Displaziile cervicale

-metode de diagnostic si tratament-

Dr.Izabella Erdelean
 Ce este displazia cervicala?
Displazia cervicala-afectiune caracterizata de prezenta unor
celule anormale la nivelul colului uterin.

Aceste celule sunt considerate precanceroase, datorita

faptului ca ele se pot transforma la un moment dat in
celule canceroase, dand nastere cancerului de col uterin.

Afectiunea este clasificata in functie de gradul modificarilor

celulare in:
-displazie usoara
-displazie moderata
-displazie severa.
Displazia usoara are o evolutie lenta si de
obicei se rezolva de la sine si nu da nastere
cancerului de col.

Displazia cervicala severa are o progresie

mult mai rapida si de regula conduce la
cancer cervical.

Se estimeaza ca 66% dintre cazurile de

displazie cervicala se transforma intr-un
cancer in decursul a 10 ani.
 Care sunt factorii de risc?
Factorii de risc cresc frecventa de aparitie.
Mai multi factori de risc au fost pusi in legatura
cu dispazia, incluzand :

-partenerii sexuali multiplii

-debutul precoce al vietii sexuale
-fumatul
-bolile cu transmitere sexuala, in special virusul
papiloma uman (HPV), si infectia HIV.
 Infectia cu HPV

-80-90% din femeile cu displazie cervicala prezinta infectie cu

HPV.
-virusurile papiloma umane (HPV), reunesc un grup de mai mult
de 80 de tulpini.
-aproape o treime sunt transmise pe cale sexuala, iar o parte
din tulpini determina negii genitali. Tulpinile descoperite cel
mai frecvent in leziunile precanceroase si cancerul de col uterin
sunt tipurile 16 si 18.
-alte tulpini cu potential crescut de malignitate includ 31, 33,
35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 si 68, impreuna determinand aproape
90% dintre leziunile canceroase si displazia determinata de HPV.
Majoritata infectiilor HPV se vindeca in 6 luni si
femeile dezvolta imunitate.

De obicei infectia cu HPV nu determina simptome, iar

pacientele nici nu stiu ca sunt infectate. Infectia cu
HPV netratata poate determina displazia cervicala
recurenta si persistenta si cei mai multi experti
considera ca virusul HPV este responsabil de
modificarile celulelor in displazie.
Comportamentul sexual
Partenerii sexuali multiplii, partener sexual care are
mai multe partenere, debutul vietii sexuale inainte
de 18 ani reprezinta factori importanti de risc pentru
displazia cervicala.

Femeile din aceasta categorie prezinta un risc mai

mare de infectie cu HPV sau HIV, mai ales daca nu
folosesc bariere contraceptive de genul
prezervativului.

Aceste infectii maresc considerbil riscul de

dezvoltare a displaziei cervicale.
Contraceptivele orale
Unele studii arata ca femeile care folosesc contraceptive orale au
un risc mai mare de a dezvolta displazie cervicala. Totusi nu se
stie cu certitudine daca riscul este dat de contraceptivele in sine.

O cauza poate fi faptul ca aceste medicamente interfera cu

metabolismul acidului folic din tesutul din jurul colului, iar acidul
folic poate ajuta la prevenirea sau vindecarea displaziei.

O alta cauza poate fi faptul ca femeile care folosesc aceasta

metoda contraceptiva pot avea o rata mai mare de expunere la
bolile cu transmitere sexuala, spre deosebire de cele care folsesc
prezervativul ca metoda contraceptiva.
Care sunt simptomele?
In general displazia nu produce nici un fel de simptome, ea fiind
descoperita in cadrul consultatiilor ginecologice, in urma unui
test Papanicolau. In unele cazuri, displazia cervicala poate fi
insotita de:

• Veruci genitale;
• Sangerari anormale in afara ciclului;
• Mici sangerari dupa contactul sexual;
• Secretie vaginala;
• Durere lombara joasa

Este important de retinut ca aceste semne nu sunt specifice

displaziei, ele putand indica si alte probleme de sanatate din
sfera ginecologica. Oricum, prezenta lor trebuie sa fie un
semnal de alarma si sa grabeasca prezentarea la medic.
Frotiul Pap (examenul citologic cervico-vaginal
Babes Papanicolau)
– este metoda cea mai importanta de diagnostic a
displaziei cervicale.
Este simplu de efectuat, nedureros, poate cauza doar
un disconfort minor. Scurgerile vaginale normale
contin celule care provin din col si uter.
Medicul ginecolog preleva cateva celule prin periaj
sau razuirea colului cu un instrument mic conceput
in acest scop.
Celule sunt puse pe o lama si trimise la laborator,
unde sunt examinate la microscop.
Frotiul Pap nu are o acuratete de 100%. Rezultate
incorecte apar in 15-25% din cazuri. Cancerul de
col uterin nu este diagnosticat in 5% din cazuri.

