Eleva: Carmina Tudose, grupa: III/D, CSE Bucuresti

Coordonator: Aurelia Georgescu

Curs: Geriatrie – Tema: Plan de ingrijire al pacientului cu glumerulonefrita

Plan de ingrijire al pacientului cu glumerulonefrita.

Definitie.
Glomerulonefrita este o afecțiune a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației
glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de filtrarea sângelui. Dacă inflamația renală
nu este tratată, poate cauza blocarea funcției renale.
Procesul inflamator renal este caracterizat clinic prin prezența sindroamelor: renal,
cardiovascular, de retenţie hidrosalină şi uneori azotemie.

Glomerulonefrita cronică este o afecțiune renală bilaterală, consecința a unei

glomerulonefrite care nu s-a vindecat după stadiul acut. Se caracterizează prin leziuni
glomerulare, tubulare și vasculare și se manifesta clinic printr-o insuficiență renală progresivă
și ireversibilă.

Etiologie
Cauzele glomerulonefritelor sunt bacteriile infecțioase ce trec din bazinet sau uretere. Această
afecțiune poate fi și consecința unor maladii infecțioase ca
inflamarea amigdalelor, scarlatina etc.

Cauze:
 postinfecțioase: cel mai adesea este vorba de infecții cu specii de Streptococ (de
exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar si alte bacterii au fost implicate
(Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema pallidum, actinobacili).

Pot să apară și după infecții virale (cu Cytomegalovirus, virusuri Coxsakie, virus
Epstein Barr, virus hepatitic B) sau parazitice (cel mai adesea cu Plasmodium
malariae, Plasmodium falciparum, Schistosoma, Toxoplasma), după abcese
viscerale, endocardite, pneumonie;
 sistemice: în principal vasculite, boli de colagen (lupus eritematos sistemic), etc.
 afecțiuni renale;
 abuz de medicamente antiinflamatoare.

Glomerulonefrita Factori favorizanţi

  frigul;
 umezeala;
 surmenajul;
 boli colaterale: HTA, diabet zaharat, cancer, hepatite.

Manifestări de dependență în glomerulonefrită.

Glomerulonefrita acută.

Debut → lombalgii, cefalee, adinamie, subfebrilitate.

Perioada de stare:
 edem renal, moale, alb, pufos, la nivelul pleoapelor (palpebral), lasă godeu;
 oligurie, anurie;
 proteinurie;
 urină spumoasă;
 hipertensiune arterială;
 anxietate;
 hematurie;
 cefalee, care poate sa apară secundar hipertensiunii;
 confuzie, dezorientarea temporo-spatială: apar ca urmare a hipertensiunii cu valori
maligne;
 tahipnee, modificarea ritmului respirator si a amplitudinii mișcărilor cutiei toracice;
 durere în flanc secundară punerii in tensiune a capsulei renale (prin renomegalie);
 în unele situații: grețuri, vărsături, durere abdominala, purpura, artralgii, hemoptizie.

Glomerulonefrita cronică.

 Stadiul latent sau compensat, survine după episodul de glomerulonefrită acută și poate
dura 10 – 20 de ani; în aceasta perioadă, simptomele sunt
discrete: hematurie microscopica, proteinurie ușoară, alterare a probelor funcționale,
eventual reducerea capacității de concentrare. Uneori, apar puseuri acute, precedate de
infecții streptococice. Fiecare acutizare alterează funcțiile renale și grăbește trecerea
spre faza decompensată.
  Stadiul decompensat apare după o evoluție îndelungată și se caracterizează prin
apariția semnelor de insuficiență renală, în decurs de ani sau decenii.

Investigații.

1. Hemoleucogramă completă: poate evidenția o reducere a hematocritului;

2. Electroliți, uree, creatinină: apar modificate ca urmare a compromiterii funcției renale;
3. Analiza urină: aspectul este modificat, osmolaritatea este mai crescută (există mai multe
elemente figurate și proteine), sunt prezente proteine, eritrocite și un sediment urinar alcătuit
din fragmente celulare;
4. Testul la antistreptolizina O (ASLO): titrul este crescut la aproximativ 80% dintre pacienți;
5. Determinarea markerilor inflamației: adesea aceștia sunt crescuți, în special viteza de
sedimentare a hematiilor;
6. Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate în cazul pacienților cu febră, stare
imunodeprimată.
Investigațiile imagistice presupun:
7. Radiografii: sunt necesare în cazul pacienților cu tuse cronică, cu sau fără hemoptizie ;
8. Ecocardiografiile: pot fi realizate pacienților cu murmur cardiac anormal sau cu
hemoculturi pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor valvulopatii, endocardite sau
revărsat pericardic;
9. Ecografiile renale: pot evalua mărimea rinichilor si pot evalua gradul fibrozei.
10. Tomografiile computerizate: sunt recomandate pacienților cu status mental alterat, sau
celor cu hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).
11. Una din cele mai utile proceduri în vederea stabilirii diagnosticului de certitudine
este biopsia renală.

