CREȘTEREA ȘI

DEZVOLTAREA
COPILULUI
 Creșterea și dezvoltarea încep de la naștere.

 Pe măsură ce copiii cresc, trec prin stadii

predictibile de dezvoltare.
PRINCIPIILE CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII:
 
 1. creșterea este cantitativă și calitativă
 2. creșterea este un proces continuu
 3. creșterea urmărește o anumită ordine,
este secvențială
 4. modul de dezvoltare este diferit de la
copil la copil
 5. ritmul de creștere nu este constant
 6. creșterea este un proces complex,
depinzând de armonizarea factorilor fizici,
mentali, sociali și emoționali

 7. fiecare copil crește și se dezvoltă într-un

mod unic.  
TIPURILE DE CREȘTERE ȘI
DEZVOLTARE:
A. dezvoltarea fizică:

 1. creșterea generală a corpului

 2. proporția corpului
 3. dezvoltarea musculaturii
 4. înălțimea
 5. greutatea
 6. circumferința capului
 7. diametrul toracic
 8. dimensiunea abdomenului si bazinului
B. dezvoltarea mentală:

 potențialul capacității mentale este prezent

încă de la naștere, influențat de factori
fizici, de nutriție, de suportul emoțional,
precum și de implicarea în artă, educație și
muncă
 coeficientul de inteligență (QI) este definit
ca fiind proporția dintre vârsta cronologică și
vârsta mentală x 100.
 QI peste 140 - geniu

 între 90-110 - normal

 sub 90 - întârziere mintală de diferite grade

C. dezvoltarea emoțională:
1. socializarea: nu este o trăsătură
înnăscută, se învață în relațiile cu cei din jur
2. jocul: reprezintă o componentă foarte
importantă a dezvoltării emoționale,
important fiind atât jocul solitar, cât și
jocurile în grup.
STADIILE DEZVOLTĂRII:
 
 Sugar (1 lună-1 an)
 Copil mic (1-3 ani)
 Preșcolar (3-6 ani)
 Școlar (6-12 ani)
 Adolescent (12-18 ani)
SUGARUL (O LUNĂ-UN AN):
1. Creșterea fizică:
 
 greutatea: 0-3 luni - 750g/lună
3-6 luni - 600g/lună
6-12 luni - 500g/lună
 lungimea: 1 lună - 4cm/lună
2-3 luni - 3cm/lună
4 lună - 2 cm/lună
din luna a 5-a –1 an câte
1cm/lună
2. Dezvoltarea neuro-motorie:

