INGRIJIRI IN PIELONEFRITA ACUTA SI CRONICA

PIELONEFRITA ACUTA

Definiţie.

Infecţie bacteriana nespecifică acuta a sistemului pielo-caliceal şi a ţesutului interstiţial.

Culegerea datelor Circumstate de aparitie

Cauzele cele mai frecvente ale pielonefritelor sunt reprezentate de bacterii aerobe
gramnegative, dintre care cel mai frecvent Escherichia coli. Toate organismele care cauzeaza cistita acuta
pot cauza, de asemenea si pielonefrita acuta. Speciile de Proteus sunt in mod particular importante
deoarece produc o enzima numita ureaza, care determina alcalinizarea urinii si favorizeaza formarea
litiazei renale (pietre). Stafilococii pot infecta rinichiul pe cala hematogena (prin diseminare dintr-un alt
focar pe calea sangelui) si pot cauza abcese renale.

Factorii favorizanţi:

- la femei sarcina ; la bărbaţi afecţiunile urologice.

Manifestari de dependenta:

- frison, febră (până la 40°C), transpiraţii, sindrom dispeptic necaracteristic- greata, varsatura,
meteorism, flatulenta ; - dureri lombare uni- sau bilaterale, uneori, cu caracter colicativ (manevra
Giordano pozitivă) ; - disurie, polakiurie;

Investigaţii paraclinice: Hemoleucograma, VSH, urocultura, proba de concentraţie, radiografia

renovezicală, Eco abdominal Investigaţii paraclinice evidentiaza leucociturie şi bacteriurie semnificative,
cilindrii leucocitari (semn caracteristic) şi granuloşi, proteinurie redusă (sub 1 g/24 ore) ; VSH accelerată
şi leucocitoză, azotemie în PNA cu IRA sau necroza papilară ; proba de concentraţie moderat alterată şi
nefromegalie tranzitorie (clinic şi radiologic)

. Problemele pacientului: - diconfort din cauza durerii, disuriei; - hipertermie din cauza
procesului infectios; - eliminare urinara inadecvata calitativ si cantitativ din cauza inflamatiei vezicii
urinare ; - incomoditate din cauza disuriei; - intoleranta digestiva.

Obiective: - pacientul sa afirme stare de confort fizic si psihic; - sa fie reglata temperatura; -
pacientul să aibă eliminare urinara normala; - pacientul sa beneficieze de somn si odihna corespunzator;
- sa fie reglata perfuzia tisulara. Interventii: - asigurarea repausului la pat ; - aplicarea caldurii in zona
lombara; - asigurarea unei alimentatii si hidratari corespunzatoare; - masurarea functiilor vitale si
vegetative; - administrarea tratamentului medicamentos pt. corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice
si acido-bazice, cel pentru corectarea tulburarilor hematologice, cardio-respiratorii, gastrointestinale; -
recoltarea produselor biologice pentru examinari de laborator; - educarea pacientului pentru evitarea
frigului, umezelii, a efortului fizic intens, evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completa, pentru
hidratarea crescuta; - asigurarea igienei riguroase a tegumentelor si mucoaselor.
 NURSING IN PIELONEFRITA CRONICĂ

Definiţie

. Infecţie bacteriană nespecifică cronică a sistemului pielo-caliceal şi ţesutului interstiţial.

Culegerea datelor

Circumstate de aparitie- aceleasi cala pielonefrita acuta.

Manifestari de dependenta: - febra absentă sau stare subfebrilă (25%), cefalee, astenie, scădere
ponderală, - greata, varsatura, meteorism, flatulenta; - tegumente palide; - dureri lombare, disurie,
polakiurie, hematurie; - Hipertensiunea arteriala .

Explorări paraclinice: - leucociturie şi bacteriurie semnificative, cilindrii leucocitari (semn

caracteristic), hematurie discretă sau absentă, proteinurie redusă (sub 1 g/24 ore)

. - Probe funcţionale renale: alterarea progresivă a probei de concentraţie (semn precoce) ;

scăderea fluxului plasmatic renal — FPR, cu menţinerea normală a filtraţiei glomerulare — FG(Clearence-
ul creatininei endogene) şi creşterea fracţiunii filtrate (FF). - Examenul radiologie. Urografia i.v.(UIV)
evidenţiază modificări funcţionale şi morfologice.

Modificări funcţionale: întârzierea eliminării substanţei de contrast (hiposecreţie) şi hipotonie

pielo-caliceală. - Pielografia ascendentă, pentru evidenţierea modificărilor pielo-calioeale şi ureterale, se
practică rar şi numai în serviciile de specialitate urologice şi chirurgicale, datorită riscului de
suprainfecţie.

- Cisto-ureterografia, pentru obiectivizarea reflexului vezico-ureteral, prezintă acelaşi risc. -

Ecografia şi tomografia renală, pentru aprecierea dimensiunilor şi conturului rinichilor, se recomandă
când urografia i.v. este contraindicată (intoleranţă la substanţele iodate de contrast şi PNC azotemice, cu
clearence-ul\ creatininei sub 30 ml/minut).

-Puncţia biopsie renală (PER; pentru evaluarea leziunilor histologice în pielonefritele cronice
atipice

. Problemele pacientului: - diconfort din cauza durerii; - hipertermie din cauza procesului
infectios; - eliminare urinara inadecvata calitativ si cantitativ din cauza inflamatiei vezicii urinare ; -
incomoditate din cauza disuriei; - circulatie inadecvata; - intoleranta digestiva.

