Modulul 26: NEFROLOGIE,

UROLOGIE SI NURSING IN AFECTIUNILE RENALE

CURSUL 3 NEFROLOGIE
Afectiuni nefrologice: glomerulonefrita acuta si
cronică, sindromul nefrotic (definitie, etiopatogenie,
simptomatologie, investigatii, principii de tratament).
 Glomerulonefrita acuta

Definitie
• Glomerulonefrita acuta este o afectiune renala
caracterizata prin inflamatia glomerulilor renali,
adesea declansata ca urmare a unui trigger imun.
• Inflamatia si proliferarea locala de tesut glomerular
poate determina leziuni ale membranei bazale
glomerulare, mezangiului si endoteliului capilar renal.
• In cadrul glomerulonefritei acute pacientii acuza
aparitia brusca a unor semne si simptome
precum hematurie, proteinurie, edeme, hipertensiune
 Glomerulonefrita acuta

• Glomerulonefrita poate sa apara in cadrul unor afectiuni renale

sau ca urmare a unor boli sistemice
• Cea mai frecventa cauza de glomerulonefrita, in intreaga lume,
pare a fi nefropatia cu Ig A , numita si boala Berger.
• Glomerulonefrita postinfectioasa, in principal cea
poststreptococica a fost intens studiata, acesta fiind unul din
putinele cazuri in care s-a putut determina cu exactitate
triggerul activarii anormale a sistemului imun. In restul cazurilor
nu s-a putut stabili care este evenimentul patogen care a dus la
formarea complexelor imune. 
• Glomerulonefrita poate sa apara la orice varsta, insa cea
postinfectioasa este mai frecventa la copii.
 Glomerulonefrita acuta

Cauze
• sunt grupate in
–postinfectioase,
–renale
–sistemice.
 Glomerulonefrita acuta

• cauzele postinfectioase: 
– cel mai adesea este vorba de infectii cu specii
de Streptococ (de exemplu Streptococ de grup A, beta-
hemolitic)
– alte bacterii au fost implicate : Stafilococi, Mycobacterii,
Salmonella, Treponema pallidum, actinobacili
– pot sa apara si dupa infectii virale (Cytomegalovirus, virusuri
Coxsakie, virus Epstein Barr, virus hepatitic B)
– pot fi parazitare (cel mai adesea cu Plasmodium malariae,
Plasmodium falciparum, Schistosoma, Toxoplasma)
– pot sa apara dupa abcese viscerale, endocardite, pneumonie
 Glomerulonefrita acuta

• afectiuni renale: 
– boli glomerulare primare
• glomerulonefrita
membranoproliferativa, 
– boala Berger
– glomerulonefrita mezangiala
proliferativa pura
 Glomerulonefrita acuta

• cauzele sistemice: 
– in principal 
• vasculite(granulomatoza Wegener)
• boli de colagen (lupus eritematos sistemic),
• vasculita de hipersensibiltate,
• crioglobulinemia,
• poliarterita nodoasa, 
• purpura Henoch Schonlein
• sindromul Goodpasture
• urmare a unor tratamente sistemice cu peniciline sau
compusi cu aur;
 Glomerulonefrita acuta

• Simptome
• este o afectiune cu debut brusc, uneori in plina stare de
sanatate.
• pacientul tipic pentru o astfel de afectiune este baiat, cu varsta
intre 2 - 14 ani, la care se observa aparitia edemelor periorbitale
si faciale, adesea in contextul unei infectii poststreptococice
• tabloul clinic al glomerulonefritei acute este adesea nespecific
(astenie dureri generalizate, dureri abdominale, alterarea starii
generale, febra, insa poate include si urmatoarele semne si
simptome, mai sugestive pentru o afectiune renala: 
 Glomerulonefrita acuta

– Hematurie:
• hematuria macroscopica apare la peste 30% dintre pacienti,
restul avand hematurie microscopica; 
– Oligurie;
– Edeme periferice, periorbitale (la aproximativ 85%
dintre pacienti, mai ales la copii); 
– Cefalee, care poate sa apara secundar hipertensiunii
– Confuzie, dezorientarea temporo-spatiala: apar ca
urmare a hipertensiunii cu valori maligne; 
– Dispnee apare mai frecvent la adulti ca urmare a
edemului pulmonar; 
 Glomerulonefrita acuta