 în primele 4 săptămâni - dezorganizare

neurologică, reflexe arhaice prezente,
urmărește cu privirea obiecte strălucitoare
care se mișcă, este interesat de fața umană
 la 2 luni – comportamentul reflex este încet
înlocuit de mișcări voluntare, se întoarce de
pe o parte pe spate, începe să țină capul,
privirea focalizează mai bine, plânsul devine
diferențiat, începe să zâmbească, să
gângurească, anticipează momentul suptului
 la 2-3 luni – încep să diminueze reflexele
arhaice, fontanela posterioară se închide,
descoperă mâinile, se joacă cu ele, duce
obiecte la gură, nu mai plânge când mama
intră în cameră și este mângâiat, stă treaz
mai mult timp fără să plângă
 la 3-4 luni – reflexele Moro, de pășire dispar,
greutatea la 4-5 luni este dublă față de cea
de la naștere, apucarea și suptul devin acte
voluntare, devine mai interesat de mediu,
întinde mâna să apuce jucăria, șade cu
sprijin minim, se rotește de pe spate pe
lateral, apucă obiectele cu ambele mâini și
totul ajunge la gură, recunoaște mama, se
bucură când i se acordă atenție, recunoaște
sticla, doarme pe tot parcursul nopții și are
ore precise de somn peste zi
 la 4-7 luni – șade cu sprijin (la 6 luni), ține
obiectele cu o mână și le duce la gură, își
descoperă picioarele, se rostogolește de pe o
parte pe alta, lovește obiectele unul de altul
în mâini, deosebește figurile familiare de
cele străine, începe să pronunțe silabe, râde
tare, localizează sunetele, îi place să stea în
scaunul de sugar, scapă și recuperează
obiecte din mână, devine agitat când mama
pleacă, roade și mușcă toate obiectele care îi
cad în mână. Erup incisivii centrali inferiori.
 la 7-10 luni - șade fără susținere,
manipulează obiectele cu mâinile, se
târăște, se ridică cu sprijin de pătuț, poate
ține sticla sau un biscuit, se dezvoltă reflexul
de masticație, îi displace poziția pe spate,
bate din palme la cerere, răspunde la nume,
imită gesturi, expresii faciale, zâmbește la
imaginea din oglindă, are tendința la
independență – mișcare, hrănire, îmbrăcare.
Erup incisivii superiori.
 la 10-12 luni – se dezvoltă curbele lordotice
și lombare, utile pentru mers, începe să stea
în picioare, întoarce paginile unei cărți,
construiește un turn din 2 cuburi, încearcă să
arunce obiecte, se cațără pe scaune, poate
utiliza lingura, indică cu mâna ceea ce vrea,
îi place să fie în centrul atenției, arată frică,
mânie, afecțiune, anxietate. Erup incisivii
laterali inferiori.
COPILUL MIC – 1-3 ANI:
 fontanela anterioară se închide, abdomenul
iese în afară, mâinile și picioarele se
lungesc, grupele mari de mușchi se dezvoltă,
începe să apară coordonarea fină musculară
 creșterea medie în greutate 2-3 kg/an
(formula: G = 9+2 x vârsta în ani), creșterea
în înălțime în al 2-lea an, în medie 12 cm
 între 12-18 luni – urcă scările cu ajutor,
merge fără suport și cu echilibru, cade mai
puțin, se apleacă să ia jucăria de jos, se
apleacă să privească o insectă, ține cana,
construiește un turn din 3 cuburi, începe să
utilizeze lingura, are un vocabular de 10
cuvinte, arată obiecte numite de adult,
execută indicații date de adult, vrea să
exploreze totul în jur, se joacă singur, dar în
apropierea altor copii, depinde de părinți,
dar începe să caute autonomia
 18-24 luni – urcă și coboară scările, deschide
ușa, ține bine cana cu o mână, utilizează
lingura fără să verse mâncarea (preferă totuși
mâna), construiește un turn de 4-6 cuburi,
mâzgălește o hârtie cu creionul, are 200-300
cuvinte în vocabular, începe să utilizeze
propoziții scurte, ascultă comenzi simple.
 Nu deosebește binele de rău, folosește
constant cuvântul „al meu”, e posesiv cu
jucăriile, arată negativism – folosește „nu” ca
mijloc de afirmare a eului. Poate începe
cooperarea în antrenarea la oliță
 2-3 ani – are dentiția de lapte completă,
aruncă obiectele peste cap, merge cu
spatele, pedalează pe tricicletă, se spală pe
mâini, se poate dezbrăca singur, se
alimentează singur, sare pe loc, construiește
un turn de 10 cuburi, bea cu paiul, poate
mânca o înghețată din cornet.
 Atenția e mai dezvoltată, poate să-și spună
numele complet, începe să întrebe „de ce”,
este egoist în gândire și comportament,
vorbește în propoziții scurte, folosește
pluralul
 Pe la 2 1/2 ani erup molarii
 Are control sfincterian vezical pe timpul
zilei, începe și controlul sfincterian nocturn
PREȘCOLARUL – 3-6 ANI:
 3-4 ani - devine mai independent, se spală pe
dinți, face baie singur cu îndrumare, e în
continuă mișcare
 Începe să învețe conceptul de numere,
numește culori, copiază un cerc, folosește
limbajul în mod agresiv, vocabularul conține
peste 1500 de cuvinte, pune multe întrebări, i
se pot da explicații simple despre cauză-
efect, gândește foarte concret, are o
concepție imatură despre moarte – crede că
este reversibilă, începe să înțeleagă
conceptul de trecut și viitor
 Se joacă mai mult cu alți copii, execută
sarcini simple, are frecvent un prieten
imaginar, este mândru de realizări,
exagerează, se laudă, poate tolera
despărțirea de mamă mai mult timp fără
anxietate, are un simț bun de observație
 4-5 ani – se îmbracă singur, se cațără și sare
bine, urcă scările fără a se ține de bară,
scrie litere de tipar, adaugă detalii la
