Tumorile ovarului

Nicolaescu Violeta
Grupa 1507
 Cancerul de ovar - este o afectiune depistata tardiv (avand o simptomatologie
nespecifica), cu o evolutie naturala rapida si reaparitia frecventa a unei recidive dupa
un tratament considerat radical. Din aceste motive, cancerul ovarian reprezinta a patra
cauza de mortalitate prin ccancer la femei, iar in tara noastra a doua dupa cancerul de
col uterin. De aceea, se incearca gasirea unor noi metode pentru depistarea cat mai
precoce a acestei neoplazii.
Cancerul ovarian reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la femei si in
multe tari prima cauza de deces prin cancer genital. Cele mai inalte rate ale incidentei
cancerului ovarian au fost raportate in tarile puternic industrializate, incidenta
mergand paralel cu gradul de urbanizare si industrializare (exceptie Japonia, unde rata
incidentei acestei afectiuni este printre cele mai scazute din lume). In Republica
Moldova morbiditatea si mortalitatea de cancer ovarian in 1995 constituia respectiv
8,5 si 5,7 la 100000 de femei. Conform datelor statistice morbiditatea cancerului
ovarian e mai inalta la locuitoarele oraselor, fata de cele ale satelor (uneori de 2,5 ori).
Cancerul ovarian afecteaza in cea mai mare masura femeile tinere si de varsta medie,
dar poate sa apara la orice varsta, inclusiv la fetite. La nastere fiecare fetita are un risc
de 5-7% de a dezvolta in cursul vietii o tumoare ovariana si aproximativ 15% din aceste
tumori vor fi maligne.
Cancerul ovarian este o afectiune depistata in stadii avansate de evolutie (mai ales
stadiile II si III). De remarcat evolutia naturala rapida a bolii si reaparitia frecventa a
unei recidive dupa un tratament considerat radical (3, 4).
 Factori de risc
Antecedentele familiale: intre 10- 20% dintre femeile cu cancer ovarian au o ruda de
grad apropiat care a fost diagnosticata cu cancer mamar sau cancer de ovar.
Varsta inaintata: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani,
aflate la menopauza;
Nuliparitatea;
Sindromul ovarelor polichistice
Expunerea la azbest;
Istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene;
Fumatul;
Regimul alimentar bogat in lactoza.
Debutul precoce al menarhei (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei. Cu cat
femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul creste semnificativ;
 Infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive dar care
nu raman insarcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar;
Administrarea terapiei hormonale de substitutie sau a estrogenilor.
 Etiopatogenia cancerului ovarian
1. Factori de crestere ai celulelor epiteliale ovariene
Mai multe studii au aratat ca frecventa ovulatiei este asociata cu cresterea riscului pentru dezvoltarea
cancerului ovarian. Ovulatia este insotita de lezarea suprafetei epiteliului ovarian. Acest epiteliu trebuie sa
prolifereze pentru a vindeca leziunea asociata ovulatiei , probabil, proliferarea repetitiva a celulelor epiteliului
ovarian asociata cu ovulatia contribuie la dezvoltarea cancerului ovarian prin cresterea riscului unui accident
genetic (eroare in replicarea ADN) care ar putea contribui la activarea unei oncogene sau la inactivarea unei
gene supresor.

2. Factori hormonali
Observatiile conform carora cancerul ovarian este o boala mai frecventa in perioada ce urmeaza climaxului
si este asociata cu nuliparitatea au dus la formularea ipotezei implicarii hormonale in etiologia bolii.
Hormonii steroizi, hormonii peptidici si factorii de crestere peptidici au potentialul de a influenta cresterea
normala sau neoplazia celulelor epiteliului de suprafata ovarian .

3. Oncogenele
Prin urmare, oncogenele sunt proteine celulare diverse, cu roluri fiziologice diferite in procesele de crestere
si diferentiere celulara. Aceste activitati sunt perturbate prin mutatie sau supraexpresie, rezultand fenotipuri
transformate .

4. Antioncogenele
O alta leziune genetica implicata in geneza si dezvoltarea cancerului ovarian este pierderea functiei
normale a genei p53. Mutatia, supraexprimarea sau deletia acesteia, este adesea asociata cu fenotip malign .

5. Anomaliile cromozomiale
In cancerul de ovar cei mai afectati cromozomi au fost 1 si 11 (explica agresivitatea biologica deosebita a
acestor cancere), apoi cromozomii 3 si 7.
 CLASIFICAREA OMS A TUMORILOR OVARIENE