Obiective: - pacientul sa afirme stare de confort fizic si psihic; - sa fie reglata temperatura; -
pacientul să aibă eliminare urinara normala; - pacientul sa beneficieze de somn si odihna corespunzator;
- sa fie reglata perfuzia tisulara.

Interventii: - asigurarea repausului la pat (7 — 10 zile) este indicat numai în PNA şi perioadele de
acutizare ale PNC; - aplicarea caldurii in zona lombara; - asigurarea unei alimentatii si hidratari
corespunzatoare; dietă hipoproteică, normoglucidică, normolipidică, normocalorică. - masurarea si
notarea functiilor vitale si vegetative; - urmarirea bilantului intrari iesiri - recoltarea produselor biologice
pentru examinari de laborator; - pregatirea pacientului pentru investigatii; - asigurarea igienei riguroase a
tegumentelor si mucoaselor; - administrarea tratamentului medicamentos antiinfectios dupa
antibiograma, simptomatic, adjuvant; - schimbarea reacţiei urinei; alcalinizarea urinii (pH peste 7),
potenţează acţiunea sulfamidelor, Ampicilinci, Gentamicinei şi Kanamicinei; acidifierea urinii (pH sub 7),
creşte efectul Tetraciclinei şi Cicloserinei. - educarea pacientului: -cura de diureză.

Constă in administrarea zilnică de lichide in cantităţi mari (in medie 2— 3 1/24 ore), sub formă
de apă potabilă, ceaiuri diuretice sau ape minerale, pentru a obţine o diureză de minimum 2 l/24 ore.
Cura de diureză este contraindicată în PNC acutizată, cu HTA sau IRC. - educarea pacientului in privinta
masurilor de profilaxie. Pentru prevenirea infecţiei urinare se impun următoarele măsuri: - evitarea
frigului umed (baie rece, ploaie, loc de muncă care favorizează PNA si acutizează PNC ; - igienă genitală
(risc de infecţie urinară ascendentă) şi golirea vezicii urinare după raport sexual, mai ales la femei; -
limitarea manevrelor urologice (cateterismul) ; - tratamentul cauzal al nefropatiei obstructive ; -
combaterea constipaţici cronice ; - tratamentul bacteriuriei asimptomatice la femeile gravide; -
tratamentul bolilor favorizante (diabet zaharat, hiperuricemie, nefro-calciuroză, hipokaliemie, HTA) ; -
administrarea zilnică, seara, a unei tablete de Cotrimoxazol (Biseptol) sau Nitrofurantoin, luni de zile.

NURSING IN TUBERCULOZA RENALA

Definiţie- localizarea infecţiei tuberculoase la nivelul rinichiului si căilor urinare. Tuberculoza

renală (TR) este cea mai frecventa determinare extrapulmonară a bolii.

Culegere de date

Circumstante de aparitie - Inocularea rinichiului cu bacil Koch se face după cea meningeală,
pleuro-peritoneala, osteoarticulară ş.a., Infecţia bacilară se produce pe cale hematogenă, fapt pentru
care rinichii sunt afectaţi de la început bilateral (10 —15%). Manifestari de dependenta - stare subfebrilă,
transpiraţii, inapetenţă etc. - disurie, polakiurie, - hematuria totală, izolată (neînsoţită de alte simptome),
nedureroasă, capricioasă (apare si dispare spontan). - hipertensiunea arterială.

Investigaţii paraclinice:

Examenul urinii este nespecific: hematurie (micro- sau macroscopică), leucociturie discretă,
proteinurie sub 1 g/24 ore, reacţia (pH) acidă. IDR la tuberculiuă este pozitivă.

Examenul bacteriologic. Evidenţierea b. Koch la examenul direct al urinii;

Examenul radiologic: Radiografia renală simplă, Urografia i.v., Pielografia ascendentă.

Cistoscopia

Problemele pacientului: - diconfort din cauza durerii, disuriei; - hipertermie din cauza procesului
infectios; - circulatie inadecvata din cauza hipertensiunii; - eliminare urinara inadecvata calitativ si
cantitativ din cauza inflamatiei vezicii urinare ; - alterarea perfuziei tisulare renale; - incomoditate din
cauza disuriei; - intoleranta digestiva.

Obiective: - pacientul sa afirme stare de confort fizic si psihic; - sa fie reglata temperatura; -
pacientul să aibă eliminare urinara normala; - pacientul sa beneficieze de somn si odihna corespunzator;
- sa fie reglata perfuzia tisulara.
 Interventii: - asigurarea repausului prelungit (6 — 12 luni), deoarece tuberculoza renală se
vindecă mai lent decât tuberculoza pulmonară. - asigurarea unei alimentatii si hidratari corespunzatoare;
Dieta va fi normocalorică, bogată in proteine si vitamine, hiposodată când se face corticoterapie; -
masurarea functiilor vitale si vegetative, a greutatii; - recoltarea produselor biologice pentru examinari
de laborator; - pregatirea pacientului pentru investigatii; - asigurarea igienei riguroase a tegumentelor si
mucoaselor. - administrarea tratamentului medicamentos tuberculostatic( Izoniazida, Rifampicina,
Etambutol , Streptomicina ), corticosteroizii( Prednison) , simptomatic, adjuvant; - educarea pacientului
in privinta masurilor de profilaxie

. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ RENALĂ

Litiaza renală este un sindrom clinic caracterizat prin prezenţa calculilor în bazinet şi căile
urinare( de la cel al tubilor renali pana la meatul urinar). Poate evolua sub formă latentă( calcul mic,
imobil sau foarte mare muland cavitatile) sau colicativă.

