Infecțiile urinare

nespecifice
Dr. Maier Adrian
UMF Galați
Infecțiile urinare nespecifice
Sunt cele mai frecvente infecții întâlnite în
patologia umană, afectând ambele sexe

Ele reprezintă o cauză comună de morbiditate

și mortalitate, cronicizarea lor fiind un factor
important de gravitate
Infecțiile urinare nespecifice
Apar secundar dezechilibrului dintre agentul
patogen şi mijloacele de apărare ale
organismului gazdă.
Apar încă din copilărie, la adult sunt mai
frecvente la sexul feminin, datorită condiţiilor
anatomice, a unor stări fiziologice legate de
funcţia genitală.
Infecțiile urinare nespecifice
Agenţii patogeni cel mai des întâlniţi:
- germeni Gram negativi- E. Coli( în 85%
din infecţiile comunitare, şi 50% din cele
intraspitaliceşti), Klebsiella spp., b. Piocianic, b.
Proteus, Enterobacter
- germeni Gram pozitivi- Enterococul,
Stafilococul auriu, Streptococul
- Gardnerella vaginalis, Mycoplasma spp.
sau Ureaplasma urealyticum, Chlamydia
trachomatis.
Infecțiile urinare nespecifice
Calea de pătrundere a microorganismelor:
- calea ascendentă
- calea hematogenă: la tarați - Stafilococul
auriu, Candida albicans, Salmonella,
Mycobacterium, sediul primar este întotdeauna
extraurinar
- calea limfatică sau din aproape în
aproape apare secundar existenţei unui proces
infecţios de vecinătate
Infecțiile urinare nespecifice
Cauze predispozante locale:
- prezenţa unei soluţii de continuitate la
nivelul uroteliului
- alterarea fluxului normal de evacuare al
urinii
- tulburări în mecanismul de apărare al
vezicii urinare
- anomalii congenitale
Cauze patologice generale: DZ, constipația.
Pielonefritele
Pielonefrita acută: se defineşte ca fiind
inflamaţia acută a căilor urinare şi a
parenchimului renal
Anatomie patologică: rinichiul este mărit de
volum, se decapsulează uşor, în parenchim apar
mici abcese corticale, galben - albicioase;
Microscopic sunt prezente infiltrate inflamatorii
cu polinucleare neutrofile şi zone abcedate, iar
tubii conţin leucocite şi puroi
Pielonefritele
Simptomatologia: febră> 38 C asociată cu frison, durere lombară
uni- sau bilaterală şi piurie
Forme clinice:
- febrilă( tabloul clinic este dominat de ascensiunea termică)
-septicemică
-uremică larvată
-digestivă
-hematurică
-necrotiă papilară
-gravidică
-pediatrică
-geriatrică
-pielonefrita emfizematoasă.
Pielonefritele
Examenul de laborator:
- examenul de urină evidenţiază piurie cu
bacteriurie, hematurie macroscopică
- urocultură, probe sangvine

Examinări imagistice: RRVS, ecografia, CT, UIV

Pielonefritele
Tratament:
- necomplicată- nu necesită internare
- complicată, fără modificări structurale-
este necesară spitalizarea pentru terapie
parenterală
- complicată cu modificări structurale-
eventual chiar manipulare urologică, necesită
spitalizare şi în acest caz
Pielonefritele
Tratament simptomatic
Tratament antibacterian:
- fluorochinolonă, peniciline
- cazuri severe: fluorochinolonă cu
aminoglicozid sau cefalosporină cu
aminoglicozid la care se asociază și probiotice.
Pielonefritele

