Sunteți pe pagina 1din 32

LITIAZA APARATULUI URINAR

DR. MAIER ADRIAN


FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE GALAȚI
LITIAZA APARATULUI URINAR

Litiaza urinară este o afecţiune cu o multitudine


de factori etiopatogenetici intricaţi, sau de cauze
predispozante sau favorizante.
LITIAZA APARATULUI URINAR
4 teorii care încearcă să explice apariţia calculilor
urinari:
•Teoria cristalizării: eliminările excesive de săruri
cresc concentraţia acestora, care asociată cu
scăderea volumului urinar (a solventului)
perturbă echilibrul soluţiei (urina) = calcul
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Teoria matriceală: cristalele se depun pe o
matrice organică formată din proteine serice şi
urinare: albumine alfa-1 şi 2-globuline,
glicozoaminoglicani, substanţa matriceală A,
mucoproteine, substanţa matriceală B
• Este recunoscut că toţi calculii au în
comun matricea organică.
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Teoria nucleului de precipitare: conform acestei
teorii, formarea calculilor este iniţiată de
prezenţa unui corp străin, sau a unui cristal în
urina suprasaturată.
•Teoria inhibitorilor cristalizării urinare: inhibă
cristalizarea magneziul, zincul, pirofosfaţii,
citraţii, o serie de mucoproteine, proteoglicanul,
acidul ribonucleic, condroitin sulfatul
LITIAZA APARATULUI URINAR
Tulburări metabolice care predispun la formarea
litiazei în aparatul urinar
•Tulburări ale metabolismului calcic:
1) Hiperparatiroidismul primar - prin
hipersecreţia de parathormoni, creşte resorbţia
calciului din oase, cu scade reabsorbţiei tubulare
de fosfor (în tubul distal) şi creşterea
reabsorbţiei calciului la nivelul tubului distal
LITIAZA APARATULUI URINAR
• Secundar se produce hipercalcemia, iar în final
apare hipercalciurie și hiperfosfaturie asociat
unei hipercalcemii cu hipofosfatemie
• Supradozarea de vitamina D - determină o
absorbție intestinală crescută de calciu, cu
resorbție crescută a acestuia din oase
• Imobilizarea prelungită (după traumatisme,
fracturi, AVC)
• Hipercalciuriile idiopatice absorbtive şi renale
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Hipercalciuria absorbtivă este secundară unei
tulburări enzimatice a transferului intestinal al
calciului
•Hipercalciuria renală este o tulburare
enzimatică de reabsorbție a calciului la nivel
renal
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Tulburări ale metabolismului oxalic
•Hiperoxaluria secundară apare ca urmare a
absorbţiei intestinale crescute a acidului oxalic;
în ileita terminală există un exces de acizi grași
liberi, care fixează calciul, acidul oxalic în exces
se absoarbe, eliminându-se apoi în exces prin
rinichi (hiperoxaluria).
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Hiperoxaluria primară - este o anomalie
