Hidrocelul este o afectiune a vaginalei testiculare si constă în acumularea de lichid seros in interiorul

acesteia. Hidrocelul acut care apare ca un fenomen secundar unei inflamații acute epididimo-testiculare,
de obicei gonococice sau ca localizare a unei septicemii în sacarlatina, streptococii, stafilococii,
peritonite. Acest tip de hidrocel se caracterizează prin fenomene inflamatorii tipice acute, iar lichidul din
interiorul vaginalei este seropurulent sau intens purulent ca in orice infectie acută. Tratamentul: constă
pe lîngă un tratament cauzal şi antibioticoterapeutic, in incizie
Hidrocelul cronic este o afectiune mult mai frecventă decit prima. Poate exista la toate vitstele fiind însă
mai frecventă la 30-40 ani. De cele mai multe ori este unilateral, dar poate fi şi bilateral. Poate să apară
drept urmare a unui traumatism al scrotului cu hematom intravaginal, a unui hidrocel acut, a unei
afectiuni acute sau cronice a epididimului ori a testicolului. Clinic: de cele mai multe ori el apare insidios
apariția sa neputind fi pusă în legătură cu nici o cauză. Poate să ajungă la dimensiuni foarte mari(cit un
cap de fat sau de adult) bolnavul fiind deranjat, numai din această creştere mare in volum a scrotului, care
îi împiedică mişcările normale de mers, îi dă senzația de tensiune în scrot și provoacă o tractiune
supărătoare pe organele genitale. La examenul obiectiv se observă că pielea scrotului este intinsă şi
subţire, cutele caracteristice ale acestuia dispårind, pielea se poate mişca uşor sub masa globuloasă de
desubt, testicolul și o bună parte din epididim se simt uneori cu greutate ca nişte formatiuni mai
consistente, penisul dispare de multe ori aproape complet in masa tumorală.
Tratamentul singurul tratament este chirurgical. Printr-o incizie pe scrot se ajunge pe tunica vaginală
care se incizează, în interiorul acesteia se găseşte lichidul care se evacuiază. După aceasta se expiră tunica
vaginală deci se suprima seroasa care secretă lichidul şi se evacuiază sau după altă tehnică vaginala se
intoarce pe dos. Apoi scrotul se suturează refăcinui-se integritatea. După intervenție bolnavul trebuie să
poarte citeva luni un suspensor de organe genitale externe.
Varicocelul este dilatația venelor cordonului spermatic, datorită unor tulburări trofice ale peretilor
venelor. Ca şi în varicele membrelor pereţii venelor spermatice se subțiază, se alungesc, venele se dilată şi
fac numeroase sinuzități. În marea majoritate a cazurilor varicocelul apare pe partea stîngă. Se pare că
aceasta se datorează faptului că vena spermatică stingă se varsă în unghi drept în vena renală, circulația
singelui venos este îndelungată la acest nivel, deasemenea vena nu are nici o valvula la locul de vărsare.
Vena spermatică dreaptă se varsă direct in unghi ascutit în vena cava inferioară, în plus ea are o valvula la
locul de vărsare ceea ce favorizează circulația venoasă şi împiedică refluxul sangvin în venele spermatice.
La examenul obiectiv se constată: Pielea scrotului in partea afectată este mai coborità decit cea de
partea opusă La palparea cordonului spermatic se simt venele dilatate şi cu sinuzități varicoase, fapt care
da senzația că string intre degete un pachet de rime. Acesta este semnul caracteristic al varicocelului.
Atunci cind bolnavul stă lungit, varicele işi golesc continutul sanguin şi senzația caracteristică de rîme
dispare si reapare în pozitie stind in picioare.
Tratamentul: atunci cind varicocelul nu declansează cu adevărat dureri este indicat tratamentul
conservator. Bolnavul anxios trebuie convins că varicocelul nu declansează impotență sexuală și dacă nu
are dureri deosebite nu e necesar tratament chirurgical. Dacă bolnavul acuză dureri de-a lungul cordonului
spermatic inainte de a se trata cu interventie chirurgicală este bine ca el să poarte un suspensor in timpul
activități zilnice. Dacă nu ajută și semnele clinice persistă se tratează chirurgical
Fimoza este stenozarea pronunțată a inelului prepuțial, care împiedică ieșira glandulului penisului. De
regulă această patologie se intilneşte la copii și are un caracter congenital. La adulți fimoza apare după
traume sau inflamații mai frecvent cu caracter gonococic ale penisului. Stenozarea pronunțată a inelului
prepuțial tulbură actul de micțiune (urina este în jet subțire). La staza urinară se poate asocia
inflamatia(balanopostita) cu reacție dureroasă foarte vie. Tratamentul se practică excizarea circulară sau
incizia inelului prepuțial. În cazul balanopostitei se prescriu bai calde cu antiseptice.
Parafimoza - Afecțiunea este o complicație a fimozei. Prin inelul prepuțial stenozat trece glandulul
penisului şi se strangulează ceia ce la rindul ei provoacă tulburarea hemodinamicii în glandul penisului.
Glandul prezintă edem şi cianoză. Întirzierea asistenței medicale poate provoca necroza glandulului.
Tratament: glandulul se unge cu vazilină, penisul se apucă cu degetul arătător şi 3 iar cu degetul 1
apăsind pe gland se produce reducerea lui in poziția inițială. Ulterior se practică incizia inelului prepuțial
pe faţa dorsală.