Ingrijirea pacientei cu afecțiuni

ginecologice
Anatomia si fiziologia aparatului genital
feminin
-este alcătuit din:
- organele genitale externe si interne;
- glanda mamară.
Organele genitale externe ale femeii alcatuiesc vulva si sunt
reprezentate de:
- formatiunile labiale,
- spatiul interlabial, aparatul erectil,
- glandele anexe ale vulvei.
• Formatiunile labiale sunt reprezentate: de labiile mari si
mici au rol de protectie a vaginului,
• Aparatul erectil este alcatuit dintr-un organ central
(clitorisul) si 2 laterale (bulbii vestibulari).
• Glandele anexe ale vulvei sunt reprezentate de:
- glandele Skene (periuretrale) situate de o parte si de
cealalta a meatului urinar,
- glandele Bartholin sunt 2 situate in dreapta si stanga
extremitatii inferioare a vaginului avand rol de
umectare a acestuia in timpul actului sexual.

1
 Organele genitale interne ale femeii sunt reprezentate de
vagin, uter, trompe uterine, ovare.
Vaginul
• este un conduct musculo-membranos, median
nepereche, extensibil si elastic, avand rol in timpul
actului sexual si servind drept canal de trecere a fatului,
anexele sale in timpul nasterii..
• Cavitatea vaginala este o cavitate virtuala peretii
vaginului fiind in mod normal in contact unul cu celalalt.
Configuratia interna a vaginului
mucoasa vaginala prezinta pe toata intinderea sa pliuri
transversale numite pliuri vaginale care sunt proeminente in
portiunea mijlocie formand coloana anterioara si posterioara a
vaginului.
Structura vaginului cuprinde 3 tunici:
❖externa- bogata in vase de sange (vene)
❖medie sau musculara, formata din fibre musculare netede
❖interna sau mucoasa vaginala, se continua in partea
inferioara in mucoasa vulvara, in partea superioara cu mucoasa
colului uterin

Uterul

2
 - organ muscular cavitar median nepereche in care se
dezvolta fatul care la sfarsitul sarcinii este expulzat la exterior
impreuna cu anexele sale, are forma unui trunchi de con, turtit
antero-posterior cu varful orientat in jos, prezinta in partea
mijlocie o ingustare (istm) care il separa in corpul uterin si col
uterin.

Corpul uterin
- are aspect conoid,
- prezinta o fata anterioara in raport cu vezica urinara,
- posterioara in raport cu intestinul,
- 2 margini laterale (dreapta si stanga),
- fundul uterului,
- 2 unghiuri laterale (coarne) la nivelul carora se continua
cu trompele uterine.
- Colul uterin are forma cilindrica, prezinta un orificiu
extern, intern care conduce in cavitatea uterina.
Colul uterin
- este format din fibre musculare cu directie circulara care
la nivelul orificiului intern formeaza un adevarat sfincter.
- Lumenul colului este captusit de mucoasa colului care
sufera transformari in functie de etapele ciclului
menstrual.

Trompele uterine
3
 - sunt tuburi uterine sau trompele Fallopia,
- sunt 2 canale musculare membranoase situate de ambele
parti ale uterului,
- avand un rol important in fecundatie,care se produce la
nivelul treimii externe a trompei
- si in dezvoltarea initiala a produsului de conceptie.
Lungimea lor este 10-12cm,

Ovarele
- sunt glandele sexuale feminine, organe pereche, avand
functie secretorie interna si vasculara, au forma ovoidala
si 3 cm lungime, 2cm grosime , 1cm latime, dimensiuni
variabile in functie de varsta si stare fiziologica a femeii,
ovulatie, sarcina sau menopauza.
- Este singurul organ din cavitatea abdominala neacoperit
de peritoneu.
- Are 2 fete, una superioara este in raport cu pavilionul
trompei si cea inferioara este in raport cu ansele
intestinale, cu colonul sigmoid si cu rectul.
Ovarul este un organ relativ mobil care este fixat prin
pedicul vasculo-nervos, prin ligamente de organele vecine.

Glanda mamară.
- Exista 2 glande mamare, pot exista si glande mamare
supranumerale(politelie), poate sa lipseasca 1 din glanda
mamara.

4
 Forma este variabila, cuneiforma, dimensiunile variaza in
functie de varsta, stare fiziologica (sarcina sau lauzie) sau in
functie de tipul constitutional.
Glanda incepe sa se dezvolte la pubertate si involueaza
dupa menopauza.
Pielea care acoperă glanda prezintă în centru areola mamară
și mamelonul.

Sănătatea femeii.
Menstruația normală:
Pentru a evalua sângerările vaginale în perioada
adolescenței, este necesară înțelegerea limitelor ciclului menstrual
normal.
In primii 2 ani de la instalarea primei menstruații, cele mai
multe cicluri sunt anovulatorii.
Durata medie a menstruației este de 4-7 zile; 89% din cicluri
durează 7 zile sau mai puțin.
Cantitatea de sânge pierdut este în medie de 35ml; dacă
depășeste 80 ml este considerată anormală.

Menarha
Prima menstruație este denumita medical menarha.

5
 De obicei, debutul menstruației este în jurul vârstei de 12 ani,
desi poate debuta și la vârsta de 9 ani.
Menarha este semnul dezvoltării și a devenirii femeie. Odata
cu menarha, se petrec și alte modificari in organismul uman.
Se dezvolta sânii, parul pubian si axilar, iar șoldurile se
lățesc.
Menarha semnifica faptul ca, în cazul contactului sexual,
poate aparea o sarcina.
Este posibilă o sarcină în cazul contactului sexual cu o lună
înaintea debutului menarhei.
Menstruația durează între 3 si 7 zile în fiecare lună.
Menstruația nu împiedică efectuarea activităților zilnice.
In cazul crampelor din timpul menstruatiei, se recomanda
exerciții fizice regulate, aplicarea de sticle calde pe abdomen, băi
calde si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Menstruația reprezintă o parte a ciclului menstrual, care este
perioada dintre prima zi de sângerare menstruală si prima zi a
urmatoarei sângerari menstruale.
Un ciclu menstrual normal dureaza de la 21 de zile până la
35 de zile, cel mai frecvent fiind intre 25-30 de zile.
In primii 1-2 ani, ciclul menstrual poate fi neregulat și uneori
poate lipsi menstruația.