desene, desenează un pătrat, participă la
conversație, își cunoaște vârsta și adresa,
numește zilele săptămânii, numără până la
10, poate desena un triunghi. Este vârsta la
care întrebările sunt dominante
 Are simțul ordinii, este ascultător, protector
cu copiii mai mici, acceptă responsabilitatea
pentru faptele sale, e mai puțin rebel, are
vise și coșmaruri, este generos cu jucăriile
sale, se identifică puternic cu părintele de
același sex
ȘCOLARUL – 6-12 ANI:
 rata de creștere este lentă și stabilă, copilul
ia în medie 3,2 kg/an și 6,25 cm/an.
 există o mare variație de greutate și înălțime
între copii
 copilul pare mai înalt și mai slab
 6 ani – este activ și impulsiv, folosește
mâinile ca mijloace manipulative în a tăia,
ciocăni, modela, poate desena litere de tipar
sau cifre, începe să învețe să citească, este
interesat de relații cu vecinătatea
 7 ani – nivelul de activitate este mai scăzut,
este capabil de mișcări fine ale mâinilor,
poate scrie propoziții, începe să aibă un
interes științific în relația cauză-efect, știe
valoarea monedelor, este mai responsabil cu
gestionarea timpului, conceptul de moarte se
maturizează – apare ideea de ireversibilitate
 Începe să-și piardă dentiția de lapte, dinții
definitivi apar cu o rată de aproximativ 4/an
de la 7-14 ani
 8-9 ani – începe să înțeleagă concluziile
logice, implicațiile, este mai puțin
egocentric în gândire, este conștient de
timp, planifică de unul singur, participă la
discuțiile familiei, este curios, se
concentrează pe detalii, îi place să aibă
secrete.
 La 9-10 ani – copilul alege un prieten special
de aceeași vârstă și sex, căruia i se
destăinuie. Aceasta este prima relație
afectivă a copilului în afara casei, când
cineva devine la fel de important ca el însuși
 Jocul îl învață noi idei și îl face independent,
îi dezvoltă abilități și talente
 11-12 ani – începe să piardă aparența de
copil și încep să apară trăsături care îl vor
caracteriza ca adult
 Apare saltul de creștere și unele caractere
sexuale secundare (la fete la 10-12 ani, la
băieți la 12-14 ani)
 Se poate concentra, discuta probleme, poate
descrie unii termeni abstracți, îi place să
învețe, poate clasifica, generaliza, poate
recunoaște morala unei povestiri
 Îi place să citească, să urmărească TV, mai
interesat de sport ca mijloc de dezvoltare a
abilităților, pot apărea talente creative
 Poate fi interesat în sexualitate, diferențele
de sex în joc devin evidente
ADOLESCENTUL – 12-18 ANI:
 preadolescența – 12-14 ani – apar
schimbările fizice ale pubertății: creșterea
în înălțime și greutate, creșterea secreției
sudorale și a activității glandelor sebacee,
instabilitate vasomotorie
 la fete – creșterea diametrului tranvers
pubian, șoldurile se lărgesc, sânii se
dezvoltă, apare părul pubian și axilar,
menarha, ovulația
 la băieți – creșterea diametrului testicolelor,
scrotul se hiperpigmentează, apare
pilozitatea axilară și pubiană, poate apărea
ginecomastie temporară, crește în înălțime și
umerii se lărgesc, apar schimbarea vocii și
poluțiile nocturne
 această fază începe când organele
reproducătoare devin funcționale și se
termină odată cu oprirea creșterii (la 18-20
ani)
 scheletul crește mai repede decât sistemul
muscular, mâinile și picioarele mai repede
decât restul părților corpului
 deseori – vicii de postură (cifoza, scolioza),
adolescentul obosește repede, nevoile de
fier și calciu cresc dramatic
 mintea are capacitate mare de acumulare și
utilizare a cunoștințelor, se dezvoltă
gândirea abstractă, capabil de gândire
imaginativă intensă
 crește interesul față de sexul opus
 deseori se revoltă față de autoritatea
părinților pentru a se conforma standardelor
grupului
 afecțiunea se poate îndrepta temporar față
de un adult din afara familiei (prieten de
familie, vecin, profesor)
 folosește jargonul de grup
 grupul este deosebit de important pentru
definirea propriei identități, pentru
adoptarea și schimbarea propriei imagini
corporale, pentru stabilirea unor relații
mature cu alții și pentru a face față
impulsurilor sexuale
 ieșirile cu grupul devin centre importante de
activitate
 încep să pună la îndoială valorile morale
existente.
DENTIȚIA
1. Dentiția de lapte:
 incisivii centrali superiori – la 8-12 luni
 incisivii centrali inferiori – la 5-9 luni
 incisivii laterali – superiori la 8-12 luni,
inferiori la 12-18 luni
 caninii – la 18-24 luni
 premolarii – la 12-18 luni
 molarii – la 24-30 luni
2. Dentiția definitivă:
 incisivii centrali superiori – la 6-7 ani
 incisivii centrali inferiori – la 7-8 ani
 incisivii laterali superiori – la 7-8 ani
 incisivii laterali inferiori – la 8-9 ani
 caninii superiori – la 9-10 ani
 caninii inferiori – la 10-11 ani
 primul premolar – la 10-11 ani
 al doilea premolar - 10-12 ani
 primul molar – 6-7 ani
 al doilea molar – 11-13 ani
 al treilea molar – 17-18 ani
IMUNIZĂRILE
 Au rolul de a reduce morbiditatea și
mortalitatea infantilă prin boli infecțioase. 
 Rolul asistentei medicale:
 de a promova, recomanda și administra
imunizările
 de a informa părintele sau ocrotitorul legal
despre beneficiile și riscurile imunizărilor
 de a înregistra în fișa copilului data
administrării și tipul de vaccin.
 
