FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI LITIAZA APARATULUI URINAR
Litiaza urinară este o afecţiune cu o multitudine
de factori etiopatogenetici intricaţi, sau de cauze predispozante sau favorizante. LITIAZA APARATULUI URINAR 4 teorii care încearcă să explice apariţia calculilor urinari: •Teoria cristalizării: eliminările excesive de săruri cresc concentraţia acestora, care asociată cu scăderea volumului urinar (a solventului) perturbă echilibrul soluţiei (urina) = calcul LITIAZA APARATULUI URINAR •Teoria matriceală: cristalele se depun pe o matrice organică formată din proteine serice şi urinare: albumine alfa-1 şi 2-globuline, glicozoaminoglicani, substanţa matriceală A, mucoproteine, substanţa matriceală B • Este recunoscut că toţi calculii au în comun matricea organică. LITIAZA APARATULUI URINAR •Teoria nucleului de precipitare: conform acestei teorii, formarea calculilor este iniţiată de prezenţa unui corp străin, sau a unui cristal în urina suprasaturată. •Teoria inhibitorilor cristalizării urinare: inhibă cristalizarea magneziul, zincul, pirofosfaţii, citraţii, o serie de mucoproteine, proteoglicanul, acidul ribonucleic, condroitin sulfatul LITIAZA APARATULUI URINAR Tulburări metabolice care predispun la formarea litiazei în aparatul urinar •Tulburări ale metabolismului calcic: 1) Hiperparatiroidismul primar - prin hipersecreţia de parathormoni, creşte resorbţia calciului din oase, cu scade reabsorbţiei tubulare de fosfor (în tubul distal) şi creşterea reabsorbţiei calciului la nivelul tubului distal LITIAZA APARATULUI URINAR • Secundar se produce hipercalcemia, iar în final apare hipercalciurie și hiperfosfaturie asociat unei hipercalcemii cu hipofosfatemie • Supradozarea de vitamina D - determină o absorbție intestinală crescută de calciu, cu resorbție crescută a acestuia din oase • Imobilizarea prelungită (după traumatisme, fracturi, AVC) • Hipercalciuriile idiopatice absorbtive şi renale LITIAZA APARATULUI URINAR •Hipercalciuria absorbtivă este secundară unei tulburări enzimatice a transferului intestinal al calciului •Hipercalciuria renală este o tulburare enzimatică de reabsorbție a calciului la nivel renal LITIAZA APARATULUI URINAR •Tulburări ale metabolismului oxalic •Hiperoxaluria secundară apare ca urmare a absorbţiei intestinale crescute a acidului oxalic; în ileita terminală există un exces de acizi grași liberi, care fixează calciul, acidul oxalic în exces se absoarbe, eliminându-se apoi în exces prin rinichi (hiperoxaluria). LITIAZA APARATULUI URINAR •Hiperoxaluria primară - este o anomalie metabolică enzimatică renală care elimină acidul oxalic în exces având ca efect litiază de oxalat de calciu recidivantă, malignă, mai ales la copii, urmată de instalarea rapidă a insuficienţei renale. LITIAZA APARATULUI URINAR • Tulburări ale metabolismului acidului uric: uricozuria normală este de 700-750 mg/24h •Hiperuricozuria primară - este o tulburare metabolică cu hiperproducţie de acid uric, și depunere mai ales la nivelul articulaţiilor mici, realizând tabloul clinic al gutei LITIAZA APARATULUI URINAR • Hiperuricozuria secundară - este o formă mai des întâlnită, fiind urmarea unui aport crescut de purine (supraalimentaţie), sau de alcool. LITIAZA APARATULUI URINAR •Tulburări metabolice ale acizilor aminați •Litiaza cistinică este o tulburare enzimatică: tulburare de reabsorbţie a acizilor aminaţi bibazici (cistină, lizină, ornitină, arginină) din tubul renal şi tractul gastro-intestinal •Infecția urinară și staza urinară sunt factori de risc în etiologia litiazei infecțioase. Litiaza fosfato-amoniaco- magneziană (struvitică) este secundară germenilor proteolitici, care au capacitatea de a scinda ureea în amoniac și CO2 LITIAZA APARATULUI URINAR Anatomie patologie: • depunerea cristalelor are loc pe membrana bazală a tubilor colectori și pe suprafața papilei renale (teoria Randall) • teoria lui Carr spune că materialul litogen se depune în limfaticele renale, urmată de colmatarea lor și ruperea membranei bazale cu pătrunderea acestuia în căile urinare • sediul: calice, bazinet, ureter, vezică urinară, uretră LITIAZA APARATULUI URINAR Simptomatologie: poate fi latentă sau manifestă • Forma manifestă: -semne atipice: durerelombară surdă, cu proiecție abdominală; emisie de urini tulburi -semne tipice: colica renală tipică cu durere intensă cu caracter provocat (durerea este provocată de spasmul muscular și distensia capsulei) LITIAZA APARATULUI URINAR • Semne vezicale: polakiurie, tenesme vezicale, hematurie micro/macroscopică – totală, cu cheaguri • Infecție urinară cu urină tulbure, piurică asociată cu disurie • Insuficiență renală: acută sub formă de anurie – instalare acută sau cronică cu instalare latentă LITIAZA APARATULUI URINAR Diagnostic: se susține pe baza anamnezei și a investigațiilor imagistice, laborator. -laborator: examen de urină, urocultură; se pot decela cristale (acid uric, oxalați, cistină); funcția globală renală – uree, creatinină. LITIAZA APARATULUI URINAR - imagistic: -ecografia este o investigaţie importantă la bolnavii cu insuficienţă renală, femeile gravide; calculul apare ca imagine hiperecogenă cu con de umbră posterior -radiografia renovezicală calculii cu conţinut de calciu sunt vizibili la RRV, calculii formaţi din acid uric sunt radiotransparenţi şi nu pot fi identificaţi pe RRV LITIAZA APARATULUI URINAR