6
 In cazul fetelor cu greutate sub normal, datorită dietelor si
exercitiilor fizice, stresului sau cu greutate peste normal,
sângerările menstruale sunt greu de prezis.
Ciclurile menstruale fac posibila aparitia unei sarcini.
In jurul mijlocului ciclului menstrual femeile ovulează, ceea
ce constă în eliminarea de către unul dintre ovare a unui ovul (ou).
In timpul ovulației, poate apărea o secretie vaginala sau o
pata de sange pe lenjeria intima.
Riscul pentru a ramane insarcinata este mai mare in ziua
ovulatiei si in cele 5 zile de dinaintea ei, dar este foarte greu de
prezis ziua exacta a ovulatiei. Daca sunt contacte sexuale in aceste
zile, spermatozoizii pot fertiliza ovulul.
Odata ce ovulul este fertilizat, acesta se ataseaza de uter, un
organ in forma de para localizat in abdomenul inferior, in pelvis.
Uterul este acoperit de o mucoasa care se comporta ca "un cuib"
pentru ovulul fertilizat.
In cazul in care ovulul nu este fertilizat, mucoasa uterina se
descuameaza si este eliminata odata cu sangele menstrual, aceasta
inlocuire de tesut facand parte din ciclul menstrual.

Sarcina
7
 Trebuie retinut ca momentul ovulatiei este diferit de la
femeie la femeie, in special in cazul femeilor la care menstuatia nu
debuteaza in aceasi perioada a lunii.
O femeie poate ramane insarcinata in orice moment, avand
in vedere aceste lucruri. Nu se recomanda sfatuirea doar cu
prietenii asupra posibilitatilor de a ramane insarcinata si
perioadele in care se poate intampla acest lucru.
Trebuie discutat cu medicul de familie, o asistenta specialistă
sau medicul ginecolog asupra metodelor de prevenire a unei
sarcini nedorite sau a bolilor cu transmitere sexuală.

Menopauza
Menopauza constă în încetarea menstruației și denumește
perioada in care ovarele încetează să mai producă hormoni
sexuali: estrogen si progesteron.
Menopauza nu este un eveniment izolat, ci mai degrabă o
perioada de tranziție care începe între 30 si 40 ani si dureaza pana
la 50 sau chiar 60 ani.
Semnele si simptomele menopauzei incep sa se manifeste
inainte ca menstruația să înceteze definitiv.
Absenta menstruatiei pe o perioada de 12 luni consecutive,
indica instalarea definitiva a menopauzei.

8
 In medie, menopauza se instaleaza la 51 ani. Dar, de la o
femeie la alta, varsta la care apare menopauza poate varia in
intervalul 40 - 55 ani.
La femeile care fumează mult, ea survine în general cu unul
sau doi ani mai devreme.
In plus, alți factori genetici pot fi implicați.
Vârsta instalarii menopauzei este deseori aceeași la mamă și
la fiică.
Menopauza este considerata precoce, atunci cand se
manifesta inainte de 40 ani si tardiva dupa 55 ani.
Simptomele menopauzei induse chirurgical sunt
asemanatoare celor prezentate de menopauza fiziologica (bufeuri,
etc.) si cresc riscurile de aparitie a osteoporozei datorita deficitului
de estrogen.
Pentru a limita acest risc, medicii incearca în prezent să evite
afectarea fertilitații femeilor bolnave de cancer.
Menopauza nu se instaleaza brusc, ci este precedată de o
perioadă care dureaza mai mult sau mai puțin, numită
premenopauza.
In medie, aceasta dureaza patru ani si include cele 12 luni
care urmeaza ultimei menstruatii.
Premenopauza corespunde unei diminuari a productiei de
hormoni sexuali feminini.
9
 In timpul acestei perioade, femeile se confrunta cu tulburari
menstruale (menstruatii prea abundente, prea lungi sau prea
scurte) si cu alte manifestari neplacute (sani durerosi, meteorism,
insomnie, schimbari bruste de dispozitie, etc).
Daca aceste manifestari nu sunt foarte grave, nu necesita un
tratament specific.
In schimb, daca ele afecteaza grav calitatea vietii pacientei,
se recomanda consultarea medicului in vederea prescrierii unui
tratament.
Riscurile de aparitie a unor boli cronice tind sa creasca dupa
menopauza.
Prin informarea asupra acestor boli si afectiuni, puteti lua
masurile necesare pentru reducerea riscului.
Semnele si simptomele menopauzei difera de la o femeie la
alta, iar la aceeasi femeie, variaza in timp.
Menopauza poate fi insotita de tulburari mai mult sau mai
putin importante.
Este vorba in general de bufeuri de caldura, uscaciune
vaginala, tulburari urinare, schimbari bruste de dispozitie
(iritabilitate, depresie, anxietate), tulburari ale somnului
(insomnie).

10
 Aceste tulburari nu sunt grave in sine si nu prezinta riscuri
pentru sanatate. Durata in care se manifesta poate varia de la
cateva luni la cativa ani:
- » Cicluri menstruale neregulate
Menstruatia poate disparea subit, sau poate deveni treptat
mai mult sau mai putin abundenta, inainte de inceta complet.
Ciclurile menstruale neregulate pot fi primul indiciu al
apropierii menopauzei.

- » Scăderea fertilității.

- Atunci cand ovulatia incepe sa fluctueze, exista mai putine

sanse de a ramene insarcinata. Totusi, inainte de a se implini un
an de la incetarea menstruatiei, sarcina este inca posibila.
- » Bufeurile (valurile de caldură)
- Pe masura ce nivelul de estrogen scade, vasele de sange se
dilată rapid, determinand cresterea temperaturii pielii.
- Acest lucru poate duce la aparitia bufeurilor, care se
manifesta printr-o senzatie de caldura insotita uneori de
inrosirea pielii, care incepe de la nivelul fetei si gatului, si
se extinde la piept, umeri sau chiar se generalizeaza.
- Bufeurile reprezinta cel mai frecvent simptom, iar la unele
femei pot fi insotite de transpiratii abundente.

11
- In general, bufeurile dureaza de la 30 secunde la cateva
minute.
- Frecventa, precum si durata bufeurilor variaza de la o
femeie la alta.
- Ele pot aparea la fiecare ora sau doar in mod ocazional,
pot face parte din viata cotidiana timp de un an, sau pot sa
nu apara niciodată.

- » Uscaciunea vaginală
- Din cauza deficitului de estrogen din perioada
menopauzei, vaginul poate deveni mai uscat si mai putin
“elastic”.
- Rezultatul este reprezentat de senzatiile de arsura sau de
prurit, dar si de cresterea riscurilor de infectii ale
tractului urinar sau vaginului.
- In aceste conditii, raporturile sexuale pot deveni
dureroase.
- » Tulburarile urinare
- Controlul vezicii urinare fiind mai putin eficient, se
poate manifesta incontinenta urinara -pierderea
involuntara de urina, in special in timpul eforturilor
(stranut, ras, etc.) si senzatia imperioasa de a urina.
Aceasta problema trebuie tratata pentru a nu se
accentua.

