CHISTUL OVARIAN

I. Definitie

Chisturile ovariene reprezinta o afectiune frecventa a femeilor de varsta fertila si sunt

formatiuni pline cu lichid delimitate de o capsula proprie. Multe femei au chisturi ovariene la
un moment dat in timpul vietii si majoritatea sunt de mici dimensiuni.
II. Factori de risc

Printre principalii factori de risc care pot duce la dezvoltarea de chisturi ovariene se numara:
• Menstruatii neregulate
• Istoric de chisturi ovariene
• Menstruatie precoce
• Infertilitatea
• Dezechilibre hormonale
• Legarea trompelor poate creste riscul de chist ovarian

III. Clasificare

Sunt doua tipuri principale:

A. Chisturi functionale (tipul cel mai frecvent) – apar ca urmare a functionarii normale a ovarului
formandu-se ca parte a ciclului menstrual, cel mai frecvent se remit spontan

B. Chisturi patologice: ce pot fie benigne, fie maligne (cancer)

IV. Simptomatologie

Chisturile ovariene functionale sunt de obicei inofensive, nu produc simptome si dispar fara
tratament si sunt descoperite de obicei in timpul unei examinari pelvine de rutina. Cu cat chistul
ovarian este mai mare cu atat este mai probabil ca el sa produca simptome.
Chisturile voluminoase pot produce :
 Durere sau disconfort abdominal;
 Balonare sau aparitia unei formatiuni intraabdominale;
 Modificari ale ciclului menstrual;
 Modificari ale pilozitatii corporale;
 Cresterea frecventei mictionale, durere la defecatie;

Anumite forme de chisturi pot fi insotite de simptome aditionale:

 In endometrioze – durere pelvina si de spate;
 In sindromul de ovar polichistic – crestere in greutate, acnee, infertilitate;

Simptomele se pot modifica in caz de aparitie a complicatiilor:

 Torsiunea: chistul se rasuceste in jurul pediculului ducand la intreruperea circulatie sagvine si
aparitia durerilor in abdomenul inferior

 Ruperea chistului: duce la aparitia durerilor severe in abdomenul inferior, durerea depinzand de
continutul chistului si daca exista sau nu sangerare.
V . Etiologie
A. Chisturile functionale:

1. Chisturile foliculare: sunt cele mai frecvente. Ovulul, celula sexuala feminina se dezvolta la
nivelul ovarului intr-o structura numita folicul. Foliculul contine un lichid ce protejeaza ovului si
care este eliminat in momentul ovulatiei (eliberarii ovului din folicului). Daca nu se produce
ruptura folicului si eliberarea ovulului, folicului creste in dimensiuni si se umple cu lichid – chist
folicular. De cele mai multe ori dispare fara tratament in cateva saptamani.
2. Chisturile luteinice: sunt mai rare, si se dezvolta in testul restant in urma ovulatiei (corp galben
sau corpus luteum). Frecvent se remit spontan in cateva luni dar uneori se pot rupe ducand la
sangerare interna si durere brusca.

B. Chisturile patologice:

1. Chistul dermoid – poate contine o varietate de tesuturi ca par, tesut epitelial, dinti, etc.
Necesita interventie chirurgicala.

2. Chistadenomul – se dezvolta din tesutul ce acopera exteriorul ovarului. Sunt de mai multe
tipuri putand avea continut lichidian sau mucinos. Pot ajunge la dimensiuni gigante. Nu au in
mod obisnuit caracter malign dar necesita interventie chirurgicala.

3. Endometriomul – Sunt chiste care se formeaza din tesut endometrial (tesutul ce captuseste
interiorul uterului) si care invadeaza ovarul. Raspund la modificarile hormonale lunare din
cadrul ciclului menstrual, chistul umplandu-se cu sange. Continutul are un aspect ciocolatiu.
In cadrul endometriozei pot fi prezente mai multe endometrioame. Frecvent asimptomatce
pot fi durereoase in timpul menstruatie sau in timpul contactului sexual.