• calcul ureteral drept, cu
localizare în orificiul ureterului, se poate observa și conul de umbră LITIAZA APARATULUI URINAR -computer tomografia (CT) este indicată la pacienții cu litiaza aparatului urinar superior, datorită sensibilității și a specificității crescute pentru sistemul urinar - UIV (acolo unde serviciul de urologie nu dispune de CT), bolnavii care au semne de suferinţă a aparatului urinar în anamneză, la examenul obiectiv, la care RRV ridică suspiciunea de litiază urinară, au indicaţia de a efectua urografie LITIAZA APARATULUI URINAR • Formele anatomo-clinice -litiaza ureterală: se manifestă de obicei prin colici reno-ureterale asociate foarte adesea cu hematurii totale, fenomene digestive asociate: greţuri, vărsături, meteorism -litiaza vezicală: forma secundară apare la bolnavii cu diverse afecţiuni obstructive subvezicale: adenom, cancer de prostată, scleroză de col, stricturi uretrale, stenoze de meat uretral. Se întâlneşte deci predominant la bărbaţi LITIAZA APARATULUI URINAR -litiaza uretrală calculii uretrali secundari sunt mai frecvent întâlniţi, se formează în rinichi sau în vezică şi se inclavează în uretră, în timpul trecerii lor prin această zonă împreună cu fluxul urinar; simptomatologia clinică prezintă dureri perineale sau uretrale intense, urmate de rentenție completă de urină, disurie intensă cu jet foarte slab, chiar "în picătură". LITIAZA APARATULUI URINAR Tratament: -tratamentul de urgență este recomandat cazurilor complicate cu migrarea calculului pe ureter – colica renală, care se tratează medicamentos; colica renală febrilă/starea septică urinară necesită drenajul de urgență al rinichiului prin montare de stent autostatic/nefrostomie, la care se asociază terapie simptomatică și antiiotică cu spectru larg LITIAZA APARATULUI URINAR -tratamentul medical -măsuri generale: cură de diureză, regim alimentar echilibrat, evitarea sedentarismului, îndepărtarea obstacolului urinar -litiaza calcică: hipercalciuria renală – Tiazide; forma absorbtivă necesită tratament cu Natriuceluloze-fosfat, Fitat de Na, Campanil -litiaza uricăregim hipoproteic, alcalinizarea urinii – Uralyt-U(hidrogen citrat potasiu și sodiu) LITIAZA APARATULUI URINAR -litiaza oxalică este recomandat un regim alimentar care să evite cacao, ciocolata, spanac, regim alimentar sărac în glucide; Allopurinol, piridoxină -litiaza cistinică: diureză crescută, Metionină și Acetazolamidă, pentru solubilizarea cistinei – Tiola, D penicilamină LITIAZA APARATULUI URINAR Tratament chirurgical: -chirurgia deschisă: nefrectomia, nefrectomie parțială în caz de rinichi compromis morfo funcțional -pielolitotomia se extrage calculul din bazinet -pielonefrolitotomia se extrage calculul din bazinet și calice -ureterolitotomia extragerea calculului din ureter LITIAZA APARATULUI URINAR -chirurgia minim invazivă: -nefrolitotomia percutanată: nefroscopul se introduce prin traiectul de nefrostomie, permiţând extragerea calculilor din bazinet, calice sau JPU. Sonotrodul fragmentareză calculii bazinetali voluminoși sau coraliformi şi extragerea lor; avantajele intervenției sunt reprezentate de posibilitatea extragerii unui calcul renal (de mărime variabilă) printr-o plagă de 1 cm, cu o perioadă scurtă de recuperare completă a pacientului LITIAZA APARATULUI URINAR -ureteroscopia retrogradă/anterogradă: . Calculul ureteral pelvin constituie indicaţia de elecţie pentru URSR cu fragmentare ultrasonică, electrohidraulică, pneumatică sau laser (ureteroscopie flexibilă), urmată de extragerea fragmentelor rezultate -ureteroscopia flexibilă permite accesul ureteroscopului flexibil în cavitățile rinichiului cu fragmentarea laser a calculilor LITIAZA APARATULUI URINAR LITIAZA APARATULUI URINAR -laparoscopia abordul laparoscopic transperitoneal, dar mai ales cel retroperitoneal poate fi utilizat pentru calculii pielici, ureterali şi chiar pentru cei renali LITIAZA APARATULUI URINAR -litotriția vezicală fragmentarea primară a calculului se poate realiza mecanic, ultrasonic, pneumatic, electrohidraulic sau laser, fiind urmată de extragerea fragmentelor prin teaca litotritorului Punch -Tratamentul chirurgical (cistolitotomia) este rezervat numai în cazul calculilor voluminoşi, multipli, care nu pot fi rezolvaţi endoscopic LITIAZA APARATULUI URINAR -litotriția extracorporeală cu unde de șoc: permite rezolvarea litiazei urinare fără incizie. Undele de şoc produse de electrod sunt focalizate şi direcţionate spre calcul printr-un sistem computerizat; calculii sunt dezintegraţi în fragmente mici ce pot fi eliminate spontan. Localizarea calculului se poate face ecografic sau radiologic (fluoroscopic); calculii prelucrați sunt limitați până la dimensiunea de 1,5-2cm