12
 - » Modificările pielii
- Structura si textura pielii sunt influentate de hormonii
sexuali si de modificarile biologice generale legate de
imbatranire.
- Dupa menopauza, pielea devine mai fina si fragila si se
pot observa mai bine ridurile.
- » Luarea in greutate
- Deseori, odata cu menopauza, femeile se ingrasa si observa
ca este mai greu sa piarda aceste kilograme decat inainte.
- Luarea in greutate nu este legata in mod direct de
modificarile hormonale ale menopauzei.
- Totusi, menopauza determina o modificare in repartizarea
grasimii, care se acumuleaza mai frecvent la nivelul abdomenului
si in jurul taliei, decat pe solduri si fese.
- » Tulburări emoționale si cognitive.
- Femeile se pot confrunta cu iritabilitate, oboseala,
scaderea memoriei si a puterii de concentrare pe masura ce se
apropie de menopauza.
- Aceste simptome au fost puse pe seama fluctuatiilor
hormonale. Dar si alti factori sunt implicati: lipsa de somn,
evenimente stresante (plecarea copiilor de acasa, pensionarea,
etc.)
- » Alte tulburari ale menopauzei
- Menopauza poate fi insotita si de alte tulburari: dureri de
cap, senzatie de oboseala intensa, tulburari ale somnului, dureri
articulare, etc.

13
 Sterilitatea
❖ sterilitatea reprezinta imposibilitatea fecundării
ovulului de către spermatozoid;
❖ infertilitatea reprezintă eșecul unei femei ajunse la
maturitate sexuală de a menține o sarcină; se mai numește si boala
abortivă dacă apar succesiv mai mult de 4 avorturi.
Se vorbește despre sterilitate in momentul cand un cuplu nu
reuseste sa conceapa un copil în urma a 12 luni de raporturi
sexuale neprotejate.
❖Sterilitatea primara defineste cuplul care nu a prezentat,
pana in prezent nici o sarcina, nici macar extrauterina.
❖Sterilitatea secundara apare la un cuplu ce au în
antecedente, împreuna, o sarcina.
Pentru ca o sarcina sa apara si sa poata fi dusa la bun sfârșit,
este necesara integritatea mai multor structuri:
❖ spermograma normala;
❖ emisia si receptia spermei;
❖ ascensiunea spermei;
❖ ovogeneza normala(procesul de formare şi maturare în
ovar a gametului feminin);
❖ ovulația și captarea oului de catre fimbrie(partea a
trompei uterine situata in treimea externa);
❖ fecundația în treimea externa a trompei;
❖ segmentarea celulei-ou;

14
 ❖ transportul tubar al oului spre uter(3-4 zile);
❖ nutriția oului înainte și dupa nidație(implantare);
❖ menținerea funcției corpului galben de sarcină.

STERILITATEA LA FEMEIE
In functie de localizarea factorului implicat in sterilitate,
se vorbeste de:
❖ Factorii vulvo-vaginali=
❖ Constituie factori ce tulbura receptia
spermei(malformatii locale,dezvoltarea insuficienta a organelor
genitale externe in urma unor boli cu transmitere genetica sau in
urma unor traumatisme si infectii locale).
❖ Vulva beantă (deschidere anormală a unui orificiu)
rezultată dupa nașteri multiple sau de la o sutură incorect
efectuata pentru plaga perineala, impiedica patrunderea spermei
sau determina iesirea spermei prea rapid.
❖ PH-ul acid din cadrul infecțiilor poate constitui un
mediu ostil, spermicid.

❖ Factorii cervicali
❖ (de la nivelul colului uterin); mucoasa colului uterin se
numește gleră cervicala;

15
 ❖ Impiedică trecerea spermatozoizilor din vagin în căile
genitale superioare.
❖ Se manifestă prin:
❖ - infecții locale: endocervicite, chiar și cele latente(care
nu dau manifestari clinice);
❖ - îngustarile colului uterin: congenitale sau castigate;
❖ - insuficienta estrogenilor determina o glera redusa,
ostila, impenetrabila sau greu penetrabila;
❖ glera ostilă, glenoidă = redusă, densă, ce apare dupa
cauterizarea profunda cu interesarea glandelor endocervicale
❖ glera ostilă imunologică: cuprinde anticorpi
antispermatici

❖ Factorii uterini=
❖ Deranjează o sarcină aparută, fie prin factori mecanici
(septări, noduli), fie prin modificarea calității
endometrului(mucoasei uterine) ce devine impropriu găzduirii
unei.sarcini.

Factorii tubari si peritoneali=

❖ Intervin în transportul spermatozoizilor, în captarea de
către trompe a ovulului.
❖ Pot impiedica fecundatia ce are loc normal in treimea
externa a trompei sau pot induce, prin modificarea miscarii
tubare, accelerări sau întârzieri în migrarea oului din trompă în
16
cavitatea.uterină.
Acești factori se pot manifesta ca și:
❖ • îngustari externe: aderențe, bride;
❖ • obstrucții mecanice interne:apar mai frecvent in
infecțiile specifice si nespecifice (TBC, gonococica, chlamydia,
mycoplasma)
❖ • obstrucțiile functionale: spasm al musculaturii
trompelor, care cedeaza la administrarea de antispastice,
antiprostaglandine.
❖ Endometrioza poate altera motilitatea tubară prin
producția de prostaglandine, dar și prezența focarelor poate fi un
obstacol în migrarea prin trompă.

❖ Factorii ovarieni=
❖ Intervin prin lipsa ovulației și/sau lipsa condițiilor
hormonale necesare implantării oului.
❖ -Insuficienta ovariana primitiva = ovarul nereceptiv la
stimulii proveniti din etajele superioare ale axului hipotalamo-
hipofizar.
❖ -Insuficienta ovariana secundara = lipsa de stimulare de
la nivel Hipotalamo-Hipofizar.

❖ Factorii psihogeni=
❖ Se pare ca factorul psihic, stress-ul emoțional sunt
elemente importante in obținerea unei sarcini.
17
 ❖ Corelați cu o alimentație dezechilibrată, lipsa unui orar
regulat de somn și odihnă în general, acesti factori de natură
psihologică explică apariția de sarcini dupa ce cuplul a apelat la o
adopție sau renunță la tratamentul și investigatiile pentru a
elucida motivele pentru care nu pot procrea.

Sterilitatea la barbat
In analiza fertilitatii masculine, se va incepe cu obtinerea
de date anamnestice(relatate de pacient sau partenera)
despre:
- -existenta unor boli in antecendente,
- despre administrarea anumitor medicamente,
- existenta de probleme similare in familie(tata,frati etc.),
- despre stilul de viață si conditiile de munca(stressul la
care este supus zilnic)ale barbatului sau
- despre comportamentul sexual anterior.
Rolul vârstei în ce privește fertilitatea este sigur: scăderea
fecundității, foarte slaba înainte de 40 de ani, atat la femeie
cât și la bărbat, se accelerează după această vârstă.
Frecvența raporturilor sexuale este un factor de
fecunditate, ca și data la care au loc:sansele de conceptie
sunt maxime in perioada care incepe cu 4 zile inainte de
ovulatie si se termina la 2 zile dupa ea.

