Glomerulonefrita

Glomerulonefrita este o boală a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației

glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de filtrarea sangelui. Boala apare
de sine stătător sau ca o consecință unor afecțiuni precum lupus sau diabet. Pe
termen lung și lăsată netratată, glomerulonefrita poate duce la deteriorarea
rinichilor.

Tipuri de glomerulonefrită
Există două categorii mari de glomerulonefrită, acută și cronică. Forma acută
debutează brusc și are manifestări clinice intense; poate apărea după o infecție la
gât sau de piele și uneori se vindecă de la sine. Alteori, boala afectează rinichii și
poate evolua în insuficiență renală în lipsa tratamentului.
Glomerulonefrita cronică, pe de altă parte, are o evoluție de lungă durată, uneori
chiar în lipsa simptomelor. În multe cazuri, duce la insuficiență renală.
Cauze
Cauzele glomerulonefritei variază în funcție de tipul bolii.
Astfel, glomerulonefrita cronică se dezvoltă în timp, boala putând fi depistată
după un număr de ani în care simptomele au fost absente. Varianta cronică a bolii
nu are o cauză certă. Există, de asemenea, situația apariției bolii de tip familial,
situație în care boala apare la bărbați tineri și se asociază cu probleme de vedere
sau auz. Alte posibile cauze includ:
 existența unor boli ale sistemului imunitar

 cancerul

 expunerea la solvenți hidrocarbonați

Prezența unei forme acute de glomerulonefrită poate crește riscul de

glomerulonefrită cronică.

Prin comparație, glomerulonefrita acută, poate sa aiba una din următoarele cauze:
 Infecție cu streptococi sau stafilococi - glomerulonefrita acută poate apărea
la circa 1-2 săptămâni de la vindecarea unei infecții de acest fel sau, în
cazuri rare, în urma unei infecții a pielii de tip impetigo. Pentru a o elimina,
organismul produce mai mulți anticorpi a căror acțiune poate cauza
inflamarea glomerulilor. Copiii sunt mai predispuși la infecții
streptococice decât adulții, însă se recuperează mult mai repede;
 Endocardită infecțioasă - apare ca urmare a răspândirii unei bacterii în
sistemul circulator și „depunerea” sa în zona inimii, ducând, astfel, la o
infecție a valvelor inimii. Prezența endocarditei infecțioase crește riscul de
glomerulonefrită acută, însă nu se știe încă de ce se întâmplă acest lucru;
  Infecție virală (cu virusuri) - virusul HIV, infecția cu virusul hepatitei B sau
C pot declanșa glomerulonefrita acută;
 Boli ale sistemului imunitar - afecțiuni precum lupus, sindromul
Goodpasture și nefropatia cu IgA pot crește riscul de apariție a
glomerulonefritei;
 Afecțiuni care irită glomerulii - în această categorie intră hipertensiunea
arterială, nefropatia diabetică, glomeruloscleroza focală și segmentară;
 Excesul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum
ibuprofen, aspirină sau naproxen. Este bine să eviți excesul și să prelungești
tratamentul cu astfel de medicamente doar după ce ai vorbit cu medicul.

Simptome
Simptomele glomerulonefritei, similare cauzelor, depind mult de tipul
bolii. Glomerulonefrita cronică poate fi prezentă fără simptome sau pot apărea
semne precum:
 sânge sau proteine în urină;

 urină spumoasă;

 urinări frecvente pe timpul nopții;

 dureri abdominale;

 hipertensiune arterială;

 umflarea gleznelor, a feței sau a mâinilor;

 hemoragii nazale frecvente.

Este bine de știut că acestor simptome li se adaugă și lipsa poftei de mâncare,

starea de greață, oboseala, problemele de somn și mâncărimile de piele, dacă există
insuficiență renală.