• Examenul fizic al pacientilor pare uneori normal,

insa in majoritatea cazurilor este dominat de
prezenta edemului, hipertesiunii si oliguriei: 
– edemul este localizat cel mai adesea la nivelul fetei, in
special in regiunea periorbitala;
– Hipertensiunea apare la peste 80% dintre pacienti;
– hematuria este si ea observata;
– eruptii cutanate:
• in cazul nefritei lupice apare in mod clasic rashul malar;
– artrita;
 Glomerulonefrita acuta

• Alte semne care pot fi inregistrate la examenul fizic,

dar care nu sunt foarte specifice si nici foarte frecvente
– faringita
– impetigo, 
– infectii respiratorii acute,
– durere abdominala,
– castig ponderal,
– Paloare cutanata,
– ulcere orale,
• purpura palpabila
 Glomerulonefrita acuta

Investigatii paraclinice : 
•  Hemoleucograma completa: 
– poate evidentia o reducere a hematocritului
•  Electroliti ,uree, creatinina 
– apar modificate ca urmare a compromiterii
functiei renale; 
 Glomerulonefrita acuta

•  Analiza urinii: 
– aspectul urinii este modificat,
– osmolaritatea este mai crescuta (exista mai
multe elemente figurate si proteine),
– sunt prezente proteine, eritrocite si un sediment
urinar alcatuit din fragmente celulare; 
•  Testul la antistreptolizina O:
– titrul este crescut la aproximativ 80% dintre
pacienti;
 Glomerulonefrita acuta

• Determinarea markerilor inflamatiei: 

– adesea acestia sunt crescuti, in special viteza de
sedimentare a hematiilor;
•  Hemoculturi 
– sunt indicate a fi realizate in cazul pacientilor
cu febra stare imunodeprimata, istoric de abuz
de droguri intravenoase.
 Glomerulonefrita acuta

Investigatiile imagistice presupun realizarea: 

• Radiografiilor: 
– sunt necesare in cazul pacientilor cu tuse cronica, cu sau
fara hemoptizie (in vederea stabilirii unei eventuale
congestii pulmonare, sindrom Goodpasture,
granulomatoza Wegener);
• Ecocardiografiilor: 
– pot fi realizate pacientilor cu murmur cardiac anormal sau
cu hemoculturi pozitive, deoarece pot folosi la excluderea
unor valvulopatii, endocardite sau revarsat pericardic;
 Glomerulonefrita acuta

– Ecografiilor renale:
• pot evalua marimea rinichilor si pot
evalua gradul fibrozei
• un rinichi cu dimensiuni mai mici de 9
cm este sugestiv pentru o fibroza
intraparenhimatoasa avansata
• adesea, o astfel de dimensiune semnifica
ireversibilitatea leziunilor;
 Glomerulonefrita acuta

– Tomografiilor computerizate:
• sunt recomandate pacientilor cu status mental alterat,
sau celor cu hipertensiune cu valori foarte mari
(maligne). 
– Biopsia renala
• candidatii potriviti pentru biopsie sunt pacientii cu
istoric familial de afectiuni renale si pacientii cu
simptome atipice, inclusiv proteinurie
masiva, sindrom nefrotic si o crestere foarte rapida a
nivelurilor creatininei.
 Glomerulonefrita acuta

Tratamentul glomerulonefritei
• se face in functie de afectiunea pe fondul careia a
aparut (daca aceasta a fost identificata), schemele
terapeutice incluzand urmatoarele: 
– corectarea anumitor anomalii electrolitice (daca au
aparut), in principal hipocalcemiei hiperkalemiei si
acidozei; 
– pentru glomerulonefrita poststreptococica: se insista
asupra eradicarii infectiei prin tratament antibiotic
• se poate administra penicilina la pacientii care nu au alergie la
aceasta;
 Glomerulonefrita acuta

– pentru pacientii cu sindrom nefritic acut: 

• se va restrictiona aportul de lichide, daca pacientul are
edeme.
• se pot administra diuretice de ansa daca pacientii au
proteinurie;
– pentru encefalopatia hipertensiva: se recomanda
tratamentul in regim de urgenta
• pacientul trebuie adesea intubat pentru a se preveni
dezechilbrarea sa
• tratamentul trebuie apoi orientat in functie de organul
care a fost implicat in mod specific
 Glomerulonefrita acuta

