asertivi lupta pentru drepturile lor, dar raman in acelasi timp sensibili si la drepturile celorlalti in asa fel incat in lupta pentru ceea ce li se cuvine nu lezeaza pe nimeni. Sunt persoane relaxate si vorbesc deschis despre sentimentele lor. Stilul asertiv de comunicare presupune un echilibru intre ceea ce doresc acesti oameni si ceea ce-si doresc ceilalti. La baza acestui stil de comunicare sta atitudinea deschisa fata de sine si fata de ceilalti, ascultarea si a altor puncte de vedere si respectul fata de ceilalti. Acest stil de comunicare este cel mai potrivit pentru o buna relationare pe termen lung. Studiile arata ca oamenii care abordeaza stilul asertiv de comunicare ajung la o bunastare emotionala. Acest stil de comunicare iti permite sa-ti sustii parerea fara a fi agresiv si fara a te simti umilit.

Coninut

Abordarea ctig / ctig Stiluri de personalitate i siguran de sine n soluionarea conflictelor Abilitile de ascultare i empatie Verbal i non-verbal asertivitatii ntrebarea competene Tehnici de gestionare a asertiv oameni dificili Permanent la sol n timpul frecare sau presiune Gestionarea relaxare n conflict

Acordare Un certificat de participare vor fi eliberate la finalizarea cursului. Rezultatelor nvrii La ncheierea acestui curs participanii ar trebui s poat:

Identificai semne, etapele i cauzele posibile de conflict la locul de munc Propunerea de strategii de a face cu un conflict specificat la locul de munc Folosii abiliti de comunicare, care s faciliteze rspunsurile constructiv un conflict la locul de munc

Beneficii Dupa parcurgerea acestui curs participantii: * Vor putea sa se raporteze in mod constructiv la un conflict * Vor putea sa preintampine conflictele * Isi vor imbunatati relatiile cu cei din jur Agenda Conceptele de conflict si de rezolvare a conflictului * Sursele conflictelor * Tipologii ale conflictelor Prevenirea conflitelor * Ascultarea activa * Exprimarea asertiva * Ridicarea statutului de putere pentru evitarea conflictului * Incurajarea stimei de sine a celuilalt

ASERTIVITATEA - DELIMITRI CONCEPTUALE Actualmente n literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicri eficiente i, respectiv, a conduitelor optime, se ntlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertiv i comportament asertiv. Dar ce nseamn de facto asertivitatea ? Dac pentru o descriere ampl am putea s ne imaginm relaiile umane pe un continuum, atunci la cele dou poluri ale acestuia s-ar gsi comunicarea i comportamentul agresiv, iar la cellat - comunicarea i comportamentul pasiv. Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar situa comunicarea i

comportamentul asertiv. Comportamentul asertiv se caracterizeaz prin faptul c n comunicare nu se ncalc nici drepturile personale, nici ale celorlali, subiectul exprimndu-i necesitile, dorinele, sentimentele i preferinele ntrun mod deschis i onest, ntr-o manier socialmente adecvat. Comportamentul asertiv demonstreaz respectul fa de sine i fa de ceilali, promoveaz autodezvluirea, autocontrolul i aprecierea pozitiv ai valorii de sine. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea direct, deschis i onest permite recepionarea mesajelor fr distorsiuni, ceea ce menine relaiile cu ceilali. ntr-o comunicare asertiv tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive. Definiia asertivitii, accepiuni ale asertivitii Smith (1975) analiza comportamentului asertiv ca fiind dreptul fundamental al fiecrui individ. Concepia lui i-a asumat o libertate mult mai extins dect o fcea filosofia social-democratic: "Ai dreptul de a-i judeca propriul comportament, gnduri i emoii, de a avea responsabilitate pentru iniierea unor comportamente i pentru consecinele lor". Rakos (1979) a criticat aceast definiie, bazat numai pe drepturi, pentru lipsa cunoaterii c exprimarea drepturilor prin aciunea individual ntr-un context social determin relatare responsabilitilor antecedente i ulterioare. Evidenierea drepturilor individuale la extensia drepturilor societii i responsabilitile individuale mbib conceptul de "asertivitate" cu o aur de narcisism i egoism. Cteva definiii se fixeaz pe expunerea emoional ca element cheie. Wolfe (1982) conceptualizeaz asertivitatea n temeni de "exprimarea oricrei altei emoii dect anxietatea unei persoane". Cea mai reuit definiie n aceast categorie este formulat de Rimm i Masters (1979): "comportamentul asertiv este comportamentul interpersonal care implic exprimarea onest i relativ direct a gndurilor i sentimentelor ce snt social adecvate i n care se ine cont de sentimentele i bunstarea altor oameni". Lange i Jacubowski (1976) susineau c "asertivitatea implic aprarea drepturilor personale i exprimarea gndurilor, sentimentelor i convingerilor n mod direct, onest i adecvat, fr a viola drepturile altei persoane". Asumarea teoretic se include n a patra categorie, alturi de exprimarea drepturilor i emoiilor. De exemplu, Alberti i Emmons (1970) notau urmtoarele: "Comportamentul preluat de o persoan pentru a aciona n propriile interese, pentru a se apra fr anxietate nepotrivit, pentru a-i exprima onest sentimentele sau pentru exersarea propriilor drepturi fr a renega drepturile altora este numit comportament asertiv". Lazarus (1973) a fost primul care a identificat clase specifice de rspunsuri prin care comportamentul asertiv poate fi definit: "abilitatea de a spune NU; abilitatea de a cere favoruri sau a face solicitri; abilitatea de a exprima sentimentele pozitive i negative; abilitatea de a iniia, continua i finisa o conversaie general". Galossi i Galossi (1977) au expus nou categorii: de a da i a primi complimente; a face solicitri, a iniia i a menine o conversaie, aprarea drepturilor; refuzul cererilor, exprimarea opiniilor personale, a nemulmirilor, a mniei i a sentimentelor pozitive. n final, cteva definiii fundamentale au fost oferite n literatura de specialitate. Heimberg, Moutgomery, Madsen (1977) au sugerat c comportamentul asertiv este conceptualizat ca fiind rezolvarea efectiv a problemei. Rich i Schroeder (1976) au susinut c comportamentul asertiv este abilitatea de a cuta, menine sau de a intensifica refortificarea ntr-o situaie interpersonal prin intermediul exprimrii sentimentelor sau a dorinelor. Gradul de asertivitate poate fi msurat prin efectivitatea reaciei individului n producerea, meninerea sau intensificarea refortificrii. Lowrence (1997) extinde conceptul de asertivitate la "nvarea abilitii de a adapta comportamentul solicitrilor situaiei interpersonale, astfel nct consecinele pozitive s fie maxime, iar cele negative minime". Componentele asertivitii Noiunea de asertivitate a fost introdus de specialiti n terapia comportamental, care afirmau c asertivitatea inhib anxietatea, reduce depresia. Se subliniaz faptul c comportamentul asertiv conduce la o mbuntire a imaginii de sine. Dup Lazarus, asertivitatea comport patru elemente:

