Infecția nosocomială (IN) este infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat și

private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic și/sau
microbiologic și pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul
spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită
îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activității sale și este legată prin
incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele
bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Definiția infecției nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de
laborator, precum și pe alte tipuri de teste de diagnostic. Fiecare caz de infecție nosocomială
trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în
unități sanitare și că nu era în incubație sau în faza de debut/evoluție clinică în momentul
internării/actului medical/manevrei medicale. Sunt considerate nosocomiale infecţiile apărute
la cel puţin 48 de ore de la data internării .
Cu toate progresele făcute în chirurgia modernă, infecţiile nosocomiale postoperatorii
continuă să ocupe un loc central între complicaţiile care apar după intervenţiile chirurgicale
oncologice, conducând la creşterea substanţială a morbidităţii şi, probabil, a mortalităţii la
pacienţii operaţi, precum şi a costurilor totale de spitalizare.
Toţi pacienţii spitalizaţi sunt expuşi riscului de a dezvolta o infecţie nosocomială,
totuşi, persoanele cu afecțiuni maligne sau care primesc tratament imunosupresor
(chimioterapie, corticoterapie, radioterapie) sunt mai vulnerabile.
Surse de infectie
 Persoanele
 Bacteriile trăiesc în organismul uman fără a crea probleme. Orice dezechilibru al florei
normale a organismului provocat prin boală sau prin intervenţia medicală poate duce
la apariţia infecţiilor.
 Personalul medical, apartinãtorii si vizitatorii cu infecţii acute sau purtători sănătoşi de
germeni pot contribui la apariţia infecţiilor nosocomiale.
 Obiectele şi suprafeţele pot fi contaminate prin contactul cu mâinile sau cu fluidele
biologice (sânge, secreţii bronşice, secreţii digestive, urină, etc).
 Mediul înconjurãtor
 Apa, aerul, alimentele, plantele, materialele medicale, medicamentele contaminate pot
provoca infecţii în special la organismele cu sistemul imunitar slăbit.
INFECTIILE DOBANDITE IN SECTIILE DE CHIRUGIE
Definitiile de caz utilizate pentru infectiile de situs chirugical
Infectie plaga superficiala Infectie care apare in decurs de 30 de zile dupa interventia
chirurgicala SI care se limiteaza numai la piele si tesutul subcutan SAU cel putin una din
urmatoarele caracteristici:
1.drenaj purulent cu sau fara confirmare etiologica de laborator din incizia superficiala
2.izolarea unui microorganism dintr-o cultura din fluid/tesut recoltate aseptic dintr-o incizie
superficiala
3. Cel putin unul din urmatoarele semne sau simptome: durere sau tensiune, edem localizat,
roseata sau caldura Si deschiderea deliberata a plagii de catre chirurg in cazul in care culturile
sunt negative
4. diagnostic de infectie superficiala de plaga pus de chirurg sau medicul curant
Infectie plaga profunda
Infectie care apare in decurs de 30 de zile de la operatie in cazul in care nu este lasat nici un
dispozitiv/dren la nivelulul inciziei operator sau in decurs de un an in cazul in care
dispozitivul este lasat la acel nivel SI infectia pare a fi corelata cu operatia SI infectia
cuprinde tesuturile moi profunde( fascia, muschi) ale inciziei SI cel putin una din urmatoarele:
1.drenaj purulent cu origine in incizia adanca dar nu din organ/spatiu component al situsului
chirurgical
2. dehiscenta spontana sau deschiderea deliberata de catre chirurg a plagii operatorii cand
pacientul prezinta urmatoarele semne si simptome:febra(>38*C), durere localizata sau
tensiune in cazul in care culturile sunt negative
3. un abces sau alte evidente de infectie care implica incizia adanca si care sunt gasite la
examinarea directa, in timpul reinterventiei sau la examenul histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului curant
Infectie de organ/cavitate
Infectie care apare in decurs de 30 de zile de la operatie in cazul in care nu exista nici un
dispozitiv/dren lasat in situsul chirurgical sau in decurs de un an in cazul in care acesta este
lasat in situsul chirurgical SI infectia poate fi corelata cu operatia SI infectia cuprinde oricare
parte anatomica (ex.organ si spatiu) altele decat incizia initiala SI cel putin una din
urmatoarele: 1.puroi obtinut dintr-un dren situat intr-o rana prin intepare a organului/spatiului
2. izolarea unui microorganism dintr-o cultura din organ/cavitate recoltate aseptic
3. un abces sau alte evidente de infectie care implica organul/cavitatea adanca si care sunt
gasite la examinarea directa, in timpul reinterventiei sau la examenul histopatologic sau
radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului curant

