CURSUL 3 GERIATRIE

Boli cardio-vasculare: infarctul miocardic, hipertensiunea arterială geriatrică, hipotensiunea ortostatică,

arterita (definitie, simptomatologie, investigatii, tratament).

Infarctul miocardic
Infarctul miocardic (sau atac de cord)
 se produce prin blocarea uneia sau mai multor artere coronare;
 arterele coronare furnizeaza sange oxigenat inimii;
 blocajul arterei se produce atunci cand o placa ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe si se
formeaza un tromb (cheag de sange) in jurul ei;
 placa ateromatoasa si trombul vor obstructiona fluxul sanguin catre celulele miocardice,
privandu-le astfel de oxigen si nutrient;
 in lipsa aportului sanguin, celulele musculare ale inimii vor muri;
 in cazul in care in timpul infarctului este afectata o arie mare a miocardului, se poate produce
moartea;
 infarctul miocardic necesita terapie de urgenta pentru a restabili fluxul sanguin.
Cauze
 cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala coronariana;
 boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul peretilor interni ai
arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima;
 la majoritatea persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul
anilor;
 valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala si fumatul, deterioreaza arterele si
contribuie la formarea placilor de aterom;
 procesul prin care se formeaza placile se numeste ateroscleroza;
 placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante acoperite de o capsula
fibroasa;
 in cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii sanguine, artera se va contracta brusc
sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula fibroasa a placii de aterom se poate rupe sau
fisura;
 placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic;
 in unele cazuri, destul de rar, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul
sanguin si produce infarct miocardic.
Simptome
 simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi aceasta
senzatie nu este tot timpul prezenta;
o in unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este rar;
 majoritatea persoanelor cu infarct miocardic au dureri retrosternale si cel putin unul din
simptomele urmatoare: 
o senzatie de sufocare, corp strain in gat si simt nevoia tot timpul de a inghiti;
o transpiratii reci;
o greata; 
o senzatie de moarte iminenta; 
o dificultati in respiratie sau imposibilitatea de a respire;
o palpitatii sau senzatia ca inima bate repede si neregulat (palpitatiile sunt un simptom
comun si la persoanele sanatoase, dar ele pot semnaliza si o boala arteriala coronariana);
o senzatie de amorteala sau disconfort in mana sau in brat;
 persoanele care au avut infarct miocardic au descris durerea retrosternala in mai multe feluri:

1
 o senzatie de presiune, greutate, apasare, strangere, disconfort, arsura, durere ascutita (mai
putin comun) sau durere confuza; persoanele de obicei pun pumnul pe piept atunci cand
sunt rugati sa descrie durerea;
o poate iradia de la nivelul toracelui in umarul stang si in mana stanga (cel mai frecvent loc
de iradiere) sau in alte regiuni, inclusiv spate, abdomenul superior si mana dreapta;
o poate fi difuza, localizarea exacta a durerii este de obicei greu de realizat;
o nu se amelioreaza printr-un inspir fortat sau prin apasare pe piept;
o debuteaza de obicei cu o intensitate mica si va creste in intensitate pe parcursul catorva
minute pana la un maxim;
o senzatia de disconfort poate fi intermitenta;
 durerea retrosternala ce atinge maximul intensitatii in cateva secunde poate fi un
semn al altei afectiuni, anevrismul de artera aorta;
o se indica apelarea la serviciile de urgenta atunci cand: 
 durerea retrosternala se agraveaza sau nu dispare pe parcursul a 5 minute, in
special daca se asociaza cu tulburari de respiratie, greata sau tulburare de
constienta;
 durerea retrosternala nu se amelioreaza sau se inrautateste intr-un interval de 5
minute dupa administrarea de netroglicerina.

