Afecțiunile renale la copil

Infecțiile tractului urinar

Definiție:

• Infecția de tract urinar (ITU) este o afecțiune

infecțioasă localizată la nivelul rinichilor sau a
căilor urinare (calice, bazinet, uretere, vezică
urinară, uretră).
Clasificare:
a) În funcție de localizare:
• ITU joase: cistita, uretrita, prostatita
• ITU înalte: pielonefrita acută și cronică
 
b) clinică:
• asimptomatice
• simptomatice
 c) etiologică:
• ITU bacteriene: E. Coli, proteus, stafilococi,
streptococi, bacili Koch etc. 
• ITU fungice: Candida 
• ITU virale 
• ITU parazitare.
 
d) al evoluției: 
• ITU acute
• ITU cronice.
 Etiologie:

• Bacterii – Escherichia coli – 80% din ITU,

Proteus, Klebsiella, Pseudomonas
• Fungi – Candida albicans
• Virusuri – adenovirusuri
• Asocieri
Clinic:
• debut insidios sau acut
• febră moderată sau severă, cu oscilații rapide,
însoțită de frisoane sau convulsii
• anorexie, stare generală alterată
• micțiuni frecvente (polakiurie), usturimi/dureri la
micțiune (disurie), enurezis nocturn
• urini tulburi, urât mirositoare
• durere suprapubiană/abdominală
• sensibilitate la nivelul unuia/ambilor rinichi
(manevra Giordano pozitivă)
• manifestări extrarenale: vărsături, scădere
ponderală, astenie, dureri articulare, cefalee,
tahicardie, semne de deshidratare febrilă, semne
neuro-psihice (agitație, apatie, obnubilare, stare
confuzională).
• uneori boala poate evolua complet
asimptomatic, fiind descoperită la un examen
de rutină (bacteriurie asimptomatică).
 Paraclinic:

• hemograma: anemie, leucocitoză, neutrofilie

• fibrinogen seric, VSH, proteina C reactivă
crescute (teste inflamatorii)
• ureea, creatinina normale
• urocultura pozitivă – identifică germenul
Forme clinice:

• bacteriuria asimptomatică – prezența în două

uroculturi consecutive prelevate din mijlocul jetului
urinar a peste 100.000 germeni/ml
• cistita acută necomplicată – polakiurie, nicturie,
senzație imperioasă de micțiune, subfebrilități,
leucociturie/hematurie
• pielonefrita acută – debut acut, semne infecțioase
generale severe, dureri lombare intense, semne
digestive
• pielonefrita cronică – poate evolua zeci de ani
oligosimptomatic (radiologic rinichi mici)
Tratament:
• profilactic: evitarea frigului, umezelii, igiena
perineală, tratarea constipației cronice, aport de
lichide suficient, cateterizarea vezicii doar în
condiții de asepsie riguroasă
• igieno-dietetic: repaus la pat, aport caloric
normal, fără băuturi carbogazoase, alimente
fermentate, lapte, cartofi în exces, cură de
diureză
• simptomatic: analgezice, antitermice
(paracetamol, nurofen), antispastice (no-spa),
antiemetice (metoclopramid)
• antibiotic: conform antibiogramei (biseptol,
amoxicilină cu acid clavulanic, fluorochinolone -
norfloxacin, aminoglicozide - gentamicină,
cefalosporine) oral sau injectabil, monoterapie
sau asocieri.
Intervenția asistentei:

• recoltează urina pentru examenul sumar sau

pentru urocultură (din urina de dimineață)
• asigură un aport corespunzător de fluide
• trimite proba de urină la laborator imediat
pentru a preveni contaminarea
• administrează antibioticele conform indicațiilor
• administrează analgezice și antipiretice conform
indicațiilor, pentru a asigura confortul copilului
• educă părinții privitor la măsurile de prevenire a
recăderilor (igiena perineală corectă, ștergerea
perineului dinspre uretră înspre anus, evitatea
băilor cu spumant datorită efectului iritant la
nivelul uretrei, încurajarea aportului adecvat de
lichide – apă, încurajarea aportului de fibre
pentru prevenirea constipației).
Bolile glomerulare
• Glomerulonefrita acută
• Este o nefropatie glomerulară cu leziuni
predominant inflamatorii ale glomerulilor renali.
• Este mai frecventă la copiii de vârstă școlară,
rară sub vârsta de 2 ani și mai frecventă la băieți
decât la fete (2:1)
Etiopatogenie
• Cauza – reacția antigen-anticorp secundară unei
infecții într-o anumită regiune a corpului
• Infecția inițială este fie IACRS, fie o infecție
cutanată
• Agentul patogen cel mai des incriminat este
streptococul beta hemolitic de grup A (tulpinile
nefritigene)
• Anticorpii formați pentru a lupta împotriva
infecției reacționează și împotriva țesutului
glomerular, formând complexe imune
• Acestea se depun în glomeruli și cauzează o
reacție inflamatorie, care duce la reducerea
filtrării glomerulare, trecerea de sânge și
proteine în filtratul glomerular și reducerea
cantității de sodiu și apă reabsorbite
Clinic:

• Debutul – la 7-21 de zile după o faringită acută.

În cazul infecțiilor cutanate streptococice,
latența este de până la 6 săptămâni
• Poate fi abrupt și sever sau ușor și depistat doar
de analizele de laborator
• Semne și simptome urinare – diureză scăzută,
hematurie micro sau macroscopică
• Edeme – la majoritatea pacienților, ușoare,
periorbitare matinale, sau generalizate
• Hipertensiune – prezentă la 50% dintre pacienți,
de regulă ușoară
• Stare generală influențată
• Cefalee ușoară
• Tulburări gastrointestinale: anorexie, vărsături
Paraclinic:

• Examenul de urină – oligoanurie, hematurie

micro/macroscopică, proteinurie
moderată/severă, hematii, leucocite, celule
epiteliale plate prezente în sedimentul urinar
• Creatinina și ureea – crescute ușor/moderat
• ASLO crescut (peste 400 UI)=infecție
streptococică
• VSH crescut
 Tratament:
• Antibioterapie dacă infecția streptococică este
aparentă
• Simptomatice – diuretice, restricție de sare (în
caz de edeme, HTA)
• Evoluția este autolimitată
• Biopsia renală este necesară dacă nu se produce
remisia spontană
Intervenția asistentei:

• Monitorizează diureza zilnică și aportul de

lichide
• Recoltează urina pentru hematurie și proteinurie
• Cântărește zilnic copilul
• Asigură o dietă hiposodată în faza acută de boală
• Restricție de lichide în caz de edeme, HTA,
insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență
renală
• Măsoară tensiunea arterială
• Administrează antihipertensive conform
indicațiilor
Insuficiența renală acută (IRA)

• Reprezintă deteriorarea bruscă, de obicei

reversibilă a funcționalității normale a rinichilor.
• Aceasta determină dezechilibru electrolitic și
acumulare de metaboliți toxici.
 Etiopatogenie:
• Cauze prerenale – afecțiuni ce determină
hipovolemie (deshidratare, șoc, traumatisme, arsuri)
• Cauze intrarenale – care determină reducerea
filtrării glomerulare, ischemie renală și afectare
tubulară (boli vasculare, nefropatii tubulare –
mioglobinuria, hemoglobinuria, toxine, nefrite
interstițiale – alergii, peniciline)
• Cauze postrenale – ce determină obstrucția
fluxului urinar (malformații, calculi).
• Traumatismele, arsurile și agenții
nefrotoxici pot determina necroză tubulară
acută și întreruperea temporară a funcției
renale.
• Se eliberează mioglobină (în traumatismele
musculare) și hemoglobină, cauzând toxicitate
renală, ischemie sau ambele.
 Agenți nefrotoxici:

• Aminoglicozidele (gentamicina, kanamicina)

• Penicilinele
• Sulfonamidele
• Arsenicul
• Mercurul
Clinic:

• Grețuri, vărsături
• Diaree
• Turgor cutanat redus
• Mucoase uscate
• Letargie
• Micțiuni dificile, în cantitate redusă
• Creșterea creatininei serice
• Febră
• Edeme .
 Paraclinic:

• Creatinina serică crescută

• Examenul de urină – proteinurie, hematurie
• Ecografia renală – determină anomaliile
anatomice.
Evoluție:

• 70% din copiii cu IRA se vindecă complet

• Tratamentul se adresează cauzei
• Se face corecția oricărei cauze reversibile de IRA (de
ex., obstrucția mecanică)
• Corecția și controlul dezechilibrelor electrolitice și
hidrice
• Menținerea semnelor vitale
• Alimentație hiposodată, proteine în catitate moderată
• Inițierea dializei la pacienții la care complicațiile
amenință viața
Intervenția asistentei:

• Administrează fluide iv lent pentru a preveni insuficiența

cardiacă
• Restricție de lichide la nevoie
• Evidența aportului și eliminărilor
• Cântărește copilul zilnic
• Urmărește semnele de insuficiență cardiacă – edeme,
dispnee.
• Administrează tratamentul pentru hiperpotasemie
(bicarbonat de sodiu, glucoză iv, insulină, care determină
pătrunderea potasiului în celule și scăderea nivelului lui
seric 
Afecțiunile SNC
Convulsiile și epilepsia la copil
 
Definiție:
• Convulsiile sunt crize paroxistice cerebrale legate
de o activitate excesivă a neuronilor,
caracterizate prin contracții musculare clonice,
tonice sau tonico-clonice, asociate cu tulburări
de conștiență.
• Frecvența este cu atât mai mare cu cât vârsta este
mai mică
 Etiologie:

• Factori predispozanți:
• genetici
• ereditari
• Factori favorizanți:
• leziuni organice cerebrale
• febra
• hipocalcemia
• hipomagneziemia
• hipoglicemia
• hiponatremia
• hipo și hiperpotasemia
• hipoxia
 Factori ce inhibă apariția convulsiilor:

• maturizarea cerebrală (vârsta peste 3 ani)

• hipernatremia
• acidoza
• medicația anticonvulsivantă.
 Clasificare:

• convulsii ocazionale (accidentale)

• convulsii recurente (epilepsia).

1. Convulsiile ocazionale

• În afecțiunile SNC – meningită, edem cerebral

acut, accidente vasculare cerebrale, hematom
subdural, abces cerebral, tumori cerebrale

• În afecțiuni extracerebrale
 Convulsiile febrile:

• Acestea apar în context infecțios până la vârsta

de 3 ani.

• Cauze: infecții virale, debutul bolilor eruptive.

 Caracteristici:

• Apar în primele 24-48 de ore ale episodului

febril
• Copilul nu are antecedente neurologice
• Nu survin în afecțiuni acute cerebrale
• Au durată scurtă, de 10-15 minute
• Au caracter generalizat
• Apar sub vârsta de 3 ani
• Între crize EEG este normal
• În antecedentele heredo-colaterale – convulsii la
părinți
• Au tendința la repetare
• 5-6% dau epilepsie după prima criză
• Risc crescut de epilepsie după vârsta de 3 ani
• Tendință mare de recurență la vârste mici
• Convulsiile din sindromul acut de
deshidratare – sunt determinate de tulburările
hidroelectrolitice.
• Convulsiile hipocalcemice – apar când
glicemia scade sub 8 mg%. Apar și modificări ale
ECG și ale EMG (electromiogramei).
• Convulsiile hipoglicemice – rare, apar în
bolile metabolice (DZ).
• Convulsiile prin carență de vitamina B6 –
apar în tratamente prelungite cu izoniazidă,
penicilamină.
• Convulsiile din intoxicații acute –
intoxicații cu miofilin, fenotiazine, izoniazidă,
substanțe organofosforice. Au evoluție gravă.
2. Convulsiile recurente (epilepsia)

Definiție:
• este o boală cronică de etiologie variată,
caracterizată prin repetiția unor manifestări
clinice convulsivante sau neconvulsivante
ce sunt urmarea unei descărcări anormale a
neuronilor corticali sau subcorticali.
Clasificare:
A. crize epileptice generalizate