Complicatiile glomerulonefritei acute pot fi

numeroase si includ: 
• - Microhematurie (anomalie prezenta in buletinele
de analize ale urinii) care poate persista chiar si ani
de zile; 
- Progresie a declinului functiei glomerulare; 
- Evolutie spre scleroza;
- Hipoalbuminemie si anasarca (edem generalizat);
- Edem pulmonar. 
 Glomerulonefrita acuta

La pacientii care s-au prezentat inca de la inceput cu

hipertensiune severa, encefalopatie si edem
pulmoanr pot sa apara complicatii sugestive
pentru insuficiente multiple de organ, precum: 
• - Retinopatie hipertensiva;
• - Encefalopatie hipertensiva; 
• - Glomerulonefrita rapid progresiva;
• - Sindrom nefrotic;
• - Insuficienta renala cronica
 Glomerulonefrita cronica

Definitie
• face parte din patologia renala,
• are caracter bilateral
• se instaleaza in urma unei glomerulonefrite
nevindecate dupa o forma acuta
• implica producerea leziunilor glomerulare,
vasculare si tubulare manifestate clinic prin
insuficienta renala progresiva si cu caracter
ireversibil
 Glomerulonefrita cronica

• constituie stadiul final pentru glomerulopatiile

care evolueaza nefavorabil, in care sunt incluse:
– glomerulonefrita rapid progresiva sau cu semilune,
– glomeruloscleroza in focare,
– nefropatia cu imunoglobuline A sau boala Berger, 
– glomerulopatia membranoasa si glomerulonefrita
membrano – proliferative in stadii tardive,
• glomerulonefrita cronica poate determina
aparitia anasarcai manifestata
 Glomerulonefrita cronica

Cauze
• glomerulonefrita cronica poate avea caracter
primitiv, neavand o cauza depistata clinic
• se poate manifesta secundar unor afectiuni precum
– lupusul eritematos diseminat,
– amiloza,
– purpura reumatoida,
– paludismul,
– diabetul
 Glomerulonefrita cronica

• actiunea medicamentelor precum sarurile

biliare sau D – penicilamina
• in conditii normale, glomerulonefrita cronica
reprezinta continuarea glomerulonefritei
acute nevindecate dupa o perioada de sase
pana la opt saptamani
• rinichii afectati de glomerulonefrita cronica
sunt indurati si prezinta o suprafata
neregulata
 Glomerulonefrita cronica

• la examenul microscopic se poate observa ca, in forma

vasculara, leziunile sunt glomerulare la inceput, pentru
ca ulterior sa se produca scleroza glomerulului si
modificari de ordin tubular, vascular si interstitial
• in cadrul formei nefrotice predomina leziunile de
natura degenerativa la nivelul membranei bazalein caz
de glomerulonefrita cronica, majoritatea glomerulilor
se afla in stadii progresive de fibroza sau
hialinosclerozaunii dintre glomeruli pot fi fibrozati total
si nefunctionali.
 Glomerulonefrita cronica

• Simptomatologia
• difera in functie de stadiul evolutiv dupa cum
urmeaza:
– Stadiul compensat sau latent
• este initiat in urma unui episod de glomerulonefrita acuta si
are o durata de 10 pana la 20 de ani
• in acest timp, simptomele manifestate sunt destul de discrete,
constand in 
– Hematurie microscopica,
– alterarea probelor functionale,

• proteinurie usoara
 Glomerulonefrita cronica

– eventual scaderea capacitatii de concentratie

– periodic, se pot manifesta puseuri acute care sunt
precedate de infectii de natura streptococica
– fiecare puseu de acutizare altereaza functia renala
si favorizeaza trecerea in faza decompensata.
– Stadiul decompensat manifest
• survine in urma unei evolutii indelungate
• este caracterizat de
– aparitia semnelor de insuficienta renala in cursul a
cativa ani sau a cateva decenii.
 Glomerulonefrita cronica

• Glomerulonefrita cronica se poate manifesta

din punct de vedere clinic sub doua forme.
– Forma vasculara - hipertensiva
• este cel mai frecvent inregistrata, avand o incidenta de
80 % dintre cazuri
• aceasta forma evolueaza cronic, iar simptomele se
manifesta dupa cateva zeci de ani
• adesea, in aceasta forma lipsesc edemele, insa se
inregistreaza semne de natura urinara discrete precum
hematuria microscopica sau o proteinurie redusa
 Glomerulonefrita cronica

