Tumori benigne

Neoplasmul- masa tisulara anormala a carei crestere este dezorganizata, excesiva fata
de a tesuturilor normale si care persista si dupa incetarea stimulului declansator.
Neoplazia este: autonoma, excesiva, dezorganizata. Pot fi benigne sau maligne.
Tumorile au două componente de bază:
1. parenchimul tumoral constituit din totalitatea celulelor transformate,ș
proliferate
2. stroma tumorii care este alcătuită din ţesut conjunctiv şi vase.
Parechimul tumoral este dependent de stroma pe care o stimulează.
În unele tumori stroma este redusă, tumora având o consistenţă moale şi aspect
macroscopic cărnos (de unde termenii descriptivi de encefaloid, medular).
Alteori celulele tumorale stimulează formarea unei strome colagene abundente,
denumită reacţie „desmoplazica“- caracteristica tumorilor maligne.
Ex. unele tumori (ex. carcimoamele glandei mamare) sunt dure datorită componentei
conjunctive predominante, fiind etichetate cu termenul descriptiv de „schir“.
Nomenclatura tumorilor benigne
Tumorile benigne în general sunt denumite prin adăugarea sufixului „om" la denumirea
celulei de origine, transformate.
În cazul tumorilor benigne ale celulelor mezenchimale, aceasta este regula de denumire (ex.
tumora benignă produsă prin proliferarea fibroblastelor este denumită fibrom, cea determinată
de proliferarea condroblastelor poartă denumirea de condrom etc.).
Tumorile epiteliale benigne sunt clasificate după criterii variate, unele fiind denumite după
celula de origine, altele după arhitectura microscopică (ex. papilom). Ex. Polipul este doar un
aspect macroscopic, microscopic aspectele pot varia de la procese inflamatorii (polipi
inflamatori), la procese neoplazice benigne, sau maligne-carcinomul (adenocarcinom colo-
rectal).
Clasificare în funcție de țesutul din care provin
-Epiteliu: papilom/polip/adenom;
-Tesut fibros (conjunctiv): fibrom;
-Tesut adipos: lipom;
-Muschi neted: leiomiom;
-Muschi striat: rhabdomiom;
-Os: osteom;
-Celule neurale/gliale: meningiom, gliom;
-Celule germinale: teratom;
-Tumori mixte: au componenta epiteliala si mezenchimala: adenomul pleomorf de glanda
parotida.

Tumori epiteliale benigne

Principalele tumori epiteliale benigne sunt adenomul şi papilomul.

Termenul „adenom" este aplicat neoplasmelor epiteliale benigne care derivă din
glande exocrine, endocrine şi organe parenchimatoase, cu formarea unor aspecte variate
(glandulare sau cordoane).

1
 În organele parenchimatoase, adenoamele apar macroscopic ca formaţiuni nodulare,
cu capsulă inclusă în ţesutul de origine (ex. adenom tiroidian, de corticosuprarenală,
hepatocelular, renal etc.).
Dacă celulele proliferate au capacitatea de a produce o secreţie, se poate forma o
cavitate delimitată de celulele proliferate, tumora fiind denumită chistadenom (ex.
chistadenom ovarian).
Când epiteliul proliferează realizând proiecţii în interiorul cavităţii, tumora este
denumită chistadenom papilifer (ex. ovarian, pancreatic).
Când un neoplasm benign apare în organe cavitare din epiteliul de tip glandular,
producând proiecţii vizibile macroscopic la nivelul mucoasei, este denumit polip.
„Papilom" este utilizat pentru tumori epiteliale benigne derivate din epiteliul
pavimentos, au aspecte macroscopice de tumori vegetante cu proiecţii vizibile, papilare si
aspecte microscopice în care epiteliul proliferat este dispus pe axe conjunctivo- vasculare
digitiforme (ex. papilom scuamos, papilom urotelial).
În cursul proliferării, celula stem poate prezenta diferenţiere divergentă, ceea ce va
duce la apariţia tumorilor mixte. Ex: A:Tumora mixtă a glandelor salivare, caracterizată
prin componenta epitelială dispersată într-o stromă fibro-mixoidă, uneori cu formarea de
insule de cartilaj sau os. Aceste elemente celulare se consideră că derivă din celulele
epiteliale şi/sau mioepiteliale din glandele salivare (de aici denumirea de adenom pleomorf).
B.Fibroadenomul de glandă mamară este considerat o tumoră mixtă ce conţine un amestec
de elemente ductale proliferate (adenom) incluse în ţesut fibros (fibrom).
Tumorile mixte, cu multiple aspecte, nu trebuie confundate cu un teratom (alcătuit din
celule mature sau imature, sau din ţesuturi reprezentative derivate din unul sau mai multe
straturi germinale, uneori chiar din resturi ale tuturor celor trei foiţe embrionare).
Teratoamele îsi au originea în celulele pluripotente prezente în gonade (ovar, testicul) şi
uneori sechestrate în resturile embrionare la nivelul liniei mediane a corpului.
Aceste celule au capacitatea de a se diferenţia în orice tip de celulă prezentă în corp, astfel
că în structura tumorii pot să apară concomitent os, epitelii, muşchi, ţesut adipos, nervos etc.
Când toate componentele sunt bine diferenţiate, tumora este denumită teratom matur şi
are evoluţie benignă. Când componentele sunt imature, tumora este denumită teratom imatur
(malign).