Cauzele acestor rezultate incorecte includ:

- eroarea umana (testul trebuie efectuat de
specialisti experimentati, la un laborator de
referinta);
- numar insuficient de celule in proba;
- prezenta sangelul menstrual in proba;
- modificari temporare ale tesutului prelevat
datorita medicatiei, infectiilor, sarcinii.
Daca sunt descoperite celule atipice, medicul poate
recomanda alte testari.

• Testarea pentru HPV – datorita asocierii dintre

virusul papiloma uman (HPV) si
cancerul de col uterin acest test ajuta stabilirea
conduitei pentru femeile cu celule atipice. Astfel
se testeaza prezenta materialului genetic HPV
sau a ADN-ului viral in celulele tesutului
cervical.
Daca testarea este pozitiva pentru o tulpina cu risc
inalt, leziunile sunt cel mai probabil
precanceroase.
Daca testul este negativ, cel mai probabil leziunile
sunt benigne.
• Colposcopia – in functie de severitatea displaziei,
rezultatul la testarea HPV si alti
factori de risc, colposcopia reprezinta urmatorul pas in
diagnosticare. In general coposcopia se practica daca
tesutul cervical este vizibil afectat.
Aceasta procedura relativ simpla dureaza 10-15 minute.
O solutie de acid acetic diluat este aplicata pe col
pentru a indeparta mucusul si pentru vizualizarea
celulelor atipice.
Utilizand o lumina intensa si un microscop special
(denumit colposcop), medicul poate vedea arii mici din
col si vagin. Acidul acetic si lentilele colposcopului fac
ca celulele anormale sa apara colorate in alb, iar cele
normale in roz. Daca se observa celule atipice se
practica biopsia.
• Biopsia – o biopsie cervicala se practica atunci cand la
colposcopie se vizualizeaza tesut anormal. Folosind un
forceps mic de biopsie, un fragment subtire de tesut
anormal este prelevat din col si trimis la laborator pentru
examinare.

Pot fi prelevate una sau mai multe probe, functie de

cantitatea de tesut anormal descoperita la colposcopie.
Un alt tip de biopsie denumit conizatie (chiuretaj
endocervical) poate deasemenea fi efectuat. Acesta se
realizeaza atunci cand medicul nu a putut stabili daca
celulele anormale se gasesc si dincolo de suprafata colului.

Folosind o mini-chiureta,celule din interiorul colului sunt

prelevate. Procedura dureaza 10-15 secunde, dar poate
declansa o mica durere sub forma de crampe.
Stadializare

• In displazia de grad mic (CIN I) doar cateva

celule sunt anormale. Acest tip de displazie
cevicala de obicei dispare fara tratament.
Daca este depistata la un test de rutina,
majoritatea medicilor recomanda tratarea ei
in acest stadiu, pentru a-i preveni progresia.

• In displazia moderata (CIN II) masa de

celulele anormale cuprinde aproximativ
jumatate din grosimea mucoasei cervicale.
• In displazia severa (CIN III), denumita si carcinom
in situ, intreaga grosime a mucoasei este
formata din celule modificate, insa acestea nu
au depasit inca membrana bazala.
Tratamentul in acest stadiu este obligatoriu pentru
ca de cele mai multe ori se transforma in cancer
invaziv.In toate cele trei forme de displazie,
celulele anormale din mucoasa uterina se
gasesc deasupra membranei bazale. Acesta este
un reper deosebit de important pentru ca
diferentiaza o displazie de un cancer invaziv.

• In cancerul invaziv, celulele anormale nu se

gasesc doar in grosimea mucoasei cervicale, ci
ele invadeaza si membrana bazala.
Tratamentul displaziei cervicale
-depinde de severitate, de prezenta HPV, a factorilor de risc si
de preferintele pacientei.
Pentru stadiul ASCUS si displazia usoara, medicul poate
efectua tiparea HPV.
Daca virusul nu este prezent, sau tulpina este cu risc scazut,
testul Pap se poate efectua la 4-6 luni interval deoarece
aceste modificari pot regresa fara tratament.
Daca este prezenta o tulpina de HPV cu risc crescut , sunt
indicate colpscopia si biopsia, iar tratamentul depinde de
rezultat.
Leziunile de grad inalt necesita tratament. Se folosesc mai
multe metode de indepartare a tesutului anormal,
incluzand electrocauterizarea, criochirurgia, vaporizarea cu
laser si chirurgia.
Tehnica LEEP (loop electrosurgical excision
procedure)

- foloseste un curent de inalta frecventa printr-o

sarma in forma de bucla. Curentul electric
indeparteaza sigur si rapid tesutul anormal.