Pentru a diminua riscul sunt indicate: 

 oprirea fumatului:
o oprirea fumatului reprezinta probabil cel mai important pas pentru scaderea riscului de a
face un atac de cord;
 reducerea valorilor colesterolului seric: 
o hipercolesterolemia poate determina construirea de structuri de colesterol in interiorul
arterelor;
 diminuarea valorilor tensiunii arteriale:
o hipertensiunea arteriala lezeaza arterele coronare si creste travaliul cardiac, astfel va
creste necesarul de sange la inima, iar arterele deja lezate nu pot furniza mai mult sange;
 tratarea diabetului:
o persoanele diabetice dezvolta o ingrosare si o diminuare a calibrului arterelor mai frecvent
si la o varsta mai mica decat cei care nu au diabet; mentinerea glicemiei (valoarea glucozei
in sange) in limite normale incetineste aceste procese;
 mentinerea unei greutati optime:
o scaderea in greutate imbunatateste tensiunea arteriala si nivelele colesterolului seric si
poate de asemenea ajuta in controlul diabetului;
 activitatea fizica regulata:
o exercitiile fizice regulate reduc riscul de atac de cord prin faptul ca ajuta la controlul
colesterolului seric, al tensiunii arteriale, regleaza valorile glicemiei (important la
persoanele cu diabet) si ajuta la scaderea in greutate;
 tratarea depresiilor si controlul emotiilor:
o tratamentul depresiilor si tulburarilor emotionale sunt pasi importanti in imbunatatirea
functiei cardiace si a calitatii vietii;
 reducerea stresului:
o in perioadele stresante creste tensiune arteriala si creste frecventa cardiaca, ce pot
determina ingustarea calibrului arterial si cresterea riscului de atac de cord;
 evaluarea efectelor anticonceptionalelor si a terapiilor hormonale:

2
 o terapiile hormonale de substitutie (estrogeni si progesteron) cresc riscul de boala cardiaca;
anticonceptionalele cresc riscul de boala cardiaca in cazul in care varsta femeii este mai
mare de 35 de ani si este fumatoare;
 administrarea zilnica a unei aspirine (se indica consultul medicului inainte de a incepe
administrarea de aspirina pentru a nu exista contraindicatii ale aspirinei).

Semne ale atacului de cord: 

 durere retrosternala ce nu se amelioreaza sau se agraveaza in 5 minute dupa administrarea unei
nitroglicerine sau/si repaus;
 dupa ce se va suna la salvare se mai administreaza o nitroglicerina;
 in cazul in care durerea retrosternala nu diminua in 5 minute se mai administreaza o
nitroglicerina (se pot administra pana la 3 doze de nitroglicerina la 5 minute sau maxim 3 doze in
15 minute);
 se asociaza cu: 
- transpiratii 
- tulburari de respiratie 
- greata sau voma 
- durere ce iradiaza la nivelul gatului, mandibulei, in unul sau ambii umeri sau maini 
- ameteala 
- puls neregulat, rapid.
 tratamentul rapid efectuat poate salva viata. 

Investigatii efectuate dupa atacul de cord

 investigatii includ: 
 ecografia cardiaca:
o aceasta este o investigatie cu ultrasunete ce evalueaza marimea, grosimea, forma si
miscarile musulaturii cardiace;
o de asemenea evalueaza fluxul sangiun si valvele cardiace 
 electrocardiograma de stres:
o un test de stres va compara EKG-ul din perioada de repaus cu cel din perioada de dupa
stresarea inimii, fie prin activitate fizica (bicicleta sau urcatul scarilor) sau prin utilizarea
de medicamente; un test de stres va detecta ischemia, ce reprezinta reducerea fluxului
sanguin la miocard;
 ecografia cardiaca de stres:
o aceasta determina daca exista un flux sanguin redus la inima 
 scanarea cardiaca cu perfuzie:
o scanarea cu thaliu sau technetiu se foloseste pentru a estima cantitatea de sange ce ajunge
la miocard in repaus si dupa exercitii fizice;
 coronarografia
o este singura explorare pe care o avem la indemana in Romania pentru a vizualiza direct
arterele coronare, responsabile de angina sau infarct
o este o investigatie de diagnostic
o se efectueaza prin introducerea la nivel inghinal a unui tub foarte subtire (cateter) intr-o
artera, si inaintarea lui pana la arterele inimii; aici se injecteaza o substanta de contrast
care permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare
o se face sub anestezie locala (la picior), pacientul este treaz si discuta cu medicul in cursul
procedurii, putand sa vada pe un ecran anumite detalii ale acesteia
o durata unei astfel de proceduri este intre 20-40 minute, ea fiind urmata de o perioada de
sedere la pat de 12 ore.
3
Tratamentul infarctului miocardic acut
 este un tratament de urgenta, cat mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de
necroza miocardica si a prevenirii complicatiilor
 cantitatea de muschi care moare din lipsa de sange poate fi redusa prin dizolvarea cheagurilor din
arterele coronare si restabilirea circulatiei sangelui
 la debutul durerii, se poate administra o tableta de NITROGLICERINA
 daca durerea nu dispare, mai puteti lua inca 2 tablete la interval de 5 minute.
 in ambulantele moderne echipate cu electrocardiografe exista posibilitatea diagnosticului precoce a
IMA si inceperea tratamentului analgezic (MIALGIN 1 f) si antianginos (NITROGLICERIBA in
perfuzie intravenoasa)
 ia spital se incepe monitorizarea si tratamentul specific al infarctului de miocard acut ce consta in:
 montarea unei linii venoase;
 monitorizarea continua a pacientului; (tensiune arteriala, electrocardiograma, stare generala);
 recoltarea analizelor de urgenta;
 oxigenoterapie;
 nitroglicerina sublingual si perfuzie intravenoasa;
 analgezice (algocalmin, mialgin);
 aspirina (eventual CLOPIDOGREL)
 heparina;
 tratament fibrinolitic (in cazul in care pacientul se prezinta la spital la mai putin de 12 ore de la
debutul infarctului miocardic acut) cu STREPTOKINAZA si alte trombolitice
 aceste medicamente dizolva cheagurile de sange si restabilesc fluxul normal de sange prin
arterele coronare.

