Examinarea sistemului urinar

Urologia este ramura chirurgiei care se ocupă cu tratamentul bolnavilor cu afecțiuni ale organelor
urogenitale: rinichi, uretere, vezica urinară, uretra, prostata ,testicule și penis.  
Citoscopia este examenul vezicii urinare, cu ajutorul unui instrument special citoscop. Se examinează
mucoasa vezicii urinare, orificiile ureterale, se determină funcția lor și cu ajutorul cateterizării uretrale se
practică pielografie ascendentă.  
Cromocitoscopia ne permite să determinăm funcția renală. În acest scop se administrează intravenos 4 ml
soluție indigocarmină 0,4%. În vezica urinară se introduce cistoscopul. Normal este 3-5 min din orificiile
uretrale începe să se elimine urina colorată în albastru.  
Retenția eliminării duce la tulburarea funcției rinichilor și ureterelor. 
Cateterizarea ureterelor pentru examen și se folosește un citoscop special pentru cateterizare cu ajutorul lui
în ureter se introduce un cateter special. La stenozarea cicatricia a ureterului sau astuparea lui cu calculi
cateterul și oprește lângă obstacol. Prin cateterul uretral se poate recolta urina direct din bazinetul renal.  
Pielografia ascendentă prin cateterul uretral se introduce în bazinet substanță de contrast sol. sergozină
20%, cardiocontrast și se face diagnoză. Pe fonul substanței de contrast se evidențiază clar calculii și
tumorile.  
Urografia intravenoasă se adm. i/v sol. de sergrozină 40 % 50 ml și se fac diagnosticarea căilor urinare
peste 10-20-30 mim. Această metodă permite să se determine funcția excretorie a rinichilor și prezența
obstacolului.  
Cistografie diagnosticul vizicii urinare, împlute cu 100-150 ml sol. de sergozină. Se folosește pentru
diagnoza tumorilor vezicii urinare sau diferite leziuni.  
EMS, RMN, CT. Analiza generala a urinei. Analiza generală a urinei după Zimnitsky, Addis-Cacovski,
Niciporenco. 
Ruptura vezicii urinare- apare în condiții de plenitudine vezicală.  
Etiologie: principalele cauze ce duc la traumatismele vezicii urinare: 
 fracturi de bazin,  
 manevre iatrogene- chirurgie endoscopică, herniiorafii , 
 arme albe.  
La producerea rupturii urinare participă următorii factori: 
 agentul cauzal (aplicarea unei forțe asupra peretelui abdominal sau vezice urinare), 
 factori favorizanți (stare de plenitudine sau stări patologice adenom). 
Clasificarea  
 Ruptură intraperitonială - apare la nivelul peretelui postero-superior. Se produce în condițiile
agentului vulnerant la nivelul etajului abdominal inferior atunci când vizica este plină. 
 Ruptura extraperitoreală - apare la nivelul peretelui antero-lateral și se produce ca urmare a sfâșierii
peretelui vezical de către așchiile osoase sau prin tracțiunia ligamentelor pubo-vizicale. 
 Perforație vezicală - apare consecutiv manevrelor urologice, endoscopice. 
 Fistula vezicală. 
Clinica 
 Modificarea micțiunii - putând fi dificilă, frecventă în cantități reduse la care se adaugă uneori
hematurie macroscopică. Caracteristic însă este absența micțiunii și a senzației de micțiune.  
 Extravazare a urinii în cavitatea peritoneală (uretroperineu) duce la apariția sindromului abdominal
manifestat prin durere nu foarte intensă și distensie abdominală secundară.  
 Dacă urina este infectată apare un sindrom peritonitic cu contractura parietală abdominală specifică.
Extravazarea în spațiul subperitonial a urinii se manifestă prin durere hipogastrică și împăstare difuză la
palpare. 
 La examenul clinic se mai poate evidenția semnele unei fracturi de bazin asociate, care dacă e însoțită
de alte leziuni a organelor intra-abdominale evoluează adesea spre apariția stării de șoc hipovolemic. 
