Pot avea un copil dacă am un uter anormal?

Uterul este un organ unic a carui foarte important rol este acela de a gazdui o eventuala sarcina.
Fiind un organ muscular, el trebuie sa fie capabil de a permite implantarea embrionului, de a furniza
acestuia un aport nutritiv adecvat printr-o vascularizatie abundenta precum si de a isi adapta
dimensiunile conform nevoilor crescande de spatiu ale sarcinii.
Organele genitale interne feminine se formeaza in procesul de embriogeneza prin alipirea si
fuziunea a doua structuri denumite canalele lui Muller, aflate de o parte si de alta a liniei mediane a
organismului. Capetele superioare ale celor doua canale nu se unesc, ramanand separate si devenind
cele doua trompe uterine, in timp ce portiunea medie a canalelor Muller fuzioneaza formand uterul,
ca si portiunea inferioara ce formeaza prin fuziune colul uterin si portiunea superioara a vaginului.
Daca in acest proces complicat de organogeneza apar disfunctii, in mod evident, organele genitale
vor prezenta anomalii de dezvoltare.
Malformatiile uterine congenitale sunt deseori asimptomatice si din acest motiv nediagnosticate.
Manifestarie clinice variaza in functie de anomalia implicata. Adolescentele se prezinta pentru
dureri pelvine, lipsa menstruatiei, sangerare vaginala anormala.
Cel mai frecvent diagnosticul acestor anomalii se face la varsta fertila, cand unele femei intampina
dificultati in a ramane insarcinate sau in a mentine o sarcina pe toata durata acesteia. Incidenta
anomaliilor uterine congenitale este dificil de determinat, tocmai din cauza ca multe paciente nu
sunt diagnosticate. Acestea apar la 2-4% dintre femeile fertile, cele mai frecvente fiind uterul septat,
uterul bicorn si uterul dublu (didelf).
Orice femeie care a suferit avorturi recurente, amenoree, dismenoree, infertilitate, sterilitate,
dispareunie, tulburări menstruale, tulburări ale naşterii (nidaţia ectopică, naşterea prematură,
distociile de prezentaţie şi de dinamic, precum şi malformaţii ale nou-născutului) trebuie să
sugereze o malformaţie congenitală uterină şi să fie investigată în profunzime pentru acest scop.
Pentru confirmarea diagnosticului se practica ecografia3D, rezonanta radiomagnetica, laparoscopia,
vaginoscopia si histeroscopia.

Uterul septat se caracterizează prin separarea cavităţii uterine în două cavităţi. Septul poate sa fie
complet, adica sa separe cavitatea uterina in doua camere complet autonome, care comunica doar la
nivelul canalului cervical, existand doar un singur col cu un singur orificiu extern, sau sa aiba
diferite grade de extindere, cele doua cavitati putand comunica intre ele intr-un grad mai mic sau
mai mare.
Avortul spontan poate sa apara din mai multe motive, dintre care cel mai frecvent este acela cand
embrionul se implanteaza pe septul uterin care este sarac vascularizat,alta cauza este lipsa de
distensie adecvata a cavitatii uterine care gazduieste embrionul sau fatul. La paciente cu
uter septat se recomandătratament chirurgical cu îndepărtarea a septului.

Uterul bicorn sau uterul sub forma de inima, este separat în două cavităţi diferite.Aceasta anomalie
este foarte rar o cauza de avort spontan si șansele unei sarcini fără risc sunt mai mari decât în
oricare altă poziție anormală a uterului. Diagnosticul se face prin metode imagistice sau prin
laparascopie. In cazuri de avorturi spontane repetate este recomandata tratamentul chirurgical -
operatia reconstructiva pe uter.

Uterul didelf sau uterul dublu se caracterizează prin duplicarea uterului, cervixului şi a vaginului şi
este însoţit de două cavităţi uterine, două cavităţi cervicale şi două vaginuri. Acest tip de
malformaţie de obicei evoluează asimptomatic şi este descoperit prin examinări ginecologice de
rutină. Este cauză de dismenoree şi de dispareunie. Se poate asocia cu naşterea prematură. In multe
cazuri este recomandata operatia plastica pentru inlaturarea septului vaginal.

Uterul unicorn se caracterizează printr-o singură cavitate uterină, cu un singur cervix şi o singură
trompă. De partea cealaltă a uterului se poate găsi un corn rudimentar. Primul pas în stabilirea
diagnosticului este ultrasonografia, care va fi completată de histeroscopie, laparoscopie şi RMN.
Această malformaţie se însoţeşte de un risc crescut de avort, de naştere prematură şi sarcină
ectopică. Riscul ca o sarcină să evolueze pe un corn rudimentar recomandă îndepărtarea
chirurgicală a acestuia.

Absenţa uterului (agenezia uterină) este cea mai severă dintre malformaţiile congenitale uterine.
Numita sindrom Rokitanski-Kuster-Hauser-Mayer.Se caracterizează prin absenţa uterului, a
cervixului şi vaginului.Din fericire ovarele se dezvolta normal intrucat au origine embriologica
diferita de cea a uterului, astfel ca dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (sani, par pubian,
voce, distributia grasimii in mod specific ginoid) este normala. Boala in sine nu este atat de grava
din punct de vedere fizic, cat este din punct de vedere psihologic. Reconstructia chirurgicala a unui
nou vagin poate sa ofere femeii o viata sexuala aproape normala, insa impactul psihic la
constientizarea existentei unei astfel de probleme este de cele mai multe ori devastator, necesitand
consiliere psihologica. Diagnosticul unei astfel de afectiuni se poate pune de cele mai multe ori
cand femeia a ajuns la varsta adolescentei si nu are menstruatie sau atunci cand incearca sa aiba
primul contact sexual si constata imposibilitatea fizica de a avea intromisiune. Este evident ca
sterilitatea in acest caz este ireversibila, insa exista posibilitatea obtinerii statutului de mama ori prin
alternativa adoptiei ori prin cea a mamei surogat.