a) criza tonico-clonică – este o criză majoră

(grand mal)
• debut brusc
• la 1/3 din copiii epileptici apare aura (o senzație
ciudată, deseori amețeală) înainte de o criză
• faza tonică – corpul devine rigid, copilul își
pierde cunoștința, facies palid, ochii fixați într-o
anumită poziție, spatele arcuit, capul pe spate
sau într-o parte, brațele flectate și mâinile
încleștate. Dacă criza debutează în ortostatism –
copilul cade la pământ. Poate emite un strigăt
particular, nu-și poate înghiți saliva, respirația
devine ineficientă, iar dacă spasmul cuprinde și
mușchii respiratori, apare cianoza. Pulsul slab,
neregulat
• faza clonică – caracterizată prin mișcări
ritmice, repetitive, ce apar după faza tonică. De
obicei apar într-o parte a corpului și se
generalizează, incluzând și mușchii feței. Copilul
poate deveni incontinent și își poate mușca
limba sau obrajii (datorită contracției puternice
bruște a musculaturii mandibulei). Durează de la
câteva secunde la 30 minute sau mai mult (de
obicei, câteva minute).
• faza postcritică – copilul este epuizat,
somolent, poate avea cefalee, obnubilare. Uneori
poate face anumite lucruri, în mod automat, fără
să-și amintească episodul convulsiv.
 b) crize tonice
 
c) crize mioclonice
d) status epilepticus – crize continue sau
recurente, care durează peste 30 minute sau se
produc în serii, fără ca pacientul să-și
redobândească conștiența între crize. Se pot
produce leziuni secundare ale creierului, datorită
hipoxiei prelungite sau hipoglicemiei, nu
datorită convulsiilor. Reprezintă o urgență
medicală
e) absențele epileptice – apar rareori înainte
de vârsta de 5 ani. Reprezintă o pierdere bruscă
a conștienței, cu durată scurtă, de sub 1 minut,
ce apare cu frecvență variată (de la 1-2/lună la
câteva sute/zi). Pot apărea scurte mioclonii ale
pleoapelor și buzelor. Dacă copilul scrie sau
citește, se va întrerupe brusc din activitate, pare
că privește în gol sau visează cu ochii deschiși și
o va relua după încetarea crizei.
• În absențele atipice, pot apărea manifestări
minore: rotirea ochilor, mișcări ale capului,
mișcări ușoare ale mâinilor, țuguierea buzelor.
Factori precipitanți: oboseala, hiperventilația,
hipoglicemia, stresul.
• Postcritic, copilul pare normal, nu este conștient
că a avut o criză.
 B. crize epileptice parțiale

• a) crize motorii – mișcări bruște ale unei

anumite zone a corpului (față, police, haluce), cu
păstrarea sau nu a conștienței. Mișcările clonice
pot apărea într-o parte a corpului și se extind la
zonele învecinate după un tipar fix (crize
jacksoniene).
b) crize senzoriale – apar parestezii,
furnicături, senzație de rece într-o anumită parte
a corpului care este controlată de acea parte a
creierului care este hiperactivă. Sunt rare la
copii.
c) crize vegetative – crize abdominale
paroxistice cu/fără pierderea conștienței.
d) crize psihosenzoriale – iluzii, halucinații,
afazie, alexie.
Diagnostic:
• EEG – modificări caracteristice în timpul și după
crizele convulsive. Un EEG normal nu exclude
diagnosticul.
• Glicemia, calcemia, magneziemia, electroliți serici
• Teste toxicologice
• Hemoculturi – în caz de febră, infecții ale SNC
• Puncția lombară
• Nivelele serice ale medicației anticonvulsivante –
după inițierea terapiei
Tratament:
a) tratamentul de urgență:
• în crizele majore – copilul în decubit dorsal, cu
capul întors, pentru prevenirea aspirației secrețiilor
• asigurarea ventilației (desface haine, curea)
• imobilizarea în pat capitonat pentru prevenirea
traumatismelor
• între arcadele dentare un obiect (sul de tifon)
pentru prevenirea mușcării limbii
• se liniștesc aparținătorii
• se administrează oxigen, în cazul în care criza se
prelungește
• se administrează de urgență diazepam inj. im,
iar după criză fenobarbital, pentru prevenirea
recidivelor
• în caz de colaps – adrenalină
• în starea de rău epileptic – diazepam inj. iv
lent
• dacă criza se oprește – fenobarbital
• se combate febra
• diuretice – pentru combaterea edemului cerebral
• soluție glucoză 5% în pev
 b) tratamentul etiologic:
• în epilepsiile produse de afecțiuni
neurochirurgicale (tumori, abcese, chisturi,
anomalii vasculare) – se intervine chirurgical
• tulburările metabolice – corectare
• convulsiile febrile – diazepam în criză,
antitermice, hidratare, antibioterapie,
prevenirea recurențelor cu fenobarbital
• convulsiile hipocalcemice – calciu gluconic în
pev
• convulsiile hipoglicemice – soluții de glucoză
33%.
 c) tratamentul de durată:
• pentru prevenirea repetării crizelor.
• Indicații: accesele care duc la modificarea stării
de conștiență, a stării generale a copilului,
accesele de grand mal.
Principii generale de tratament:
• dozele de medicament anticonvulsivant se ajustează
în funcție de tabloul clinic și de nivelele serie
• tabletele retard sunt eficiente mai ales la copiii care
fac crize în timpul nopții
• majoritatea medicamentelor anticonvulsivante sunt
disponibile și sub formă lichidă (sirop) sau tablete
• uneori e nevoie de câteva luni pentru a găsi cea mai
bună formulă terapeutică
• simptomele nu pot fi întotdeauna controlate 100%
• medicația nu poate fi oprită brusc
• durata tratamentului – 2-3 ani după ultima criză
• utilizarea pe termen lung a antiepilepticelor
poate afecta nivelul de dezvoltare a intelectului
la copiii cu epilepsie.
• medicamente anticonvulsivante: diazepam,
fenobarbital, fenitoin, ethosuximide, primidone,
carbamazepin, acid valproic.
Handicapul fizic și psihomotor
Se caracterizează prin:

• modificări morfologice ale corpului

• aspect disarmonic
• deficiențe ale creșterii (în exces sau deficitară)
• tulburări ale dezvoltării (disproporționată)
• tulburări funcționale
• tulburări de motricitate
• tulburări senzoriale
• invalidități corporale
• invalidități psihice
• dificultăți de relaționare cu anturajul
• dificultăți de integrare în societate.
Etiologie:

• factori predispozanți: ereditatea, noxe în

timpul vieții intrauterine, dismaturitatea,
prematuritatea, accidentele obstetricale
• factori favorizanți: condițiile igienico-sanitare
precare, regim dezorganizat de viață, alimentație
necorespunzătoare, lipsa condițiilor igienice de
locuit, bolile cronice, convalescențele lungi,
intervențiile chirurgicale dificile.
• factori determinanți: prenatali, în timpul
travaliului, în perioada copilăriei.
Factori prenatali:

• infecții cronice ale mamei: sifilis, tuberculoză,

malarie
• intoxicații ale mamei: alcool, medicamente,
droguri
• tulburări endocrine materne
• tulburări neuropsihice materne
• carențe alimentare
• boli sanguine
• traumatisme fizice materne (abdominale)
• stresul
• vârsta înaintată a mamei
 Factori din timpul travaliului:

• efortul excesiv al mamei

• durata prea mare a travaliului
• traumatismele obstetricale
 Factori din timpul copilăriei:

• boli, accidente
• vicii de poziție ale corpului copilului
• tulburări de metabolism
• tulburări hormonale
• atrofii musculare.
 Clasificare:
• în funcție de evoluție: neevolutive (greu de
corectat), evolutive (pot fi corectate)
• în funcție de gravitate: ușoare (atitudinea
cifotică, genu varum, genu valgum), medii
(cifoze, lordoze, disproporții între segmentele
corpului), accentuate (malformațiile aparatului
locomotor, paralizii, absența congenitală a unui
membru, encefalopatia infantilă).
Tratament:
Profilactic:
• vaccinări (AP)
• examene medicale periodice ale gravidei
• alimentație corectă
• combaterea consumului de alcool, droguri,
medicamente
• tratarea corectă a bolilor
• consiliere psihologică și socială
 Recuperarea handicapurilor:

• intervenția trebuie începută precoce, pentru a

putea recupera/compensa deficiența
• constă în educarea copilului și a familiei
• consilierea copilului și a familiei
• exerciții de gimnastică corectivă
• fizioterapie
• kinetoterapie
• reflexoterapie
• acupunctură
• educare neuromotorie
• stimulare a factorilor morali și a voinței.