Glomerulonefrita acută se manifestă prin următoarele simptome:

 urină de culoarea închisă (maronie), datorită prezenței sângelui în urină
(hematurie)
 urinări rare

 dureri articulare

 amețeli

 febră

 dureri abdominale

 tuse persistentă
 hipertensiune arterială
Complicatii

Lăsată netratată, glomerulonefrita poate afecta rinichii, care își vor pierde din
capacitatea de filtrare. Printre complicațiile asociate glomerulonefritei se află:

 Insuficiența renală - pierderea funcției de filtrare poate duce la acumularea

resturilor în organism. Există inclusiv riscul să fie nevoie de dializă de
urgență - proces prin care sunt eliminate excesul de lichide și resturile din
sânge. Mai mult, insuficiența renală cronică apare atunci când rinichii
funcționează doar la 10% din capacitatea normală. Tratamentul constă în
dializă sau transplant de rinichi;
 Hipertensiunea arterială - deteriorarea rinichilor și acumularea resturilor în
sânge poate cauza hipertensiune;
 Sindromul nefrotic - apare atunci când există un exces de proteine în urină
și o lipsă în sânge. Se remarcă prin umflarea pleoapelor, a abdomenului și a
picioarelor și un nivel ridical al colesterolului “rău” (LDL).

Glomerulonefrita la copii

La copii, glomerulonefrita se manifestă mai ales sub formă acută. Astfel, copiii cu
vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani suferă cel mai des de glomerulonefrită acută
poststreptococică. În general, boala apare mai ales în rândul copiilor cu un istoric
de faringită sau infecții cutanate. Varianta cronică a bolii apare la cei mici mai ales
pe linie genetică (dacă unul dintre părinți suferă de această boală).

Glomerulonefrita la copii se manifestă prin proteine sau sânge în urină, dureri de

spate sau cap, crize hipertensive cu sau fără convulsii, stare de greață sau chiar
vărsături. De regulă, dacă este detectată din timp și diagnosticată pe baza testelor
de sânge, glomerulonefrita infantilă trece destul de repede odată cu adoptarea
tratamentului recomandat de doctor. În 95% din cazuri, copilul se reface în circa 3-
4 săptămâni.
Diagnostic

În cele mai multe cazuri, glomerulonefrita este detectată în urma testelor de sânge.
Acestea includ:

 Teste de urină - dacă există globule roșii (eritrocite) în urină, acest lucru
indică o posibilă infecție a glomerulilor. Prezența globulelor albe în urină
indică existența unei inflamații în organism, iar un nivel crescut al
proteinelor indică degradarea nefronilor (unitatea structurală și funcțională a
rinichilor). De asemenea, un nivel crescut al creatinei sau al ureei indică
posibile probleme ale aparatului renal;
  Testele de sânge - un nivel crescut al creatinei și al ureei serice indică o
funcționare deficitară a rinichilor, din moment ce aceste elemente
considerate deșeuri ajung în sânge;
 Testele de imagistică - dacă în urma analizelor urinei și ale sângelui apar
anomalii, doctorul poate recomanda radiografii sau testare CT (computer
tomograf);
 Biopsia rinichilor - se realizează în special la adulți și implică introducerea
unui ac special pentru a extrage mici porțiuni de rinichi în vederea
examinării la microscop. Acest test are drept obiectiv determinarea cauzei
inflamației. Testul este necesar în cele mai multe cazuri atunci cand au
existat cazuri de glomerulonefrita în familie, dacă a mai fost diagnosticata
aceasta afecțiune și anterior, sau în situația unei evoluții nefavorabile pentru
o diagnosticare corectă a glomerulonefritei.

Preventie

S-ar putea să nu existe o cale de a preveni 100% apariția glomerulonefritei, însă

adoptarea unor măsuri poate fi benefică:

 menține sub control nivelul tensiunii arteriale și al glicemiei, pentru a

preveni nefropatia diabetică;

 adoptă un stil de viață sănătos, axat pe alimentație echilibrată și mișcare;

 renunță la fumat;

 tratează din timp infecțiile streptococice;

 protejează-te în timpul activităților sexuale, pentru a evita infecția cu HIV

sau virusul hepatic;

 ia antiinflamatoare doar la recomandarea medicului și în dozele indicate;

 redu consumul de sare, pentru a minimiza retenția de apă, umflarea

mâinilor/picioarelor și hipertensiunea arterială;

 restricționează consumul de proteine și potasiu;

 evită consumul de droguri.

Dacă este depistată din timp, glomerulonefrita acută poate fi vindecată, iar varianta
cronică poate fi ținută mai bine sub control. Un stil de viață sănătos, din care să nu
lipsească dieta echilibrată, mișcarea și somnul de calitate, poate reduce mult riscul
de apariție a glomerulonefritei și a complicațiilor sale.