Îngrijirea pacientului cu glomerulonefrită.

Problemele pacientului cu glomerulonefrită.

 alterarea perfuziei tisulare la nivel renal legata de atingerea glomerulilor;

 eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ;
 disconfort legat de lombalgii;
 dispnee din cauza circulației pulmonare inadecvate;
 circulație inadecvata legata de HTA;
 hipertermie din cauza procesului infecțios;
 comunicare ineficace la nivel senzorio-motor legata de hipertensiunea cu valori
maligne;
  potențial de exces de volum lichidian legat de aportul inadecvat de lichide si sodiu;
 deficit de autoîngrijire legat de imobilizarea la pat;
 potențial de complicații legat de: scăderea capacității funcționale a rinichiului;
creșterea tensiunii arteriale.

Obiectivele asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu glomerulonefrită:

 să fie ameliorată perfuzia tisulară;
 să fie reglată eliminarea urinară;
 pacientul să afirme diminuarea disconfortului;
 să fie controlată durerea;
 să fie alimentat corespunzător statusului;
 pacientul să comunice eficient;
 pacientul să fie ferit de complicații.

Intervențiile asistentului medical în îngrijirea pacientului cu glomerulonefrită:

 Se indică repaus absolut la pat şi spitalizare. Repausul la pat este absolut necesar
pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor;
 Se vor evita eforturile fizice, se aplică căldură uscată în regiunea lombară;
 Asistentul medical asigură liniştea, repausul la pat, dieta şi aplicarea tratamentului
prescris de medic. Se îngrijeşte de supravegherea permanentă a pacientului, de
pregătirea şi recoltarea probelor biologice pentru explorări complementare, pentru
diagnostic şi pentru urmărirea evoluţiei;
 Supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului
pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
 Reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
 Efectuarea bilanțului zilnic între lichidele ingerate și cele excretate;
 Regimul absolut în primele 2-5 zile – care obţine rezultate bune privind sindromul
cardiovascular și cel al retenţiei hidrosaline; Trecerea la un regim normal se va face
treptat, lichidele vor fi administrate în cantități treptat crescute funcţie de diureză;
 Dieta se adaptează individualizat. Dieta va fi normocalorică, hiperglucidică,
hipoproteic, normolipidică cu 20-30 g pe zi, desodată şi normovitaminică conform
indicațiilor medicului;
 Se combate infecţia streptococică prin administrarea tratamentului prescris de medic;
  Identificarea agentului infecţios şi testarea sensibilităţii lui la antibiotice şi
chimioterapice;
 Înlăturarea factorilor care favorizează infecţia: prezența la un mare număr de bolnavi
(80% din cazuri) a refluxului vezico-ureteral, hipotonia căilor urinare, ptoza
renală, litiaza urinară, malformaţiile congenitale, constipaţia, colitele, infecţiile de
vecinătate, guta, hipercalcemia.
 Pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
 Educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum tratează,
previne.
 Pacientul va fi ajutat în satisfacerea nevoilor fundamentale
 Furnizarea pacientului a informațiile necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;

Profilaxie
 Tratamentul profilactic constă în tratarea corectă a infecţiilor urinare; tratarea corectă
a amigdalitelor şi faringitelor acute şi controlul săptămânal timp de 3 săptămâni după
trecerea puseului acut, prin examenul clinic al bolnavului.
 Se recomandă tratarea riguroasă a oricăror infecţii cu streptococ b hemolitic care se
pot complica cu glomerulonefrită acută difuză.
 Vor fi îndepărtați factorii care favorizează staza, se va evita frigul şi umezeala, se va
face o igienă locală riguroasă.
 Se va urmări temperatura şi aspectul amigdalelor. Se va măsura periodic tensiunea
arterială. Periodic se va face examenul urinei prin controale frecvente şi prelungite.