CULEGEREA DATELOR

• circumstanţe de apariţie

Principalii factori de litogeneza

: - stază urinară (prin diferite obstrucţii); - factori bacteriologici: infecţii urinare repetate( exista -
unii germeni care secreta ureaza generatoare de amoniac, favorizand aparitia calculilor
amoniacomagnezieni; pe de alta parte in urma procesului infectios rezulta material organic folosit ca
prim nucleu de precipitare cristalina; - deshidratări ( traspiratii abundente, poliurie, diaree cronica) care
duc la creşterea concentraţiei urinare, - afecţiuni în cursul cărora creşte eliminarea urinară a substanţelor
ce formează calculi; rinichi polichistic (se elimină acid uric); - factori metabolici: hjperparatiroidie, guta,
osteoporoza (se elimina fosfat şi oxalat de calciu); - modificarea pH-ului urinar: - scăderea acidităţii duce
la precipitarea acidului oxalic; - creşterea acidităţii accelerează precipitarea acidului uric; - în mediul
alcalin se precipită fosfaţii. - factori anatomici, congenitali sau castigati; - solubilitatea scazuta a unor
constituenti urinari (oxalat, acid uric)

. Factori favorizanţi: - imobilizare prelungită la pat, - obiceiuri alimentare: - alimente bogate in

proteine: carne, viscere; - alimente bogate in oxalati: rubarba, spanac ,capsuni, ciocolata, tarate de grau,
alune, sfecla si ceaiul; - abuz de produse lactate; - aport lichidian scazut; - mediul de viata al pacientului:
cald, frig; - aport excesiv de săruri minerale - apă bogată în săruri de calciu;

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome) - durere lombară permanentă , sub forma de

nevralgie ( durere surda , uneori doar o jena la nivelul regiunii lombare) - durere colicativă , violenta,
paroxistica, cu debut brutal, precipitata de un efort fizic important, trepidatii; sediu- in zona lombara de
obicei unilateral cu iradiere in hipocondru si fosa iliaca de aceasi parte spre organele genitale externe si
fata interna a coapsei. Se intensifică la atingerea regiunii lombare; - poziţie antalgică; - anxietate,
nelinişte, agitaţie; - tenesme vezicale, disurie, polakiurie, hematurie; - greţuri, vărsături, pareza
intestinala, meteorism; - paloare, transpiraţii, extremităţi reci, tahicardie. - afebril deobicei ; aparitia
febrei denota supraadaugarea infectiei; - anurie (insuficienta renala) in litiaza bilaterala sau rinichi unic,
cu evolutie lenta(ani de zile, degradarea treptata a functiei renale, evolutie in puseuri si urme mici ale
retentiei azotate, cu conservarea diurezei

. • examinări paraclinice - evidenţierea calculului (cistoscopie, urografie, radiografie simpla,

echografie) - examenul urinei: hématurie (macro sau microscopică), în sediment: cristale de acid uric,
uraţi, fosfaţi sau oxalaţi, hématurie (macro sau microscopică)

Proba celor trei pahare: o hematurie iniţială: origine subvezicală: prostată, uretră; o terminală:
vezicală, cistite hemoragice, tumori; o totală: în toate paharele: renală dacă se asociază cu cilindrii sau căi
urinare dacă cilindrii (mulajele tubulare) nu sunt prezenti.

NEVOI PRIORITAR AFECTATE:

1. Nevoia de a evita pericolele

. 2. Nevoia de a elimina.