2
3
Caractere generale ale tumorilor benigne
-Cresc lent;
-Caracter expansiv, determina compresia tesuturilor vecine;
-In general bine delimitate si frecvent incapsulate;
-Pot da complicatii locale: compresia circulatiei din jur, hiperfunctie (glande endocrine),
hemoragii (tub digestiv);
-Dupa excizia completa de obicei nu recidiveaza;(meningiomul,din cauza localizării, nu
poate fi excizat complet)
-Prognostic bun;
-Nu invadeaza tesuturile vecine si de obicei nu metastazeaza;
Microscopic:
-Sunt alcatuite din celule mature, foarte asemnatoare cu tesutul de origine,
-Nucleii sunt asemanatori cu cei ai tesutului normal ca dimensiuni si structura a cromatinei;
-Mitozele de obicei sunt rare si tipice.
Criteriile generale prin care tumorile benigne se deosebesc de cele maligne sunt:
-Gradul de diferenţiere şi anaplazia(dezvoltare incompletă sau anormală a unui țesut)
-Rata de dezvoltare a tumorii,
-Invazia locală,
-Metastazarea.
1.Diferențierea și anaplazia
Termenii „diferenţiere" şi „anaplazie" se referă numai la celulele transformate, care
constituie parenchimul tumoral.
Stroma nu constituie un element de distincţie între neoplasmele benigne şi cele
maligne.
Cantitatea stromei poate să definească consistenţa unei tumori.
Diferenţierea celulelor neoplazice se referă la gradul lor de asemănare atât
morfologic, cât şi funcţional, cu corespondentele normale.

4
 Neoplasmele benigne sunt alcătuite din celule bine diferenţiate care se aseamănă
foarte mult cu celulele normale.

Ex.: A.Lipomul este alcătuit din adipocite mature a căror citoplasmă este încărcată cu
lipide;
B.Condromul constă din celule cartilaginoase mature care sintetizează matrice
cartilaginoasă; în ambele situaţii diferenţierea e atât morfologică, cât şi funcţională.
În tumorile benigne, mitozele sunt rare şi au o configuraţie normală (respectă fusul de
diviziune).
2.Rata de creștere
Tumorile benigne au o rată scazuta de creştere, în timp ce majoritatea cancerelor au o
rată mai rapidă de dezvoltare, cu invazie locală şi diseminare la distanţă (metastazare).Totusi
există o variaţie a ratei de creştere de la un neoplasm la altul.
Exceptii: leiomioamele uterine sunt influenţate de hormonilor estrogeni, motiv pentru
care ele cresc rapid în timpul sarcinii şi încetează să se dezvolte sau chiar se atrofiază
devenind fibroase, hialinizate şi calcificate după menopauză.
Circulaţia sanguină a tumorilor benigne poate afecta ritmul lor de creştere.
Adenoamele glandei hipofize localizate în şaua turcească se pot micsora la un anumit
moment deoarece dimensiunile mari determină compresie pe vasele sanguine.
3.Invazia locală
Tumorile benigne sunt localizate la nivelul locului de origine, de obicei sunt bine
delimitate si chiar incapsulate, nu au capacitate infiltrativa, invaziva sau de metastazare;Ex:
tumorile benigne ca fibroamele şi adenoamele cresc încet prin expansiune şi comprimă
ţesuturile din jur, ceea ce le permite formarea unei capsule care le separă de ţesutul de
origine. Această capsulă este formată din stroma nativă a ţesutului din jur, pe măsură ce
celulele parenchimatoase se atrofiază sub presiunea expansiunii tumorale. Totuşi, nu toate
tumorile benigne sunt încapsulate, prezenţa capsulei este un caracter al tumorilor benigne, dar
absenţa capsulei nu semnifică un aspect de malignitate.Ex.: Leiomiomul este delimitat de
ţesuturile din jur printr-o zonă comprimată a miometrului normal şi un plan de clivaj.
Tumorile vasculare de la nivelul dermului sau din organele profunde, au un caracter
infiltrativ.
4.Metastazarea şi invazia locală cu aspect penetrant şi distructiv sunt
caracterele cele mai importante care diferenţiază tumorile maligne de cele benigne.

5
Aspecte clinice în neoplazii

-Orice tumoră, chiar si una benignă, poate să determine morbiditate şi mortalitate.

-Pentru orice tumoră trebuie stabilitcaracterul de benignitate sau malignitate.
-Această diferenţiere este cea mai importantă pentru instituirea unei terapii corespunzătoare;
-Toate tumorile trebuie evaluate histopatologic.
Efectele tumorilor benigne asupra gazdei:
- efecte locale de compresie,
- productie excesivă de hormoni;
- sângerări
- infecţii secundare atunci când tumorile ulcerează pe suprafeţe naturale.

Localizarea are o deosebită importanţă.

-Un adenom de hipofiză de 1 cm poate să comprime şi să distrugă glanda normală,
asociindu-se cu sindroame de hiperfuncţie sau hipofuncţie hipofizară;
-Un leiomiom de 0,5 cm dezvoltat în peretele arterei renale poate să determine
ischemie renală cu hipertensiune severă reno-vasculară.