1. TUMORI EPITELIALE:
A. Tumori seroase
B. Tumori mucinoase
C. Tumori endometrioide
D. Tumori Brenner
E. Tumori de celule clare (mezonefroide)
H. Tumori epiteliale neclasificabile
2. TUMORI ALE MEZENCHIMULUI SI CORDOANELOR SEXUALE
3. TUMORI CU CELULE LIPOIDICE
4. TUMORI CU CELULE GERMINALE
5. GONADOBLASTOM
6. TUMORI ALE TESUTURILOR MOI NESPECIFICAT
8. TUMORI SECUNDARE (METASTATICE)
7. TUMORI NECLASIFICABILE
Tumora maligna mucinoasa a epiteliului de invelis ovarian (microscopic:
chistadenocarcinom papilifer mucinos ovarian)
Tumora ovariana epiteliala maligna cu numeroase proiectii papilifere
in suprafata (microscopic: chistadenocarcinom papilifer seros)
Tumora ovariana maligna, albicioasa, omogena, cu invazie in vecinatatea
salpingelui, cu arii restranse de hemoragie si necroza
Tumora ovariana maligna cu zone solide si chist seros cu vegetatii
papilifere
Leiomiofibrom uterin gigant asociat tumorii Brenner
 Aspecte clinice in cancerul de ovar
Cancerul de ovar este o afectiune cu evolutie lenta sau chiar asimptomatic la debut.
Acesta este si motivul pentru care ii este permis sa evolueze, pacienta neprezentandu-se
la medic caci simptomele sunt generale si nespecifice. Abia in stadiile tardive, cand
cancerul este deja extins, apar si acuze mai grave, iar pacienta se prezinta pentru
investigarea starii de sanatate. In general, cancerul ovarian este diagnosticat la
aproximativ un an de la debut. Simptomele care apar in stadiile tardive sunt
determinate in principal de efectul compresiv pe care incepe sa il aiba tumoarea asupra
structurilor din jur.
Tabloul clinic al cancerului ovarian include:
• Crampe abdominale cu intensitate crescanda;
• Durere lombara sau abdomeno-pelvina;
• Hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza;
• Aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente;
• Durere in timpul actului sexual (dispareunie);
• Greata, pierderea apetitului, indigestie;
• Senzatie permanenta de balonare, flatulenta, care nu se amelioreaza prin tratamentul
la domiciliu;
• Marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la
acest nivel;
• Astenie;
•Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau
diaree;
• Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a
poliuriei;
• Scaderea neintentionala in greutate;
• Dispnee;
• Menstre neregulate.

Femeile cu cancer ovarian acuza astfel de simptome o perioada indelungata

inainte ca diagnosticul sa fie stabilit.
Factorii cheie in diagnosticarea cancerului ovarian sunt frecventa si numarul
acestor simptome. Unele studii au aratat ca si in stadii incipiente, daca
pacienta este vigilenta, astfel de semne si simptome pot fi prezente. Femeile care
au astfel de acuze zilnic, timp de mai multe saptamani la rand, ar trebui sa se
adreseze unui medic, de preferat unui ginecolog.
 Diagnosticul
1. Anamneza
2. Examenul fizic (Existenta unor formatiuni tumorale sensibile sau nu la palpare, cu
localizare predilecta in fosele iliace, ascita, pleurezie, obstructie intestinala si tumori
abdominale.
3.Examenul ginecologic
4.Analize de laborator
a.Hemoleucograma: pacienta poate avea anemie cronica
b.Analiza biochimica a sangelui: in vederea stabilirii functiei hepatice si renale.
5.Explorari paraclinice
 Ecografia conventionala transabdominala - permite un diagnostic precoce.
 Ecografia endovaginala - permite un diagnostic mai precoce si mai precis
 Ecografia tridimensionala (eco-3D), metoda cea mai performanta, masoara in
special volumul tumorii, localizeaza topografic tumora in raport cu celelalte
structuri din vecinatate.
 Dopplerul color si Power doppler - permit si ele un diagnostic cat mai precoce si
mai precis in asociere cu ecografia traditionala.
 Punctia eco-ghidata - practicata sub ghidatul ecosondei traditionale
transabdominale sau al celei endovaginale.
 Radiografia pulmonara
 Punctia Douglasului
Scannerul si RMN
Limfangiografia
Radiografia abdominala pe gol, irigografia, urografia,
Pelviscopia
Histeroscopia
Chiuretajul uterin
Tomografia computerizata
 Laparoscopia
Biopsia laparoscopica
Peritoneoscopia
Markeri tumorali
1. Markeri antigenici.
CA 15-3 este marker tumoral pentru cancerul de san, dar poate fi crescut si in cel de ovar.
CEA (antigenul carcinoembrionar) poate avea valori crescute in cancerul de ovar (mai specific fiind
pentru cancerul de colon si cancerul gastric).
AFP (alfa feto-proteina) poate prezenta valori crescute in teratocarcinoamele ovariene.
TPA (antigenul polipeptidic tisular) este o polipeptida cu proprietati antigenice specifice produs in
placenta umana, in tumorile maligne umane si in fluidele pacientilor cu cancer. Este folosit ca marker
mai ales pentru monitorizarea evolutiei pacientilor cu cancer mamar sau ovarian in cursul terapiei.
2. Markeri enzimatici:
•Fosfataza alcalina
•LDH (lactat dehidrogenaza) totala
3. Markeri hormonali