3. Nevoia de a manca si a bea.

4. Nevoia de a comunica..
5. Nevoia de a fi curat, îngrijit si a-si proteja tegumentele.
6.Nevoia a se îmbrăca si a se dezbraca.
7.. Nevoia a se mişca si a-si menţine o buna postura.
8. Nevoia de a menţine temperatura in limite normale.
PROBLEMELE PACIENTULUI CU LITIAZA RENALA:
- alterarea confortului( disconfort) - legata de prezenta calculilor - legata de tulburarile de mictiune:
polakiurie, disurie, - potential de deficit de volum lichidian - legata de varsaturi transpiratii abundente, -
potential de complicatii - legat de cura de diureza la pacienti cu HTA, insuficienta cardiaca, - legat de
dilatarea pielo-caliceala; - legat de suprarinfectia bacteriana; - legat de litiaza bilaterala sau rinichiul unic.
- alterarea eliminării urinare - legata de obstructia la nivelul cailor urinare - potential de alterare a
nutritiei prin deficit - legat de fenomenele reflexe digestive; - comunicare ineficace - la nivel afectiv -
legata de starea generala alterata; - anxietate, - legata de evolutia bolii; - iminenta unei interventii
chirurgicale; - deficit de autoingrijire, - legata de intoleranta la efort.
OBIECTIVE:
- sa fie calmata durerea; - pacientul sa-si exprime calmarea durerii; - sa fie asigurat confortul fizic si
psihic al pacientului; - sa fie prevenite complicatiile; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic; - sa fie
asigurata dieta corespunzatoare
. INTERVENTII:
- masuri de urgenta: - repaus la pat - calmarea durerii prin diverse mijloace: aplicatii de caldura in
regiunea lombara (perna electrica, comprese calde), bai fierbinti; analgetice: algocalmin, novalgin, i.m.,
i.v., intra-rectal sau tablete in formele mai usoare; fortral; antispastice: papaverina, i.m. sau i.v. lent, in
asociatie cu scobutil i.v. sau agocalmin, piafen i.v. sau in perfuzii „litice” - combaterea starii de soc in
colicile febrile prelungite sau complicate. - recoltarea de sange si urina pentru examinari de laborator -
suport psihic al pacientului; - asigurarea conditiilor de confort si siguranta; - supravegherea functiilor
vitale; - efectuarea tehnicilor de nursing si a investigatiilor comform procedurilor standardizate; -
pregatirea pre-operatorie a pacientului (cand este cazul); - administrarea tratamentului medicamentos si
urmarirea efectului acestuia- reechilibrare hidroelectrolitica - asigurarea alimentatiei specifice: - in litiaza
calcica: reducerea moderata a aprtului de hidrocarbonate, lapte, branzeturi, tomate, ţelină, sfeclă,
citrice, ciocolată - in litiaza urica restructia alimentelor bogate in purine: viscere animale, carne, spanac,
suprimarea alcoolului, ridichi, fasole, mazăre, ciuperci, conopidă, suprimarea alcoolului. - in litiaza
cistinica: reducerea consumului de proteine, mentinerea unei diureze importante cu densitate sub 1010
si alcalinizarea la pH 7,5-8 - in litiaza oxalica se evita alimentele cu continut crescut in oxalat: telina,
spanac, morcov, bere, ceapa, ciocolata, cafea,cacao, portocale (si tratament cu fosfati la indicatia
medicului), fasole, varza, spanac, cartofi. - calculuii fosfatici amoniaco-magnezieni impun combaterea
infectiei urinare, acidifierea urinei (cu clorura de amoniu), cura intensiva si prelungita de diureza ; dieta
hiposodată, bogată în proteine şi lipide; se evită: laptele, brânza, ouă, legume uscate, fructe; - urmarirea
bilantului intrari/iesiri; - suplinirea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale; - administrarea
tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei: -inhibitori ai formării substanţelor care precipită -
substanţe care scad absorbţia calciului -substanţe care scad absorbţia intestinală de fosfaţi - educatia
pacientului privind necesitatea respectarii regimului igieno-dietetic, evitarea efortului fizic intens,
necesitatea controalelor periodice; - pregătirea pentru investigaţii si analize, - administrarea
tratamentului general si local, - pregătirea preoperatorie, ingrijiri postoperatorii.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau
exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa indice unul din urmatoarele
tratamente: -litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete
care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal;
este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale -nefro-litotripsia sau nefro-litotomia
percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei
renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele
(litotripsie sau litotritie); -ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic
foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va
extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent
ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu
eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat
din rinichi in ureter. -operatia chirurgicala clasica in care chirurgul face o incizie lateral de stomac, pentru
a ajunge la rinichi si a extrage calculul; metoda este rar folosita in acest moment.

COLICA RENALĂ (nefretică)