PROGRAMUL IMUNIZĂRILOR
 Imunizările pot fi începute la orice vârstă.
Dacă un sugar nu a fost vaccinat la timp,
poate recupera dozele, cu ușoare modificări
 Întreruperea seriei primare de vaccinare nu
necesită reluarea dozelor, ci doar
continuarea de unde s-a întrerupt
 Răspunsul imun este scăzut la mulți copii, de
aceea este necesară revaccinarea
CONTRAINDICAȚII:

 Sunt conținute în prospectul fiecărui vaccin,

de aceea trebuie citit cu atenție
 Reacțiile anafilactice pot apărea la toate
vaccinurile
 Bolile moderate sau severe cu/fără febră
 Pentru vaccinurile vii (OPV, ROR, varicelă) –
sarcina, imunodepresia, imunodeficiența
 La VPI – reacțiile anafilactice la neomicină,
streptomicină
 La AHB – reacțiile anafilactice la drojdia de
panificație
 PREJUDECATI
(FALSE CONTRAINDICAȚII):
 

 Boli ușoare acute cu subfebrilități sau diaree

ușoară la un copil cu stare generală bună
 Terapia curentă cu antibiotice sau faza de
convalescență a bolii
 Reacția anterioară la DTP cu durere, roșeață,
edem în imediata vecinătate a locului de
vaccinare sau reacție febrilă sub 40 grade
 Prematuritatea
 Sarcina mamei
 Expunerea recentă la o boală infecțioasă
 Alăptatul la sân
 Istoric de alergii
 Alergia la penicilină sau alt antibiotic (cu
excepția neomicinei, streptomicinei)
 Malnutriția.
În majoritatea cazurilor, copiii cu afecțiunile
enumerate pot fi totuși vaccinați.
CONSIDERAȚII PRIVIND ADMINISTRAREA
VACCINURILOR
 