Patologie tumorală epitelială (benignă)

Papilomul
Tumora benignă a epiteliilor scuamoase keratinizante sau nekeratinizante, a uroteliilor
sau a epiteliilor metaplaziate scuamos.
Localizare:
-Epiteliu scuamos stratificat: col uterin, vagin, esofag, piele, anus, etc.

6
 -Epiteliu tranzitional: vezica urinară, uretră, ureter,
-Epiteliu cu metaplazie scuamoasa;
-Ductele glandei mamare.
Macroscopic
-Proieminenta exofitica;
-Suprafata rugoasa, neregulata;
-Consistenta scazuta sau ferma in functie de gradul de keratinizare;
Poate fi:
-sesil (bază de implantare largă egala cu suprafata tumorii, axul lung al tumorii fiind paralel
cu suprafaţa);
-pediculat (bază de implantare îngustă mai mica decat suprafata tumorii, axul lung al tumorii
fiind perpendicular pe suprafata)
-unic / multiplu.
Exista si papiloame cu model de crestere endofitic (papilom inversat).
Microscopic
Proiectii papilare, digitiforme, ce contin un ax conjunctivo-vascular tapetat de un
epiteliu pavimentos la nivelul caruia exista 3 tipuri de modificari:
PAPILOMATOZA-Limita dintre epiderm si derm (papilele dermice si crestele
interpapilare) este accentuata- (papilele dermice se inmultesc si se ingroasa);
ACANTOZA-Ingrosarea stratului spinos;
HIPERKERATOZA-Ingrosarea stratului cornos.
Tumori benigne epiteliale cu originea în epiteliul glandular
Polipul
-Tumora benignă a epiteliului cilindro-cubic de pe suprafaţa mucoaselor din organele
cavitare;
-Proemina în lumenul cavităţilor (intestinale, endometriale, bronsice, etc.);
-Localizare: suprafata mucoaselor (nazală, gastrică, intestinală, endometrială, endocervicală);
masă protruzivă (crestere exofitică) în lumenul cavitătilor;
Poate fi :
-Pediculat sau sesil
-Unic sau multiplu (polipoză)
Macroscopic
-Unic (~ 50% din cazuri)/ multipliu (polipoza);
-De obicei aşezat pe creasta pliurilor mucoaselor (cel mai frecvent recto-sigmoidiene)
proiemina in lumen,
-Cu diametru de ~ 1cm;
-Suprafaţa tumorală este în general netedă, umedă, lucioasă.
Polipii non-neoplazici
A.Polipii hiperplazici-glande cu epiteliu secretor festonat; tesutul conjunctiv separa
glandele si este abundent; celulele inflamatorii se gasesc in lamina propria a mucoasei.
B.Polipi juvenili (hamartomatosi) componente ale mucoasei normale, dispuse
anormal; unici sau multipli, localizati in rect si colon, compusi din glande dilatate chistic cu
stroma abundenta si inflamatie. Evolutie: ulceratie, torsionare, infarctizare, autoamputatie si
eliminare.

7
 C.Polipi Peutz-Yegers- hamartomatosi (bola autozomal dominanta)- unici/multipli,
pe traiectul intestinului subtire, se acociaza cu pigmentare "cafea cu lapte'' cutaneo-mucoasa
(buze, mucoasa bucala, fata, organe genitale, palme), structuri ramificate, de tesut conjunctiv,
si mucoasa normala acoperite de epiteliu intestinal normal. Se asociaza cu cancerul de
pancreas, san, ovar, uter, plaman.
D.Polipii inflamatori: boala Crohn (enterita cronica segmentara) –reepitelizarea
ulceratiilor, compusi central din tesut conjunctiv cu infiltrat inflamator granulomatos acoperit
de epiteliu regenerativ /glande dilatate chistic.
E.Polipii limfoizi -proeminente ale mucoasei, secundare hiperplaziei reactive a
tesutului limfoid al mucoasei (local sau difuz la copii)
Macroscopic
Polip hiperplazic:
– non-neoplazic
– mic (1-3 mm), sesil (fără pedicul)
– reprezintă un focar de hiperplazie a mucoasei
– nu are tendință de a se transforma malign
-În polipii mari dezvoltarea malignitătii are o incidență crescută față de polipii cu dimensiuni
mici
-Polipii sesili au o incidentă mai crescută de malignitate fată de polipii pediculati de aceeasi
dimensiune
-Polipii sesili sunt mai frecvent întâlniti în cec si rect;
-Polipii pediculati sunt egal distribuiti între recto-sigmoid si restul colonului
Microscopic
-Tumora este constituită din multiple structuri glandulare tapetate de celule înalte,
uninucleate, cu mici picaturi de mucus in citoplasma;
-Prezintă un ax conjunctivo-vascular;
-Uneori lumenul glandelor este dilatat;
-Infiltrate inflamatorii in stroma (limfocite) uneori cu dispozitie perivasculara;
-Suprafata este acoperita de celule cilindrice dintre care unele contin mucus in citoplasma.