• simptomul dominant al acestei forme este

reprezentat de hipertensiunea arteriala care se
instaleaza treptat, precedand cresterea valorii
azotemiei si interesand atat tensiunea sistolica,
cat si cea diastolica
• initial, valoarea tensiunii arteriale este
oscilanta, ulterior instalandu-se complicatiile
cardio - vasculare precum
– insuficienta cardiaca stanga ori globala
– modificarea structurii fundului de ochi
 Glomerulonefrita cronica

– volumul de urina eliminat este initial normal, insa in timp se

intaleaza poliuria compensatoare asociata cu hipostenurie si
ulterior cu izostenurie
– retentia azotata nu se manifesta o perioada infelungata, insa
ulterior se instaleaza hiperazotemia
– functia renala se denatureaza progresiv simultan cu instalarea
alterarilor anatomopatologice.
– Clearence - ul creatininei scade progresiv, eliminarea de PSP
devine intarziata, iar proba de concentratie evidentiaza
incapacitatea renala de concentrare
– ulterior, insuficienta renala determina instalarea uremiei
terminale
 Glomerulonefrita cronica

– Forma nefrotica
• este inregistrata mai rar, in 20 % dintre cazurile inregistrate
• evolueaza cu rapiditate in timp de doi pana la cinci ani catre
exitus
• forma nefrotica este caracterizata de semnele sindromului
nefrotic impur.
– edemele masive,
– proteinuria severa,
– hipoproteinemia si hiperlipidemia se asociaza cu
hiperazotemie,
– hipertensiune arteriala
– hematurie.
 Glomerulonefrita cronica

• diagnosticul de glomerulonefrita cronica se stabileste

cu usurinta in forme tipice si este formulat pe baza
– semnalelor de afectare renala precum hematuria,
proteinuria, edemele si hipertensiunea arteriala,
– pe baza
• prezentei insuficientei renale,
• a antecedentelor de episoade acute
• evolutiei cronice
• diagnosticul se stabileste cu dificultate in perioada de
latenta, in special atunci cand in antecedentele
pacientului nu apar episoade de nefrita acuta.
 Glomerulonefrita cronica

Tratament
• obiectivele tratamentului consta in
– diminuarea edemelor
– corectarea valorilor hiperlipidemiei si
hipoalbuminemiei care caracterizeaza sindromul
nefrotic,
– scaderea riscului de progresie spre insuficienta
renala cronica si mentinerea unui status
nutritional optim.
 Glomerulonefrita cronica

• Regimul alimentar
– trabuie sa fie echilibrat in asa fel incat sa asigure
suficienta energie si suficiente proteine pentru
mentinerea unui bilant azotat pozitiv cu scopul
cresterii concentratiei plasmatice de albumine si
remiterea edemelor
• cresterea concentratiei plasmatice de albumine si
bilantul azotat pozitiv nu sunt usor de realizat
deoarece cresterea aportului de proteine determina
cresterea pierderilor prin secretia urinara
 Glomerulonefrita cronica

• Edemele
– indica supraincarcarea organica cu sodiu
– din cauza scaderii presiunii oncotice, consecinta
hipoalbuminemiei, fluxul sanguin poate scadea
– incercarea de a limita mai mult aportul de sodiu, la fel ca si
incercarea de eliminare a unui volum mare de sodiu prin
administrarea de diuretice poate determina hipertensiunea
marcata, deteriorarea functiei renale si exacerbarea starii
procoagulante
– drept urmare, controlarea edemelor nu trebuie sa fie
completa si trebuie sa presupuna doar restrictia modesta a
sodiului la aproximativ 3 grame zilnic
 Glomerulonefrita cronica

• o consecinta importanta a colesterolemiei in cadrul acestei

afectiuni este reprezentata de inducerea patologiilor
cardiovasculare
– majoritatea pacientilor tineri afectati de recurente frecvente si de
sindrom nefrotic rezistent sunt expusi unui risc sporit pentru
instalarea aterosclerozei premature
– recomandarile unei diete hipolipidice asociata cu administrarea de
agenti hipolipidemianti ce pot scadea nivelul colesterolului total, LDL
- colesterolului si a trigliceridelor pacientilor afectati de sindrom
nefrotic
– specialistii recomanda includerea in alimentatie o zi pe saptamana a
cruditatilor, pacientii consumand doar fructe si legume si pastrand
repausul la pat.
 Glomerulonefrita cronica

