PATOLOGIA OVARELOR.

A elaborat: Plamadeala Mihaela

Grupa: MBm-I
Structura:
La femeia adultă, ovarele sunt formaţiuni mici cu lungimea de 4
centimetri, lăţimea de 2 centimetri şi grosimea de 1 centimetru.
Ele sunt amplasate de o parte şi de alta a uterului şi faţa lor
internă corespunde pavilionului trompei. Ligamentele se leagă
de organele învecinate (uter, trompe), dar ele rămân mobile. Un
ovar este compus din două straturi de ţesut: în centru, partea
medulară conţine vasele sangvine care asigură irigarea, la
periferie partea corticală care ocupă două treimi din glandă,
conţine la naşterea persoanei toţi foliculii care vor asigura în
cursul fiecărui ciclu menstrual maturarea unui ovocit şi
expulzarea unui ovul, elementul femel al reproducerii.
Functie:
Rolul ovarului este dublu: pe de o parte, el eliberează în
fiecare lună la femeie, începând cu pubertatea şi până la
menopauză, un ovul maturizat în folicul, pe de altă parte, el
secretă hormonii sexuali feminini (estrogenii).
Aparatul reproducător feminin
Femeile sunt înzestrate cu două ovare, câte unul pe fiecare
parte a uterului. Fiecare ovar este de dimensiunea și mărimea
unei migdale. Ovarele produc și depozitează ovulele unei
femei. În timpul ovulației un ovar eliberează un ovul. Dacă
acel ovul este fertilizat de un spermatozoid apare sarcina.
Ovarele sunt cele care creează hormonii feminini estrogen și
progesteron. Atunci când o femeie ajunge la menopauză,
ovarele ei nu mai produc acei hormoni și nu mai eliberează
ovule.
Ovarele constituie o componentă importantă din sistemul
reproducător feminin. Există 4 boli asociate acestora:
cancerul ovarian, chisturile ovariene sau sindromul
ovarelor polichistice, insuficiența ovariană prematură și
torsiunea ovariană.
1. Cancer ovarian
2. Chisturi ovariene și sindromul ovarelor polichistice
3. Insuficiență ovariană prematură
4. Torsiunea ovariană, o răsucire a ovarului
1. Cancer ovarian
Cancerul ovarian nu este o afecțiune frecvent întâlnită, dar cauzează mai multe
decese decât orice alt cancer al sistemului reproducător. Cu cât este identificat
și tratat mai din timp, cu atât sunt șanse mai mari de recuperare. Însă cancerul
ovarian este dificil de depistat timpuriu. Femeile cu cancer ovarian pot să nu
aibă niciun simptom sau doar simptome ușoare până când afecțiunea ajunge
într-un stadiu avansat. Atunci poate deveni dificil de tratat. Simptomele pot
include: senzație de greutate în pelvis, durere în porțiunea inferioară a
abdomenului, sângerare din vagin, creștere/scădere în greutate, menstruații
anormale, durere de spate inexplicabilă care se agravează, gaze, greață,
vărsături sau pierderea apetitului. Pentru a diagnostica această formă de
cancer, medicii pot recomanda unul sau mai multe teste; acestea pot presupune
examinare fizică, examen pelvian, teste de laborator, ecografie sau
biopsie. Tratamentul este de obicei chirurgical urmat de chimioterapie.
2. Chisturi ovariene și sindromul ovarelor polichistice
Chisturile ovariene sunt saci plini cu lichid aflați în sau pe un ovar. De obicei se
formează în timpul ovulației, când ovarul eliberează un ovul. Sunt în general
inofensive și dispar de la sine. Majoritatea femeilor dezvoltă aceste chisturi în
timpul vieții. Sunt mici și nu determină simptome și pot fi identificate doar la o
examinare pelviană din partea medicului. Atunci când există simptome acestea
pot include: presiune, balonare, inflamație, durere în porțiunea inferioară a
abdomenului, pe partea unde se află chistul. Dacă este identificat, poate fi
necesar să aștepți pentru a verifica dacă se mărește. Poți avea nevoie de
intervenție chirurgicală dacă apare durere, te afli în perioada post menopauză sau
nu dispare de la sine. În cazul în care un chist se sparge sau determină sângerare,
ar trebui să apelezi la un medic de urgență. Pilulele contraceptive pot preveni
apariția chisturilor noi. Rareori chisturile devin canceroase; acest risc crește
odată cu vârsta.