 alta varianta de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate in infarctul miocardic
acut este angioplastia coronariana a arterei implicate in infarctul de miocard (in centrele in care
exista laborator de cateterism si in situatii selectate);
 reprezinta procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (ingustate) cu ajutorul unui
balon care se umfla la acest nivel
 procedura in sine se aseamana cu cea efectuata pentru coronarografie
 dupa deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va monta la acest nivel un stent
 acesta reprezinta un tub sub forma de retea metalica cilindrica, avand capacitatea de a mentine
vasul deschis.

4
  prezenta stentului necesita un tratament antiagregant plachetar special la indicatia medicului
cardiolog.
 este un tratament eficient numai in conditiile in care va tratati in paralel factorii de risc
coronarian (prin scadere in greutate, oprirea fumatului, scaderea lipidelor si glicemiei, controlul
tensiunii arteriale).

 tratamentul anxietatii (frecventa la pacientii cu infarct miocardic acut in primele 24-48 ore):
DIAZEPAM, ALPRAZOLAM, HIDROXIZIN

Hipertensiunea arterială geriatrică

Prin hipertensiune arteriala se întelege presiunea prea mare de curgere a sângelui prin artere.
Sângele este pompat ritmic în artere de catre inima care dezvolta o anumita presiune pentru a reusi
sa trimita sângele în tot arborele arterial, la toate organele.
Aceasta presiune se poate masura si se numeste presiune sistolica (TAS).
În momentul urmator, inima se relaxeaza si primeste o noua cantitate de sânge, iar în artere se
mentine o presiune mai mica, nu mita presiune diastolica (TAD).
Valorile presiunii/tensiunii arteriale (TA) se pot masura direct în artere cu ajutorul unui cateter
introdus în lumen sau se pot masura cu un sfigmomanometru cuplat la o manseta cu aer, care, prin
comprimarea unei artere (de exemplu artera brahiala la brat), urma ta de decomprimarea vasului,
permite aflarea presiunii din artera examinata.
Coloana de mercur este etalonul standard de masurare a TA.
Masuratorile se exprima în milimetri de mercur (mmHg) sau, mai rar, în centimetri de mercur.
Prima cifra notata în rezultate este tensiunea arteriala sistolica (maxima) si a doua cifra este
tensiunea arteriala diastolica (mi nima).
Valori normale < 140/ 90 mmHg
< 130/80 mmHg la cei cu diabet si risc cardiovascular crescut
Valoare optima = 120/80 mmHg
Clasificarea TA functie de valori
Valoare optima < 120/80 mmHg
Valoare normala 120 - 129/80 - 84 mm Hg
Valoare normal inalta 130 - 139/85 - 89mm Hg
HTA gradul 1 140 - 159/90 - 99mmHg
HTA gradul 2 160 - 179/100 - 109mmHg
HTA gradul 3 ≥180/ ≥110 mmHg
HTA sistolica izolata ≥140/ < 90
HTA poate avea mai multe stadii, în funcţie de modul cum afectează ea viaţa pacientului şi ce
5
repercusiuni are ea asupra organelor din corp:
 in stadiul I
 pacientul are doar valori crescute ale TA, fără nici un semn de afectare a altor organe sensibile la
creşterea TA (inimă, creier şi rinichi)
 FO de gr. I ingustarea arteriolara focala sau difuza
 în stadiul al II-lea
 pacientul are modificări la nivelul inimii (la radiografie)
 ECG sau ecocardiografie se găseşte HVS – mărirea ventriculului stâng,
 la examenul FO – modificări ale vaselor : FO gradul I sau II("nipping" arterio-venos - devierea
venelor la intersectia cu arterele)
 la nivel renal – modificări ale analizelor (proteine în urină sau creşterea valorilor creatininei în
sânge)
 în stadiul al III-lea