4. Sindromul ovarelor polichistice – Femeile la care ovulatia nu se produce in mod regulat

pot prezenta chiste multiple. Ovarele sunt adesea marite de volum cu multe chisturi situate
sub o capsula ovariana ingrosata. Sunt multi factori care duc la aparitia acestui sindrom,
chisturile ovariene fiind doar un aspect al acestei afectiuni.
La femeile sub 30 de ani, chistul dermoid este cel mai frecvent tip de chist patologic iar la cele
peste 40 de ani, chistadenoamele sunt cele mai frecvente tipuri de chisturi patologice
VI. Tratament

- Tratamentul variaza in functie de varsta, aspectul si marimea chistului, simptomatologie.

In unele cazuri se indica doar examenul ecografic periodic, asa cum este cazul chistelor
functionale mici (2-5cm) la femeile in premenopauza, majoritatea acestor chisturi
remitandu-se spontan. In cazul unui chist functional de mari dimensiuni insotit de
simptomatologie se poate prescrie un tratament anticonceptional.
- Femeile cu chisturi ovariene ce au trecut de menopauza sunt monitorizate ecografic si
prin determinarea CA125 din sange. Conduita depinde de marimea chistului, aspectul
ecografic si evolutia acestuia. Riscul de aparitie a unui cancer este mic in cazul chisturilor
mici unilaterale, mai mult de jumatate din aceste chisturi remitandu-se in 3 luni.
Femeile in postmenopauza necesita examen ecografic periodic pentru 4 luni dupa ce chisturile s-
au remis.
- Daca chistul este mare sau duce la aparitia diferitelor simptome se recomanda inlaturarea
acestuia. Uneori se indica interventia chirurgicala in cazul in care nu este posibil sa se
precizeze natura benigna sau maligna a acestuia fara examen histopatologic (la
microscop).
 Interventia chirurgicala se poate efectua in doua moduri sub anestezie generale:
 laparoscopic;
 deschis (laparotomie);

Tratament – Laparoscopie

Este o interventie minim invaziva in care instrumentele chirurgicale sunt introduse in

abdomen, destins in prealabil prin insuflatie de CO2, prin 3 sau uneori 4 incizii de aproximativ 1 cm.
Interventia este vizualizata pe un ecran pe care sunt afisate imaginile capturate de laparoscop.
Inciziile sunt suturate cu fir resorbabil, interventia durand aproximativ 30 de minute in functie de
marimea si tipul chistului.
Majoritatea pacientelor pot parasi spitalul ziua urmatoare.
Acest tip de tratament reprezinta metoda chirugicala optima deoarece este mai putin dureroasa,
pastreaza fertilitatea si reintegrarea este rapida.
Tratament – Laparotomie

Daca probabilitatea ca un chist ovarian sa fie malign este mare se prefera interventia deschisa –
laparotomia. In acest caz se practica o incizie transversala a pereteului abdominal in regiunea
pubica. Chistul este extirpat si se trimite la laborator pentru a verifica daca este malign. Perete
abdominal sectionat este suturat in straturi anatomice.
Necesita internare pentru mai multe zile.
Daca chistul se dovedeste a fi malign in cadrul interventiei se vor inaltura ambele ovare, uterul,
marele epiploon si anumiti nodului limfatici.
 Sindromul ovarelor polichistice

I. Caracteristici
Sindromul ovarelor polichistice este o afectiune comuna care afecteaza ovarele
femeilor, astfel ca ele nu mai functioneaza normal. Acest sindrom are trei caracteristici
principale:
1. Menstruatii neregulate, ceea ce inseamna ca ovulatia nu are loc atunci cand ar trebui.
2. Excesul de androgeni, adica nivel ridicat de hormoni masculini, care pot cauza modificari
fizice, cum ar fi exces de par facial sau corporal.
3. Ovarele polichistice, adica ovarele se extind si contin multe saculete (foliculi) umplute cu
lichid, care inconjoara ovulele.