18
 Interogatoriul va fi completat de examenul clinic al
aparatului genital masculin, care va determina eventuale anomalii
ale morfologiei și funcției organelor genitale externe, precum și de
examenul lichidului spermatic(spermograma).
Aspermia(lipsa lichidului spermatic) poate avea cauza
hormonală, si atunci se asociaza cu testicule de mici dimensiuni,
cu absenta caracterelor sexuale secundare(pilozitate in special).
Absenta spermei mai poate fi cauzata de absenta erectiei, de
origine psihologica, ori consecutivă luării de medicamente,
diabetului, leziunilor neurologice traumatice sau unor tulburari
ale ejacularii.
Spermograma se efectueaza intr-un laborator de analize
medicale.
Inainte de examen, pacientul trebuie să se abțină de la orice
relatie sexuala timp de 3-5 zile, cu scopul ca sperma emisă să
corespunda cantitativ criteriilor de referință.
In ziua examenului, dupa ce a urinat pentru a elimina
germenii prezenți în canalul uretral, barbatul isi recolteaza singur
sperma prin masturbare. Cantitatea de lichid spermatic obtinuta
prin ejaculare este in mod normal de 2-3 cm cubi.
Spermograma analizeaza 3 caracteristici ale
spermatozoizilor:

19
 ❖ 1.Numarul - într-un ejaculat există, în mod normal, intre
60 si 200 milioane spermatozoizi!
❖ Un număr mai scazut de spermatozizi traduce o
oligospermie, în timp ce absența spermatozoizilor constituie o
azoospermie.
❖ Azoospermia este fie secretorie, cauzata de un defect de
producere a spermatozoizilor, fie excretorie, cauzata de un
obstacol situat pe căile excretorii, care stânjenește scurgerea
spermei

❖ 2.Mobilitatea - între 70 si 90% din spermatozoizi trebuie

sa fie mobli la analiza microscopica.
❖ Daca mobilitatea este prezentă la mai putin de 60%
dintre acestia, vorbim de astenospermie.

❖ 3.Morfología (forma)
❖ -analiza formelor anormale se face pe baza
spermocitogramei (frotiu care permite examinarea unui numar de
100 spermatozoizi).
❖ O sperma este fecundantă atunci când mai mult de 30%
dintre spermatozoizi au o forma normala.
❖ Se considera anormali spermatozoizii prea mici
(hipotrofici), cu cap dublu (bicefali), cu flagel dublu (bifizi). Sub
acest procentaj (adica mai putin de 30% forme normale), se
vorbeste de teratospermie (anomalii ale spermatozoizilor care pot

20
produce efecte negative asupra oului și gestației – avorturi,nașteri
premature, malformații congenitale).
O spermograma anormala se va repeta pentru confirmarea
rezultatelor.
Daca insa se stabiliesc cu precizie una sau mai multe
anomalii ale lichidului spermatic, trebuie sa stiti ca pentru
infertilitate trebuie depistata si inlaturata, daca este posibil, cauza
anomaliei lichidului spermatic!

Examinarea pelvină
Pregătirea pentru investigație

Inainte de efectuarea unei examinări pelvine:

❖ aceasta trebuie programată atunci cand femeia nu este
la menstruatie, deoarece sângele poate modifica rezultatul testului
Babes-Papanicolau; însă, dacă a apărut o scurgere vaginala noua
sau o agravare a durerii pelvine, examenul pelvin poate fi realizat
si in timpul menstruatiei
❖ trebuie evitate folosirea spalaturilor vaginale, a
tampoanelor, a medicamentelor cu aplicare vaginala, cu cel putin
24 de ore inainte de examenul fizic
❖ daca a aparut o scurgere vaginala, trebuie evitat
contactul sexul pentru 24 de ore; sperma din interiorul vaginului
interfera cu examinarea pelvina.
21
 Inainte de inceperea examinării pacienta trebuie sa
informeze medicul:

❖ -daca este sau poate fi insarcinata

❖ -daca prezinta simptome ale tractului urinar sau
reproductiv, precum prurit (mancarimi), roseata, leziuni, edem
(umflatura) sau o scurgere vaginala cu miros neobisnuit; daca
pacienta s-a examinat singura aceasta trebuie sa expuna medicului
modificarile pe care le-a observat
❖ -daca foloseste vreo metoda contraceptiva
❖ -daca este primul examen pelvin pe care il efectueaza
❖ -despre prima zi a ultimei menstruatii si durata unei
menstruatii
❖ -daca a avut in antecedente interventii chirurgicale sau
alte proceduri, precum radioterapia, la nivelul vaginului, a
uterului sau a cervixului
❖ -daca a avut probleme la o examinare pelvina anterioara
sau a fost victima unui abuz sexual.

Examinarea pelvina nu necesita pregatiri speciale

anterioare. Pentru un plus de confort se recomanda golirea
vezicii urinare inainte de examinare.

Pregatirea pacientei
▪ In timpul examinarii pacienta trebuie:

22
▪ -sa-si indeparteze hainele de la brau in jos; acesteia i se va asigura
de catre medic un halat, preferabil de unica folosinta
▪ -se va intinde pe masa ginecologica, permitand medicului sa-i
examineze vulva, uretra si vaginul; se recomanda purtarea
sosetelor in timpul examinarii pe masa ginecologica, deoarece
acestea vor mentine calde picioarele
▪ -în timpul examinarii se va plasa o panza in jurul corpului
pacientei, pentru mai multa intimitate; in timpul examinarii
medicul poate folosi o lampa.
▪ Pe durata examenului fizic in incapere va sta si o asistenta.

Examenul extern
In timpul examenului extern medicul va:
-examina vulva si orificiul de deschidere a vaginului, pentru
semne de roseata, iritatii, scurgeri, chisturi, negi genitali
(condilomatoza genitala) sau alte afectiuni
-examina interiorul vaginului cu ajutorul degetului, pentru a
descoperi eventuale chisturi sau puroi provenind de la glandele
Bartholini
-introduce un specul in interiorul vaginului; speculul
indeparteaza peretii vaginali permitand examinarea vaginului si a
cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal, caz un care
se va incalzi in prealabil si lubrifia
-examina peretii vaginali si cervixul, pentru a decela
eventuale leziuni, formatiuni, inflamatii, scurgeri anormale sau
decolorari.

23
 Daca se doreste efectuarea unui test Babes-Papanicolau,
medicul va folosi o mica perie sau o spatulă de lemn pentru
recoltarea probei.
Dupa recoltare pot sa apară mici sângerari sau pătări ale
lenjeriei intime.
De asemenea, se poate recolta si o proba de mucus cervical
pentru decelarea unor infectii cu transmitere sexuala, precum
gonoreea sau chlamydia.