Pielonefrita cronică: este inflamaţia microbiană,

nespecifică, cronică a bazinetului şi interstiţiului
renal cel mai frecvent pe fondul unei anomalii
congenitale ce întreţine o infecţie persistentă
Pielonefritele
Anatomie patologică: rinichiul este micşorat în
volum fiind difuz contractat cu multiple
cicatrici sechelare proceselor inflamatorii din
antecedente
O formă particulară cu evoluţie mai agresivă
este pielonefrita xantogranulomatoasă
Pielonefritele
Simptomatologie: de cele mai multe ori
polimorfă cusemne generale: astenie, anemie
(mai pronunţată în fazele avansate ale IRC),
cefalee, oboseală, subfebrilităţi; sunt
prezente și acuze urinare
Explorări imagistice și de laborator:
- ecografie, RRVS, UIV, CT
- analize de sânge și urină
Pielonefritele
Tratament:
-igieno-dietetic: regim alimentar hipoproteic,

hiposodat, bogat în lichide;

-medicamentos: simptomatic și antiinfecţios
-factorilor favorizanţi generali/ locali;

- chirurgical: pielonefrita xantogranulomatoase

necesită nefrectomia
Pionefrita
Este infecţia supurativă limitată la nivelul
parenchimului renal, care după calea de
însămânţare

Evoluție spre abcese corticale difuze sau abcese

corticomedulare voluminoase

Etiopatogenie: abcese secundare diseminării

hematogene sau pe cale ascendentă urinară
Pionefrita
Anatomie patologică:
- macroscopic se prezintă ca zone de
inflamaţie supurativă, la nivelul parenchimului
- microscopic decelăm în zona centrală
detritusuri necrotice, neutrofile, bacterii, iar la
periferie hiperemie și ţesut fibrocicatriceal
Pionefrita
Simptomatologie:
- stare febrilă prelungită fără acuze
urinare; - tardiv în evoluţia bolii: rinichi
palpabil, semn Giordano prezent, dureri
lombare
Explorări imagistice și de laborator:
- RRVS, UIV, ecografie, CT
- analize de sânge și urină
Pionefrita
Tratament:
- abcese mici tratamentul de elecţie este
cel medicamentos
- abcesul renal necesită drenaj prin
puncție sau lombotomie
- carbunculul renal necesită tratament
chirurgical cu incizii multiple, drenaj, enucleere
sau chiar nefrectomie parțială
Perinefrita
Este inflamația țesutului perirenal, a atmosferei
celulo-grăsoase perirenale.

Este întotdeauna secundară altor procese

supurative de la nivelul rinichiului: pionefrita,
pionefroza, rar pielonefrita sau hematom
perirenal.
Pionefrita
Anatomie patologică:
- flegmonul perinefretic: infiltrație, supurație
și difuziune
- abcesul perinefretic
- perinefrita scleroasă/sclerolipomatoasă
Perinefrita
Simptomatologia: starea febrilă cu semne
asociate sindromului septic sau sepsisului
Explorări imagistice și de laborator:
- RRVS, UIV, CT, ecografia
- analize de sânge și urină
Perinefrita
Tratament:
- în fazele incipiente: cefalosporină gen. A
3-a sau a 4-a cu aminoglicozid și Metronidazol
- în faza supurativă: incizia, evacuarea,
debridarea și drenajul colecțiilor
- nefrectomia este necesară în distrucția
ireversibilă a rinichiului
Pionefroza
Este supurația cavităților pielocaliceale și a
parenchimului renal cu distrugerea
ireversibilă a acestuia, asociază și perinefrita

Apare întotdeauna pe fondul existenței:

hidronefrozei, obstrucției (litiazei), infecția
urinii
Pionefroza
Anatomie patologică: rinichi mărit de volum, cu
dilatații, parenchim atrofiat; microscopic:
procese de scleroză, țesut cicatriceal.
Simptomatologie:
- sindrom septicemic: febră, polipnee,
tahipnee, hTA
- sindrom cistitic: evacuare în vezică –
polakiurie, piurie, Giordano prezent
Pionefroza
Investigații imagistice și de laborator:
- RRVS, CT, UIV, ecografia
- analize de sânge și urină
Evoluția: fără tratament are un prognostic
infaust
Tratament: faza acută drenaj percutanat urmat
“la rece” de nefrectomie pe cale lombară
Cistita
Este infecţia fără febră, cu excepţia pancistitei
(gangrena vezicală)