În literatura de specialitate infecţia chirurgicală poate fi întâlnită sub diferiţi termeni: „infecţia
postchirurgicală”, „infecţia chirurgicală de plagă”, „infecţia septico-purulentă”, „infecţia
supurativă”. În Occident pentru desemnarea infecţiei chirurgicale mai frecvent se utilizează
termenul „infecţia în regiunea intervenţiei chirurgicale”.

PLĂGI CHIRURGICALE
Se consideră infectie nosocomiala infecția care apare in decurs de 30 de zile dupa interventia
chirurgicala. Profilaxia infecţiilor nozocomiale ale plăgilor chirurgicale revine în principal
chirurgului. Tehnica chirurgicală aseptică şi profilaxia antibiotică sunt elementele cheie de
prevenire a infecţiilor plăgilor operatorii.
Definiţie: Infecţia constituită a plăgii chirurgicale este caracterizată de eliminarea de puroi din
plagă. In aceeaşi categorie se înscriu însă şi plăgile la care chirurgul consideră necesară
redeschiderea plăgii din cauza suspiciunii de infecţie.
Plaga posibil infectată este acea plagă operatorie care prezintă semne celsiene şi care prezintă
o secreţie seroasă. Adeseori acest tip de plăgi necesită tratament antibiotic înainte de
confirmarea microbiologică a prezenţei unui anumit germen şi antibiograma aferentă.
Profilaxia inoculării de microorganisme în timpul actului chirurgical cuprinde:
1. .Dezinfecţia şi pregătirea câmpului preoperator
Scopul: reducerea încărcăturii bacteriene endogene care poate contribui la contaminarea
plăgii.
- bărbieritul zonei se face imediat preoperator. Leziunile cutanate şi inflamaţia rezultată în
urma depilării în seara dinaintea operaţiei constituie factori predispozanţia ai infecţiei.
- nu este necesară baia cu antispetice decât în cazul bolnavilor cu leziuni cutanate infectate cu
germeni rezistenţi (ex. stafilococul aureu meticilino-rezistent). În acest caz soluţia
dezinfectantă recomandată este clorhexidina.
- dezinfecţia pielii cu Povidone-iodine 10% (Betadină).
2. Reducerea aero florei
- echipament de protecţie, masca acoperă nasul;
- curăţirea şi sterilizarea sălilor de operaţie;
- reducerea circulaţiei persoanelor;
- asigurarea unui curent de aer filtrat.
3. Spălatul mâinilor chirurgului 2 minute cu soluţie dezinfectantă, portul mănuşilor de
cauciuc.
4. Antibioterapia profilactică
Scopul acesteia constă în reducerea numărului de microorganisme cu cel mai probabil
potenţial de contaminare pentru intervenţia respectivă, până la un nivel la care mecanismele
biologice ale pacientului devin efective.
Numarul cazurilor de infectii dobandite in spital poate sa creasca atunci cand exista situatii
cand antibioticele sunt folosite in exces ori sunt folosite in mod necorespunzator. Din acest
motiv, unele bacterii ajung sa fie rezistente la mai multe tipuri de antibiotice.

Antibioterapia profilactică nu are ca scop sterilizarea mediului plăgii de toate

microorganismele potenţial contaminante. Profilaxia antibiotică este justificată numai în cazul
în care riscul de infecţie la plagă este semnificativ sau în care consecinţele unei eventuale
infecţii sunt grave.