- HCG este in mod normal secretat de placenta; creste in cursul sarcinii si in tumori
ovariene.
- β-HCG (hormonul gonadotropic corionic uman fractiunea β) - este folosit ca marker
tumoral in tumorile cu celule germinative (embrionare) de ovar sau tumori testiculare.
- hormonii androgeni (testosteronul) crescuti mai ales in tumorile secretante de ovar.
- estrogenii - nivelul lor urinar creste in tumorile asociate cu hiperestrogenism (tecom,
tumora de granuloasa).
 Diagnosticul diferentiat
•chistele de ovar functionale;
• chisturi asociate sarcinii;
• patologia infectioasa tubara;
• tumori intraperitoneale (de colon, rect, cec, sigma, mezenter);
• tumori retroperitoneale;
• chist hidatic intraperitoneal.
• flegmoane de ligament larg sau de fosa pelvina;
• endometrioza;
• abcese;
• tumori ale oaselor pelvine;
• mola hidatiforma;
• sarcina ectopica;
• fibroame uterine;
• malformatii uterine (uter dublu);
• rinichi ectopic;
• apendicita;
 Tratamentul
In prezent, optiunile terapeutice includ chirurgia, chimioterapia si eventual
radioterapia. De asemenea, tratamentul psihologic, de suport si paleativ sunt si ele
importante, tinand cont de faptul ca anumite cazuri nu pot fi tratate curativ,
cancerul fiind deja foarte extins inca de la diagnostic. Procedurile chirurgicale se
realizeaza atat in scop curativ cat si pentru a stabili extinderea cancerului si pentru a
se determina tipul histopatologic special. In cadrul procedurilor chirurgicale se pot
recolta fragmente de tesut pentru biopsie, care vor fi ulterior analizate de catre un
medic anatomopatolog in vederea stabilirii particularitatilor histologice.

1.Interventia chirurgicala

Detine prioritatea asupra celorlalte mijloace terapeutice.

O interventie chirurgicala initiala completa si corecta este cruciala pentru tratamentul
cancerului ovarian. Succesul terapiei ulterioare este, in mare parte, determinat de actul
chirurgical initial. Exereza chirurgicala se practica in cazul tumorilor ovariene de granita
(border-line) si cancerelor ovariene stadile I si II. A devenit insa clar ca exereza chirurgicala,
oricat de larga ar fi, nu creeaza sentimentul de siguranta oncologica absoluta nici macar
pentru stadiul I al bolii. Celulele neoplazice exfoliate in marea cavitate peritoneala pot
oricand genera noi tumori. Se considera in prezent ca, numai pacientele in stadiile I a si I b
cu tumori bine/mediu diferentiate din punct de vedere histologic, nu necesita tratament
adjuvant postoperator.
 2. Tratamentul medicamentos
Chimioterapia. Este principala metoda terapeutica adjuvanta actului chirurgical sau utilizata ca
tratament initial in cancerele ovariene avansate .
Chmioterapia poate fi aplicata ca: monoterapie sau polichimioterapie.
a. Monoterapia. Agentii folositi sunt cu precadere agentii alkilanti (Melphalan, Clorambucil,
Ciclophosphamida, Thiotepa), dar si Carboplatin, Cisplatin, Doxorubicin, Nexametilmelamina, Taxol.
b. Polichimioterapia. Combinatiile chimioterapice au un raspuns complet intre 20-90% (imbunatatirea
semnificativa a supravietuirii). Combinatia poate sa cuprinda: doua citostatice (CTX, Cisplatin), 3
citostatice (Cisplatin, Doxorubicin, Ciclophosphamida) sau 4 citostatice (Hexametilmelamina,
Ciclophosphamida, Metrothexate, 5-Fluorouracil).

3. Radioterapia
4. Hormonoterapia. Introducerea tratamentului hormonal in terapia cancerului ovarian nu s-
a bazat pe prezenta de receptori pentru estrogen si progesteron. Cele mai folosite preparate
au fost: Megace, Medroxiprogesteron, Tamoxifen. Intra in discutie la femei tinere cu stadiul
IA si tumori border-line.
5. Imunoterapia. Aceasta metoda foloseste administrarea de interferon gamma, TNF, IL-2,
LAK, vaccin cu Corynebacterium parvum, Melphalan, Levamisol, BCG, Polidin. Imunoterapia
nespecifica asociata chimioterapiei s-a dovedit activa in cancerul ovarian, dar utilizarea
singulara a acesteia este ambigua .
 Prognostic
Cancerul de ovar are cel mai sumbru prognostic dintre
toate cancerele sferei genitale (supravietuirea oncologica
la 5 ani este de 15-40%). Tumorile border-line (LMP),
diagnosticate si extirpate in timp util sunt perfect curabile
(supravietuire 100%).
 Bibliografie

1. Badulescu Fl., Cirlig V., Voicu V. – Bazele chimioterapiei

antineoplazice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
1997
2. Radulescu C. – Ginecologie – vol. 2, Tumori ovariene – Ed.
Med. 1995, 669-792
3. Ghilezan N. – Oncologie generala – Editura Medicala,
Bucuresti, 1992, Cap. XI, XII, XIII, XIV
Va multumesc pentru atentie!