Etiologie: g. Gram negativi și pozitivi, paraziți,

micoze, virotice, chimice, radice

Anatomie patologică: formă catarală,

fibrinopurulentă, purulentă, difteroidă,
hemoragică şi gangrenoasă
Cistita
Simptomatologie:
- triada polakiurie, piurie, durere, uneori
cu hematurie și disurie
- femeile active sexual: cistita hemoragică
acută “cistita lunii de miere” – Stafilococul
saprofitic
Investigații imagistice și de laborator:
- ecografie, UIV, RRVS
- analize de sânge și urină
Cistita
Tratament:
- măsuri generale – igieno-dietetice, cură de
diureză, repaus sexual, căldură local
- terapie antibiotică (conform antibiogramei),
antiinflamatorii, probiotice, antispastice
- rezolvarea obstrucției subvezicale unde
este cazul (stricturi, stenoze de meat uretral
extern, HBP, ADKP, fimoze, litiaza vezicală)
Prostatitele
Prostatita acută: reprezintă infecţia
generalizată a prostatei
Prostatita cronică: reprezintă infecţia localizată
a prostatei
Etiopatogenie:
- g. Gram negativi și pozitivi
- Ureaplasma, Chlamydia
Prostatitele
Simptomatologie:
a) Acută:

- semne generale: febră, frison,

stare generală alterată, mialgii,
artralgii, durere cu sediu pelvin sau
perineal
- semne urinare: polakiurie, disurie,
usturimi la micţiune, urini tulburi care pot
culmina cu retenţie acută de urină
- T.R. foarte dureros
Prostatitele
b) Cronică:
- semne generale: polakiurie,
imperiozitate micţională, disurie
- semne hipogastrice: dureri în perineu
cu iradieri inghinale, retropubiene sau în gland
- tulburări psihosomatice- insomnie,
neurastenie, tulburări sexuale( erecţii şi ejaculări
dureroase cu hemospermie)
- tuşeul rectal- evidenţiază o prostată
de volum variabil cu consistenţă uniform crescută
sau nodulară
Prostatitele
Investigații imagistice și de laborator:
- RRVS, ecografie
- analize de sânge și proba Stamey,
spermocultură
Complicații: abcesul prostatic, bacteriemia sau
şocul septic, fibroza parenchimului sau scleroza
de col vezical
Prostatitele
Tratament:
- acută: măsuri generale cu repaus fizic şi
sexual, simptomatice (antialgice, AINS)
- medicamentos cu spectru larg și bună
penetrabilitate în parenchimul prostatic
- cronică: simptomatic și tratament
medicamentos conform antibiogramei
Orhiepididimita
Orhiepididimita acută: este inflamaţia
testiculului şi a epididimului, cel mai frecvent
inflamaţia apare unilateral cu afectarea
iniţială a epididimului şi ulterior a testiculului
Etiopatogenie: infecția se propagă pe calea
ascendentă, limfatică sau hematogenă
Simptomatologie: stare generală alterată,
durere scrotală, febră și scurgeri uretrale
Orhiepididimita
Tratament:
- măsuri generale
- terapie specifică: antibioterapie
(cefalosporine, fluorochinolone, aminoglicozide)
- chirurgical: în caz de abces cu fistulizare
se practică orhiectomia
Uretritele
Sunt inflamaţii ale mucoasei uretrale
Etiologie: specifice (gonococice) și nespecifice
(non gonococice)
Sunt tributare transmiterii sexuale
Simptomatologie: debut progresiv 2 până la
10 zile, cu scurgeri uretrale, prurit, usturimi
la micțiune, arsuri uretrale
Uretritele
Tratament:
- UG: cefalosporine i.v. sau per os
- UNG: tetracicline – Chlamydia
metronidazol – Trichomonas
aciclovir - Herpes