metabolică enzimatică renală care elimină acidul
oxalic în exces având ca efect litiază de oxalat de
calciu recidivantă, malignă, mai ales la copii,
urmată de instalarea rapidă a insuficienţei
renale.
LITIAZA APARATULUI URINAR
• Tulburări ale metabolismului acidului uric:
uricozuria normală este de 700-750 mg/24h
•Hiperuricozuria primară - este o tulburare
metabolică cu hiperproducţie de acid uric, și
depunere mai ales la nivelul articulaţiilor mici,
realizând tabloul clinic al gutei
LITIAZA APARATULUI URINAR
• Hiperuricozuria secundară - este o formă mai
des întâlnită, fiind urmarea unui aport crescut
de purine (supraalimentaţie), sau de alcool.
LITIAZA APARATULUI URINAR
•Tulburări metabolice ale acizilor aminați
•Litiaza cistinică este o tulburare enzimatică: tulburare
de reabsorbţie a acizilor aminaţi bibazici (cistină,
lizină, ornitină, arginină) din tubul renal şi tractul
gastro-intestinal
•Infecția urinară și staza urinară sunt factori de risc în
etiologia litiazei infecțioase. Litiaza fosfato-amoniaco-
magneziană (struvitică) este secundară germenilor
proteolitici, care au capacitatea de a scinda ureea în
amoniac și CO2
LITIAZA APARATULUI URINAR
Anatomie patologie:
• depunerea cristalelor are loc pe membrana bazală a
tubilor colectori și pe suprafața papilei renale
(teoria Randall)
• teoria lui Carr spune că materialul litogen se
depune în limfaticele renale, urmată de colmatarea
lor și ruperea membranei bazale cu pătrunderea
acestuia în căile urinare
• sediul: calice, bazinet, ureter, vezică urinară, uretră
LITIAZA APARATULUI URINAR
Simptomatologie: poate fi latentă sau manifestă
• Forma manifestă:
-semne atipice: durerelombară surdă, cu
proiecție abdominală; emisie de urini tulburi
-semne tipice: colica renală tipică cu durere
intensă cu caracter provocat (durerea este
provocată de spasmul muscular și distensia
capsulei)
LITIAZA APARATULUI URINAR
• Semne vezicale: polakiurie, tenesme vezicale,
hematurie micro/macroscopică – totală, cu
cheaguri
• Infecție urinară cu urină tulbure, piurică
asociată cu disurie
• Insuficiență renală: acută sub formă de anurie
– instalare acută sau cronică cu instalare
latentă
LITIAZA APARATULUI URINAR
Diagnostic: se susține pe baza anamnezei și a
investigațiilor imagistice, laborator.
-laborator: examen de urină, urocultură; se pot
decela cristale (acid uric, oxalați, cistină);
funcția globală renală – uree, creatinină.
LITIAZA APARATULUI URINAR
- imagistic:
-ecografia este o investigaţie importantă la bolnavii
cu insuficienţă renală, femeile gravide; calculul apare
ca imagine hiperecogenă cu con de umbră posterior
-radiografia renovezicală calculii cu conţinut de
calciu sunt vizibili la RRV, calculii formaţi din acid uric
sunt radiotransparenţi şi nu pot fi identificaţi pe RRV
LITIAZA APARATULUI URINAR