 la pacient apar complicaţii ale HTA:
 insuficienţă cardiacă,
 hemoragii cerebrale sau accidente vasculare cerebrale,
 insuficienţă renală, proteinurie, hematurie,
 FO de gradul III ( hemoragii si exudate) - IV edem papilar
 mai există o formă de HTA (care poate fi atât primitivă, cât şi secundară) numită HTA malignă sau
cu evoluţie accelerată, caracterizată prin
 valori tensionale mari (TA diastolică peste 130 mm Hg),
 apariţia precoce a afectării inimii, rinichilor şi creierului (insuficienţă cardiacă, insuficienţă
renală, accidente vasculare cerebrale sau encefalopatie hipertensivă)
 răspunde greu la tratamentul medicamentos.
Tensiunea arteriala, nu are o valoare fixa pe parcursul unei zile.
TA poate creste in imprejurari diverse, cum ar fi:
 efortul fizic,
 emotiile,
 altitudinea crescuta,
 consumul exagerat de lichide (peste 5-6 litri),
 dupa folosirea unor substante cum ar fi adrenalina, efedrina etc.;
 la unii indi vizi tensiuena arteriala creste spontan si se mentine la valori ridicate si in afara
imprejurarilor mentionate.
În 5% din cazuri HTA este produsa prin anomalii precizabile si poarta denumirea de hipertensiune
arteriala secundara.
Depistarea acestor forme de hipertensiune arteriala este importanta deoarece o parte dintre ele sunt
curabile.
Cauze posibile de hipertensiune arteriala secundara sunt:
 bolile renale,
 unele boli endocrine,
 boli vasculare congenitale,
 boli de sânge (policitemia vera).
 o forma particulara de hipertensiune arteriala este cea declansata la femei în cursul sarcinii;
 in aceasta situatie pierderea de proteine prin urina si aparitia edemelor conduc la tabloul
clinic de preeclampsie si necesita masuri urgente de supraveghere si tratament, pentru mama
si pentru fat;
 unele medicamente pot induce sau agrava hipertensiunea arteriala:
 contraceptivele orale
 tratamentele de substitutie hormonala la femei,
 analgezicele si antiinflamatoarele nesteroidiene
6
  medicamentele pentru raceala si gripa care contin derivati de efedrina.
Factori implicati in producerea HTA
Factorii nemodificabili:
 ereditatea (daca unul sau ambii parinti au avut hipertensiune arteriala, riscul de a avea aceas ta
maladie este mai mare;
 vârsta (hipertensiunea arteriala se dezvolta mai frecvent la oamenii peste 40 ani);
 sexul (hipertensiunea este mai frecventa la barbati fata de femei).
Factorii modificabili:
 fumatul;
 consumul crescut de sare;
 excesul alimentar;
 lipsa de miscare;
 consumul exagerat de alcool;
 stresul psihic si fizic.
Valorile crescute ale tensiunii arteriale are doua mari efecte nega tive asupra organismului uman:
 îmbatrânirea vaselor
 suprasolicitarea inima
Complicatii ale hipertensiunii arteriale sunt:
 insuficienta cardiaca,
 angina pectorala
 infarctul de miocard,
 accidentul vascular cerebral,
 insuficienta renala,
 hipertensiunea arteriala contribuie la accelerarea procesului de ateroscleroza;
 se ajunge la îngrosarea vaselor si la frânarea aportului de oxigen în tesuturi;
 de asemenea, placile de aterom se pot fisura/rupe si se pot produce la suprafata lor cheaguri
de sânge (trombi) care vor accentua îngustarea vasului, pâna la astuparea lui completa;
 asa se produc infarctul de miocard si accidentele vasculare ischemice;
 vasele cerebrale se rup mai usor, putând sa se produca accidente vasculare cerebrale
hemoragice;
 riscul de atac de cord se dubleaza cu fiecare crestere de 20 mmHg a TA sistolice si cu fiecare
crestere de 10 mmHg a TA diastolice;