Adenomul hepatic
Mai frecvent la femeile de vârstă fertilă care au utilizat contraceptive orale;
Macroscopic:
-Tumoră bine delimitată, neincapsulată, culoare palid-cafenie sau impregnată biliar, cu
diametrul variabil; când este localizat subcapsular, mai ales la gravide, exista risc de rupere
cu hemoragii intra-abdominale cu risc de deces;
Microscopic:
-Plaje si cordoane de celule asemănătoare hepatocitelor normale, cu minime variatii ale
taliei celulei si nucleului; absenta tracturilor porte; vase arteriale si vene proeminente;
Transformarea malignă este rară; când există mutatii ale β-cateninei riscul creste; aceste
mutatii apar mai frecvent la bărbati, favorizate de folosirea anabolizantilor

8
Tumori benigne cu componentă mixtă

1.Fibroadenomul mamar
-Cea mai frecventă tumoră benignă la adolescente si femei tinere (20-35 ani)
-Locul 3 între leziunile localizate la nivelul glandei mamare, după mastoza Reclus si
carcinomul mamar;
-Masă discretă, nedureroasă, tipic solitară, dar poate fi multifocală si/ sau bilaterală.
Macroscopic
-Masă rotund-ovală, bine circumscrisă;
-Tipic încapsulată (capsulă fibroasă, delicată)
-Mărime variabilă (mm-cm); frecvent 5-30 mm;
-Nu infiltrează tesuturile din jur;
-Culoare cenusie-albicioasă-gălbuie;
-Consistentă ferm–elastică;
-Pe sectiune, spatii cu aspect de fantă.
-Localizata frecvent in cadranul supero-extern;
-Mobila pe planurile invecinate
Microscopic
1.Proliferarea stromei conjunctive ce contine celule fuziforme si
-Comprimă structurile glandulare cu aspect de fantă (pattern intracanalicular- “coarne de
cerb”) sau:
-Se dispune ca un manson în jurul structurilor glandulare (pattern pericanalicular)
2. Proliferare de celule epiteliale-ducte.
-Atât celulele epiteliale cât si celulele tesutului conjunctiv fibros sunt lipsite de mitoze.
Normal- ductele mamare sunt tapetate de 2 straturi de celule-celulele mioepiteliale la
baza si celulele epiteliale ductale inspre lumen.
-criteriu de benignitate prezenta celulelor mioepiteliale.

2. Tumoră mixtă de parotidă (benignă)

-Sinonime: adenom pleomorf, denumire utilizată datorită celor două componente tisulare care
alcătuiesc tumora: epitelială si conjunctivă;
-Cea mai frecventă tumoră a glandelor salivare.
Macroscopic
-Masă tumorală rotundă,
-Consistentă ferm-elastică,
-Delimitată de o capsulă incompletă, delicată.
-Capsula fină, subtire poate trimite proiectii în tesutul parotidian din jur si din acest
motiv este necesara o extirpare atenta pentru evitarea recurentelor
-Crestere lentă, cu toate că devin mai mari decât alte tumori ale glandelor salivare.
-Dimensiuni variabile; poate să atingă si 6 cm;
-Pe sectiune, culoare gri-albicioasă;
-Pe secţiune este albă sau gri, cu zone de aspect hialin sau mixomatos, uneori ferma, albastru
translucid – zone condroide.
-Aspect neomogen
Microscopic
Prezintă tipuri histologice variabile.

9
1. Elementele epiteliale formează structuri tubulare, cordoane celulare, ducte, acini, plaje
celulare. Ductele si structurile tubulare pot prezenta o secreție PAS+
2. Elementele conjunctive variază, dar predominantă este componeta mixoidă;
- pot fi prezente arii de tesut fibros, cartilaginos, osos.
Elementele epiteliale si mezenchimale sunt dispuse neregulat, uneori predomină elementele
epiteliale, alteori cele mezenchimale
Structurile tubulare din adenomul pleomorf
-Structuri tubulare delimitate de 2 straturi de celule.
-Stratul intern este alcătuit din celule epiteliale ductale cu citoplasma eozinofilă.
-Stratul extern este alcătuit din celule mioepiteliale cu citoplasmă redusă.
-Fondul este mixoid.

Tumorile melanocitare
Melanocitele
-Provin din precursorii din creasta neurală,
-Melanocite migrează în mod normal la nivelul epidermului, bulbului foliculului pilos,
epiteliului diferitelor mucoase, leptomeningelui, urechii interne, etc.;
-În stratul bazal al epidermului (pe trunchi și extremități există 1 melanocit la 7-10
keratinocite; pe față si organele genitale externe 1 melanocit la 3 keratinocite);
-Melanocite primitive apar pentru prima dată în piele în a opta săptămână din viață fetală, dar
la acel moment ele produc melanină puțină.
-În viața postnatală melanocitele normale încep să functioneze pe deplin, cu exceptia
anumitor localizări cutanate, cum ar fi mameloanele si organele genitale, bulbul foliculului
pilos.
-Melanocitele au nucleul mic, cu aspect poligonal sau indentat, usor hipercrom, cromatina
uniformă, fără nucleoli evidenti, citoplasma clară,
-Melanocitele sintetizează melanina.
Nevii melanocitari
Tumori benigne congenitale sau dobândite cu originea in melanocite;
1.Nevul nevocelular dobândit
1.Nev nevocelular jonctional – celulele nevice sunt dispuse în cuiburi la nivelul jonctiunii
dermo-epidermice;
2.Nev nevocelular intradermic – celulele nevice sunt localizate la nivelul dermului, în cuiburi
si insule;
3.Nev nevocelular compus – include atât componenta jonctională cât si pe cea intradermică
reprezentată de celule nevice dispuse izolat, în cuiburi si insule
Macroscopic
-Formatiuni nodulare
-Plane/reliefate
-Pigmentate/nu.
-Apar pe tegument.
2.Nevul congenital
Tip de crestere difuz, ce însoteste anexele cutanate; prezenta unei zone bogate în
colagen la nivelul dermului superficial, între epiderm si populatia de celule nevice
intradermice (aspect frecvent observat în nevii congenitali)