Diagnosticată cu miom uterin? Nu-ți face griji - poți rămâne însărcinată!

Miomul uterin este o tumora ce se dezvolta la nivelul uterului care se poate dezvolta in interiorul
cavitatii uterine, la exteriorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia. Miomul uterin nu este o
tumora maligna (cancer).
În cele mai multe cazuri există mai mulţi noduli fibromatoşi la nivelul uterului, dimensiunile lor
variind de la câţiva milimetrii până la dimensiuni impresionante când pot atinge mărimea unei
sarcini la termen. Nu cred ca exista la ora actuala femeie care sa nu fi auzit de aceasta afectiune
denumita miom uterin.Aproximativ 25% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani
suferă de miom uterin, conform studiului realizat de către Colegiul American de Obstetrica şi
Ginecologie.

De ce apare miomul uterin? Au fost vehiculate numeroase teorii in timp, insa in prezent a ramas
actuala teoria hiperestrogenemiei grefata de o predispozitie genetica. Nivelele hormonale
semnificativ ridicate din perioada reproductiva a femeii contribuie la aparitia si creşterea miomului
uterin.

Majoritatea femeilor diagnosticate cu miom uterin nu prezintă nici un semn clinic de boală. Pentru
unele paciente miomul uterin devine o problema. Localizarea nodulilor miomatosi şi mai ales relaţia
lor cu cavitatea uterină este răspunzătoare de problemele pe care le acuză pacienta- durere,sângerări
menstruale abundente, sangerari intermenstruale, senzatia de presiune la nivelul vezicii cu mictiuni
frecvente, senzatia de balonare abdominala, de presiune rectala. In unele cazuri, primul semn poate
fi dificultatea aparitiei unei sarcini.

Miomul uterin apare frecvent în cazul femeilor aflate la vârsta fertilă, motiv pentru care
imposibilitatea de a avea copii aduce cu sine schimbări majore în viaţă şi comportamentul femeilor
cu această afecţiune.

Exista anumite dovezi cum ca miomul uterin ar putea fi o cauza a infertilitatii. Miomul uterin poate
impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, creste riscul de avort spontan, creeaza probleme in
timpul sarcinii si face putin probabil succesul fertilizarii in vitro. Din fericire, femeile care sunt
diagnosticate cu miom uterin au acum şansa să fie operate, cu conservarea uterului. Din ce în ce mai
multe femei sunt operate în acest mod, iar intervenţiile au o rată foarte mare de reuşită, multe dintre
paciente reuşind să rămână apoi însărcinate.

Diagnosticul de miom uterin se realizează printr-un simplu examen ginecologic. Examenul

ecografic se efectueaza pentru a aprecierea numărului şi dimensiunilor nodulilor miomatosi,
localizarea acestora si vine să întărească diagnosticul.
Medicul ginecolog va alege alternativa terapeutica in dependenta de numărul şi localizarea
miomului, severitatea simptomelor, vârsta pacientei şi dorinţa acesteia de a mai avea copii. Femeile
cu miom uterin ce nu prezintă nici un simptom (durere sau sângerare) nu necesită tratament, este
necesară doar o urmărire periodică – examen ginecologic şi ecografic.
La moment exista mai multe opţiuni de tratament al femeilor cu miom uterin.
Tratamentul medicamentos este indicat preoperator la pacientele ce vor să-şi conserve funcţia
fertilă, după urmarea acestui tratament timp de 3 luni putându-se realiza o operaţie miniminvazivă
de extirpare doar a nodulilor miomatosi şi conservarea uterului.
Tratamentul medicamentos frecvent este recomandat si pacientelor cu miom uterin de mici
dimensiuni, simptomatice, aflate in prioada de perimenopauză.
La pacientele ce vor să-şi pastreze capacitatea de procreere se poate efectua extirparea nodulilor
miomatosi cu conservarea uterului.
Extirparea chirugicala a nodulilor miomatosi,cu conservarea uterului, numita miomectomie, este
singurul tratament dovedit a imbunatati sansa unei sarcini. Din cauza faptului ca miomul uterin
poate recidiva este indicata cat mai curand posibil, sarcina, dupa miomectomie. Din 60% din
femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (si nu au alte cauze de infertilitate)
raman gravide. Expertii sustin ca miomectomia poate sa scada riscul de avort spontan la pacientele
cu miom uterin.
Tehnicile moderne de distrugere a nodulilor miomatosi prin mioliză laparoscopică sau prin
embolizare a arterei uterine deşi promiţătore din punct de vedere al caracterului lor minim invaziv,
sunt grevate de complicaţii şi o rată scăzută de obţinere a sarcinilor (aproximativ 30%).
Inlaturarea uterului in intregime, sau histerectomia este recomandata numai pacientelor care nu isi
mai doresc copii.
Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici, folosind
laparoscopia, sau printr-o incizie abdominala. Metoda folosita depinde de caz, incluzand
localizarea, marimea, tipul miomului si optiunea pacientei de a ramane insarcinata sau nu.