• medicamentele cel mai frecvent administrate in caz de

glomerulonefrita cronica sunt
– corticosteroizii administrati singuri sau asociati cu medicatia
imunosupresoare
– tratamentul simptomatic este adesea necesar si implica respectarea
unui regim alimentar cu un continut scazut sau nul de sare,
– tratarea hipertensiunii arteriale si ingrijirea pacientilor intr-un mediu
special destinat persoanelor afectate de insuficienta renala cronica
• in stadii foarte avansate, glomerulonefrita cronica necesita
instituirea dializei si eventual supunerea pacientilor
transplantului renal
 Sindromul nefrotic

Definitie
• sindromul nefrotic este o boala renala ce apare în cursul evolutiei
diverselor leziuni morfologice din cadrul unor nefropatii
glomerulare primitive sau secundare, fiind definit prin:
– proteinurie mai mare de 3,5 g/24 de ore/ 1,73 m² suprafata corporala,
– proteine serice totale mai mici de 6 g/dl,
– albumina serica mai mica de 3 g/dl,
– alfa 2 globuline mai mari de 12%,
– lipemie mai mare de 1000 mg/dl,
– colesterol seric total mai mare de 300 mg/dl,
– edeme.
 Sindromul nefrotic

Formele clinice ale sindromului nefrotic sunt:

• sindrom nefrotic pur
• sindrom nefrotic impur
– este caracterizat prin sindrom nefrotic pur asociat cu
unul sau mai multe din urmatoarele elemente:
• hematurie,
• hipertensiune arteriala,
• insuficienta renala organica.
• sindromul nefrotic afecteaza rinichiul si poate
cauza insuficienta renala cronica.
 Sindromul nefrotic

• Etiologie
• Sindromul nefrotic primitiv 
• este cauzat de prezenta unor nefropatii glomerulare
primitive
• este determinat de distrugerea vaselor fine (mici) de la
nivelul rinichilor, vase care filtreaza produsii de
metabolism (reziduurile) si apa in exces din sange
• boli si situatii (circumstante) care pot determina sindrom
nefrotic:
– diabetul zaharat si lupusul eritematos sistemic;
• diabetul este principala cauza de sindrom nefrotic la adulti
 Sindromul nefrotic

– boli infectioase ca HIV, hepatita B, hepatita C, sifilisul, malaria

sau tuberculoza
– neoplasme diverse, ca cel de san, cancerul pulmonar si
limfomul Hodgkin
– medicamente ca antiinflamatoarele nesteroidiene si
penicilamine
– medicamente nelegale (stupefiante), ca heroina
– stari ca preeclampsia,
– rejectia cronica de grefa care urmeaza unui transplant de organ
si reactiile alergice care apar secundar intepaturilor de albino
– factori necunoscuti (idiopatici).
 Sindromul nefrotic

Sindromul nefrotic secundar are cauze multiple:

• medicamentoase: penicilina, probenecid, bismut, captopril
• substante toxice: mercur, aur, argint, insecticide
• alergeni: venin de sarpe, intepatura de albine, polenuri,
toxine (difterie, tuse convulsiva, tetanos)
• infectii bacteriene: glomerulonefrita acuta
poststreptococica, endocardita infectioasa,sifilis,
tuberculoza
• infectii virale: hepatita B, mononucleoza infectioasa,
herpes zoster, virus citomegalic
 Sindromul nefrotic

• infectii cu protozoare ca toxoplasmoza, malaria sau

helminti: schistosomiaza, tripanosomiaza
• neoplazii: tumori solide (colon, plamân, stomac, sân,
rinichi, tiroida, ovar, piele)
• leucemii si limfoam
• boli de sistem: lupus eritematos sistemic, artrita
reumatoida, colita ulceroasa
• boli metabolice: diabet zaharat, hipertiroidism
• alte cauze: sarcina (preeclampsia), sferocitoza, boli
cardiace congenitale, insuficienta cardiac
 Sindromul nefrotic

Simptome
• multi dintre pacientii cu sindrom nefrotic nu prezinta
simptome semnificative
• edeme,
• urina spumoasa,
• simptome digestive (greturi, varsaturi, diaree,dureri
abdominale),
• simptome ale complicatiilor
• tumefierea tesuturilor din jurul ochilor (edem periorbital) sau
de la nivelul labei piciorului sau gleznelor (edem periferic);
 Sindromul nefrotic