10
Tumorile disembrioplazice
-Sunt tumori complexe ce conţin fragmente de sac Yolk, trofoblast şi ţesut nediferenţiat
embrionar.
-Pot secreta o serie de substanţe detectabile biochimic (alfa fetoproteina, hormonul
coriogonadotrop).

1.Teratomul este o tumoră disembrioplazică (chistică în 95% din cazuri) cu punct de plecare
în resturi ale celor 3 foiţe embrionare şi conţine ţesuturi variate cu dispoziţie dezorganizată.
Celulele diferenţiază spre variate structuri somatice, producând ţesuturi ce pot fi identificate
ca piele, muşchi, grăsime, epiteliu intestinal, dinţi etc.
2.Teratomul histioid derivă dintr-o singură foiţă embrionară (ex.: chistul epidermoid,
cordomul, rabdomiomul extramuscular).
3.Teratomul organoid derivă din 2 foiţe embrionare (ex.: chistul branhial, adamantinomul).
4.Teratomul organismoid derivă din toate cele 3 foiţe embrionare (ex.: teratomul ovarian).

1.Teratomul matur ovarian

Este o tumoră benigna disembrioplazică (chistică în 95% din cazuri) compusa din tesuturi
derivate din componente ale celor trei foite embionare diferentiate matur.
-Teratos în lb. greacă = monstru, termen utilizat pentru prima dată de Virchow;
-Se formează din celulele germinale pluripotente;
-Localizate de obicei pe linia mediană sau para-axial.
-Frecvent întâlnite în gonade (mai frecvent în ovare decât în testicule)
-Celulele germinale diferentiază pe diferite linii, recapitulând orice tesut al organismului
-Femei tinere
-Tumori descoperite incidental, frecvent asimptomatice
-Uneori durere, tumefactie, sângerări
-În 10-15% din cazuri sunt bilaterale
-90% dintre tumorile derivate din celulele germinale
-25% din totalul tumorilor ovariene
O forma particulara de teratom benign tridermic este chistul dermoid ovarian.
Chistul dermoid are un aspect chistic unilocular de dimensiuni variabile care la secţiune
evidenţiază în centru o masă cu aspect de sebum, amestecată cu multiple fire de păr şi uneori
dinţi (protuberanta cefalica a lui Rokitansky).
Macroscopic
-Masă tumorală solidă sau chistică, cu o suprafată externă netedă, de culoare alb-cenusie;
-Dimensiuni variabile, frecvent < 15 cm;
-La sectionare, în interiorul formatiunii chistice se evidentiază fire de păr, un material
sebaceu albicios-gălbui cu aspect brânzos, uneori dinti;
Microscopic
-Celulele germinale diferentiază pe diferite linii, recapitulând orice tesut al organismului
(proliferarea unor structuri tisulare mature ce derivă din resturi ale celor 3 straturi germinale:
ectoderm, endoderm, mezoderm)
-Predomină elementele derivate din ectoderm
– Epiteliu scuamos stratificat
– Glande sebacee și sudoripare
– Foliculi pilosi

11
 – Tesut cerebral si cerebelos, tesut nervos periferic.
-Elemente derivate din mezoderm:
– tesut muscular neted
– tesut adipos, osos, cartilaginos, dinti
-Elemente derivate din endoderm:
– Epiteliu respirator, gastro-intestinal
– tesut tiroidian
Când predomină țesutlul tiroidian(foliculi) poartă numele de Struma ovarii(teratom
monodermic)

2.Teratomul imatur
Tumoră malignă rară ce diferă de teratoamele mature în ceea ce priveste tesutul component,
acesta semănând cu tesutul embrionar si imatur fetal. Tumora se găseste la adolescenti si
femei tinere, vârsta medie fiind de 18 ani.
Macroscopic:
-Tumori sunt voluminoase cu suprafata externă netedă.
-Pe sectiune, structură solidă (sau predominant solidă).
-Arii de necroză și hemoragie.
-Pot fi prezente: păr, glande sebacee, cartilagiu, os, calcificări.
-Cresc rapid, frecvent penetrează capsula și se răspândesc, fie local sau la distantă.
-Tumorile în stadiul I si în special cele cu grad histologic scăzut (grad 1), au un prognostic
excelent.
-Tumorile de grad mai mare, limitate la ovar sunt în general tratate cu chimioterapie
profilactică.
-Majoritatea recurentelor apar în primii 2 ani si absenta bolii dincolo de această perioadă are
un prognostic excelent de vindecare
Microscopic:
-cantități variabile de neuroepiteliu imatur sub forma de rozete neuroepiteliale-cel mai
adesea, dar si alte tipuri de tesuturi imture cartilaj, os și mușchi, etc.
Un risc important pentru diseminarea extraovariană este gradul histopatologic al
tumorii (I-III), care se bazează pe proporția de țesut neuroepitelial imatur.