 in vasele mici (arteriole si capilare), hipertensiunea arte riala altereaza peretele intern, numit
endoteliu;
 anumite substante din sânge, cum sunt proteinele, vor traversa mai usor peretele vascular;
 cel mai tipic exemplu îl reprezinta afectarea vaselor mici renale, cu pierderea de proteine
prin urina;
 un alt exemplu este cel de la nivelul retinei, unde, se pot produce hemoragii sau tromboze, cu
repercursiuni asupra vederii;
 riscul de aparitie a insuficientei cardiace este de 6 ori mai mare la pacientii cu hipertensiune
arteriala, în absenta tra tamentului;
 intr-o prima etapa, inima se adapteaza la valorile mari de presiune prin îngrosarea
peretilor ventriculului stâng;
 in timp, rezervele de functionare ale muschiului cardiac se reduc si capacitatea de
contractie a inimii scade, apare astfel insuficienta cardiaca.
 de multe ori, cresterea TA nu se insoteste de o suferinta care sa atraga atentia bolnavului;
 deci hipertensiunea arteriala poate fi o boala tacuta si cu atât mai periculoasa, deoarece complicatiile
grave apar ca prima manifestare a bolii;
 alteori, cresterea TA se manifesta prin:
 respiratie anormala la un efort ce putea fi facut pâna mai ieri cu usurinta;
7
  dureri de cap, mai des în partea occipitala;
 ameteli;
 concentrare dificila;
 tulburari de vedere;
 zgomote în urechi;
 epistaxis (curgerea de sânge din nas)
 din nefericire, nu sunt rare cazurile când hipertensiunea arteriala se descopera odata cu aparitia
unui eveniment cardiovascular sever cum ar fi;
 infarct de miocard,
 accident vascular cerebral
 disectie de aorta – o boala grava care consta în fisurarea peretilor aortei;
 deoarece HTA este frecvent asimptomatica, singura modalitate de a o depista este aceea de a va
verifica periodic valorile tensio nale, cel putin o data pe an înainte de vârsta de 35 de ani;
 consultarea se va completa cu o serie de investigatii
 investigatiile de laborator uzuale:
 hemoglobina
 hematocritul,
 numarul de globule rosii si albe în sânge;
 glicemia (glucoza în sânge);
 profilul lipidic
 colesterolul total,
 HDL-colesterolul (fractiunea protectiva),
 LDL-colesterolul (fractiunea nociva),
 trigliceridele;
 creatinina serica;
 acidul uric;
 potasemia;
 sumarul de urina;
 electrocardiograma
 ecografia cardiaca;
 ecografia de vase carotide sau vase periferice;
 examenul oftalmologic;
 test de toleranta la glucoza – daca glicemia este peste 100 mg/dL pe ne mâncate, pentru a depista
un diabet zaharat latent.
 Scopul principal al tratamentului este acela de a scadea valorile de TA pentru a preveni aparitia de
complicatii cardio vasculare;
 intrucât la producerea acestor evenimente contribuie si alti factori, trebuie sa stiti ca tratamentul
antihipertensiv se efectueaza concomitent cu strategiile terapeutice care vizeaza si factorii de risc
asociati;
 TA va trebui redusa sub 140/90 mmHg, iar daca bolnavul are si diabet sub 130/80 mmHg;
 tratamentul se va continua toata viata intrucât, dupa oprirea tra tamentului, TA reincepe sa creasca;
 respectarea unui stil de viata sanatos este la fel de important ca si tratamentul medicamentos;
 modificarea stilului de viata
 oprirea fumatului
 reducerea aportului de sare
 in mod normal avem nevoie de un consum zilnic de sare de 3,5-5 gr,;
 cresterea consumului de fructe si legume are multe efecte po zitive;
 reducerea greutatii;
 sedentarismul favorizeaza, printre alte efecte negative, cresterea TA si obezitatea;
 scaderea lipidelor;
8
  reducerea glicemiei;
 consumul de alcool