• dificultati de respiratie determinate de acumularea

lichidelor in plamani (edem pulmonar)
• pacientii peste 65 ani pot fi diagnosticati gresit
cu insuficienta cardiaca
• copiii sunt etichetati ca avand alergie
• uscarea pielii
• umflarea scrotului (edem scrotal), care poate
determina rasucirea funiculului spermatic
(torsiune testiculara).
 Sindromul nefrotic

• Sindromul nefrotic poate determina modificari la

nivelul testelor urinare si sanguine, ca:
• scaderea proteinelor (albuminelor) sanguine
• cresterea nivelelor serice de colesterol si triglyceride
• scaderea nivelului fierului (sideremia) si vitaminei
D din sange
• aparitia de proteine in urina (proteinurie).
• In cazul sindromului nefrotic secundar pot apare
simptome ale bolii de baza.
 Sindromul nefrotic

Examenul clinic releva:

• edeme periferice,
• tegumente uscate, palide, unghii
friabile,
• par fragil,
• posibil hipertensiune arteriala
 Sindromul nefrotic

Probele de laborator necesare sunt:

• examenul sumar de urina,
• proteine serice,
• electroforeza proteinelor serice,
• colesterol,
• trigliceride,
 Sindromul nefrotic

• creatinina serica,
• uree,
• acid uric,
• VSH,
• fibrinogen,
• CRP,
• hemoleucograma
 Sindromul nefrotic

In plus se va efectua:
• ecografie renala
• ecografie doppler renala
• punctie-biopsie renala cu examen
anatomopatologic (in cazul
pacientilor adulti cu sindrom
nefrotic primitive)
 Sindromul nefrotic

Alte teste care pun diagnosticul de sindrom nefrotic

includ:
• recoltarea urinii in decurs de 24 ore:
– este folosita pentru determinarea  proteineloreliminate in
urina pe 24 ore;
– diagnosticul de sindrom nefrotic este pus atunci cand exista
cel putin 3,5 g de proteine in urina pe 24 ore
• determinarea albuminei in urina:
– nivelurile scazute de albumina in sange pot determina
acumularea lichidelor la nivelul gleznelor, plamanilor sau
abdomenului
 Sindromul nefrotic

• clearance-ul creatinei  si creatininei:

– valorile acestor parametri dau informatii despre functia de
filtrare renala
• biochimie sanguina pentru determinarea proteinelor,
colesterolului si glucozei sanguine.
Inainte de inceperea tratamentului pentru sindromul
nefrotic, pot fi utile alte teste, ca:
• determinarea anticorpilor antivaricela
• determinarea densitatii osoase (osteo-
densitometrie).
 Sindromul nefrotic

In cazul pacientilor adulti sunt necesare alte teste suplimentare, ca:

• electroforeza proteinelor serice
• anticorpii antinucleari
• anticorpii specifici lupusului eritematos (anti AND dublu catenar, anti
Sm)
• fractiunile complementului C3si C4(care se gasesc in mod normal in
sange, dar isi modifica valoarea in anumite boli de sistem)
• teste pentru depistarea hepatitei B sau C.
Cu exceptia sindromului nefrotic secundar diabetului, in celelalte
situatii se recomanda efectuarea unei biopsii renale in vederea
stabilirii cauzei.
De obicei copiii nu necesita efectuarea unei biopsii.
 Sindromul nefrotic

Diagnostic
• se face pe baza simptomatologiei, a
examenului clinic si a investigatiilor
paraclinice:
– proteinurie peste 3,5 g/24 de ore/ 1,73 m²
suprafata corporala
– edeme
– hipoproteinemie
• dislipidemie
 Sindromul nefrotic

Evolutia si prognosticul sindromului nefrotic

• sunt dependente de cauza afectiunii
• sindromul nefrotic poate evolua spre
– remisiune completa si vindecare
• se considera vindecare totala in cazul lipsei simptomelor
sau in absenta necesitatii efectuarii unui tratament pentru
cel putin 2 ani.
– remisiune incompleta cu recaderi
– cronicizare cu evolutie spre insuficienta renala
cronica.
 Sindromul nefrotic