Este un sindrom dureros acut, paroxistic, de obicei apiretic, însoţit de agitaţie şi iradieri uretero-
vezico-genitale, provocat de un spasm al căilor urinare excretoare superioare.
Cauze : • Litiază reno-ureterală: prezenţa de calculi în cavităţile renale, de unde pot migra în
ureter şi în celelalte segmente ale căii excretoare constituie afecţiunea care este cauza colicii. •
lnflamaţiile urogenitale: - pielonefrită (infecţia interesează căile urinare, bazinetul şi parenchimul renal), -
pionefroză (formarea unei pungi cu conţinut purulent, prin distensie şi distrugerea parenchimului renal),
- tuberculoza renală. lnflamaţiile urogenitale determină (însă rar) colici renale prin inflamaţie ureterală;
obliterări ureterale prin mucus şi puroi; iritaţia plexului renal • Tumorile renale şi ale organelor de
vecinătate (uter, colon, rect) provoacă foarte rar colici prin compresiune ureterală extrinsecă şi spasm
asociat.
 Manifestari de dependenta : - durerea, determinată de faptul că musculatura caliceală,
bazinetală şi ureterală se contractă pentru a evacua calculul, astfel ia naştere colica nefretică (renală). De
cele mai multe ori colicile apar după un efort fizic mai deosebit, după o călătorie cu automobilul, pe
motocicletă (trepidaţii), băi reci, alteori în cursul nopţii. Sediul durerii: apare în regiunea lombară,
unilateral, cu iradiere caracteristică, de-a lungul urete-rului spre organele genitale externe, rădăcina
coapsei. Durerea este intensă şi profundă, are caracter de ruptură, torsiune sau arsură. Poate să fie
continuă, vie sau să apară la anumite intervale, sub formă de crize. Se accentuează pe măsură ce în calice
şi în bazinet se adună urina care nu se mai poate evacua, provocând hiperpresiune. Se intensifică la
atingerea regiunii lombare, tuse, strănut, mişcări. - poziţie antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul
inferior flectat). - tenesme vezicale (nevoie imperioasă de micţiune). - disurie, polakiurie (uneori retenţie
de urină, alteori anurie), - hematurie (adesea macroscopică). - greţuri, vărsături, meteorism, oprirea
tranzitului intestinal (scaunul şi gazele) . - bolnavul este agitat, neliniştit, fricos, palid, transpirat, cu
extremităţi reci, pulsul mai des tahicardic, rareori bradicardic, - în formele prelungite grave pot să apară
hipotensiune, lesin,convulsii (la copii), delir (la adulţi), - febră moderată.
Durata colicii: de la câteva minute la mai multe ore (2-6 ore).
Problemele pacientului : - alterarea confortului( disconfort) - legata de prezenta calculilor -
legata de tulburarile de mictiune: polakiurie, disurie, - potential de deficit de volum lichidian - legata de
varsaturi transpiratii abundente, - potential de complicatii - legat de dilatarea pielo-caliceala; - legat de
suprarinfectia bacteriana; - legat de litiaza bilaterala sau rinichiul unic. - alterarea eliminării urinare -
legata de obstructia la nivelul cailor urinare - potential de alterare a nutritiei prin deficit - legat de
fenomenele reflexe digestive; - comunicare ineficace - la nivel afectiv - legata de starea generala alterata;
- anxietate, - legata de evolutia bolii; - iminenta unei interventii chirurgicale; - deficit de autoingrijire, -
legata de intoleranta la efort.
OBIECTIVE: Vizeaza : - sa fie calmata durerea; - pacientul sa exprime stare de confort; - pacientul
sa fie echilibrat psihic; - sa fie prevenite complicatiile; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido
bazic; - sa fie asigurata dieta corespunzatoare,; - pacientul sa comunice eficint; - sa fie satisfacute nevoile
fundamentale.
Conduita de urgenţă: - Repaus la pat. - Calmarea durerii. Dacă s-a exclus eventualitatea
abdomenului acut, se fac: - aplicaţii locale de căldură (sticle cu apă caldă, termofor, comprese umede
etc.) pe zona de maximă durere (loja lombară, hipogastru), - analgezice-antispastice (la indicaţia
medicului), scobutil compus - 1 fiolă a 5 ml injectată foarte lent i.v. Pentru întreţinere: scobutil compus-
supozitoare (sau scobutil sau lizadon - supozitoare), papaverină fiole a 0,04 g i.v. sau i.m., atropină fiole a
1 mg i.v.; s.c; i.m., procaină (novocaină) 1% 10-20 ml i.v. foarte lent, algocalmin fiole a 2 ml i.m. sau
fortral fiolă 1 ml i.m. Bolnavii cu colici rebele la tratament se internează în spital. De asemenea se
internează şi cazurile suspectate de asociere cu ocluzie dinamică.
Conduita în spital : • Examinări de urgenţă: - examen complet de urină: volum, densitate,
culoare; albumină, puroi, pigmenţi biliari, sediment, testul Addis-Hamburger, urocultură, - radiografie
renală pe gol, - recoltare de sânge (pentru cazuri grave): uree, ionogramă, rezervă alcalină şi alte
examinări pentru diagnostic diferenţial: leucogramă, ami-lazemie, transaminaze, glicemie, bilirubinemie.
• Administrare de ceaiuri diuretice şi ape minerale în cantităţi de 2 000-3 000 ml/24 ore, favorizează
diureza şi eliminarea consecutivă a calculului. • După calmarea durerii se fac explorări pentru
diagnosticul etiologic: - urografie - pielografie - cistoscopie • Tratament antalgic şi spasmolitic; (indicat de
medic, este descris la conduita de urgenţă). Se mai asociază fenobarbital, romergan, care potenţează
efectele procainei şi atropinei. - în colicile violente prelungite, care nu cedează la medicaţia amintită se
utilizează: baralgin i.m.; mialgin şi atropină subcutanat, - în cazuri cu dureri şocogene: perfuzie
intravenoasă lentă cu procaină 1%, atropină, papaveri-nă şi mialgin (sub controlul ritmului cardiac şi
respirator). • Antibiotice în caz de infecţie. • Combaterea stării de şoc. • Reechilibrarea hidroelectrolitică
şi acido-bazică (la nevoie). • In cazurile în care traamentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile
complicate cu suferinţă renală se aplică tratament urologic şi, la nevoie, chirurgical.