Paraclinic  
 Cistografie  
 Urografie intravenoasă  
 Ecografia,CT 
 Greutatea specifică urinară (sg)-creșterea urinii. 
Complicație: peritonita. 
Tratament chirurgical și constă în cistografie și drenajul vezicii pe sonda ureterală Foley, 8-10 zile.
Citostomia suprapubiană. Antibiotice. Tratamentul simptomatic. 
Urolitiază (litiaza renală)- formarea de calculi în interiorul căilor urinare în orice segment al acestora de la
cavitația pielocaliceală renală până la uretră. Mai des se întâlnește la bărbați 20-40 ani. 
Clasificare- după localizare :renală, uretrală, vezicală, ureterală. 
După calculi unici, multipli, cu forme și margini diferite. 
De la nivelul rinichilor calculii mici 0,35 mm și pot migra descendent pe traiectul căilor urinare astfel litiaza
urovezicală sunt aproape în totalitate consecințele migrării unor calculi de origine renală. 
Chimic - calculii pot fi: oxalați, fosfați ,carbonați de Ca, urați, acid uric, xintină, xantină 
În producerea litiazei urinare intervin: 
 factorii de ordin general: tulburările metabolice ce se caracterizează prin excreția în urină în
concentrații mari de substanțe ce favorizează precipitarea lor și formare de calculi. 
 factorii de ordin local - staza urinii, infecții urinare afecțiuni parenchimatoase, ca TBC renal, rinichiul
polichistic, rinichi ectopic. 
Clinica:  
 Calculii de dimensiuni mari în bazinete pot rămâne asimptomatici mult timp dacă nu se produce
obstrucție. Diagnosticul e întâmplător.  
 Calculii de dimensiuni mici prin migrare descendentă duc la dezvoltarea unui debut brusc de dureri în
regiunea lombară ce iradiază în regiunea inghinală, coapsă. Durerea de intensitate difuză poate dura mai
multe ore și poate evolua sub formă de crize repetate. 
Bolnavii sunt agitați, poziție patologică, vomă balonare abdominală, frecvent hematurie. Uneori colici
dureroase care sunt urmate de eliminarea calculilor în timpul micțiunii. 
Asistența de urgență 
 Căldură uscată în regiunea lombară (efect anestezic) 
 Spasmolitice (papaverina, scorbutină, atropină, baralgină) 
 Sedative (diazepam). 
Tratamentul  
 Între crize se urmărește favorizarea eliminării calculilor și prevenirea formării lor astfel pacienții vor
avea zilnic o ingestie de lichide nu mai puțin de 2 L. 
 Se evită efortul fizic greu. 
 În caz de asociere a infecțiilor se administrează antibiotice conform antibiogramei. 
 În caz că tratamentul conservativ este ineficient se intervine chirurgical cu extragerea calculilor din
rinichi – nefrolitotomie, din arborele pielocaliceal- pielolitotomie, din uretre- uretrolitotomie.  
 Dacă rinichii nu funcționează este indicata nefrotomia.  
 În unele cazuri calculii se extrag endoscopic sau se aplică șocuri cu ultrasunete. 
Cistita - inflamația vezicii urinare. Infecția pătrunde descendent din rinichi sau ascendent din uretră. 
Poate fi primară sau secundară.  
Etiologie e provocată de stafilococ, streptococ, bacilul intestinal, bacil pioceanic. 
Clinic -bolnavul acuză dureri suprapubiene, tensiune în vizica urinară, febră, urină tulbure cu conținut de
puroi. În cistita cronică clinica are caracter șters. 
Tratamentul:  
 Cistita acută - repaus la pat, dietă lacto-vegetariană, antibiotice, spasmolitice, hidratarea parenterală. 
 Cistita cronică- antibiotice, urosept, proceduri fizioterapeutice, instilații în vizica urinară.