Ovarele polichistice contin un numar mare de foliculi inofensivi, care au dimensiuni de pana la
8mm. Foliculii sunt saci nedezvoltati, in care ovulele se dezvolta. Femeile care sufera de aceasta
afectiune nu pot elibera ovulele, ceea ce inseamna ca ovulatia nu are loc.

II. Simptomatologie

In mod normal, simptomele devin evidente pana la varsta de 20 de ani. Totusi, fiecare femeie
este diferita, astfel ca unele pot avea simptome usoare, altele severe, iar la altele pot lipsi complet. Cele
mai comune simptome ale ovarelor polichistice sunt:

 Menstruatii neregulate sau lipsa completa a acestora

 Dificultati in a concepe
 Cresterea excesiva a parului, de obicei pe fata, piept, spate sau fese
 Crestere in greutate
 Subtierea si pierderea parului capilar
 Ten gras sau acnee

Riscurile Asociate ovarelor polichistice : Femeile care sufera de aceasta afectiune au un risc
ridicat de a dezvolta si alte probleme de sanatate, precum:

 Diabet de tip 2
 Depresie si modificari bruste ale dispozitiei
 Hipertensiune arteriala si colesterol ridicat
 Apnee in somn, o afectiune care cauzeaza inreruperea respiratiei in somn, frecventa in cazul
femeilor obeze.

Femeile care au avut menstruatia foarte neregulata, adica mai putin de trei sau patru menstruatii
pe an, timp de mai multi ani, au un risc mai mare de a face cancer endometrial .

III. Cauzele ovarelor polichistice

Cauza exacta a acestei afectiuni ramane necunoscuta, dar specialistii cred ca este legata de
anomalii ale nivelului de hormoni.

- Rezistenta la insulina. Insulina este un hormon produs de pancreas, care regleaza

cantitatea de zahar din sange. In plus, transporta glucoza din sange in celule, de unde este
transformata in energie. Rezistenta la insulina inseamna ca tesuturile organismului sunt
 rezistente la efectele insulinei. De aceea, organismul trebuie sa produca insulina suplimentara
pentru a compensa. Nivelurile ridicate de insulina determina ovarele sa produca prea mult
testosteron, care afecteaza dezvoltarea foliculilor si impiedica ovulatia normala. Rezistenta la
insulina poate duce si la cresterea in greutate, lucru care agraveaza simptomele ovarelor
polichistice deoarece excesul de grasime determina organismul sa produca si mai multa
insulina.
- Dezechilibrul hormonal

o Niveluri ridicate de testosteron

o Niveluri ridicate de hormon luteinizant
o Niveluri scazute de globulina
o Niveluri ridicate de prolactina

- Genetica

IV. Tratament

Aceasta afectiune nu poate fi tratata complet, dar simptomele pot fi tinute sub control
prin:

 Schimbarea stilului de viata

In cazul femeilor supraponderale, cea mai buna solutie pentru ameliorarea simptomelor este pierderea in
greutate. Acest lucru implica exercitii fizice, dar si o dieta sanatoasa, bogata in fructe si legume (cel putin
cinci portii pe zi), paine integrala, cereale integrale, orez brun, peste si carne de pui.

 Medicamentatie

Pilulele contraceptive si comprimatele de progesteron pot fi recomandate pentru a induce menstruatia.

Acestea pot reduce si riscul cancerului endometrial.

Cu tratamentul potrivit, femeile pot sa ramana insarcinate. In mod normal, este recomandat Clomifenul,
acesta ajutand la eliberarea lunara a unui ovul din ovar. Daca acesta nu are succes, poate fi sugerat
Metforminul, adesea utilizat pentru diabetul de tip 2, deoarece este capabil sa scada nivelul insulinei si
zaharului din sange.

Daca medicamentatia orala nu functioneaza, majoritatea specialistilor sugereaza fertilizarea in vitro.