CHISTURILE OVARIENE

CONDREA TABITA-DANIELA

MEDIC REZIDENT CHIRURGIE GENERALA

CHISTURILE OVARIENE-DEFINITIE

Chisturile ovariene sunt niște săculeți cu lichid aflați la nivelul ovarelor.  Femeile au câte două ovare care,
în mod normal, au dimensiunea și forma unei migdale și sunt localizate de o parte și de alta a uterului. În
ovare se dezvoltă și se maturizează, în fiecare lună, o serie de ouă (ovocite), care se eliberează în cursul
ciclului menstrual în toată perioada fertilă a femeii. Ovocitele se formează în mici spații cu lichid care
poartă numele de foliculi. Atunci când un folicul crește mai mare de 2 centrimetri, el devine chist
ovarian. 
Majoritatea femeilor dezvoltă chisturi ovariene în cursul vieții. Cele mai multe chisturi ovariene nu
produc disconfort și sunt inofensive și, totodată, cele mai multe dintre ele dispar fără tratament în decurs
de câteva luni. Există, însă, și chisturi ovariene - în special cele care se rup - care pot produce o
simptomatologie semnificativă.

TIPURI CHISTURI OVARIENE

Există mai multe tipuri de chisturi ovariene, iar fiecare tip vine cu o serie de caracteristici specifice. Cele
mai des întâlnite tipuri de chisturi ovariene sunt: chistul funcțional (simplu), chistul endometriozic
(endometriom) și chistul dermoid (teratom). 

Chisturile funcționale

Chisturile funcționale, sau chisturile simple, sunt cele mai puțin problematice chisturi ovariene. Acestea
reprezintă o reacție normală a organismului în preajma ciclului menstrual și, de regulă, dispar de la sine,
fără necesitatea unui tratament. Majoritatea femeilor vor avea, la un moment dat în viață, chisturi
funcționale, dar adesea acestea trec neobservate pentru că se retrag spontan. Există două tipuri de chisturi
funcționale, și anume chisturi foliculare și chisturi de corp luteal.

Chisturile foliculare

Chisturile foliculare sunt cele mai des întâlnite tipuri de chisturi. Acestea apar ca urmare a
supradezvoltării foliculului și umplerea acestuia cu lichid. Chisturile foliculare nu sunt problematice și, de
cele mai multe ori, se retrag de la sine.

Chisturile de corp luteal

Chisturile de corp luteal sunt mai puțin frecvente și apar, de obicei, în țesutul rămas în urma ovulației,
numit și corp galben. Și acest tip de chisturi se pot retrage de la sine, în mod spontant, dar există și cazuri
în care, atunci când se rup, pot cauza hemoragie internă și dureri semnificative. 

Chisturile patologice

Chisturile patologice înglobează toate formele mai problematice ale chisturilor ovariene. Există 3 tipuri
de chisturi patologice, și anume chisturile dermoide, chistadenoamele și chisturile endometriozice.
Complicația ovarelor polichistice intră, de asemenea, în spectrul chisturilor patologice. 
Chisturile dermoide

Chisturile dermoide apar frecvent la femeile cu vârste până în 30 de ani și se caracterizează prin faptul că
pot cuprinde componente solide, de exemplu țesut epitelial sau păr. Chisturile dermoide necesită
tratament, cel mai des este nevoie de intervenție chirurgicală, și nu se retrag de la sine. 

Chistadenoamele

Chistadenoamele se caracterizează printr-un proces de formare ușor inedit, și anume din țesutul de la
exteriorul ovarului. Chistadenoamele sunt, de obicei, mari în dimensiune și diferă prin conținut, așadar
există chistadenoame cu conținut lichidian sau mucinos. Chistadenoamele apar cel mai des la femeile cu
vârste de peste 40 de ani și necesită intervenție chirurgicală. 

Chisturile endometriozice

Chisturile endometriozice poartă această denumire deoarece sunt alcătuite din țesut endometrial, ajungând
să invadeze ovarul. Chisturile endometriozice sunt condiționate de modificările hormonale care apar la
ciclul menstrual, așa încât pot căpăta o culoare maronie din cauza faptului că se umplu cu sânge
menstrual. Acest tip de chisturi sunt adesea asimptomatice, dar pot fi, uneori, dureroase pe parcursul
menstruației sau în timpul actului sexual. 

CAUZE SI FACTORI DE RISC CHISTURI OVARIENE

Majoritatea chisturilor ovariene se dezvoltă în cadrul unor cicluluri menstruale normale (chisturile
funcționale) și, de regulă, sunt inofensive, nu produc dureri și cel mai frecvent dispar de la sine în
următoarele 2-3 cicluri menstruale.
Chisturile ovariene problematice apar, de regulă, pe fondul vârstei. Așadar, chisturile de mici dimensiuni
apar în mod frecvent la fetițele care nu au ajuns la vârsta pubertății și, de cele mai multe ori, se retrag fără
probleme. Uneori, chisturile de dimensiuni mai mari pot indica pubertarea precoce. La adolescente și
tinere adulte, care au ciclu menstrual, chisturile functionale sunt, de asemenea, destul de frecvente, iar în
majoritatea cazurilor, nu prezintă complicații.
În ceea ce privește femeile adulte și/sau premenopauzice, chisturile ovariene pot apărea ca urmare a unor
afecțiuni sau factori de risc, cum ar fi endometrioza, afecțiune ce presupune migrarea endometrului în
afara uterului, mai precis, la nivelul ovarelor, intestinelor, trompelor uterine, etc. Alți factori de risc ce pot
dicta apariția chisturilor ovariene, indiferent de vârstă, includ tulburările hormonale (cel mai frecvente
sunt la pubertate și premenopauză), infecțiile pelviene (în special cele critice), sarcina sau istoricul
familial de chisturi ovariene. 