1. 2. 3. 4.

refuzul cererilor; solicitarea favorurilor i formulare de cereri; exprimarea sentimentelor pozitive i negative; iniiere, continuare i ncheiere a unei conversaii generale.

Acestea alctuind componenta cognitiv care implic un anumit mod de gndire. Componenta comportamental a asertivitii include o serie de elemente non-verbale, cum ar fi: - Contactul vizual: o persoan asertiv i privete interlocutorul drept n ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "mi este foarte fric". - Tonul vocii: chiar i cel mai asertiv mesaj i va pierde din semnificaie dac va fi exprimat cu o voce optit (aceasta va da impresia de nesiguran) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al interlocutorului. - Postura: poziia corpului unei persoane asertive difer de la situaie la situaie. Totui, se apreciaz c, n majoritatea cazurilor, subiectul trebuie s stea drept: nici prea rigid, pentru c aceasta exprim o stare de ncordare, nici prea relaxat, pentru c ceilali ar putea interpreta o astfel de poziie ca fiind lipsit de respect. - Mimica: pentru ca mesajul s aib caracter asertiv, mimica trebuie s fie adecvat i congruent cu coninutul mesajului. Astfel, de exemplu, dac cineva zmbete atunci cnd afirm c ceva l supr, ofer interlocutorului o informaie ambigu, care altereaz sensul comunicrii. - Momentul administrrii mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv i pierde semnificaia dac este administrat ntr-un moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, nici un ef nu va rspunde favorabil la o cerere de mrire a salariului, orict de bine formulat este aceast, dac angajatul l abordeaz atunci cnd se pregtete s se prezinte n faa unei comisii de control a firmei. - Coninutul: chiar dac toate celelalte condiii sunt respectate, mesajul nu-i atinge scopul dac este prea agresiv, cu intenia de a-l blama pe cellalt sau, dimpotriv, exprimat prea timid i ntr-un mod pasiv. Coninutul unui mesaj asertiv trebuie s fie precis, descriptiv i direct.