. NURSINGUL IN HIPERPLAZIA BENIGNA A PROSTATEI

Adenomul de prostata este cea mai importanta afectiune a prostatei, fiind o tumora benigna
frecvent intalnita la barbatii peste 60 de an.
Culegere de date
Circumstante de aparitie
Cauzele sunt pentru ambele boli neelucidate, insa la cancerul de prostata s-au identificat mai
multi factori incriminatori: genetici, alimentari (vitaminele C si A au un caracter protector), hormonali
(dezechilibrele hormonale, in special la perioada pubertatii par a avea un rol carcinogen), virusurile etc.
Dezvoltarea adenomului de prostata este influentata de alterarea echilibrului estrogen-testosteron.
Dezechilibrul acesta explica dezvoltarea bolii dar nu poate explica declansarea ei.
Manifestari de dependenta - in functie de fazele bolii apar: - polakiurie si nicturie; - mictiunea
imperioasa; debutul tardiv sau initierea dificila a mictiunii; - jet urinar subtire, slab proiectat; - mictiunea
intrerupta; - mictiunea prelungita; - pseudoincontinenta terminala,senzatia de golire incompleta a vezicii
urinare; - erectii nocturne intense si dureroase; - senzatia de apasare dureroasa pelviana; - senzatia de
corp strain in rect; - ejaculare dureroasa; - globul vezical; - semnele clinice ale intoxicatiei uremice:
astenie, inapetenta, cefalee, vertij
. Problemele de ingrijire ale pacientului: - alterarea eliminarii urinare/eliminare urinara
inadecvata cantitativ si calitativ; - alterarea confortului general; - comunicare ineficace la nivel senzorial
si afectiv; - anxietatea; - alimentatie inadecvata cantitativ, calitativ; - rise potential de compficatii
(retentia acuta completa de urina, retentia cronica completa de urina, litiaza vezicala, diverculii vezicali,
complicatiile infectioase pot avea evolutie acuta sau cronica si pot fi cistite, pielonefrite, orhiepididimite
si adenomite, hemoragii postoperatorii, tulburari cerebrate, accidente embolice);- deficit de
autoingrijire; - durere.
Obiective de ingrijire
Pacientul sa: - fie echilibrat hidroelectrolitic si acidobazic; - aiba mictiuni spontane; - fie
echilibrat psihic; - nu prezinte complicatii postoperatorii. Obiectiveie mai urmaresc si: - mentinerea
functiilor vitale; - combaterea durerii; - asigurarea confortului; - diminuarea anxietatii; - asigurarea dietei
corespunzatoare; - evaluarea functiei renale in dinamica/supravegherea eliminarilor.
Interventiile autonome si delegate ale asistentei medicale: - asigura conditiile de mediu:saloane
calduroase, fara curenti de aer, feriti de infectii; - repaus la pat, pe perioada indicata de medic in functie
de faza bolii si eventuala interventie chirurgicale; - masurarea, notarea functiilor vitale; - recoltarea
produselor biologice pentru examinari de laborator: sange (uree, creatinine, ionograma la care se adauga
probele uzuale ca hemograma, glicemia, teste de coagulare, probe hepatice etc.), urina (sumar de urina
si urocultura; in cazul prezentei hematuriei microscopice se impune si citologie urinara, se va evita
sondajul vezical care poate declansa si dupa un timp mai indelungat procese pielore-nale); - pregatirea
bolnavului pentru explorari imagistice (ecografie abdominala si trans-rectala, cistoscopia, ourografia
folosite pentru determinarea indirecta a volumului hiperplaziei); - cantareste zilnic bolnavul; - asigura
igiena tegumentelor si a mucoaselor; - efectueaza zilnic bilantul hidric; - corecteaza dezechilibrul hidric
(prin hidratare sau reducerea aportului de lichide si electroliti in functie de ionograma serica si urinara); -
corecteaza dezechilibrul acido bazic in functie de rezerva alcalina; - observa starea generala a pacientului
si este pregatita permanent sa intervina pentru acordarea ingrijirilor speciale care se aplica in caz de
ablatie chirurgicala sau endoscopiesca; - informeaza pacientul cu privire la insusirea regimului dietetic
(hidratii de carbon, legume, fructe - alimentatie lipsita de sare si proteine animate) pentru a putea
preveni eventualele complicatii; - administrarea medicatiei la indicatiile medicului (antibiotice,
antispastice, opiacee); - pregatire preoperatorie si ingrijiri postoperatorii; - anuntarea imediata a
eventualelor complicatii.