Alte tumori disembrioplazice

1.Hamartomul-o proliferare benignă excesivă a unui ţesut ce se găseşte normal în
regiunea anatomică respectivă (ex.: condromul pulmonar, rabdomiomul cardiac).
2. Coristomul –o proliferare benignă excesivă a unui ţesut ectopic (ex.: incluzii de
suprarenală în rinichi, incluzii de pancreas heterotopic în peretele gastric, pe care se
pot dezvolta adenocarcinoame).

12
Tumori benigne ale țesuturilor mezenchimale
-Ţesut conjunctiv
-Ţesut adipos
-Ţesut muscular
-Vase sangvine
-Vase limfatice
-Ţesut osos
-Ţesut cartilaginos

1.Tumori benigne ale țesutului conjunctiv

A. Fibroamele
Tumori benigne cu evoluţie lentă, caracterizate histologic prin prezenţa de colagen, uneori
abundent, asociat cu celule fuziforme.
-Unele tumori sunt bogate în colagen (fibroamele tendonului, ale cefei şi fibroblastomul
desmoplazic sau fibromul colagen)
-Unele sunt bogate în fibre elastice – elastofibromul
Unele sunt bogate în celule fuziforme – miofibromul şi tumora fibroasă solitară
B. Fibromatozele
Proliferări miofibroblastice benigne, infiltrative local, ce au tendinţă la recidivă şi care
nu dau niciodată metastaze.
Fibromatoze superficiale (fasciale) tip Dupuytren: sunt lent progresive, au
dimensiuni mici şi invadează rar ţesuturile profunde.
1.Fibromatoza palmară (Dupuytren): rară înainte de 30 ani, frecvenţa creşte cu vârsta
(20% din populaţia SUA după 65 ani); macroscopic: leziune nodulară sau plurinodulară,
aderă la piele, dimensiune < 1 cm;
- microscopic: faza proliferativă- unul sau mai mulţi noduli celulari formaţi din
fibroblaşti cu nuclei ondulaţi, activitate mitotică variabilă, noduli bine delimitaţi dar
neîncapsulaţi, poate infiltra hipodermul şi dermul dar nu infiltrează muşchiul striat;
faza regresivă: noduli sclerozaţi şi sărac celulari
2. Fibromatoza plantară (Ledderhose)
3. Fibromatoza peniană (La Peyronie)
Fibromatoze profunde (musculo-aponevrotice) - tip desmoid
Clasificare:
1. Fibromatoze abdominale
2. Fibromatoze extra-abdominale
3. Fibromatoze intra-abdominale
– Fibromatoza pelvină
– Fibromatoza mezenterică
– Sindromul Gardner
Macroscopic:
-bine delimitate, dure, fasciculate, alungite în axul muscular, Ф = 5-10 cm

13
 Microscopic:
-Proliferare de celule fuziforme (fibroblaste şi miofibroblaste)
-Celule dispuse în fascicule lungi într-un ansamblu de fibre de colagen ondulate
-Absenţa atipiilor nucleare
-Mitoze rare
-Limitare absenta în periferie, cu infiltrarea muşchilor striaţi
-Noduli sateliţi în jurul leziunii principale
-Necroză absentă
Evoluţie:
Tumorile desmoide sunt afecţiuni grave şi uneori mortale prin caracterul lor distructiv local şi
infiltrant. Nu dau niciodată metastaze

2. Tumori benigne ale țesutului adipos

A.Lipomul
Tumoră benignă, compusă din adipocite mature, este cea mai frecventă tumoră mezenchimală
a adultului, mai frecvent la obezi, între 40-60 ani; rar la copii; aprox. 5% din pacienţi au
lipoame multiple.
Localizare:
-Lipomul convenţional poate sa apara subcutanat (lipomul superficial) sau în ţesuturile moi
profunde (lipom profund) sau chiar la suprafaţa osului (lipom parosteal)
-Uneori intramuscular sau intermuscular – lipomul intramuscular ; apare la adultul cu vârstă
medie şi la vârstnic, afectează muşchii scheletici de la nivelul trunchiului, capului, gâtului şi
extremităţilor. Lipomul intermuscular apare cel mai frecvent între muşchii peretelui
abdominal anterior.
Clinic: masă tumorală de obicei nedureroasă, < 5 cm în varianta subcutanată
(superficială) şi > 5 cm în varianta profundă. Poate produce durere când comprimă nervii.
-Lipoblastomul = lobulat, incapsulat, apare exclusiv la sugari si copii; are o evolutie benigna
cu o scazuta rata a recidivelor dupa excizia chirurgicala.
-Hibernomul= rar; ~ grasimea bruna a animalelor care hiberneaza; apare din grasimea
multivacuolata, de pe spate, sold sau de la gat la adulti/la copii.
Macroscopic
-Bine delimitat, galben, grăsos pe secţiune, aspect omogen, benzi fibroase fine, subţiri
-Lipomul intramuscular poate să nu fie bine delimitat.
Microscopic
-Lobuli de adipocite mature, asemănătoare celulelor din ţesutul adipos de vecinătate cu mici
variaţii de formă şi mărime.

