ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ

DEFINȚIE
Pielonefrita acuta este o infectie a bazinetului si a interstițiului renal.Germenii
încriminați sunt: coli, proteus, stafilococ, klebsiella.

CIRCUMSTANȚE DE APARIȚIE
 contaminare ascendentă, cu punct de plecare:
 infectii vaginale, ale uretrei
 manevre instrumentare nesterile (sondaj, cistoscopie)
 obstrucția căilor excretoare
 contaminare hematogenă sau limfatică cu germenii unei infecţii O.R.L., dentare,
tegumentare, a prostatei

FACTORI FAVORIZANȚI
 sarcină
 diabet zaharat neechilibrat
 stare nutrițională deficitară

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
 anorexie
 frison, febră
 dureri lombare
 disurie
 polakiurie
 nicturie

INVESTIGAȚII
 recoltare probe de sânge: VSH, leucocitoză, hemoleucograma
 recoltare probe de urină: leucociturie, hematurie, cilindrii leucocitari, bacteurie

INTERVENȚII
 asigurarea repausului la pat;
 aplicarea de căldura pe regiunea lombară;
 asigurarea unui aport crescut de lichide;
 asigurarea unei alimentații echilibrate, excluzând alcoolul, cafeaua, condimentele;
 administrarea tratamentului medicamentos : antibiotice, analgezice;
 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator;
 educaţia pacientului :
 igiena organelor genitale şi a regiunii perianale;
 lichide în cantitate suficientă;
 evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completă.
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU PIELONEFRITĂ CRONICĂ
DEFINIȚIE
Pielonefrita cronică este o boală cu evoluție cronică, caracterizată prin inflamația
țesutului interstițial renal, cu semne clinice de suferință precoce a tubilor renali, cu afectarea
tardivă a glomerulilor și cu o evolutie progresivă spre insuficiența renală.
Forme clinice: hematogenă (rară) şi ascedentă (frecventă)

CIRCUMSTANȚE DE APARIȚIE
 fenomene autoimune
 persistența germenilor la nivelul parenchiului renal
 leziuni vasculare ce apar in cursul PNA
 extensia leziunilor suparative inițiale

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
 stări febrile repetate, prelungite
 dureri lombare
 piurie (prezența numărului mai mare a celulelor albe în urină)
 bacteriurie
 disurie
 subfebrilitate
 alterarea funcţiei renale până la uremie (uremie: stare toxică datorată acumulării în
sânge a ureei)
INVESTIGAȚII
 recoltare probe de urină: examen urină si urocultură
 recoltare probe de sânge: hemoleucograma, VSH, uree, creatinina etc.

INTERVENȚII
 asigurarea repausului la pat;
 aplicarea de căldura pe regiunea lombară;
 asigurarea unui aport crescut de lichide;
 asigurarea unei alimentații echilibrate, excluzând alcoolul, cafeaua, condimentele;
 administrarea tratamentului medicamentos: antibiotice analgezice;
 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator;
 educaţia pacientului :
 igiena organelor genitale şi a regiunii perianale
 lichide în cantitate suficientă
 evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completă.