Examenul bimanual
Acesta examen fizic este parte integranta a examenului
pelvin.
Medicul va introduce unul sau doua din degetele de la o
mana (dupa ce in prealabil si-a pus manusi) in vagin, iar pe
cealalta o va plasa pe abdomen.
Prin apasarea abdomenului si miscarea degetelor in
interiorul vaginului, medicul poate determina marimea, forma,
consistenta uterului, ovarelor si a trompelor uterine.
De asemenea, pot fi identificate eventuale formatiuni sau
dureri.

Examenul rectovaginal
Pentru aceasta examinare medicul va introduce un deget in
rect si unul in vagin.
Acest examen ajuta medicul sa evalueze starea ovarelor,
trompelor uterine si a ligamentelor uterine. Acest examen fizic nu
este intotdeauna efectuat ca parte a examinarii pelvine.

24
 Intreaga examinare pelvina dureaza aproximativ 10
minute.
După ce examinarea este încheiată, pacientei i se va înmâna
un tampon sau o fașă pentru a indeparta scurgerile vaginale
rezultate in timpul examinarii.
O parte din rezultatele testelor sunt disponibile imediat,
altele necesita cateva zile pana la cateva saptamani pentru
prelucrare, precum testul Babes-Papanicolau.

INVESTIGATII IN GINECOLOGIE

Paptestul (Examenul Citologic Babeș-Papanicolau)

- Este analiza cea mai usoara pentru diagnosticarea
cancerului de col uterin.
- Inventat pentru prima data de romanul Victor Babes,
testul a fost actualizat si imbunatatit mult mai tarziu de
Papanicolau.
- El consta in recoltarea de celule din secretia vaginala si
examinarea lor la microscop.
- Prezenta unui cancer genital, în special cancer de col,
duce la aparitia celulelor canceroase in secretia vaginală.
- Rezultatele sunt de la C1 pana la C5.
- C1 si C2 sunt benigne (fara cancer), C3 sunt la limita, iar
C4 si C5 sunt canceroase.
- Mai nou, acest test a fost înlocuit de un alt sistem de
raportare a anomaliilor celulare, numit BETHESDA.
25
 Metoda ar trebui efectuată, de rutina, cel puțin odată pe
an.

Colposcopia

- Este o metodă prin care se vizualizează, cu ajutorul unui

aparat optic care mărește imaginea, tractul vaginal inferior,
vulva, vaginul si colul (portiunea de vagin a uterului).
- Este o metoda nedureroasă, dar extrem de eficienta in
depistarea leziunilor precanceroase si canceroase(testul
LAHM-SCHILLER ). La fel ca si examenul citologic, ar
trebui efectuat de rutina anual (eventual odata cu
PAPTESTUL).

Histeroscopia

Este o examinare speciala prin care cu ajutorul unui aparat

numit histeroscop se vizualizeaza interiorul uterului, putandu-se
observa pe langa leziunile posibil canceroase si anomalii ale
uterului (septuri, fibroame, sinechii (lipire patologică cicatriceală
a două suprafețe), etc). Se efectueaza la recomandarea medicului
si nu are efecte secundare.

Echografia

Prin echografie se observa anomalii de formă, de dimensiune si de

26
structura a organelor interne, inclusiv cele genitale: uter, ovare,
trompe.
La fel de bine este utilizata si la nivelul sânilor, putând
diagnostica chisturi sau tumori solide.
Este o metoda ce poate fi folosita de cate ori este nevoie, fără
efecte secundare.
Ecografia pelvina cu vezica urinara plina permite
vizualizarea ecostructurii si a dimensiunilor uterului (pentru
tumori - fibrom uterin, sarcina sau alte aspecte patologice sau
fiziologice), dar si aprecierea ovarelor (pentru tumori benigne -
chisturi, sau maligne - chistadenocarcinom).

Mamografia

Este metoda cea mai buna pentru observarea modificarilor

structurale ale sanilor.
Peste 40 de ani este bine a fi efectuată anual.
Mamografia reprezinta radiografia glandelor mamare, care
se face la nivel bilateral, în doua incidențe, eventual si cu o
incidență suplimentară, si care nu prezintă din punct de vedere al
iradierii niciun fel de risc pentru pacientă.

Osteodensitometria

27
 este o metoda de apreciere a densitatii osoase si implicit a
rezistentei osoase. Aprecierea rezistentei osoase este utilă in
determinarea riscului de a suferi fracturi.
Sunt mai multe metode de apreciere a densitatii minerale osoase,
insa metoda cea mai precisa in prezent este absorbtiometria duala
cu raze X denumita pe scurt DEXA sau DXA.
Este considerată "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei
și în evaluarea riscului de fracturi osteoporotice.
Metoda foloseste razele X, dar expunerea la radiatii este foarte
mica: in timpul efectuarii unei scanari, pacientul este expus la o
doza de radiatii de 30 de ori mai mica decat pentru o radiografie
pulmonara.
Densitatea minerală osoasă se măsoara la nivelul unor regiuni
scheletice reprezentative pentru osteoporoză: coloana lombara,
sold, antebrat, sau la nivelul întregului schelet.
Alegerea regiunii este făcută numai de către specialist în funcție
de particularitatile pacientului.
Rezultatul investigatiei este reprezentat de valoarea masurata a
densitatii minerale osoase si de scorul T, si scorul Z.
Parametrul care pune diagnosticul este scorul T care arata cat de
mult este diferita densitatea minerala a pacientului de cea a
adultului tanar; acest parametru este esential in evaluarea masei
osoase.

28
Diagnosticul de osteoporoza este pus pe valoarea scorului T
masurat numai prin metoda DXA.
❖ -Scor T intre 0 si -1 este normal
❖ -Scor T intre -1 si -2,5 reprezinta osteopenie (os mai putin,
dar nu osteoporoza)

Histerosalpingografia,
-un examen radiologic de uz curent în practica ginecologică,
se aplică atât în scop de diagnostic pentru studiul cavităţii uterine
şi al trompelor, cât şi în scop terapeutic, deoarece pe această cale
se pot permeabiliza trompele obstruate, cauza obişnuită în unele
sterilităţi.
Această metodă constă în introducerea de substanţă de
contrast uleioasă în uter şi în trompe (Lipiodol, Histeropac etc.)
sau de substanţă de contrast hidrosolubilă cum este Odiston.
Examenul va fi făcut în jurul zilei a 10-a a ciclului.
Histerosalpingografia este contraindicată în sarcină şi în
afecţiunile ginecologice inflamatorii.
Deoarece provoacă o iradiere importantă, acest examen va fi
practicat numai atunci când este strict necesar.