 Respectarea strictă a producătorului privind
păstrarea și manipularea vaccinurilor
 Personalul care administrează vaccinul ar
trebui să fie imunizat împotriva respectivei
boli
 Spălarea mâinilor înainte și după vaccinare
este obligatorie
 Este indicată utilizarea de mănuși la
administrarea vaccinurilor
 Seringile și acele utilizate trebuie aruncate
în recipiente special destinate acestui scop
 Acele nu se reacoperă cu capacul după
utilizare
 Vaccinurile injectabile se vor administra în
zona antero-laterală a coapsei la copiii mici
și în mușchiul deltoid al brațului la copiii
mari și adolescenți
 Înaintea administrării unei a doua doze,
părinții trebuie întrebați despre posibilele
reacții adverse la prima doză
 Vaccinurile obligatorii pot fi administrate
simultan, fără a fi afectate eficiența lor și
siguranța pacientului, dar în locuri de
injecție diferite
VACCINĂRILE SPECIFICE
Schema de vaccinare recomandată în
România în 2016:
 În primele 24 de ore – AHB
 1-7 zile – BCG
 La 2 luni – DTP+VPI+AHB+HiB (vaccin
hexavalent) și pneumococic
 La 4 luni – DTP+VPI+HiB și pneumococic
 La 11 luni – DTP+VPI+AHB+HiB și
pneumococic
 La 12 luni – ROR
 La 5 ani – ROR
 La 6 ani – DTPa+VPI
 La14 ani – DTPa.
SEMNIFICAȚIA
PRESCURTĂRILOR
 AHB=vaccin anti hepatită B
 BCG=vaccin antituberculoză
 DTPa=vaccin diftero-tetano-pertussis
acelular
 VPI=vaccin antipoliomielitic injectabil
 HiB=vaccin anti hemophilus influenze
 ROR=vaccin antirujeolic-rubeolic-oreion
PROFILAXIA RAHITISMULUI
CARENȚIAL

 Rahitismul carențial este cauzat de lipsa

vitaminei D

 Profilaxia este obligatorie în țara noastră,

datorită gradului redus de însorire.
1. PROFILAXIA ANTENATALĂ
 Obligatorie în ultimul trimestru de sarcină
 Expunerea gravidei la soare
 Alimentație echilibrată (1200 mg calciu/zi)
 Se administrează vitamina D 500 UI/zi po
(anotimp însorit) sau 1000 UI/zi po
(alimentație carențată, poluare, dizgravidie,
iarna), sau 4000-5000 UI/săpt. po
2. PROFILAXIA POSTNATALĂ
 Alimentație naturală în primele 5-6 luni de
viață
 Înțărcare în jurul vârstei de 1 an
 Alimentație echilibrată a mamei
 Alimentație artificială cu formule de lapte
pentru sugari (LV evitat în primele 7 luni de
viață)
 Diversificarea corectă, la 5-6 luni
 Evitarea abuzului de făinoase
 Expunerea sugarului la aer
 Cura helio-marină
 Condiții corespunzătoare de microclimat
 Se administrează vitamina D după prima
săptămână de viață, indiferent de tipul
alimentației, inclusiv la prematurii gavați

 Doza profilactică: 500 UI/zi de la vârsta de

NN până la 18 luni
 1000-1500 UI/zi o lună, apoi câte 500 UI/zi
când:
- Sugari mici, ale căror mame nu au
primit vitamina D în timpul sarcinii
- Prematuri, dismaturi, în primele luni
de viață
- Sugarii mici (sub 3-4 luni) născuți
iarna
- Sugari cu îmbolnăviri frecvente,
spitalizări dese/prelungite
- Medii poluate
- Hiperpigmentație cutanată
- Condiții de mediu precare
- Instituții (leagăne, case de copii)
- Tratament cronic anticonvulsivant.
 La vârsta peste 18 luni, vitamina D se
administrează doar în perioadele neînsorite
ale anului (lunile cu „R”) până la vârsta de
12-15 ani, în doză de 400-500 UI/zi sau 4000-
5000 UI/la 7-10 zile.
 Preparate utilizate:
 Vigantol – soluție uleioasă de colecalciferol
(vitamina D3), 1 ml (30 picături) conțin 20.000
UI vitamina D3,1 pic. conține 500 UI
 Vigantoletten 500 sau 1000 – tablete de
colecalciferol, se administrează dizolvate într-o
linguriță de ceai/apă
 Vitamina D3 soluție apoasă, fiole de 1 ml cu
200.000 UI
 Sterogyl soluție buvabilă de vitamina D2
(ergocalciferol)- 1 picătură conține 400 UI
vitamina D.
 Administrarea suplimentară de calciu nu este
necesară când alimentația conține minim
500 ml lapte/zi.

 Observație: acestea sunt reguli generale.

Unii copii necesită mai mult decât doza
zilnică recomandată, iar alții mai puțin.
Fiecare copil are schema individualizată în
funcție de nevoile sale particulare.