REGULI de bază în aplicarea Precauțiunilor Universale:

1. Consideră toți pacienții potențial infectați;
2. Consideră că sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate cu HIV,
HBV, HCV.
3. Consideră că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
CONTACTUL tegumentelor și mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA
RISC:
- sânge;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial,
lichid cefalo-rahidian;
- sperma, secreții vaginale;
- țesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge;

Cateterizarea venoasă este cea mai frecventă manoperă medicală efectuată la

bolnavii din secţia ATI şi chirurgie oncologică. Riscul de infecţie la locul de cateterizare
este dependent de mai mulţi factori: aplicarea aseptică, terenul bolnavului, modul şi
durata de menţinere a cateterului.
Profilaxia flebitelor asociate cu catetere periferice
1. Tehnica aseptică de inserţie:
- Personalul va purta mănuşi de protecţie sterile, de unică folosinţă
- Locul unde urmează să fie inserat cateterul va fi dezinfectat cu Betadină timp de 1
minut(efectul preparatului de iodină este dependent de timpul de aplicare), după care se va
spăla cu alcool sau ser fiziologic steril.
- Cateterul se fixează strâns cu bandă adezivă, pe locul de puncţie se aplică un ungvent cu
antibiotic, apoi un pansament steril.
2. .Menţinerea
- Cateterul se pansează zilnic, după acelaşi protocol.
- Cateterul venos periferic se menţine de regulă 48 de ore. Pe banda cu care este menţinut în
poziţie se notează data inserţiei şi data pansamentului.
- În cazul în care este necesară menţinerea lui mai îndelungată, se verifică zilnic starea locului
de inserţie şi se evaluează simptomatologia locală a bolnavului (durere, jenă, etc).
3. Flebitele asociate cateterelor venoase periferice sunt mai puţin frecvente în cazul utilizării
fluturaşilor (ace de puncţie epicraniană), dar şi aceştia trebuie întreţinuţi conform aceluiaşi
protocol şi menţinuţi în mod normal numai 48 de ore.

Instruirea şi respectarea “precauţiilor universale” constitue în prezent singura măsură de a

reduce riscul profesional de infectare.
Conceptul universal de precauţiuni presupune că toţi pacienţii pot fi infectaţi cu viruşi şi
accentuiază importanţa aplicării precauţiilor corespunzătoare tuturor pacienţilor şi a
fluidurilor
corpului lor, indiferent de diagnostic. Precauţii universale se aplică de asemenea în
procedurile de inactivare a obiectelor contaminate cu sânge sau fluide biologice. Precauţiile
universale includ tehnica generalâ de barieră şi anumite proceduri de dezinfectare a
instrumentelor tăioase. Tehnica de barieră trebue folosită în timpul contactului cu membranele
mucoase, plăgi şi utilaj medical folosit permanent (folosind îmbrăcăminte protectivă, cum ar
fi mănuşile) sau schimbătoare (folosind echipament sterilizat dirijat automat).
Acestea trebue urmate la îngrijirea oricărui pacient, cerând întregului personal sanitar să
considere că sunt potenţial infectaţi indiferent de afecţiunea pentru care se adresează
serviciilor de asistenţă medicală de orice profil. De aceia se impune folosirea mijloacelor şi
echipamentului de protecţie pentru prevenirea expunerii pelii şi mucoaselor la sânge sau alte
produse biologice, inclusiv pentru prevenirea transmiterii parenterale de la absolut toţi
pacienţii. Precauţiile universale pun un accent deosebit şi pe controlul infecţiei şi insistă
asupra grjii utilizării instrumentarului tăios sau care poate leza tegumentele şi char
echipamentul de protecţie.
În general, tipul de protecţie ales de personalul sanitar trebue să fie în funcţie de:
- posibilitatea expunerii faţă de sânge sau de alte produse biologice;
- tipul de fluide organice contactate;
- cantitatea de sânge sau alte produse biologice cu care se presupune că s-ar putea să se intre
în contact.
Specificări
- Tot personalul sanitar va folosi de rutină mijloacele adecvate de protecţie pentru protejarea
pielii şi mucoaselor faţă de sânge sau alte produse biologice, indiferent de pacient.
Mănuşile sunt obligatorii pentru evitarea contactului cu sângele şi cu alte produse biologice,
cu mucoasele sau pielea cu leziuni. De asemenea şi pentru puncţii venoase sau cateterisme.
Mănuşile se vor schimba după contactul cu fiecare pacient.
Măştile de protecţie a ochilor şi a feţei se impun ori de cîte ori se presupune posibilitatea
stropirii cu sânge sau cu alte produse biologice, protejând astfel mucoasele bucală, nazală şi
conjunctivală.
Halatele şi şorţurile se folosesc în cursul procedurilor ce pot produce stropiri cu sânge sau cu
alte produse biologice.
Mâinele şi alte suprafeţe descoperite ale pielei se spală imediat şi intens cu apă şi săpun dacă
au fost stropite cu sânge sau cu alte produse biologice. Mâinele se spală imediat şi după
scoaterea sau la schimbarea mănuşilor.
Tot personalul sanitar trbue să prevină lezările prin ace, bisturie sau alte instrumente care pot
produce o cât de mică leziune.
Seringele şi instrumentarul de unică utilizare trebuie folosite o singură dată, după care se
aruncă
în containere speciale, care trebue să existe în toate cabinetele medicale, sălile de tratamente,
sălile de operaţie, sălile de pansamente, etc. Nu se pune teaca la acul folosit pentru că această
manevră poate provoca accidente infectante.
APLICAREA PRECAUȚIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA UTILIZAREA
ECHIPAMENTULUI DE PROTECȚIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;