ELEMENTELE CONSTITUENTE ALE ASERTIVITII ntr-o anumit msur, problema ncrederii n sine, n abilitile sale poate fi ntlnit practic n orice teorie psihologic care se refer la psihologia personalitii. Este demonstrat faptul c persoanele se deosebesc ntre ele n funcie de nivelul ncrederii n sine. Conceptul "ncredere n sine" este prezent n diferite limbi, ns ca concept psihologic a aprut n manualele de psihologie odat cu necesitatea de a nfptui corecii psihologice i psihoterapii. Psihologii practicieni i psihoterapeuii pe parcursul activitii sale au observat, c majoritatea bolnavilor nevrotic i o mare parte din bolnavii cu boli cardio-vasculare, ntr-o msur mai mare sau mai mic, sufer de singurtate, de nencredere n forele proprii i n viitor. Respectiv, aceti oameni ader la modaliti de comportament diferit. Este necesar s se menioneze faptul c stilul de via cultiv deseori norme de comportament contradictorii. Exemple de nepotrivire ntre comportamentul "recomandat" i "ncurajat" pot fi ntlnite destul de frecvent. Dei se consider unanim acceptat c drepturile altei persoane trebuie respectate, deseori observm c prinii, profesorii i biserica prin aciunile sale, contrazic acest principiu. Respectul, bunele maniere, tactica, modestia, de regul, sunt apreciate, ludate, dar n acela timp, cu scopul "de a reui" se permite i se ncurajeaz agresivitatea, nepoliteea fa de alii. Fiecare persoan posed un anumit stil comportamental. Persoana ce se comport pasiv nu poate s-i anune concret dorine i necesitile sale. n aceiai msur, ea este lipsit de aprare n faa cerinelor survenite din partea carenelor celorlali membrii ai societii. Deosebirea esenial a unei persoane nencrezute n sine, const n faptul c n activitatea social aceste persoane tind maxim posibil s evite manifestrile personale. Orice form de prezentare a propriilor idei, preri, realizri, dorine i necesiti pentru ei este foarte neplcut (fiind urmat de sentimentul de ruine, vin, fric etc.) sau imposibil din cauz c nu au formate abilitile necesare sau nu are sens conform sistemului propriu de valori i interese. n realitate, de fapt, aceti trei factori se prezint ntr-o combinaie i interdependen reciproc conducnd spre pasivitate. Este prezent de fapt, nu doar refuzul de la orice scop n general, e absent ncrederea n sine i n realitatea inteniilor proprii (Romek, 1997).

O persoan pasiv nu deine imunitatea necesar mpotriva iretlicurilor manipulatorii, este destul puin critic pentru ca ea s-i cear iertare, s aduc explicaii i dovezi pentru a se ndrepti. Insuccesele vor diminua din ce n ce mai mult stima de sine. Asupra "deficitului de comportament" ca o cauz a pasivitii iniial a atras atenia lui Lazarus. El a presupus, drept cauz a nencrederii n sine, lipsa modalitilor de comportament ce ar asigura deplina integrare n mediul social. Lazarus a evideniat patru grupe de deprinderi, care conform propriei sale preri ar fi suficient pentru o activitate vital eficient i, corespunztor, - pentru a fi ncrezut n sine, a fi asertiv. Dup Lazarus, persoana matur trebuie: s-i exprime deschis i sincer dorinele i trebuinele sale; s fie capabil s spun NU; s aib capacitate de a vorbi deschis despre sentimentele sale pozitive i negative; s stabileasc contacte, s iniieze i s finiseze o discuie. ntre tip, nu ntotdeauna satisfacerea dorinei altei persoane sau refuzul de la unele scopuri personale, se prezint ca manifestare a pasivitii! omul are dreptul deplin de a lua singur o anumit hotrre. De asemenea, omul are dreptul s manifeste mrinimie fa de alii, atunci, cedndu-le, el realizeaz dorina sa, fiind satisfcut. Acionnd binevol, noi n continuare nu ne chinuim, gndindu-ne la acest lucru, nu repetm de nenumrate ori, c trebuia s procedm altfel. Persoana ce se comport agresiv obine totul, i realizeaz scopul personal n detrimentul celorlali. Ea nu ia n consideraie drepturile i cerinele lor. Subestimeaz i distruge ncrederea celorlali fa de propria persoan. n felul acesta, persoana i realizeaz propriile dorine, ns ceilali i formeaz fa de ea un montaj negativ. Contiina de sine este, mai bine zis, o pseudocontiin. Din aceast cauz toate insuccesele sale sunt transformate n succese, dac nu au posibilitatea s-o fac, ei aduc nvinuiri, reprouri celor din jur, spunnd c li se pune bee n roate. Agresiunea nu e doar aducerea de traume fizice sau unele exprimri grosolane. O influen agresiv o are ironia i sarcasmul, ct i un monolog ncet i monoton, care duce la degradarea celei persoane asupra creia este orientat. Aciunile agresive i pasive, la prima vedere, se deosebesc radical, ntre timp baza lor e aceiai. Celelalte persoane sunt considerate "dumani" ce au un singur scop - a duna. Dei, trebuie s fii foarte precaut, s nu spui ce gndeti i ce simi, orice informaie s fie prezentat n mod rafinat. Deosebirea ntre un comportament agresiv i unul pasiv, const doar n faptul c, persoana agresiv aduce lovituri de prentmpinare, prevenire; atunci cnd cea pasiv las deschis de neles c nu pretinde la biruin, succes ntr-o lupt cu un rufctor. Persoana ce se comport asertiv este capabil concret i explicit s formuleze cerinele i trebuinele sale, viziunea proprie referitor la o anumit situaie, problem. Se deosebete prin atitudine pozitiv fa de ceilali i autoapreciere adecvat. Este ncrezut n propriile fore, poate asculta I MERGE LA COMPROMIS. Este capabil s-i modifice viziunea, prerea, fiind influenat de argumente logice. Nu se ruineaz s-i cear cuiva un serviciu i din partea sa este gata de asemenea s acorde ajutor i amabilitate. Anumii autori vd asertivitatea ca un punct de mijloc ntre agresiune i pasivitate (ex. Bloom, Coburn i Perlman, 1975). D. Bowen consider c este un punct de vedere greit i face ca nelegerea asertivitii s fie dificil. El propune o urmtoare definiie a asertivitii - asertivitatea este comportamentul care implic exprimarea propriilor idei i sentimente i susinerea propriilor drepturi, i a face aceste lucruri ntr-un mod care permite celuilalt s procedeze la fel. Comunicarea i comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi i abiliti specifice. Urmtoarele snt cteva dintre cele mai importante: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. mprtii-v sentimentele n afirmaii la persoana I; Nu v minimizai pe voi i nu-i minimizai pe ceilali; Nu fii vagi i ezitani i nu v camuflai mesajul cu cuvinte-parazite; Fii concret n feedback i critic; Folosii un limbaj neutru, neexploziv; Fii cooperani, deschii i receptivi la ceilali - s-ar putea s tie ceva i voi s nu tii; Confruntai situaiile neplcute pe loc sau cel puin imediat ce se poate; Asigurai-v c mesajele non-verbale transmit acelai lucru cu mesajele verbale.