Tratamentul medicamentos
 Tratamentul medicamentos trebuie început imediat daca:
 tensiunea arteriala este mai mare de 180/100 mmHg;
 tensiunea arteriala este persistent crescuta la valori de pes te 160/100 mmHg;
 tensiunea arteriala este mai mare de 140/90 mmHg
 nu exista o superioritate dovedita a unei clase de medicamente în raport cu alta, atâta timp cât se
reuseste, prin tratament, atingerea valorilor tinta de tensiune arteriala;
 în functie de bolile asociate pe care le prezenta pacientul, medicul poate sa aleaga anumite
medicamente care, pe lânga sca derea tensiunii arteriale, s-au dovedit potrivite si în alte scopuri
terapeutice;
 clasele de medicamente recomandate în tratamentul uzual al HTA sunt:
 diureticele,
 inhibitorii de enzima de conversie,
 antagonistii de receptori de angiotensina II,
 blocantele canalelor de calciu,
 betablocantele.
 diureticele
 in functie de modul lor de actiune, diureticele sunt împartite în trei categorii:
 tiazidice - Indapamida,Clortalidona
 de ansa - Furosemid
 per os 40 - 80 mg/zi pana la 240mg/zi = 1x3cp/zi
 iv 20 -40 mg in 2 min se repeta la 3 ore pana la 240mg/zi
 economisitoare de potasiu - Spironolactona
 p.o. 10 -50 mgx4/zi apoi 10 - 25 mgx1-4/zi
 toate au drept efect principal eliminarea suplimentara a apei din organism prin urina si scaderea
tensiunii din peretele arte relor;
 in tratamentul hipertensiunii arteriale, cele mai indicate sunt diureticele tiazidice;
 ele sunt contraindicate la pacientii cu guta;
 in cursul tratamentului cu produse din aceasta clasa trebuie efectuate verificari periodice ale
concentratiei de potasiu în sânge si a glicemiei.
 inhibitorii enzimei de conversie: Captopril, Enalapril, Benazepril, Imidapril,
 produsele din aceasta clasa au indicatii de admnistrare pentru o multitudine de alte conditii
patologice din cardiologie, astfel încât reprezinta tratamentul uzual al pacientilor;
 dintre efectele se cunstatata mentionam tusea iritativa si disfunctia renala;
 blocantii receptorilor de angiotensina II: Losartan, Valsartan, Candesartan
 spre deosebire de inhibitorii enzimei de conversie, care frâneaza producerea de angioten sina II,
aceasta clasa de medi camente blocheaza cuplarea angiotensinei II cu receptorii de pe vasele
sanguine si împiedica actiunea ei vasoconstrictoare;
 au indicatii si efecte secundare asemanatoare cu inhibitorii de enzima de conversie, dar nu
provoaca tuse iritativa
 beta-blocantele
 aceste medicamente, alaturi de diureticele tiazidice, sunt folosite de mult timp în tratamentul
hipertensiunii arteriale;
 ele blocheaza actiunea adrenalinei asupra inimii, adica efec tele ei de accelerare a ritmului
cardiac si de crestere a fortei de contractie a inimii;
 sunt contraindicate la pacientii cu bronsita severa sau la cei cu anumite tulburari de ritm
cardiac.
9
 blocantele canalelor de calciu (antagonistii de calciu)
 produc relaxarea muschilor din peretele vascular si, în consecinta, vasodilatatie;
 in une le cazuri produc edeme, dureri de cap si înrosirea accentuata a pielii la nivelul fetei.
 alte clase de antihipertensive, cum ar fi alfa-blocantele (PRAZOSIN) sau anti hipertensivele cu
actiune centrala (REZERPINA) sunt considerate, în prezent, medicamente de rezerva, recomandate
în forme greu tratabile de hipertensiune arteriala.