ECHIPAMENT DE PROTECȚIE reprezintă bariera între lucrător și sursa de infecție, utilizată

în timpul activităților care presupun risc de infecție si consta în
1. MĂNUȘI care TREBUIE UTILIZATE în următoarele situații:
- anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide
biologice cu urme vizibile de sânge, țesuturi umane;
- abord venos sau arterial;
- recoltare de LCR;
- contact cu pacienți care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni
cutanate;
- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curățirii,
decontaminării.
MOD DE FOLOSIRE:
- schimbare după fiecare pacient;
- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuși, după care acestea se îndepărtează,
prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare și apoi
prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoțând-o cu grijă și aruncând-o în același
container aflat Ia îndemână;
- după îndepărtarea mănușilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănușile
nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activității încheiate; mănușile de unică
utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăță, dezinfectează;
- mănușile de uz general se pot decontamina și reutiliza, dacă nu prezintă semne de
deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)
2. HALATE OBIȘNUITE
- în timpul tuturor activităților din cadrul sectiei chirurgie oncologică.
3. ȘORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se
anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potențial contaminate,
protejând tegumentele personalului medical.
4. MASCA

SPĂLAREA ŞI DEZINFECŢIA MÂINILOR și a altor părți ale tegumentelor este cel mai
important și uneori singurul mod de prevenire a contaminării și diseminării agenților
microbieni. De asemenea, ștergerea, uscarea este obligatorie. Se utilizează antisepticele
aprobate de Ministerul S. Antisepticele se aplică numai după spălarea mâinilor prin turnare,
într-o cantitate suficientă pentru a umecta tegumentele, timpul decontact fiind până la uscarea
mâinilor. Mâinile nu se şterg după aplicare de antiseptice .
▪ CÂNDș
- la intrarea în serviciu și la părăsirea locului de muncă;
- la intrarea și la ieșirea din salonul de bolnavi;
- înainte și după examinarea fiecărui bolnav; atenție bolnavii cu mare receptivitate;
- înainte și după aplicarea unui tratament;
- înainte și după efectuarea de investigații și proceduri invazive;
- după scoaterea mănușilor de protecție;
- după scoaterea măștii folosită la locul de muncă;
- înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor administrate per os;
- după folosirea batistei;
- după folosirea toaletei;
- după trecerea mâinii prin păr;
- după activități administrative, gospodărești.