Analiznd particularitile comportamentului asertiv, psihologii s-au confruntat cu problema determinrii unei granie ntre asertivitate i agresivitate. Unii, de exemplu, Bolne, nu vedeau deosebirea ntre ele. Mai mult dect att, n calitate de metod pentru cercetarea nencrederii se practica training-ul de perseveren i autoconvingere agresiv. Alii (de exemplu, Lansec, Iacubovski) considerau c asertivitatea prezint prin

sine ceva de mijloc ntre agresivitate i pasivitate, avnd deosebiri eseniale att n ceea ce privete agresivitatea, ct i pasivitatea. Al treilea grup de autori afirmau c agresivitatea i pasivitatea sunt, de fapt, dou forme diferite de manifestare a lipsei de asertivitate, n cadrul crora energia nerealizat n rezultatul interaciunilor, provoac actualizarea unor necesiti care pot fi orientate n interiorul organismului i provoac autodestrugerea (mai des neurotizare), care este orientat spre celorlali n exterior provocnd agresivitate. ns majoritatea autorilor consider agresivitatea i pasivitatea drept dou nsuiri diferite ale persoanei. Aceasta este confirmat i prin corelarea sczut a scalelor de agresiune i ncrederii n sine. Nivelul nalt al asertivitii i agresivitii poate exista atunci cnd prin aciunile agresive persoana uor i eficient i realizeaz scopurile i necesitile, fr s observe efectele negative. n acest caz, agresivitatea trebuie neleas de rnd cu asertivitatea, omul continu s se comporte agresiv, atunci cnd el nvingnd nencrederea, totui, se hotrte pentru ceva. De cele mai dese ori, persoanele asertive nu sunt agresive deoarece ele posed o multitudine de aciuni neagresive. Fiecare personalitate are dreptul s-i aleag pentru sine acea modalitate de comportament la care va putea s adere n situaii de conflict. Libertatea de alegere i autocontrolul va deveni posibil doar atunci cnd o s v deprindei s v comportai ncrezut, asertiv, n situaiile n care pn acum v-ai comportat pasiv sau agresiv. V propunem n continuare un tabel comparativ n care snt descrie succint particularitile definitorii ale celor trei tipuri de comportament, menionate anterior. CARACTERISTICA TIPURILOR DE COMPORTAMENT Tipul agresiv Jignete pe cei din jurul su; Lezeaz sentimentele oamenilor; nclc drepturile persoanelor; Utilizeaz un ton ridicat; Folosete expresii ofensatoare; Face aciuni care deranjeaz pe ceilali; Umilete oamenii; Are o atitudine de superioritate fa de oameni; Critic destructiv oamenii (pentru greeli reale sau imaginare) i munca acestora; Trateaz oamenii cu dispre; Este ostil i rutcios; Nu accept alte opinii i idei; Nu tolereaz sfaturile strine; Nu nelege ideile altor oameni; ntrerupe interlocutorul pentru a-i exprima propria opinie; Ia decizii fr a consulta pe alii; i manifest violent nemulmirea; Este certre, vorbete mult; Gsete defecte n tot ce fac alii. Tipul pasiv i neag propriile drepturi; Nu-i apr interesele; Nu-i exprim sentimentele; Permite altora s-l influeneze; Manifest sentimente de vinovie i neajutorare, singurtate, fric i anxietate; i reine emoiile i sentimentele (pozitive i negative); i consider ideile i opiniile ca fiind neimportante; i devalorizeaz propria persoan; Evit confruntrile directe; Nu se implic n discuii aprinse; Este timid, asculttor, supus i umil; Crede c comportamentul su pasiv l va ajuta s fie acceptat i aprobat de ceilali; Se teme s nu deranjeze sau s ofenseze pe cineva; Nu poate lua decizii; Reacioneaz bolnvicios la critic; Evit s-i exprime opiniile; Prezint conflicte intrapersonale. Tipul asertiv Respect att drepturile sale, ct i ale celorlali; i exprim necesitile, dorinele, sentimentele i preferinele ntr-un mod deschis i onest, ntr-o manier adecvat; Respect oamenii; ine cont de opiniile i ideile celorlali; Apreciaz munca oamenilor i i manifest deschis aprecierea; Comunic deschis cu oamenii; Recepioneaz mesajele corect, fr distorsiuni; Dac chiar i critic oamenii, atunci o face n mod constructiv; Este un bun interlocutor, ascult oamenii fr a-i ntrerupe; Are ncredere n propriile fore i n potenialul altora; ine cont de sugestiile oamenilor i mulumete sincer; Cere i ofer ajutor cu plcere; Este receptiv la nevoile celorlali. Expresii verbale utilizate: "Eu cred c..." "A dori s fac acest lucru..." "Te deranjeaz dac..." "Apreciez mult ce ai fcut pentru mine"