4. Tumori ale țesutului muscular- Leiomiomul

Tumora benigna cu originea in celulele musculare netede.
Leiomiomul extrauterin: apare la adolescenţi sau adulţi tineri;
Macroscopic:
-Cutanat - superficial, poate fi multifocal
-Excepţional profund (muşchi, cavitate abdominală, retroperitoneu),
-Leiomiomul superficial: nodul cutanat cu dimensiune mică (1-2 cm)
-Leiomiomul profund: cu dimensiune mai mare, bine delimitat, culoare alb-cenuşie;

14
 Microscopic:
-Celule cu diferenţiere musculară netedă dispuse în fascicule care se întretaie în unghi drept
-Mitoze absente de obicei sau rare
-Leiomiomul cutanat poate conţine 1-2 mitoze/10 HPF
A.Leiomiomul uterin
-Cea mai frecventă tumoră uterină;
-Leiomiofibromul uterin este cea mai frecventa tumoră benignă (apare la una din 5 femei în
perioada de fertilitate) hormono-dependenta.
-Poate fi asimptomatic, dar poate produce meno-metroragii sau dureri prin compresia
organelor din jur.
-Tumorile mici sunt asimptomatice, cele mari determină durere, tulburări de micţiune, uneori
infertilitate;
-Tumoră sensibilă la estrogeni: creşte în sarcină şi se micşorează la menopauză
-Localizare: corporeală şi cervicală;
-Leiomiomul corporeal: submucos, intramural şi subseros
Macroscopic
-Unic/multiplu;
-Bine delimitat;
-Consistenta crescuta;
-Dimensiuni variabile, cativa mm-zeci de cm;
-Pe sectiune fascicule de fibre cu dispozitie in vartejuri;
-Localizare: submucos, intramiometrial, subseros.
-În mod excepţional pot sa apara în colul uterin sau în ligamentele uterine.
Pot sa proemine in cavitatea uterina sau peritoneala (cele subseroase)

Microscopic
Fascicule de celule fuziforme (muşchi neted) şi de fibre conjunctive (deoarece paralel cu
proliferarea fibrelor musculare are loc şi proliferarea stromei fibroconjunctive se mai
foloseşte şi denumirea de fibroleiomiom)
-Margini bine delimitate
-Pseudocapsulă
-Uneori arii de hialinizare şi calcificări
-Vase sangvine
-Pentru a diferenţia fibroleiomiomul de fibrom se realizează coloraţia van Gieson ce
obiectivează fibrele de colagen în roşu şi fibrele musculare netede în galben (în fibrom sunt
prezente doar fibre de colagen).
B.Rabdomiomul
-Tumoră benignă cu punct de plecare în muşchiul striat, frecvent în miocard, musculatura
scheletică şi limbă.
-Tumoră rară
Microscopic:
-Celule cu dimensiuni şi forme variate, cu sarcoplasma vacuolizată datorită conţinutului
bogat în glicogen.
IHC este pozitiv la desmină şi mioglobină.

15
 5.Tumori ale vaselor sangvine- Hemangiomul
Tumora benigna cu originea la nivelul vaselor sangvine.
2 tipuri
- Juvenil
- Cavernos.
Apare la nivelul tegumentului cel mai frecvent dar si la nivelul organelor interne-ficat, splina.
Macroscopic
-Poate fi reliefata, proieminenta, cu suprafata neregulata;
-Sau poate fi plana
-Culoare rosie-violet;
-Consistenta moale;
-Dimensiuni variabile dela cativa mm la cm;
-Se decoloreaza la vitropresiune.
-Epiteliul de acoperire este de obicei intact.
Hemangiomul pielii la nou-născut (hemangiom juvenil), care creşte rapid în câteva luni,
începe să regreseze la 1-3 ani şi dispare la 5 ani în proporţie de 80%.
Microscopic
-Epidermul este subtire;
-In derm: numeroase vase cu perete subtire (capilare), dimensiuni diferite, grupate,;
-Celule endoteliale turtite;
-Hematii in lumenele vasculare;
-Limitele nu sunt bine definite.

A.Hemangiomul capilar
-Cea mai frecventă tumoră vasculară la copil.
-Majoritatea sunt prezente la naştere cu toate că nu sunt descoperite decât după câteva
săptămâni.
-Mai frecvent întâlnit la sexul feminin, la copiii cu greutate mică la naştere.
-80% din pacienţi - leziune cutanată unică
Localizare:
-pielea capului şi a gâtului; ţesut subcutanat; ocazional la nivelul viscerelor.
Macroscopic:
-tipic prezent de la naştere ca un nodul cutanat rosu-intens (purpuriu), cu aspect de
căpşună.
Majoritatea leziunilor cu dimensiuni mici regresează în timp.

B.Hemangiomul cavernos
Localizat în ţesutul subcutanat, în regiunile mai profunde; în viscerele abdominale (ficat,
splină).
Macroscopic:
-Roşu-albăstrui
-Moale
-Masă subcutanată spongioasă ± trombi (circulaţia este încetinită la nivelul tumorii)
Microscopic:
-Spaţii vasculare dilatate, de calibru mediu-mare, pline cu sânge, delimitate de celule
endoteliale turtite.