29
 Biopsia de col uterin
Se propune efectuarea unei biopsii atunci cand testul
Papanicolau este anormal sau cand la examenul ginecologic se
vizualizeaza o zona anormala pe colul uterin.
Biopsia are scopul de a identifica problema existenta.
Daca testul Papanicolau evidentiaza o anormalitate minora,
probabil nu se va efectua imediat o biopsie.
De regula in aceasta situatie sfătuim pacienta sa repete testul
Papanicolaou peste 6 luni.
Sub ghidaj colposcopic, medicul va preleva o mica proba de
tesut din col, pentru a verifica la microscop diagnosticul in
laborator. Aceasta procedura se numeste biopsie de col uterin sau
biopsie cervicala.
Exista mai multe tipuri de biopsie cervicala.
Aceste proceduri pot fi utilizate in scop diagnostic sau terapeutic.

Manifestări de dependență în afecțiuni

ginecologice
Leucoreea-

30
 secretie vaginala normala sau patologica
Leucoreea normala apare uneori dupa sarcina, bai locale
frecvente, mijlocul ciclului menstrual-- nu necesită tratament
Leucoreea patologica:
In cazul aparitiei unei stari patologice (imbolnaviri a zonei
genitale) apar modificari ale aspectului obisnuit in ceea ce priveste
cantitatea, consistenta, culoarea, mirosul, modificari ce se pot
asocia si cu aparitia unor stari cum ar fi mancarimile, usturimile,
durerile spontane la contactul sexual.
Aspecte ale leucoreei:
• în tricomoniază – leucoree spumoasă, aerată, cu miros
de varză murată, prurit
• în gonoree – abundentă, cremoasă, verzuie, prurit
• în candidoză – grunjosă, de consistența și culoarea
iaurtului
• în cancer genital – rozată, fetidă, cu aspect de ,,spălătură
de carne,,
• în vaginita diabetică – abundentă, cu depozite albe,
prurit intens

Tulburări ale ciclului menstrual prin deficit

Hipomenoreea

31
 -este diminuarea cantitativă a fluxului menstrual si este de
obicei o etapa evolutiva care preceda oligomenoreea si amenoreea,
în special cand acestea sunt de cauza uterina.
Hipomenoreea poate fi:
-primară: cand fluxul menstrual este redus incepand de la primele
menstruatii, fiind determinata de o hipoplazie uterina (uter mic)
sau de insuficiența ovariană (secreția hormonală a ovarului-este-
scăzută)
- secundară: cand femeia a avut menstruatii normale si la un
moment dat fluxul menstrual scade cantitativ; poate apare dupa
avort, dupa nastere sau in conditii de stres.
Oligomenoreea si amenoreea
Oligomenoreea sau spaniomenoreea, reprezinta scaderea
frecventei menstruatiilor, cu cresterea consecutiva a lungimii
ciclurilor peste 35 de zile (sau altfel spus menstruatia intarzie).
Etiologia, diagnosticul si tratamentul oligomenoreei sunt similare
cu cele ale amenoreei secundare. Amenoreea este absenta
sangerarii menstruale .
Tulburări ale ciclului menstrual prin exces
Polimenoreea
-este scaderea duratei ciclurilor menstruale sub 21 de zile si
poate fi determinata de:
Menoragie si hipermenoree

32
 Hipermenoreea reprezinta o menstruatie cu un flux foarte
abundent si este de obicei asociata cu menoragia - cresterea
duratei sangerarii (peste 8 zile).
Hemoragiile uterine disfuncționale
Sub acest nume se inteleg toate hemoragiile ginecologice, care
depasesc limitele fiziologice sau care apar in afara perioadei de
menstruatiei si nu sunt produse de o leziune organica decelabila.
Asadar aceste hemoragii disfunctionale pot apare sub forma de
menoragii sau metroragii.
Ele sunt expresia alterarii mecanismelor fiziologice care stau la
baza ciclului menstrual:
-dezvoltarea endometrului,
-ovulatia,
-declansarea si oprirea menstruatiei.
Apar frecvent in cadrul ciclurilor anovulatorii.
Metroragia este sangerarea aparuta in afara perioadei de
menstruatie.
Dismenoreea este ansamblul de fenomene locale si generale
din timpul menstruatiei, manifestate in principal prin durere
pelvina si lombara.

33
 Dismenoreea poate fi primara – cand se instaleaza la
pubertate si este de obicei functionala, si secundara – cand se
instaleaza mai târziu, în cursul vieții femeii (25-30 ani), având
frecvent o cauza organică.
❖ Sindromul premenstrual
❖ este un ansamblu de tulburari functionale care apar cu
5-6 zile inainte de menstruatie si dispar in prima zi a menstruatiei
sau dupa terminarea acesteia.
❖ Factorii favorizanti sunt: varsta (intre 18-35 de ani),
sedentarismul, inflamatii pelvine si factori psihici: emotii
puternice, conflicte conjugale sau familiale etc
• Sindromul intermenstrual
• este o criza dureroasa de intensitate si durata variabila
insotita de o metroragie redusa, care apare la jumatatea
ciclului menstrual, fiind determinat de procesul
ovulatiei: ruptura exploziva a unui folicul ovarian
supradestins cu eliberarea ovulului si a unei mici
hemoragii.
• Apare la femei tinere, varsta medie de aparitie fiind de
30 ani.
• Durerile pelvine pot fi acute, de cateva ore sau surde,
durand 1-2 zile.
• Metroragia urmeaza durerii si poate fi sub forma de
secretie vaginala sangvinolenta, cateva picaturi de sange
de culoare inchisa sau ca durata si cantitate
asemanatoare menstruatiei.
34
 • Uneori se pot asocia si alte simptome: greturi, varsaturi,
cefalee, vertij, agitatie, palpitatii, tensiuni mamare etc.
Tulburări sexuale:
▪ Vaginism- constricția involuntară a vaginului cu
reflex de recul sau apărare care face imposibil actul
sexual
▪ Dispareunia
▪ Frigiditatea – absența orgasmului putând fi asociată
cu scăderea sau absenta libidoului.
Dispareunia
- se manifesta prin aparitia unor dureri permanente sau
intermitente in timpul actului sexual.
- Durerea poate fi superficiala, afectand vulva si
deschiderea vaginului, sau profundă.
- Dispareunia poate surveni atat in timpul cat si imediat
dupa contactul sexual.
- Dispareunia poate fi de origine psihologica sau organica.
- La barbati, diagnosticul de dispareunie este rar, iar
dispareunia are in general cauze fizice.
Investigații si diagnostic

Pentru tratamentul tulburarilor menstruale, indiferent ca este

vorba despre tulburari prin exces sau deficit al menstruatiei, ca e
vorba despre sindroame asociate menstruatiei sau despre

35
metroragii, este necesara stabilirea cauzelor ce au determinat
aceste tulburari.
In acest scop, se incepe prin stabilirea unui diagnostic
clinic prin:
❖anamneza atentă, care trebuie sa releve circumstantele
aparitiei sangerarii, caracterele sangerarii (durata, culoare,
abundenta), sarcini, nasteri, avorturi anterioare, afectiuni
ginecologice in trecut, interventii obstetricale in antecedente
sau alte afectiuni generale
❖examen clinic general: care poate releva si alte semne clinice
determinate de o perturbare a secretiei hormonale sau semne
ale altor afectiuni care pot influenta si functiile organelor
sexuale (hipotiroidism, hipertiroidism)
❖examen clinic al aparatului genital: cuprinde inspectia
organelor genitale externe, tuseul vaginal si/sau rectal cat si
examenul cu valve.