Expresii verbale des utilizate: "Faci sau nu faci?" "Ce prostie!" "E clar c nu eti n stare s nelegi!" Expresii verbale specifice: "Toi sntei nite proti!" "mi cer scuze c v-am rpit din timpul Dvs. att de preios, dar...", "Dac zici tu..." Semne non-verbale:

tensiune, st aproape de interlocutor, este ncruntat, expresia feii este rigid, i menine privirea fixat n ochii interlocutorului pentru a-l intimida, face gesturi provocatoare, agit pumnul, degetul arttor, are o voce amenintoare i rece, ridicat la finalul propoziiei.

"Numai, te rog mult, nu te supra Semne non-verbale: pe mine" expresii faciale deschise i relaxate, contact vizual, att ct s nu supere interlocutorul, poziia Semne non-verbale: evitarea oamenilor, voce nceat, corpului dreapt, relaxat, dar nu monoton, contact vizual minim, rigid, are vocea calm, dar face micri nervoase, poziia sigur, zmbete sincer atunci cnd corpului este aplecat, i frmnt e necesar, ncuviineaz cu capul minile, ine umerii aplecai, iar interlocutorul. capul ntre umeri, braele snt, de regul, ncruciate.

Conflictul interpersonal, prevenire, rezolvare

de Georgiana Bugeag Mie Sep 01, 2010 2:38 pm Conflictul se refera la o stare de tensiune create intr-o forma de interrelatii sau in confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. In general, a fost definit dupa perceptia traditionala, adica a fost limitat la forma sa violenta. Dar conflictul nu inseamna numai violenta. Cele mai multe dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul ca diferite grupuri isi urmaresc propriile interese si, ironic, acestea sunt in detrimentul colectivului. Astfel, alegerile care sunt satisfacatoare din punct de vedere individual devin amenintatoare din punct de vedere colectiv, cand ceilalti aleg la fel. Conflictul este o ciocnire, o lupta intre motive, tendinte, interese si atitudini opuse greu de conciliat sau ireconciliabile. Conflictele sunt inevitabile in viata individului si multe dintre ele pot fi depasite prin optiuni in favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. O parte dintre ele pot fi prevenite printr-o serie de tehnici. Ascultarea activa este o tehnica de conversatie folosita in trei scopuri: informare, suport moral/consiliere/linistirea celuilalt si raspuns la atacul verbal. Cand ascultam activ, ne centram pe celalalt, nu pe noi: ii observam emotiile si sentimentele - atenti fiind la expresivitatea limbajului verbal si non-verbal, punem intrebari, il incurajam sa vorbeasca si ne asiguram ca am inteles corect. Vom evita orice comportament inhibitor sau blocant pentru celalalt. Prin exprimarea asertiva se aduce la cunostinta celuilalt, intr-un mod inofensiv, impersonal, situatia care incomodeaza, efectele acesteia asupra propriei persoane si starea care se doreste a fi obtinuta. Puterea este implicata in toate conflictele, dar numai un echilibru al puterilor, real sau perceput, face posibil conflictul. Exista trei moduri de baza in care este utilizata puterea: metoda normativa de aplicare a puterii (numita si persuasiune), metoda utilitara (recompensa) si metoda coercitiva (pedeapsa). In conflict, puterea poate fi utlizata voluntar sau inconstient, evident sau implicit, ea nu poate fi echilibrata, ci doar asigura anumite sanse la intrarea in conflict. Puterea partilor creste in paralel, ea nu este o cantitate fixa care se redistribuie. Stima de sine poate fi stimulata prin: intaririle pozitive, crearea si/sau valorificarea sanselor de succes, folosirea metalimbajului in evaluarile negative, complimentarea. Complianta este o forma a influentei sociale definita drept modificarea atitudinilor si comportamentelor tintei ca raspuns la dorinta agentului de schimbare. Se obtine prin comunicare persuasiva, dar si prin tehnici de manipulare a cadrului interactional. Conflictele pot fi rezolvate prin doua metode, si anume metoda victorie-victorie si metoda negocierii. Metoda victorie-victorie face parte din categoria abordarilor constructive, cooperante, conducand la lichidarea definitiva a conflictului gratie satisfacerii integrate a nevoilor de baza a ambelor parti. Ea este principiul universal pentru rezolvarea conflictelor. Metoda parcurge etapele: formularea problemei, identificarea partilor implicate, cunoasterea nevoilor reale, gasirea punctelor de intalnire a nevoilor, generarea de solutii posibile (brainstorming), cooperarea, transformarea adversarului in partener pentru alegerea unei solutii acceptate ca definitive de ambele parti. Negocierea este o discutie intre parti pentru rezolvarea unei probleme comune. Ea poate fi de trei feluri:

informala (cotidiana, procedurala), episodica (prescurtata si secventiala) si formala (se foloseste in multe forme de rezolvare a conflictelor). Tipuri de negociere: conflictuala si cooperanta, personala, comerciala sau politica, intre doua persoane sau n persoane, directa sau prin intermediari, deschisa-secreta, verbala-scrisa, individuala-in echipa etc. Conflictele interpersonale apar in special in stadiile-cheie ale relatiilor: initierea, mentinerea, schimbarea si incheierea. Initierea desemneaza stabilirea relatiei, a regulilor si asumarea rolurilor. Mentinerea se refera la procesul prin care relatia exista si se face fata presiunilor externe si interne. Schimbarea apare ca reactie la presiunile interne sau externe, este cauza cea mai importanta a conflictului, in special cand schimbarile nu sunt discutate si acceptate impreuna. Desi, deseori relatiile se incheie ca rezultat al conflictului, adesea conflictul este cauzat de procesul incheierii in sine, prin moartea naturala a relatiei (rutina, uzura). Conflictul, cand este rezolvat eficient, poate sa intareasca si sa stabilizeze relatia sau poate duce la o noua relatie, pozitiva. Scrie un rspuns
Cutare n acest subi

4 mesaje Pagina 1 din 1

Limbajul corpului caracteristic asertivitatii

de psychedeli Vin Aug 21, 2009 3:04 pm Prin comportament asertiv, intelegem un comportament ce ii permite unei persoane sa actioneze cat mai bine in interes propriu, sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata, sa-si exprime sentimentele in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega pe ale celuilalt. J.Cottraux Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin: - autovalorizare, curaj in a-ti exprima propriile opinii, lupta pentru satisfacerea propriilor nevoi; - capacitatea de comunicare dar si de metacomunicare, dorinta de a imparti cu ceilalti trairile proprii; - capacitatea de a alege cum sa raspunzi celorlalti dar si in diverse situatii; - respectarea celor de mai sus si atunci cand vine vorba de ceilalti; - sentimente pozitive, confortabile in legatura cu propria persoana, cu nevoile si actiunile personale. Tehnicile antrenamentului asertiv isi au originea in scrierile lui Wolpe, Lazarus si Salter. Wolpe utilizeaza role-playing in care terapeutul isi asuma rolul tipic al unei persoanesau clase de persoane, iar clientul exerseaza tehnici interpersonale variate, in care isi asuma mai degraba un rol dominant, activ decat pasiv si submisiv. Aceste noi roluri vor fi transpuse ulterior in viata reala a clientului. Raspunsul asertiv neutralizeaza anxietatea, o deconditioneaza. Exemplu de joc de rol utilizat in antrenamentul asertiv: Iubitul iti spune ca nu iesiti impreuna daca te imbraci cu o astfel de rochie. Cum ii raspunzi? Nonasertiv: Imi pare rau, imi sta asa rau cu ea? Agresiv: Foarte bine! N-am de gand sa ma schimb, prefer sa nu mai ies deloc. Asertiv: Cred ca poti sa-mi spui de ce nu-ti place rochia si pe urma ma poti ajuta sa alegem ceva mai potrivit. Salter a descries sase exercitii stimulative pe care pacientii urmeaza sa le practice cu regularitate: - exercitii de exprimare a diverselor sentimente; - exercitii de exprimare a opiniilor contrare; - exercitii de exprimare a unor sentimente diferite doar prin utilizarea mimicii; - exercitii de realizare a unor afirmatii la persoana intai; - exercitii de adresare sau primire de complimente; - exercitii de improvizare de raspunsuri verbale si nonverbale in situatii interpersonale. Printr-o mai buna comunicare se urmareste facilitarea exprimarii adecvate a sentimentelor pozitive si negative. Tensiunile interpersonale si starea de indispozitie fizica si mentala sunt determinate de o exprimare insuficienta a emotilor si de imprecizia mesajelor comunicate.