Pentru a evita infecțiile nosocomiale este foarte importanta și respectarea

- CIRCULAŢIA PERSONALULUI ÎN SPITAL
- Curăţenia generală şi dezinfecţia ciclică a saloanelor :
- Curăţenia şi dezinfecţia blocurilor operatorii
-SĂLILE DE OPERAŢIE SE CURĂŢĂ ŞI SE DEZINFECTEAZĂ DUPĂ FIECARE
OPERAŢIE.
Echipamentele şi obiectele din mediul spitalicesc, pot servi ca factori de transmitere a
agenţilor
patogeni din mediul de spital la pacienţi şi alte persoane, favorizând apariţia infecţiilor
nosocomiale de aceea dezinfectia si sterilizarea sunt extrem de importante.
Procesarea corectă a instrumentarului şi echipamentelor medicale înainte sau după utilizare,
are
o deosebită importanţă în prevenirea infecţiilor nosocomiale. Alegerea metodei de dezinfecţie
şi/sau sterilizare trebuie să ţină cont de categoria instrumentarului şi de modul în care acesta
este folosit în asistenţa pacienţilor. Sterilizarea reprezinta distrugerea/îndepartarea tuturor
microorganismelor din interiorul si de pe suprafata obiectelor, inclusiv a sporilor
Dezinfecţia este procesul prin care sunt înlăturate, sau distruse, microorganismele patogene de
pe obiectele din mediul extern, cu excepţia sporilor bacterieni. În orice activitate de
dezinfecţie trebuie să se aplice măsurile de protecţie a muncii pentru a preveni accidentele şi
intoxicaţiile.

Analiza infecţiilor nosocomiale ca indicator de calitate se răsfrânge asupra tuturor etapelor de

îngrijire ale pacientului şi a întregului sistem de organizare al secţiei de chirurgie oncologică.
Astfel, cuprinde locaţia în sine a spitalului cu gradul de curăţenie şi de organizare a
circuitelor, tipul de urmărire epidemiologică, îngrijirea postoperatorie atât medicală cât şi de
nursing cu răsfrângere directă asupra gradului de satisfacţie al pacientului şi asupra costurilor
finale ale fiecărui caz în parte.
Stabilirea iniţial al unui protocol de depistare a infecţiilor nosocomiale cu determinarea
germenilor prevalenţi la nivelul secţiei de chirurgie impune o antibioprofilaxie adoptată atât
germenilor existenţi cât şi patologiei secţiei iar tratamentul până la obţinerea antibiogramelor
este ţintit. În ceea ce priveşte prevenirea infecţiilor nosocomiale metodele de dezinfecţie,
dezinsecţie, de stabilire a circuitelor , de control a măsurilor de nursing sunt cele care scad
numărul acestora şi în acelaşi timp sunt verificate de scăderea incidenţei lor.

Atribuțiile asistentei/sorei medicale responsabile de un salon:

- implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea controlului infecțiilor;

- se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplicarea

practicilor adecvate pe toată durata internării pacienților;

- menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon;
- monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini și utilizarea izolării;

- informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariția semnelor de infecție la

unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa;

- inițiază izolarea pacientului și comandă obținerea specimenelor de la toți pacienții care

prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil;

- limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului,

alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;

- menține o rezervă asigurată și adecvată de materiale pentru salonul respectiv, medicamente

și alte materiale necesare îngrijirii pacientului;

- identifică infecțiile nosocomiale;

- investighează tipul de infecție și agentul patogen, împreună cu medicul curant;

- participă la pregătirea personalului;

- participă la investigarea epidemiilor;

- asigură comunicarea cu instituțiile de sănătate publică și cu alte autorități, unde este cazul.

Curăţenia generală şi dezinfecţia ciclică a saloanelor :

Curăţenia şi dezinfecţia blocurilor operatorii
SĂLILE DE OPERAŢIE SE CURĂŢĂ ŞI SE DEZINFECTEAZĂ DUPĂ FIECARE
OPERAŢIE.