COMPLICATII CHISTURI OVARIENE

Unele chisturi ovariene nu produc simptome, ci sunt descoperite întâmplător în cursul unui examen
genital. Chisturile ovariene care se dezvoltă în menopauză pot fi maligne (canceroase), de aceea este
important că pacienta să meargă la medic, pentru controale ginecologice regulate.
Complicațiile chisturilor ovariene nu sunt frecvente, dar ele pot fi:
•    Torsiunea ovariană - unde chisturile voluminoase pot deplasa ovarul din poziția să normală. Aceste
chisturi predispun la torsiuni dureroase de ovare. Este cazul chisturilor dermoide și chistadenoamelor.
•    Ruptura de chist – atunci când un chist ovarian se rupe și produce durere severă și hemoragie internă.

Sindromul ovarelor polichistice

Acest sindrom apare de regulă la femeile care nu au ovulație regulată, ceea ce va duce la formarea unor
chisturi multiple.  La sindromul ovarelor polichistice, ovarele se măresc și se inflamează, adesea, din
cauza acumulării de chisturi sub capsula ovariană, care devine mai groasă. Sindromul ovarelor
polichistice poate impune probleme în sarcină (creșterea dificultății de a rămâne însărcinată) și este
asociat cu anumite tulburări hormonale.

SEMNE SI SIMPTOME CHISTURI OVARIENE

Majoritatea chisturilor ovariene nu cauzează simptome și dispar fără tratament. Un chist ovarian
voluminos poate cauza disconfort sau durere abdominală ori pelvină. Dacă un chist ovarian voluminos
comprimă vezica urinară, apare senzația de urinare frecventă, deoarece se reduce capacitatea vezicii.

DIAGNOSTICUL CHISTURILOR OVARIENE

Chisturile lichide nu sunt, de regulă, canceroase. Cele solide sau mixte (fluid și solid) necesită investigații
suplimentare pentru cancer. Pentru a identifica tipul unui chist, medicul poate recomanda următoarele
teste sau proceduri:

Ecografie pelvină

Poate oferi detalii legate de uter și ovare, poate confirma prezența unui chist, identifica localizarea lui,
precum și compoziția)

Examen laparoscopic

Cu ajutorul laparoscopului, un instrument subțire introdus în cavitatea abdominală, medicul poate

vizualiza direct ovarele și îndepărta chistul ovarian. Aceasta este o intervenție chirurgicală care necesită
anestezie.

Test de sânge CA 125

La femeile cu cancer ovarian, antigenul pentru cancer numit CA 125 este de multe ori crescut. Acest test
este recomandat în cazul în care chistul ovarian are compoziție parțial solidă și/sau pacienta prezintă risc
crescut pentru cancer ovarian. De precizat este faptul că valorile CA 125 pot fi crescute și în afecțiuni
necanceroase, cum ar fi fibromul uterin, endometrioza sau boala inflamatorie pelvină. 

OPTIUNI DE TRATAMENT CHISTURI OVARIENE

Tratamentul depinde de vârsta, tipul și mărimea chistului, și simptomatologia prezentă. În cele mai multe
cazuri se recomandă, mai întâi, monitorizarea atentă a chisturilor. Acest process implică reexaminarea
regulată, pentru a se observa evoluția chistului. Aceasta este conduita, indiferent de vârstă, atunci când nu
există simptome, iar ecografia arată un chist mic lichidian. Se vor face controale și ecografii regulate,
pentru a monitoriza evoluția chistului.
În alte situații, se poate imune nevoia de tratament medicamentos.

Tratament medicamentos

În ceea ce privește tratamentul medicamentos, principala opțiune constă în pastille anticoncepționale.

Aceasta este o opțiune utilă pentru a reduce riscul de a dezvolta noi chisturi ovariene în viitor. În plus,
anticoncepționalele oferă beneficiul de a reduce riscul de cancer ovarian, proporțional cu durata
administrării pilulelor.

Tratament laparoscopic

Laparscopia operatorie este o intervenție minim invazivă care presupune eliminarea chistului ovarian prin
intermediul unei incizii foarte mici la nivelul abdomenului. Întregul proces este vizualizat pe un monitor,
care afișează imaginile redate de o cameră microscopică, ce este conectată la laparoscop, ustensilă folosită
în operație. Intervenția este scurtă (în medie, 30 minute), și recuperarea rapidă (pacienta poate fi externată
chiar de a doua zi). Intervenția laparoscopică este preferată celei chirurgicale clasice, atunci când este
posibilă, deoarece complicațiile intraoperatorii sunt semnificativ reduse. 

Intervenția chirurgicală

Dacă chistul ovarian este voluminos, nu are aspect de chist functional și evoluează în creștere, atunci
medicul va opta pentru extirparea chirurgicală a chistului. De asemenea, dacă acesta este încă prezent,
după 2-3 cicluri menstruale, și produce dureri sau alte simptome severe, operația se impune ca un pas
necesar.
Unele chisturi pot fi extirpate fără a se compromite și ovarul -chistectomie. În alte situații, însă, se va
recurge și la extirparea ovarului aferent, lăsând intact ovarul celălalt - ovarectomie.
Dacă un chist este malign (canceros), se va indica extirparea ambelor ovare și a trompelor uterine, plus
extirparea uterului în totalitate. De asemenea, un chist ovarian dezvoltat în menopauză poate fi suspus
unui tratament chirurgical.