Atunci cand intentionam sa transmitem un sentiment, emotie negativa, este de preferat sa ramanem la nivelul problemei, nicidecum sa o abordam la alte doua niveluri, cel al persoanei sau cel al relatiei. In relatiile interpersonale intalnim tipuri diferite de manifestare: pasiv, agresiv, pasiv-agresiv, asertiv, fiecare dintre acestea exprimandu-se verbal si nonverbal specific. Cunoasterea lor reprezinta o prima conditie a dezvoltarii capacitatii de autocontrol in situatii sociale. Aspecte verbale la comportamentul asertiv: - comportament verbal ce arata decizia de a tine cont de dorintele celorlalti concomitent cu promovarea dorintelor proprii (compromis, decizia unei parti de a sacrifica partial dorintele, proiectele sale atat timp cat ambele parti obtin un beneficiu ); - comportament verbal adecvat, care exprima direct dorintele, asteptarile si sentimentele. Aspecte verbale la comportamentul agresiv: - comportament verbal ce reflecta decizia de a nu tine cont de dorintele celorlalti, impunandu-si dorintele si proiectele proprii; - adesea nu implica o exprimare directa a dorintelor, asteptarilor si sentimentelor; - comportament verbal inadecvat din punct de vedere social. Aspecte verbale la comportamentul pasiv: - comportament verbal ce exprima decizia de a nu tine cont de dorintele personale, acordand permisiunea celorlalti sa-si promoveze dorintele si proiectele; - incapacitatea de a exprima dorintele, asteptarile si sentimentele, sau exprimarea indirecta a acestora, determinand comunicarea lor intr-o maniera defensiva. Comunicam cu ajutorul cuvintelor, modulatiilor vocii, corpului, posturilor, gesturilor si expresiilor mimice. Nu putem sa nu comunicam. Chiar cand nu spunem nimic si ramanem imobili, transmitem un anume mesaj. Ion Dafinoiu Aspecte nonverbale la comportamentul asertiv: - contact vizual direct fara a fixa interlocutorul; - fata orientate spre interlocutor, pastrand o pozitie asimetrica, brate si picioare relaxate - gestica relaxata, miscari calme in comunicarea verbala; - mentine o distanta adecvata conversatiei, aprox. 0,5-1m - raspunsuri formulate fara ezitare dupa ce interlocutorul a vorbit; - voce ferma, fara a fi prea ridicata, bine modulata. Aspecte nonverbale la comportamentul agresiv: - contact vizual fara expresie, rece, care fixeaza interlocutorul; - postura rigida, incordata, corp tensionat, picioare departate, pozitie asimetrica; - maini inclestate sau pe solduri, gesture abrupte, largi sau directive; - distanta mai mica de 0,5m; - latenta foarte scurta, intreruperi frecvente; - voce foarte ridicata si ritm rapid. Aspecte nonverbale la comportamentul pasiv: - priveste in jos sau aiurea; - nu sta in fata interlocutorului, rigid, defensiv, simetric sau incovoiat; - maini nelinistite, miscari ezitante, gesture orientate spre propriul corp dar neevidentiate; - distanta mai mare de 1m; - pauze mari intre momentul in care interlocutorul a terminat ce a avut de spus si raspuns; - volum foarte scazut, voce monotona, ritm scazut. Personalitatea pasiv-agresiva comform DSM-IV se refera la un pattern pervasiv de atitudini negativiste si de rezistenta pasiva la cererile de performanta adecvata. Cottraux e de parere ca e vorba de o persoana care isi neaga propriile drepturi si ii culpabilizeaza pe ceilalti, credinta de baza este ca ceilalti sunt vinovati de supunerea ei. Un fobic social se va recunoaste printr-un astfel de comportament. 1. se opune pasiv indeplinirii sarcinilor sociale si profesionale de rutina; 2. se plange ca nu este inteles si apreciat de altii; 3. este sumbru si certaret; 4. critica si dispretuieste fara motiv autoritatea; 5. isi exprima invidia si resentimentele fata de cei evident mai prosperi; 6. isi exprima in mod exagerat si persistent acuzele de nesansa personala; 7. alterneaza intre sfidare ostila si penitenta.