Hipotensiunea arteriala
 este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor  tensionale sub 100 mm Hg pentru
tensiunea sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica
 in functie de durata , hipotensiunea poate fi trecatoare sau de durata .
 in functie de etiologie se deosebesc :
 hipotensiunea arteriala esentiala ;
 hipotensiunea simptomatica ;
 hipotensiunea ortostatica ;
 putem clasifica hipotensiunea arteriala in :
I. HIPOTENSIUNE ARTERIALA PRIMARA (ESENTIALA)
II. HIPOTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA (SIMPTOMATICA)
III. HIPOTENSIUNE ARTERIALA ORTOSTATICA
I. Hipotensiunea arteriala esentiala nu are cauze precizate .
 vorbim de hipotensiune arteriala cand valorile tensiunii maxime , la adult , scad sub 100 mm Hg si
cand persoanele cu aceste valori prezinta fenomene subiective suparatoare
 fenomenele clinice din hipotensiune pot apare si la persoane cu valori tensionale normale , ceea ce
inseamna ca nu este vorba doar la nivelul tensiunii , ci , mai degraba , de o adaptare nepotrivita , in
urma mecanismelor regulatorii insuficiente , mecanisme ce au ca urmare fenomene de insuficienta in
irigatie , oboseala sete de aer , palpitatii , precum si alte manifestari , rezultate ale deficientei
sistemului regulator al circulatiei .
Clinic
 senzatia de slabiciune este semnalul cel mai constant si mai separator;
 bolnavul se scoala dimineata obosit , starea de oboseala creste in cursul zilei ceea ce duce la un
randament scazut in activitate ;
 alteori starea de oboseala apare numai dupa eforturi mici sau mijlocii , dar se mentine mult timp ,
situatie ce se rasfrange asupra psihicului bolnavului dandu-i o stare de depresie , irascibilitate ,
tulburari de somn .
 liptimiile si sincopele sunt accidente trecatoare care survin cu ocazia unei emotii , efort violent , dupa
schimbarea brusca a pozitiei . In aceste imprejurari bolnavul are vertij usor , apoi pronuntat ,
tulburari de vedere , ameteli , zgomote in urechi
 uneori aceasta stare evolueaza pana la pierderea , pentru scurt timp a cunostintei , alteori
se opreste la starea de ameteala si vajaieli in urechi
 acrocianoza este mai obisnuita la femei
 tegumentele mainilor sunt roz cu pete violacee , adesea cu transpiratii reci , mai
accentuate iarna
 semnul obiectiv il constituie scaderea tensiunii arteriale sistolice la valori sub 100 mm Hg .
 aceste valori se mentin scazute si intereseaza atat tensiunea maxima , cat si pe cea minima si medie
 efortul poate scadea si mai mult tensinea , ceea ce duce la aparitia semnelor subiective amintite.
 uneori exista o aritmie extrasistolica
 examenul radiologic poate pune in evidenta “inima in pictura”
 hipotensiunea arteriala esentiala se przinta sub doua aspecte clinicopatogenice.
 o forma constitutional endocrine – neuro - negetativa actionata prin intermediul antehipofizei
asupra centrilor mezencefalici
10
  insotita de multiple fenomene vegetative :
 pielea uscata cu reducerea secretiei de sudoare ,
 constipatie ,
 hipotermie,
 lipsa de initiativa, somnolenta
 se przinta adesea in cadrul asa numitei “slabiri endogene” a fetelor si a femeilor tinere cu
dismenoree sau la persoanele longiline, astenice, unde apare o adevarata hipotonie generala
fiziva si psihica
 hipotensiunea prin epuizare
 apare la barbati sau la femei angajati in activitati fizice sau psihice intense , fara suficienta
adaptare si pregatire prealabila pentru aceste cerinte
 la acestia se instaleaza o stare de hipotonnie arteriala cu astenie , cu incapacitatea de a face fata
la cele mai mici efortri , cu impotenta sexuala .
 TRATAMENT
 hTA esentiala este permanenta si are un progres bun
 forma asimtomatica nu necesita vreun tratament
 in formele cilinice cu manifestari subiective se recomanda
 psihoterapia (lamurirea si incurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a bolii) ,
 evitarea surmenajului fizic sau intelectual , un regim de viata igenic , cu ore suficiente de
somn , plimbari in aer liber ,
 practicarea moderata a culturii fizice , masaj , dusuri de inviorare , alimentatie de calitate si
completa
 daca nu exista alte contraindicatii , cafeaua si alcolul sunt permise in cantitati moderate