O problemă de sănătate care implică chisturile ovariene este sindromul overelor
polichistice. Femeile cu această problemă de sănătate pot avea niveluri mai
ridicate de hormoni masculini, menstruații neregulate sau absente sau mici
chisturi ovariene.
3. Insuficiență ovariană prematură
Insuficiența ovariană prematură apare în momentul în care ovarele unei femei nu
mai funcționează înaintea vârstei de 40 de ani. Insuficiența ovariană prematură
este diferită de menopauza prematură; în cazul celei din urmă menstruațiile
încetează înainte de vârsta de 40 de ani. Nu mai poți rămâne gravidă. Cauza
poate fi naturală sau poate fi o boală, intervenție chirurgicală, chimioterapie sau
radiere. Unele femei cu această afecțiune pot avea ocazional menstruații și pot
chiar să rămână însărcinate. În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută.
Menstruațiile lipsă sunt de obicei primul semn, iar simptomele ulterioare pot fi
similare celor ale menopauzei naturale: bufeuri, transpirații nocturne,
irascibilitate, concentrare redusă, scăderea libidoului, durere în itmpul sexului,
uscăciune vaginală. Medicii pun un diagnostic cu ajutorul unei examinări fizicie
și a testelor de laborator și imagistice. Majoritatea femeilor nu vor putea rămâne
însărcinate pe cale naturală. Tratamentele de fertilitate ajută câteva femei, în timp
ce altele apelează la ovule donate pentru a deveni mame. Nu există niciun
tratament care să poată restabili funcția ovariană normală, însă unii medici
sugerază administrarea de hormoni până la vârsta de 50 de ani.
4. Torsiunea ovariană, o răsucire a ovarului
Torsiunea ovariană este o cauză rar întâlnită dar semnificativă pentru durerea abdominală
acută în porțiunea inferioară a abdomenului și implică torsiunea țesutului ovarian asupra
propriului pedicul; apare în mod clasic unilateral la un ovar mărit patologic și este frecventă în
rândul copiilor. Și sarcina poate fi un factor cauzator, în procent de 20%, iar tumorile ovariene
(benigne și maligne) pentru 50-60% din cazuri. Un procent de 17% din cazuri apar în cazul
femeilor premenarhale sau postmenopauzale. Afecțiunea este de obicei asociată cu un retur
venos de la ovar ca urmare a edemului stromal, hemoragiei interne, hiperstimulării sau unei
mase dure. Ovarul și trompa uterină sunt de obicei implicate. Simptomele sunt adesea
nespecifice, ceea ce conduce la întârzierea diagnosticului și a tratamentului, esențiale în
salvarea structurilor anexe de la cedare. În cazul în care apar este vorba de o durere gravă,
unilaterală în porțiunea inferioară a abdomenului, cu debut subit (în timpul exercițiului fizic
sau al unei mișcări agitate) care se agravează intermitent în decursul următoarelor ore.
Aproximativ 25% dintre paciente experimentează durere bilaterală descrisă drept ascuțită sau
înțepătoare sau mai rar sub formă de crampe; greața și vărsăturile apar în aproximativ 70%
dintre paciente. Ecografie Doppler color este metoda necesară unui diagnostic corect deoarece
poate releva modificările morfologice și fiziologice din ovar și poate ajuta în determinarea
unui flux sanguin tulburat. Examinarea fizică alături de istoricul medical, consultul
ginecologic și laparoscopia sunt cruciale pentru o intervenție promptă.