- Procedura dureaza intre 10-30 de minute.

Conizatia permite de asemenea prelevarea de
tesut pentru examenul anatomo-patologic
pentru a avea certitudinea ca tesutul anormal a
fost complet indepartat.
Crioterapia si criocauterizarea

Acestea sunt proceduri relativ simple si

sigure. Crioablatia foloseste dioxidul de
carbon racit pentru a ingheta si distruge
celulele anormale. tesutul este apoi
indepartat. Poate fi efectuata la cabinet.
In cazul criocauterizarii , o sonda electrica
este folosita pentru a cauteriza celulele
anormale. Aceste proceduri nu pot preleva
tesut pentru examinarea patologica.
Conizatia
Aceasta metoda terapeutica este folosita pentru
diagnostic si indepartarea tesutului anormal. Un
specimen de tesut in forma de con este indepartat
cu bisturiul sub anestezie generala sau spinala in
sala de operatie.
Proba este trimisa la anatomo-patolog pentru
exminare microscopica detaliata . Daca se
descopera displazie , procedura se opreste aici daca
tot tesutul afectat a fost indepartat.
Daca se descopera neoplazia, sunt indicate
tratamente aditionale. Conizatia se realizeaza de
obicei pentru grade inalte de displazie, pentru
displazia recurenta sau in cazul suspiciunii de
cancer.
Screening

Frotiul Pap este folosit pentru screeningul

modificarilor colului. Desi acest test reduce
efectiv incidenta cancerului de col uterin,
exista o controversa cu privire la frecventa
efectuarii sale. Ghidurile sunt variate si acest
sens.
Un frotiu Pap este recomandat la toate femeile
care au implinit 18 ani sau au devenit active
sexual. Dupa acesta, o serie de factori
dicteaza frecventa screeningului.
Societatea Americana de Cancer recomanda ca
femeile care au avut 3 teste negative in 3 ani
consecutivi pot sa reduca testarile, functie de
starea generala de sanatate si de activitatea
sexuala.

Un istoric de displazie cervicala, negi genitali ,

infectie cu HIV necesita repetarea fotiului
Pap la intervale mai mici. Femeile trebuie sa
discute cu medicul specialist conduita de
screening.
Prognostic

Prognosticul pentru displazia cervicala este

excelent.
Aproximativ 70% din cazurile de displazie
usoara regreseaza de la sine si majoritatea
modificarilor displazice ale colului sunt
vindecabile cu tratament adecvat si
monitorizare.
Masuri preventive

Desi nu exisa o strategie eficienta de preventie

a displaziei cervicale in afara vaccinului anti
HPV, efectuarea unor teste Papanicolau in
mod regulat reprezinta metoda cea mai
buna de a identifica afectiunea intr-un stadiu
incipient.
De fapt, detectarea precoce a acestei afectiuni
este cheia prevenirii trecerii intr-un stadiu
mai avansat sau chiar transformarii in cancer
de col.
Fiecare femeie trebuie sa inceapa sa-si faca un test
Papanicolau anual, din momentul debutului vietii
sexuale, sau nu ma tarziu de 21 de ani.
Persoanele ale caror mame au luat dietilstilbestrol in
timpul sarcinii sunt sfatuite sa faca testul
Papanicolau incepand cu varsta de 14 ani sau la
instalarea primei menstruatii sau la debutul vietii
sexuale.
Folosirea prezervativelor poate oferi un anumit grad de
protectie fata de displazia cervicala. Alte masuri care
pot scadea riscul de displazie cervicala includ
practicarea sexului protejat, renuntarea la fumat,
diete bogate in beta-caroten, vitamina C, acid folic.
Nutritia

Mai multe studii efectuate pe loturi mari de persoane au

sugerat ca urmatoarele principii alimentare au rol de
protectie fata de progresia displaziei si aparitia cancerului
cervical:

Acidul folic
Exista dovezi care sugereaza ca deficitul de acidul folic sau
vitamina B9 contribuie la aparitia displaziei.

Cercetarile au ididicat faptul ca acidul folic preluat din dieta

imbunatateste modificarile celulare evidentiate in cadrul
displaziei.
Alti nutrienti despre care exista dovezi ca protejeaza de
cancer de col sunt:
• Vitamina C
• Seleniul
• Vitamina E
• Vitamina A
• Vitamina B12
• Vitamina B6

Unii factori de risc pentru displazie contribuie la agravarea

unor deficite de vitamine si minerale.

De exemplu, fumatul accentueaza carenta de vitamina C, iar

utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale scade
nivelul de acid folic din sange.