INGRIJIRI IN ADENOCARCINOMUL DE PROSTATĂ

Definitie
Cancerul de prostată este cel mai frecvent dintre cancérele aparatului urinar şi genital masculin.
Adenocarcinomul de prostată reprezintă o tumoră malignă epitelială la nivelul epileliului afinilor
prostatici, cu dezvoltare în general în glanda periferică (prostată caudală) si mai rar în cea centrală
(cranială).
Culegerea datelor Circumstante de aparitie
Factorii incriminaţi în apariţia cancerului de prostată sunt reprezentaţi de:
1. Factorii genetici.
2. Factorii fizici (căldura, frigul, radiaţiile)
. 3. Factorii chimici pot avea acţiune carcinogena pentru dezvoltarea tumorii. Expunerea la
cadmiu poate determina creşterea incidenţei cancerului prostatic
. 4. Incidenţa scăzută din ţările Asiei este explicată prin regimul alimentar bogat în vegetale crude
care conţin vitamine, în special A şi C cu efect protector.
5. Factorii hormonali
. Manifestări de dependenta
1. Manifestări generale: - astenie, adinamie, scădere ponderală, inapetenţă, - somn intrerupt,
iritabilitate, - durere vertebrală, (metastaze osoase) - icter obstructiv (metastaze hepatice) - cefalee,
tulburări de echilibru, migrene (metastaze cerebrale) - oligurie pana la anurie (insuficienţă renală cronică
- în obstrucţia căii urinare superioare)
2. Manifestări locale, obstructive, de cauză mecanică: - durere micţională şi perineală, -
polakiurie, - disurie, - pseudoincontinenta terminala; - hematurie (mai violentă ca în adenomul de
prostată); - ejaculare dureroasa; - senzatie de corp strain in rect
. Evoluţia progresivă şi continuă determină succesiv: • retenţie incompletă de urină fără distensie
vezicală (reziduu sub 300 ml.); • retenţie incompletă de urină cu distensie vezicală (reziduu peste 300
ml.); • retenţie completă de urină (instalarea globului vezical); • falsă incontinenţă de urină (urinare fără
prea plin). Infecţia urinară este frecvent asociată.
Investigatii paraclinice:
-Echografia abdominală . -Radiografia renovezicală simplă poate arăta metastaze osoase. -
Urografia intravenoasă evidenţiază eventuala stază în aparatul urinar superior. -Radiografia pulmonară
evidenţiază prezenţa metastazelor pulmonare sau osoase costale. -Scintigrafia osoasă evidenţiază
prezenţa metastazelor eu cel puţin 6 luni înainte ca acestea să determine modificări radiografice şi
permite diagnosticul precoce al acestora
. -Diagnosticul de certitudine al metastazelor osoase rămâne totuşi cel radiologic.
-Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară sunt utilizate pentru evaluarea
extensiei locale, în stadializarea invaziei ganglionare şi depistarea eventualelor metastaze viscerale la
distanţă. -Determinarea markerilor tumorali este importantă în diagnosticul de probabilitate, precum şi
urmărirea tratamentului hormonal în cazul adenocarcinomului de prostată. Principalii markeri serici
tumorali sunt:
1. Antigenul specific prostatic (PSA). Valorile antigenului prostatic specific (PSA) sut: - 0-4 ng/ml
(normale) - 4-10 ng/ml (suspiciune de cancer prostatic) - peste 10 ng/ml (cancer prostatic cu mare
probabilitate)
2. Fosfataza acidă prostatică
3. Fosfataza alcalină are valori crescute în cazul creşterii activităţii osoase ce înconjoară leziunile
metastatice din cancerul de prostată.
Biopsia prostatică
PROBLEMELE PACIENTULUI :
 P: Discofort( Durere acutã/cronicã). E: agenți infecțioși (proces inflamator), proces neoplazic
(compresiunea terminațiilor nervoase), suprasolicitări fizice, oboseală, insuficiente cunoștințe despre
boală, mediu.
 P: Circulație/respirație inadecvate. E: proces inflamator, obstrucții, afectări cerebrale, durere,
febră, anxietate, emoții, stres, insuficiente cunoștințe despre boală, despre mediu.
 P: Perturbarea stãrii de nutriție. E: durere, febră, tulburări neurologice, anxietate, stres,
insuficiente cunoștințe despre boală.
 P: Hipertermie. E: proces inflamator, tulburări neurologice, anxietate, stres, mediu ambiant
inadecvat.
 Eliminare urinară inadecvată. E: tulburări neurologice, durere, tumori, metastaze, proces
inflamator, afectarea parenchimului renal,
 P: Perturbarea mobilității/Imobilitate. E: modificări structurale/funcționale ale sistemului
osteo-articular (metastaze), durere, proces inflamator, anxietate, insuficiente cunoștințe despre boală,
mediu.
 P: Postură inadecvată. E: durere, metastaze, oboseală, deficit motor, insuficiente cunoștințe
despre boală
.  P: Integritate tegumentarã și/sau a mucoaselor afectatã. E: proces inflamator, proces
neoplazic, durere, tulburări circulatorii, tulburări neurologice, imobilitate, anxietate, stres, insuficiente
cunoștințe despre boală și/sau despre igienă personală.
 P: Alterarea stãrii de confort. E: durere, dezechilibre, surmenaj, anxietate, insuficiente
cunoștințe despre boală.
 P: Deficit de autoîngrijire. E: durere, oboseală, imobilitate, anxietate, dezinteres, tulburări
neurologice, condiții socioeconomice precare, cunoștințe deficitare
.  P: Comunicare (senzoro-motorie, afectivã și/sau intelectualã) perturbatã. E: durere,
metastaze, afecțiuni cerebrale, deficite senzoriale, fatigabilitate, anxietate, stres, tulburări de gândire,
insuficiente cunoștințe despre afecțiune.
  P: Vulnerabilitate fațã de pericole. E: durere, tulburări neurologice, fatigabilitate, surmenaj,
anxietate, stress.
 P: Anxietate. E: afecțiunea tumorală, durere, perceperea viitorului, teama de moarte, stres,
conflict (între propriile valori și ale celorlalți), spitalizarea, mediu familial/social modificat.
 P: Pierderea stimei de sine. Devalorizare. E: tulburări neurologice, anxietate, teamă, stres,
descurajare, insuficiente cunoștințe despre sine și cei din jur.
 P: Izolare socialã. E: durere, tulburări de gândire, anxietate, situație de criză, modificări în
relațiile familiale și sociale, insuficiente cunoștințe despre boală, despre sine și cei din jur.
 P: Risc de complicații (infecțioase, cardio-pulmonare, renale etc.). E: alterarea funcțiilor vitale,
durere, tulburãri de echilibru, tulburãri de nutriție, tulburãri neurologice, leziuni, anxietate, stres, izolare,
sãrãcie, lipsa de cunoștințe despre boală, despre sine și cei din jur.

Obiective de îngrijire (corespunzătoare problemelor de dependență enunțate mai sus): 