II. Hipotensiunea arteriala secundara poate fi declansata de :

1. BOLI CARDIOVASCULARE
- Infart miocardic (IMA)
- Miocardita acuta
- Pericardita exudativa si constructiva
- Valvulopatia (stenoza mitrala si aortica)
- Insuficienta cardiaca cu debit scazut
- Varice voluminoase
- Embolie plumonara masiva
- Disectie de aorta

2. BOLI ENDOCRINE
- Insuficienta hipofizara anterioara (sindrom SIMMONDS)
- Insuficienta tiroidinala (Mixedem)
- Insuficienta corticosuprarenala (boala ADDISON)
- Insuficienta gonadica (Climaterium)

3. BOLI NEUROLOGICE
- Scleroza multipla
- Siringo-Mielie
- Miopatii
- Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosa , casexie)
- Boli idiopatice (sindromul SHY – BROJER)
4. INFECTII
- Stari postinfectioase (septicemii diverse)
5. INTOXICATII
11
- alcool metilic
- nicotina
- benzol
- medicamente hipotensive – CLONIDINA, METIL-DOPA, GUANETIDINA
6. ALERGIE
- Socul astmatic
7.CAUZE CHIRURGICALE
- Simpatecomie dorso-lombara

III. Hipotensiunea ortostatică

 este un sindrom clinic caracterizat printr-o impresie de vertij si o intunecare a vederii, urmate uneori
de sincopa, si insotit de o cadere a tensiunii de cel putin 20 mmHg, survenind la trecerea din pozitia
culcat in pozitie in picioare
 hipotensiunea ortostatica este adesea un efect secundar al unui tratament cu antidepresoare sau cu
antihipertensoare (utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale)
 ea mai poate surveni si la diabeticii care sufera leziuni ale sistemului nervos autonom care perturba
reflexele controlatoare ale presiunii sangvine.
 in sfarsit, se poate sa fie vorba de o afectiune autonoma de origine necunoscuta, boala lui Shy-Drager,
survenind de obicei dupa 50 ani, mai des la barbat. 
 Tratament 
 daca hipotensiunea este consecutiva administrarii de medicamente, adesea este suficient sa se
modifice dozajul lor pentru a o corecta
 daca insa cauza este o boala, un diabet zaharat de exemplu, tratamentul depinde de aceasta
 daca e vorba de o cauza necunoscuta, FENILEFIRINA da de obicei rezultate bune. 
Arterita
 arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare, numita si arterita, esteo boala a arterelor
membrelor inferioare, caracterizata prin dezvoltarea unor „dopuri” in interiorul vaselor, care
provoaca micsorarea calibrului si diminuarea circulatiei sangelui
 ca urmare, tesuturile si muschii hraniti de acestea nu mai sunt oxigenati corespunzator (ischemie),
situatie observata mai ales in timpul efortului, cand consumul de oxigen este mai mare
 cea mai frecventa cauza de arterita este ateroscleroza, de aceea multi pacienti arteritici prezinta
tulburari circulatorii si la nivelul arterelor coronare ale inimii sau ale creierului.
 cel mai adesea, pacientii se plang de aparitia unei dureri intense, lancinante la nivelul pulpelor,
coapselor sau feselor in timpul mersului, dureri care ii obliga sa se opreasca (claudicatie
intermitenta)
 sediul durerii este in directa relatie cu locul unde este blocata circulatia
 la inceput, boala este asimptomatica, chiar daca procesul obliterant a inceput demult
 pe masura ce boala evolueaza, durerea apare la eforturi mari, apoi la eforturi din ce in ce mai mici,
pana cand ajunge sa fie prezenta chiar si in repaus
 activitatile de zi cu zi si calitatea vietii sunt semnificativ afectate
 datorita ischemiei, nervii pot suferi si ei, producandu-se tulburari senzitive si motorii
 diminuarea sensibilitatii, corelata cu proasta irigare, contribuie la cresterea riscului de ranire, cu
infectie sisepsis, care sunt foarte greu de tratat si pot necesita amputatii
 tulburarile trofice si mini-ulceratiile sunt frecvente
 in cazul unei ischemii acute, cand circulatia este complet si brutal intrerupta, durerea membrului
este extrema si este asociata cu amorteala, paloare, raceala, paralizie si disparitia pulsului
 aceasta situatie constituie o urgenta si se poate solda cu amputarea membrului
 corectarea factorilor de risc este fundamentala si face parte din tratamentul arteritei
 stoparea este esentiala, deoarece se asociaza atat cu aparitia arteritei, cat si cu accelerarea
progresiunii ei
12
 deoarece valorile crescute ale colesterolului, ale trigliceridelor si hipertensiunea arteriala sunt legate
de aparitia aterosclerozei, cu toate consecintele ei arteriale, cardiace si cerebrale, echilibrarea lor
prin mijloace dietetice sau/si medicamentoase este foarte importanta
 o alimentatie saraca in grasimi de origine animala si bogata in vegetale este foarte utila pentru
controlul colesterolului.

13