• In functie de datele obtinute astfel, medicul poate

selecta care sunt investigatiile paraclinice necesare in continuare:

❖examen cito-bacteriologic al secretiei vaginale

❖test Babes-Papanicolau
❖ecografie endovaginala
❖colposcopia, histeroscopia, histerosalpingografia
❖biopsia
❖testari hormonale
❖examenul urinei

36
 ❖examene hematologice in vederea diagnosticului unei boli
general.

Ingrijiri în afecțiuni ginecologice

Infectiile acute si cronice ale aparatului genital

Simptomul dominant în vaginite este leucoreea la care se
asociază durerea locală senzaţia de arsura, prurit, dispareunie.
Aspectul macroscopic al leucoreii poate sugera etiologia
vaginitei.
Examenul bacteriologic al secreţiei vaginale este obligatoriu
pentru a preciza tipul de germene si sensibilitatea sa la antibiotice,
în vederea instituirii tratamentului etiologic.

Vaginita micotică
Este una dintre cele mai frecvente infecţii vaginale.
Majoritatea vulvovaginitelor fungice sunt cauzate de Candida
albicans.

37
 Alţi factori favorizanţi sunt: antibioterapia îndelungată
utilizarea contraceptivelor estro-progesteronice, diabetul, sarcina
şi naşterea.
Simptomatologia subiectivă:
senzaţie de arsură locală, prurit intens, leucoree, dispareunie,
uneori disurie.
Mucoasa vaginală este congestionată, labiile sunt edemaţiate.
Tratamentul
face apel la aplicaţii locale de antimicotice sau de antibacteriene
pe cale generală, în caz de infecţii cu trichomonas vaginalis.
În cazul femeii aflate la menopauză, tratamentul poate cuprinde
administrarea locală de hormoni (estrogeni) care refac grosimea
şi supleţea vaginului.
În general pentru vaginita candidozică este preferabilă
administrarea de ovule intravaginale (vulvita răspunde la
administrarea de creme)
Durata tratamentului trebuie respectată, deoarece, scurtând
timpul se măreşte riscul de a face recidive.
În cazul în care tratamentul nu dă rezultate sau boala recidivează,
trebuie efectuate investigaţii, pentru depistarea factorilor
predispozanţi.

38
Bolnavele cu vulvuvaginite recurente sunt greu de tratat. Infecţiile
recurente sunt rezultatul scăderii imunităţii sau a re-infecţiei.

Vulvovaginita trichomoniazica
Se datorează infecţiei cu parazitul monocelular flagelat
Trichomonas vaginalis.
Vaginita trichomoniazica se caracterizează, din punct de
vedere clinic, prin leucoree abundentă, galben-verzuie, cu miros
de mucegai.
Subiectiv, femeia prezintă prurit, dispareunie, uneori
tulburări urinare (disurie, polakurie).
Local, se constată o hiperemie accentuată, edem.
Examenul bacteriologic direct pune în evidenţă
Trichomonas Vaginalis.
Acidificarea vaginului sau folosirea unui antiseptic uşor sau
a Betadinului sunt eficiente pentru diminuarea simptomatologiei,
dar nu în tratamentul curativ.
Tratamentul se va adresa simultan ambilor parteneri, iar
contactul sexual pe parcursul tratamentului este interzis.
Tratamentul profilactic constă în respectarea regulilor de
igienă genitală şi sexuală, evitarea contaminării intrafamiliale
prin utilizarea în comun a obiectelor de toaletă şi lenjeriei.

39
 Tratamentul curativ contă în administrarea de preparate cu
acţiune antiparazitară.

Boala inflamatorie pelvina.

Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general ce
denumeste infecția și inflamația organelor tractului genital
feminin superior (uter, trompe uterine si ovare.
Semnele si simptomele bolii inflamatorii pelvine constau in:
❖» durere în abdomenul inferior( hipogastru, fosa iliacă)
și pelvis
❖» secreții vaginale abundente, cu miros neplăcut
❖» menstruație neregulată
❖» durere în timpul contactului sexual (dispareunie)
❖» durere lombară
❖» febră, oboseală, diaree sau vărsături
❖» micțiune dureroasă sau dificilă
Ingrijiri
Tratamentul standard pentru boala inflamatorie pelvina (BIP)
consta in administrarea de antibiotice, calmarea durerii si repaus
la pat.

40
O parte esentiala a tratamentului consta in examinarea
partenerului si daca este cazul, in tratarea acestuia.
Astfel se previne raspandirea si eventual reinfectarea cu BTS.
Acest lucru este deosebit de important deoarece infectiile
frecvente care cauzeaza BIP nu se manifesta clinic.
Se recomanda evitarea raporturilor sexuale pana la terminarea
tratamentului
Prevenire
Majoritatea cazurilor de boala inflamatorie pelvina pot fi
prevenite prin practicarea de raporturi sexuale protejate.
Utilizarea prezervativului reduce, desi nu elimina complet riscul
de a contracta o boala cu transmitere sexuala (BTS).
Persoanele cu risc crescut trebuie sa efectueze periodic teste de
depistare a BTS.
Daca o persoana sufera de boala inflamatorie pelvina sau de o
boala cu transmitere sexuala, toti partenerii cu care a avut
contacte sexuale in ultimele 60 zile trebuie examinati, si daca este
necesar, tratati.
Astfel se previne răspândirea si eventual reinfectarea cu BTS.

Chistul ovarian
41
 este o formțiune asemănătoare unei pungi cu conținut lichid,
situată în interiorul sau pe suprafața ovarelor.
Majoritatea chisturilor nu provoaca probleme de sanatate si
dispar fara tratament in cateva luni.
Însă, atunci când se rup, chisturile ovariene produc
simptome grave care pot pune viața în pericol.
Cea mai buna metoda de a proteja sanatatea este efectuarea
de examinari pelvice cu regularitate.
Este de asemenea importanta cunoașterea simptomelor
Prezenta unui chist ovarian poate fi responsabila pentru
urmatoarele semne si simptome:
❖» tulburari menstruale
❖» durere pelvină – o durere surda, constantă sau
intermitentă, ce poate iradia spre coloana vertebrală și
membrele inferioare
❖» durere pelvină – imediat dupa începerea menstruației sau
imediat dupa încheierea ei
❖» durere în timpul contactelor sexuale (dispareunie)
❖» greturi, varsaturi sau dureri mamare similare cu cele
prezente in timpul sarcinii
❖» dureri abdominale
❖» senzatie de presiune pe rect sau vezica urinara – dificultati
de golire completa a vezicii