16
 6.Tumori ale vaselor limfatice- Limfangiomul
-Tumoră mai frecventă la copii,
Localizare: regiunea cervicală, mucoasa cavităţii bucale, limbă
-Varianta chistică sau limfangiomul cavernos este mai des întâlnită – cavităţi cu dimensiuni
diferite tapetate de endoteliu, ce conţin limfă
Macroscopic:
- Formă nodulară sau difuză (îngroşare difuză); clinic: cresterea în dimensiuni a limbii sau
buzelor (macroglosie, macrocheilie)
Microscopic
Proliferare de canale limfatice delimitate de celule endoteliale turtite ce conţin în lumen fluid
palid, omogen; se pot observa şi rare hematii secundare hemoragiei

7.Tumori osoase benigne- Osteomul

-Tumora benigna ce ia nastere din osteocite și imită perfect osul lamelar spongios.
-Atinge exclusiv craniul si oasele faciale - sinusul frontal la orice varsta, predomina la
barbati.
-Osteoame multiple=asociate cu polipoza intestinala si tumorile tesutului moale (sdr
Gardner).
Clinic: asimptomatica pana interfera cu drenajul sinusurilor paranazale.
-Crește încet expansiv;
A.Osteomul osteoid
-Apare numai în diafiza oaselor lungi
-La tineri ( < 20 ani) , cu un diametru < 1 cm .
-Masa rotunda-ovala, cu o arie friabila, centrata rosu-brun , ca un labirint neregulat de travee
osoase si cel gigante-multinucleate, tesut fibros si os.
Clinic
Durere:
- lancinantă
- cu paroxisme nocturne
- se calmează la administrarea de aspirină (AINS)
- tumefacţiile sunt rare.
Radiologic
-Condensare corticala
-În corticale se gaseşte o mica lacună, nidus
Macroscopic
-O zona centrala , cu o matrice de osteoid delimitată de osteoblaste
-O zonă periferică cu stroma fibroasa densa si os compact

8. Tumori ale țesutului cartilaginos- Condromul

Tumoră cartilaginoasă benignă caracterizată prin producerea de cartilaj hialin matur cu
condrocite lipsite de atipii nucleare.
-În funcţie de topografie există:

17
 – encondrom
– condrom periosteal
– encondromatoza multiplă ( boala Ollier şi sindromul Maffucci-
encondromatoza asociată angioamelor cutanate)
Prezintă risc de transformare maligna; este excepţională la nivelul extremităţilor dar la nivelul
encondroamelor de centură şi în encondromatoza multiplă riscul de malignizare este de 25-
30%.
Localizare
Encondrom: metafizar sau metafizo-diafizar pe oasele lungi ale membrelor; oasele mâinii;
excepţional pe oasele centurii pelvine.
Encondromatoza multiplă: leziuni metafizare pe oasele lungi ale membrelor; oasele mâinii,
bazin, omoplat, coaste şi vertebre.
Macroscopic
-Tumora este formată din noduli cartilaginoşi cu talie variată, albicioşi, de consistenţă uşor
crescută;
-În encondroamele de la nivelul oaselor lungi pot exista zone mixoide, pseudochistice şi
calcificate.
-Condromul periosteal formează un nodul oval, sub-periosteal, de culoare alb-sidefie şi de
consistenţă elastică.
Radiologic.:
- osteoliza rotunda sau ovalara, limite nete, structura omogena sau trabeculatie fina
-rare calcificari, corticala ingrosata sau suflata.

2 forme
-Encondrom
-Eccondrom
Microscopic
-Lobuli cartilaginoşi cu limite nete, înconjuraţi de ţesut conjunctiv.
-Lobulii sunt formaţi din substanţă condroidă hialină, uneori cu zone mixoide întinse (în
cazul encondroamelor situate pe oasele mici ale mâinii şi piciorului) sau fibrilare.
-Modul de creştere tumoral este expansiv, lent, permiţând o osteogeneză periferică.
-Celularitatea este variabilă şi uneori există condrocite binucleate sau trinucleate.
-Coloraţia PAS (+) pentru mucopolizaharide.
A.Encondromul
Celularitate crescută, cu nuclei mai voluminoşi sau cu binucleeri.
Determina compresiune vasculară sau nervoasă prin dezvoltarea osoasă exuberantă.

9. Tumorile benigne ale tecilor nervoase

Localizare
-Subcutanat /dermic, rar in profunzimea tesuturilor moi.
Tipuri

A.Neurilemmoma (schwanom)-origine in celulele tecii schwann

- incapsulata

18
 - microscopic cu zone mixoide (model Antony B )/ cu zone in palisada (Antony A) si
vase sangvine cu pereti grosi, hialinizati.
-8-10% din tumorile intracraniene/nVIII (neurinomul de acustic).
-Clinic, pierdere auz, tulburari de echilibru, ameteli si ataxie; surditate senzorioneurala.
-Prognostic bun / se face rezectie tumorala completa (daca nu poate da recidive).
B.Neurofibromatoza (boala von Recklinghausen)
-Boala autosomal dominanta, cu multiple neurofibroame multiple pete "cafea cu lapte"
cutanate.

19