PUNCȚIA BIOPSICĂ (BIOPSIA HEPATICĂ)

Puncția biopsică reprezintă introducerea unui ac de biopsie într-un

organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut.
Se practică puncţia pentru biopsie pe ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici,
plămâni, tumori solide.
Se execută de către medic !
Scop
Explorator:
 Examen histopatologic al tesutului extraspentru stabilirea diagnosticului.

Indicaţii pentru puncția biopsică

 Imbolnaviri ale organelor menţionate pentru confirmarea diagnosticului
clinic sau pentru precizarea stadiului imbolnavirilor.

Contraindicaţiile pentru puncția biopsică

 Diateze hemoragice.
 Rinichi unic – pentru puncţia renală.

Scopul biopsiei hepatice

 Diagnostic pentru o problemă a ficatului care nu poate fi identificată
altfel
 Se obține un eșantion de țesut dintr-o anomalie găsită printr-un studiu
imagistic
 Se determină severitatea bolilor hepatice – proces numit stadializare
 Ajută la dezvoltarea planurilor de tratament bazate pe starea ficatului
 Se determină cât de bine funcționează tratamentul bolilor hepatice
 Se monitorizează ficatul după un transplant de ficat
Locul puncţiei hepatice, splenica, renala, ganglionara
 Punctia hepatica
 Faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub
rebordul costal sau în plină matitate – la un ficat mărit.
 De-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept
– la ficat în limite normale.
 Punctia splenica
 Spatiul VIII sau IX intercostal stang, intre linia axilara anterioara si cea
medie, in afara rebordului costal.
 Punctia renala
 Regiunea lombara in dreptul discului intervertebral L1 – L2 la 8 cm de
linia mediana; se prefera punctia rinichiului drept fata de cel stang pentru a
evita lezarea splinei sau a unor vase mari
 Punctia ganglionara si a tumorilor solide
 Locul se alege in functie de masa ganglionara sau tumorala selectionata
pentru examenul histeropatologic

Materiale necesare
 Muşama şi aleză.
 Mănuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ace pentru biopsie.
 Seringi sterile.
 Tampoane.
 Medicamente – soluţii anestezice, hemostatice, tonice cardiace.
 Lame microscop, hârtie filtru, ser fiziologic 50 ml.
 Tăviţă renală.

Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se asigură că durerea va fi îndepărtată prin anestezie locală.
 Se determină înainte TS, TC, TQ, (timpul de coagulare, timpul de
sangerare, timpul de protrombina) trombocite.
 Se administrează cu 2 zile înainte medicaţie hemostatică (vitamina C,
vitamina K, calciu gluconic) la indicația medicului.
 Se asigura pozitia bolnavului:
  pentru punctia hepatica - decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau
decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap.
 pentru punctia spenica – decubit dorsal cu membrele superioare pe
langa corp, necontractate sau decubit lateral drept cu mana stanga sub
cap
 pentru punctia renala – decubit ventral cu un saculet de nisip asezat
sub abdomen
 pentru punctia ganglionilor si a tumorilor – pozitia in functie de
localizarea si marimea lor
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

Execuţia puncţiei
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se îmbracă mănuşi de protecţie
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia cu ajutorul asistentului
medical.

Rolul asistentei în efectuarea puncţiei

o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele necesare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele
recoltate.
o Aplică un pansament la locul puncţiei.
o Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.

Îngrijiri după tehnică

 Se asigură repaus la pat 24-48 ore în decubit lateral drept pentru punctia
hepatica si in decubit dorsal dupa punctia splenica si renala;
 Se supraveghează funcţiile vitale 24 ore;
 Se aplică pungă cu gheaţă la locul puncţiei;
 Se administreaza calmante ale tusei daca este cazul;
 Se controleaza urina 3-4 zile dupa punctia renala pentru a sesiza aparitia
hematuriei;
 Se informează medicul în cazul apariţiei complicaţiilor – hemoragii.
Accidente și incidente 
 Tuse instantanee sau hemotoraxmoderat, determinat de atingerea
pleurala;
 Hemoragie, care se combate prin administrarea medicatiei hemostatice
 Soc pleural
Observaţii
- Fragmentele de ţesut recoltate se îndepărtează de pe acul de
biopsie prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătite pentru
laborator – sub formă de amprentă pe lama de sticlă sau sub formă de
frotiuri.
- Acele de puncţie se sterilizează la pupinel.
Nu se mişcă bolnavul în timpul puncţiei →  se pot leza ţesuturile.