Tratamentul sindromului nefrotic

• depinde de varsta si de cauza bolii pacientului
• tratamentul medicamentos, modificari de alimentatie si tratarea
altor boli asociate, ca diabetul sau hipertensiunea, sunt toate
posibile tratamente ale sindromului nefrotic
• aceste tratamente pot stopa, incetini sau preveni degradarea
ulterioara renala
• majoritatea copiilor care au sindrom nefrotic, raspund bine la
tratament si au prognostic bun
• copiii peste 12 ani sau adultii care asociaza diabet sau
hipertensiune, nu raspund la fel de bine la tratament ca si copiii
sub 12 ani.
 Sindromul nefrotic

Tratamentul initial al sindromului nefrotic cuprinde:

• corticoterapie:
– cu prednison sau prednisolon,
– este folosita pentru reducerea inflamatiei
• diuretice ca
– bumetanid sau furosemid,
– sunt administrate pentru reducerea acumularii de fluide la
nivelul tesuturilor (edeme) si pentru reducerea sodiului,
potasiului si apei in exces;
– eliminarea lichidelor trebuie sa se faca progresiv, pentru
evitarea afectarii suplimentare renale si a hipotensiunii
 Sindromul nefrotic

• inhibitorii enzimei de conversie a

angiotensinei (IEC) si blocanti de receptori
ai angiotensinei II:
– sunt medicamente care
• scad eliminarea de proteine in urina,
• sunt si antihipertensive
• ncetinesc rata de progresie a bolii
renale
 Sindromul nefrotic

• in cazuri rare, se poate administra

– albumina intravenos;
• aceasta ajuta la mobilizarea fluidelor
acumulate in exces la nivelul tesuturilor
(scaderea edemelor).
• primele tratamente pot dura de la 6 la 15
saptamani, si in general sunt mai prelungite
in cazul adultilor.
 Sindromul nefrotic

Tratamentul de intretinere pentru sindromul

nefrotic si complicatiile sale, cuprinde:
• prednison zilnic sau odata la doua zile, daca
simptomatologia reapare
• masuri pentru scaderea tensiunii arteriale
crescute, ca antihipertensive, o alimentatie
sanatoasa si exercitii fizice;
– hipertensiunea arteriala netratata creste riscul
de accident vascular cerebral sau de infarct miocardic
 Sindromul nefrotic

• modificari ale alimentatiei in vederea:

– inlocuirii elementelor nutritive pierdute prin urina,
– reducerii acumularii de fluide la nivelul tesuturilor
– prevenirii aparitiei complicatiilor;
• se recomanda o dieta saraca in proteine, sodiu si grasimi,
dar bogata in carbohidrati; cantitatea de proteine
permisa depinde de gradul afectarii renale
• anticoagulante ca warfarina sau heparina, in
vederea prevenirii formarii cheagurilor sanguine
 Sindromul nefrotic

• tratamentul precoce al infectiilor cu antibiotic

• vaccinuri:
– antipneumococic, ca Pneumovax, pentru
prevenirea infectiilor;
– vaccin antivaricela
– vaccinare anuala antigripala;
• vaccinarea nu este recomandata decat in cazul
raspunsului sindromului nefrotic la tratamentul cu
corticosteroizi.
 Sindromul nefrotic

Tratamentul de intretinere
• poate fi continuat luni sau ani, in functie de severitatea
simptomelor prezente sau de revenirea simptomelor
• scaderea progresiei bolii renale determinate de
sindromul nefrotic, se poate face prin:
– mentinerea tensiunii arteriale la valori mai mici sau egale cu
125/75 mmHg prin medicatie antihipertensiva, dieta si
exercitii fizice
– mentinerea stricta la normal a valorilor glicemiei, in cazul
pacientilor care asociaza diabet zaharat si mentinerea la
valori normale a colesterolului si trigliceridelor sanguine
 Sindromul nefrotic

Alte masuri:
• se interzice fumatul sau alte produse pe baza de tabac
• evitarea medicamentelor care dau afectare renala
• evitarea testelor radiologice care folosesc substante de
contrast
• prevenirea bolii arterelor coronare
• modificarea stilului de viata
– adoptarea unei diete sarace in grasimi,
– intreruperea fumatului
– efectuarea regulata de exercitii fizice
 Sindromul nefrotic

In unele cazuri sindromul nefrotic nu raspunde

la tratament
• in acest caz poate aparea insuficienta renala
cronica
• alternativele terapeutice recomandate pot fi:
– hemodializa
– dializa peritoneala
– transplantul renal.