• calcul ureteral drept, cu


localizare în orificiul
ureterului, se poate
observa și conul de
umbră
LITIAZA APARATULUI URINAR
-computer tomografia (CT) este indicată la
pacienții cu litiaza aparatului urinar superior,
datorită sensibilității și a specificității crescute
pentru sistemul urinar
- UIV (acolo unde serviciul de urologie nu dispune
de CT), bolnavii care au semne de suferinţă a
aparatului urinar în anamneză, la examenul
obiectiv, la care RRV ridică suspiciunea de litiază
urinară, au indicaţia de a efectua urografie
LITIAZA APARATULUI URINAR
• Formele anatomo-clinice
-litiaza ureterală: se manifestă de obicei prin colici
reno-ureterale asociate foarte adesea cu hematurii
totale, fenomene digestive asociate: greţuri,
vărsături, meteorism
-litiaza vezicală: forma secundară apare la bolnavii
cu diverse afecţiuni obstructive subvezicale:
adenom, cancer de prostată, scleroză de col,
stricturi uretrale, stenoze de meat uretral. Se
întâlneşte deci predominant la bărbaţi
LITIAZA APARATULUI URINAR
-litiaza uretrală calculii uretrali secundari sunt
mai frecvent întâlniţi, se formează în rinichi
sau în vezică şi se inclavează în uretră, în
timpul trecerii lor prin această zonă împreună
cu fluxul urinar; simptomatologia clinică
prezintă dureri perineale sau uretrale intense,
urmate de rentenție completă de urină,
disurie intensă cu jet foarte slab, chiar "în
picătură".
LITIAZA APARATULUI URINAR
Tratament:
-tratamentul de urgență este recomandat cazurilor
complicate cu migrarea calculului pe ureter –
colica renală, care se tratează medicamentos;
colica renală febrilă/starea septică urinară
necesită drenajul de urgență al rinichiului prin
montare de stent autostatic/nefrostomie, la care
se asociază terapie simptomatică și antiiotică cu
spectru larg
LITIAZA APARATULUI URINAR
-tratamentul medical
-măsuri generale: cură de diureză, regim
alimentar echilibrat, evitarea sedentarismului,
îndepărtarea obstacolului urinar
-litiaza calcică: hipercalciuria renală – Tiazide;
forma absorbtivă necesită tratament cu
Natriuceluloze-fosfat, Fitat de Na, Campanil
-litiaza uricăregim hipoproteic, alcalinizarea
urinii – Uralyt-U(hidrogen citrat potasiu și sodiu)
LITIAZA APARATULUI URINAR
-litiaza oxalică este recomandat un regim
alimentar care să evite cacao, ciocolata,
spanac, regim alimentar sărac în glucide;
Allopurinol, piridoxină
-litiaza cistinică: diureză crescută, Metionină și
Acetazolamidă, pentru solubilizarea cistinei –
Tiola, D penicilamină
LITIAZA APARATULUI URINAR
Tratament chirurgical:
-chirurgia deschisă: nefrectomia, nefrectomie
parțială în caz de rinichi compromis morfo
funcțional
-pielolitotomia se extrage calculul din bazinet
-pielonefrolitotomia se extrage calculul din
bazinet și calice
-ureterolitotomia extragerea calculului din
ureter
LITIAZA APARATULUI URINAR
-chirurgia minim invazivă:
-nefrolitotomia percutanată: nefroscopul se
introduce prin traiectul de nefrostomie, permiţând
extragerea calculilor din bazinet, calice sau JPU.
Sonotrodul fragmentareză calculii bazinetali
voluminoși sau coraliformi şi extragerea lor;
avantajele intervenției sunt reprezentate de
posibilitatea extragerii unui calcul renal (de mărime
variabilă) printr-o plagă de 1 cm, cu o perioadă
scurtă de recuperare completă a pacientului
LITIAZA APARATULUI URINAR
-ureteroscopia retrogradă/anterogradă: .
Calculul ureteral pelvin constituie indicaţia de
elecţie pentru URSR cu fragmentare
ultrasonică, electrohidraulică, pneumatică sau
laser (ureteroscopie flexibilă), urmată de
extragerea fragmentelor rezultate
-ureteroscopia flexibilă permite accesul
ureteroscopului flexibil în cavitățile rinichiului
cu fragmentarea laser a calculilor
LITIAZA APARATULUI URINAR
LITIAZA APARATULUI URINAR
-laparoscopia abordul laparoscopic
transperitoneal, dar mai ales cel
retroperitoneal poate fi utilizat pentru calculii
pielici, ureterali şi chiar pentru cei renali
LITIAZA APARATULUI URINAR
-litotriția vezicală fragmentarea primară a
calculului se poate realiza mecanic, ultrasonic,
pneumatic, electrohidraulic sau laser, fiind
urmată de extragerea fragmentelor prin teaca
litotritorului Punch
-Tratamentul chirurgical (cistolitotomia) este
rezervat numai în cazul calculilor voluminoşi,
multipli, care nu pot fi rezolvaţi endoscopic
LITIAZA APARATULUI URINAR
-litotriția extracorporeală cu unde de șoc:
permite rezolvarea litiazei urinare fără incizie.
Undele de şoc produse de electrod sunt
focalizate şi direcţionate spre calcul printr-un
sistem computerizat; calculii sunt dezintegraţi
în fragmente mici ce pot fi eliminate spontan.
Localizarea calculului se poate face ecografic
sau radiologic (fluoroscopic); calculii prelucrați
sunt limitați până la dimensiunea de 1,5-2cm

S-ar putea să vă placă și