Oamenii isi formeaza cea mai mare parte a opinie in mai putin de 4 minute si 60-80 la suta din impactul pe care il produceti asupra lor este nonverbal. Allan & Barbara Pease ne propun zece strategii pentru a avea un efect pozitiv asupra celorlalti: 1. Tineti-va palmele la vedere acest gest va semnaliza ca nu reprezentati o amenintare; 2. Tineti-va degetele lipite si mainile sub barbie pentru a capta atentia degetele rasfirate sau mainile deasupra barbiei, sunteti perceput ca avand mai putina autoritate; 3. Tineti-va coatele departate de corp sau sprijinite pe bratele unui fotoliu sunteti perceput ca avand o pozitie de autoritate, de om puternic, cinstit; bratele ce isi tin coatele lipite de corp duc cu gandul la o persoana tematoare, umila, invinsa; 4. Pastrati distanta respectand spatial intim al persoanei asezati-va mai aproape de cunoscuti, de cei cu o varsta similara dar mai departe de cunostinte noi si la o distanta apreciabila de cei mai in varsta sau mai tineri; 5. Reproduceti limbajul corporal si tiparele verbale ale celuilalt pentru a creea repede o companie placuta cand sunteti prezent intr-un cuplu, observati cine imita pe cine ca sa descoperiti cine ia deciziile, astfel stiti cui sa cereti sa ia decizia; 6. Vorbiti in acelasi ritm pentru ca interlocutorul sa nu se simta presat cand cineva vorbeste mai repede decat el viteza cu care vorbeste o persoana arata ritmul in care creierul ei poate procesa informatiile; 7. Nu incrucisati bratele la piept, pare o bariera intre o persoana si ceva ce o nemultumeste, retinandu-se doar 40 la suta din ceea ce s-a spus; 8. Atingeti cotul celuilalt sau intoarceti atingerea pe care o primiti experientele arata ca atunci cand o persoana este atinsa usor pe cot, nu mai mult de 3 secunde, exista 68 la suta sanse sa fie mai cooperanta decat in caz contrar; 9. Repetati numele interlocutorului persoana respectiva se va simti importanta, iar dumneavoastra va veti aminti numele ei repetandu-l; 10. Evitati atingerea fetei studiile arata ca atunci cand cineva ascunde o informatie sau minte, isi atinge in mod repetat nasul si fata, din cauza cresterii tensiunii arteriale. Practica arata ca exersand, aceste obiceiuri va vor deveni o a doua natura si va vor ajuta mereu.

alter se refera in mare parte la a incerca si experimenta in viata reala comportamente pe care din diverse motive nu le mai practicam in momentul de fata si astfel nu mai suntem asertivi. El propune sa testam sentimente de care ne jenam, ne cupabilizam ca le simtim si refuzam cu atat mai mult sa le aratam sau sa le recunoastem fata de ceilalti. Pot fi diferite sentimente: de dragoste, ura, admiratie, rusine, teama, pe care le cenzuram, le negam, devenind falsi, nenaturali si nesiguri. Exprimarea opiniilor contrate fata de un sef sau o autoritate pare a fi foarte grea. In aceasta categorie ar intra dezacordul fata de parerea unui om in varsta, pe care nu il exprimam fiindca se presupune a fi un gest de nepolitete. Educatia primita in familie si societate nu incurajeaza exprimarea si verbalizarea tuturor sentimentelor si emotiilor. Tie iti revine Dragos, sa alegi de acum inainte care sentimente le vei accepta si le vei exersa. Exercitiile de exprimare a unor sentimente diferite doar prin utilizarea mimicii, facute in fata oglinzi te vor ajuta mult atunci cand vrei sa te faci inteles si vrei sa convingi. Daca ceea ce exprimi este in concordanta cu mimica ta, reusita unei convorbiri este asigurata. Exercitii de realizare a unor afirmatii la persoana intai au ca efect responsabilizarea, individualizarea si acceptarea diferentelor. "Eu cred ca inainte ne era mai bine" in loc de "Ceilalti cred ca inainte ne era mai bine": 'Mie imi place berea" in loc de "Tuturor le place berea"; "Ma simt neglijat" in loc de "Oricine in situatia mea s-ar simti neglijat." Exercitii de adresare sau primire de complimente sunt recomandate mai ales celor care nu se simt confortabili cand primesc un compliment, nu se lasa admirati si apreciati si refuza sa accepte lauda, pana la a acuza persoana care ofera complimentul ca are intentii ascunse sau urmareste profitul. In egala masura aceste exercitii atrag atentia asupra nevoii celuilat de a fi complimentat. Cand pe cei din jurul nostru ii rasfatam cu cate un compliment, acestia se simt mai degajati, mai increzatori si dezvolta mai repede relatii de prietenie. Exercitii de improvizare de raspunsuri verbale si nonverbale in situatii interpersonale se recomanda celor care isi exprima cu greu punctul de vedere. Comunicarea interpersonala este definita ca un proces global care integreaza cuvinte, mimica, priviri, gesturi si raporturi spatiale. Ne folosim de ea n transmiterea si schimbul de informatii, de

mesaje ntre persoane, n circulatia de impresii si de comenzi, n mpartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul particular interior al fiecarui individ. Cat de rau ne putem simti atunci cand nu ne exprimam gandurile, nu facem ceea ce dorim si ne abtinem de la gesturi firesti! Unii fiindca credem ca nu avem de ales sau ni s-a impus insa de cele mai multe ori este fiindca am ales.