Pacientul să nu mai prezinte durere (diminuarea intensității durerii).  Pacientul să prezinte o respirație
adecvată (menținerea unei respirații adecvate).  Pacientul să prezinte o bună circulație (menținerea
unei circulații adecvate).  Pacientul să prezinte o alimentație echilibrată (pacientul să fie echilibrat
nutrițional și hidroelectrolitic).  Pacientul să prezinte o temperatură corporală în limite normale. 
Pacientul să prezinte o eliminare urinară adecvată  Pacientul să prezinte o mobilitate adecvată
capacității fizice (refacerea și menținerea mobilității).  Pacientul să prezinte o postură fiziologică. 
Pacientul să prezinte tegumente integre (refacerea integrității tegumentare).  Pacientul să prezinte o
stare de confort adecvată (menținerea stării de confort).  Pacientul să se poată autoîngriji cât mai
curând posibil (diminuarea deficitului de autoîngrijire).  Pacientul să poată comunica eficient pe plan
senzoro-motor/afectiv/intelectual (menținerea unei comunicări … adecvate capacităților sale). 
Pacientul să nu mai fie vulnerabil față de pericole (diminuarea gradului de vulnerabilitate). Pacientul să
beneficieze de un mediu de siguranță.  Diminuarea gradului de anxietate. Pacientul să fie echilibrat
psihic.  Pacientul să-și recapete încrederea și stima de sine.  Diminuarea gradului de izolare socială. 
Pacientul să nu mai prezinte risc de complicații... Diminuarea gradului de risc de complicații… Intervenţii
proprii şi delegate. Intervenții proprii (autonome): o asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului
securizant și de protecție: - saloane călduroase, însorite, luminoase, cu umiditate adecvată și ventilaţie
corespunzătoare; - adaptarea învelitorilor conform atât anotimpului și temperaturii încăperii dar și stării
generale a pacientului (episoade febrile, frisoane). o supravegherea pacientului: facies, tegumente,
comportament, funcții vitale și vegetative (mãsurare/notare în foaia de temperaturã); o recunoașterea
manifestărilor de dependență și a modificărilor survenite în evoluția stării generale a pacientului ;o
realizare a unei comunicãri (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă (la timp) de informații,
stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa medicală, obținerea feed-backului; o asigurarea
dietei adecvate: o hidratare adecvatã, în cantitãți mici și dese (ceai, supe strecurate, apã platã); o
aspirarea secrețiilor (conform tehnicii cunoscute, respectând mãsurile de asepsie); o asigurarea igienei: -
efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia); - schimbarea lenjeriei (de pat și de corp)
de câte ori este necesar; o asigurarea repausului la pat și a unei poziții adecvate, fiziologice; o mobilizare
periodicã; - efectuarea exercițiilor de mobilizare (pasive, pasivo-active); - încurajare pentru efectuarea
exercițiilor active; o acordarea ajutorului în îmbrăcare/dezbrăcare; o consilierea pacientului: evaluarea
stadiului în care se află pacientul (conform lui Kubler Ross: negare, furie, negociere, depresie, acceptare)
și înlăturarea ideii sfârșitului apropiat; explicații privind afecțiunea (cu păstrarea secretului profesional);
încurajare și suport prin comunicare adecvată (acordarea atenției necesare); facilitarea consilierii
psihologice pentru recãpãtarea controlului conștient și informat asupra situației sale; o pregătire psihică
pentru tehnicile și manoperele medicale: informare, explicaţii, asigurarea confortului psihic, obținerea
consimțământului; o Educație pentru sãnãtate. lămurire asupra necesității respectării conduitei
terapeutice (a măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic; explicarea importanței
menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv renunțarea la fumat) pentru prevenirea complicațiilor.

 Intervenții delegate: participarea la examenul clinic (conform timpilor cunoscuți): -asigurarea

condițiilor de mediu necesare examinării; -pregătirea documentelor medicale; -pregătirea materialelor și
instrumentelor necesare examinării; -pregătirea psihică și fizică a pacientului pentru examinare; -servirea
medicului cu instrumentele solicitate; -transportul pacientului la salon (când examinarea s-a efectuat în
cabinetul de consultații); -reorganizarea locului de muncă; - -recoltarea probelor biologice și patologice
pentru examenele de laborator - determinarea antigenului prostatic specific (PSA) în cancerul de
prostată (valori normale = 0-4 ng/ml); - recoltãri de urinã: sumar de urinã, proba Addis-Hamburger
(hematurie în cancerul de vezicã , uroculturã (excluderea infecției); - participarea la investigații
paraclinice - administrarea tratamentului – particularitãți: radioterapia (oprește dezvoltarea celulelor
tumorale):hormonoterapie, chimioterapie; o pregãtire preoperatorie: participare la bilanțul
clinic/paraclinic corespunzãtor etapelor cunoscute (stare generalã a pacientului, timp avut la dispoziție,
investigații specifice); o îngrijiri postoperatorii: supravegherea pacientului conform etapelor cunoscute;
- prevenirea complicațiilor postoperatorii (locale și generale) prin supraveghere atentã,
permanentã, aplicarea corectã a tuturor tehnicilor și manoperelor medicale și observarea eventualelor
modificãri survenite în evoluția postoperatorie (informarea medicului pentru adaptarea conduitei
terapeutice);
- tratamente paleative și alternative - scop: îmbunătățirea calității vieții prin ameliorarea
simptomelor cauzate de metastaze (în special durerea);
Intervenții specifice ,intervenții de urgențã: - menținerea funcției respiratorii/circulatorii:
respirație artificialã, traheostomie, oxigenoterapie, IOT, monitorizare puls, respirație, TA; - montarea și
supravegherea perfuziei endovenoase; - transport corespunzãtor metodelor cunoscute (cu brancarda,
cãruciorul, patul rulant); prevenirea complicațiilor: - imobilizãrii: mobilizare periodicã, asigurarea
lenjeriei de pat și de corp curate, asigurarea dietei adecvate (pentru prevenirea constipației), aplicarea
mãsurilor de prevenire a escarelor; - tromboembolice: efectuarea de exerciții pasive/active la pat,
administrarea de anticoagulante; - pulmonare: asigurarea de condiții optime în încãpere, efectuarea de
exerciții respiratorii, a tapotajului toracic și a pozițiilor de drenaj postural; antibioterapie conform
prescripțiilor.