42
▪ Tratamentul
▪ depinde de varsta pacientei, de tipul si de volumul chisturilor,
precum si de simptome.
La pacientele de vârstă reproductivă, care nu prezinta
simptome si la care ecografia pune in evidenta un chist simplu,
cu continut lichidian, se recomanda o perioada de expectativa
(de supraveghere medicală, fără tratament.
▪ Tratamentul anticonceptional
▪ Medicul poate prescrie anticonceptionale pentru a reduce
riscul ca noi chisturi să se dezvolte în următoarele cicluri
menstruale.
▪ Contraceptivele orale prezinta și avantajul de a reduce în mod
semnificativ riscurile de cancer ovarian – riscul scade odată cu
creșterea perioadei de administrare a contraceptivelor.
▪ Tratamentul chirurgical se instituie in cazul chisturilor de
dimensiuni mari, cu aspect anormal la ecografie, care continuă
să crească sau nu dispar dupa 2 sau 3 cicluri menstruale.
▪ Daca cresterile ovariene sunt canceroase, medicul va
recomanda o histerectomie cu anexectomie totala (ablația
uterului si a ambelor ovare).
▪ Dupa menopauză, riscul ca un chist ovarian sa fie canceros
crește. Prin urmare, unii medicii recomanda extirparea
tuturor chisturilor care apar post menopauză.

Hemoragii uterine disfuncționale.

43
 Hemoragiile uterine disfunctionale sunt:
-hemoragiile uterine anormale,
-în absența anomaliilor structurale, inflamației sau sarcinii,
-depistate clinic sau ecografic.
Uzual, tratamentul se face cu contraceptive orale.
Cauza cea mai frecventă este producția de estrogen,
neinhibată de progesteron, care poate duce la hiperplazia
endometrială.
Endometrul formeaza cruste și sângerează incomplet,
neregulat, iar uneori abundent sau mai mult timp.
Hiperplazia endometriala, in special hiperplazia
adenomatoasă atipică predispune la cancerul endometrial.
Semne, simptome
Metroragiile
- Sangerarile pot aparea mai frecvent decat ciclul menstrual
(la mai putin de 21 de zile - polimenoree),
-sa dureze mai mult sau sa fie mai abundente decat in ciclul
menstrual (mai mult de 7 zile sau mai mult de 80 mL - menoragia
sau hipermenoreea), sau
-apar frecvent si neregulat.

44
 Tratament
❖Abordarea terapeutica a hemoragiilor este complexa si
poate implica tratament hormonal, medicamentos sau chirurgical.
❖Adolescentele beneficiaza in principal de tratament
antianemic si transfuzie sangvina, vasoconstrictoare si agenți
fibrinolitici.
❖Specialiștii recomandă multă atenție în abordarea
terapeutica a acestor paciente și preferă să evite realizarea
chirurgicală a hemostazei prin chiuretaj uterin sau
electrocauterizare.

❖Tratamentul hormonal poate fi incercat cu

anticonceptionale orale in doze mult scazute.

❖S-a observat ca pacientele sunt foarte compliante la acest

tratament, ceea ce usureaza mult si munca medicului, dar are si o
serie de avantaje asupra organismului lor tânăr.

Fibromul uterin
Fibromul uterin este o masa celulara ce se dezvoltă la nivelul
uterului.

45
 Fibromul se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, la
exteriorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia.
Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, leiomiom sau
miom, dar acesta nu este o tumora maligna (cancer).
Fibromul nu trebuie tratat decat in momentul in care crează
probleme.
.Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
❖sângerări menstruale anormale; pana la 30% din paciente
prezinta schimbări ale ciclului menstrual, de exemplu:
❖cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia
anemiei
❖dismenoree
❖sangerari inainte sau dupa menstruatie
❖sangerari intre menstre

❖durere sau presiune pelvina, de exemplu:

❖durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
❖durere la contact sexual
❖distensie si presiune abdominala

❖probleme urinare, de exemplu:mictiuni

frecventeincontinenta urinara
❖blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
46
 ❖infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei
sarcini
Ameliorarea durerii menstruale
Ciclurile menstruale dureroase (dismenoree) sunt cele mai
frecvente simptome ale fibromului uterin.
Cauza durerii provocate de fibrom nu este cunoscuta.
Contractiile menstruale puternice pot fi o incercare de a expulza
fibromul din uter.
Pentru usurarea durerilor menstruale se pot incerca
următoarele:
❖-aplicarea de caldură pe abdomenul inferior folosind o
pernă electrică, o sticlă cu apă caldă sau o baie caldă; căldura
îmbunatatește fluxul sangvin și poate ameliora durerea pelvină.
❖-pacienta întinsă în pat cu o pernă așezată sub genunchi,
această poziție ameliorând durerea
pacienta intinsa pe o parte cu genunchii la piept, usurand
contrapresiunea
❖-folosirea unor tampoane igienice în locul celor obisnuite
❖-exercitii fizice, care vor imbunatati fluxul sangvin si vor
scadea durerea.
❖-Pentru ameliorarea durerii se pot administra unele
medicamente.
Prevenirea anemiei

47
 Anemia se produce atunci cand organismul nu poate
produce sange la fel de repede pe cat este pierdut.
In consecinta, vor fi mai puține hematii în sange. Un test
numit numaratoare completa de celule sangvine poate determina
prezenta anemiei.
Pentru prevenirea anemiei, se pot lua următorele măsuri:
❖cresterea cantității de fier din dieta: organismul are nevoie
de fier pentru productia de celule sangvine noi, iar dieta este cea
mai buna sursa pentru acesta; dieta trebuie sa asigure 18 pana la
20 mg de fier pe zi, cele mai bune surse de fier fiind carnea roșie,
fructele de mare, ouăle, fasolea, vegetalele verzi si pâinea
îmbogățită cu fier.
❖
❖folosirea unor vase de fier pentru gătit pentru a adăuga
mici cantități de fier în mâncare
❖- o dieta alimentara echilibrata: daca necesarul de fier nu
este atins cu dieta, se va administra un supliment de fier sau un
complex de multivitamine;
❖cand pacienta ia un supliment de fier, poate sa apara
constipatia ca efect advers; pentru a evita constipatia se va
suplimenta dieta cu fibre vegetale, fructe si legume si consumarea
a 2 pana la 4 pahare de apă în plus pe zi
❖dieta trebuie sa contina 250 mg de vitamina Cpe zi:
vitamina C ajuta la absorbția eficientă a fierului.
Scopurile tratamentului medicamentos sunt:

48
 ❖ameliorarea durerii severe sau a altor simptome
determinate de fibrom uterin
❖corectarea anemiei determinata de sangerari masive
❖micsorarea fibromului inainte de extirparea chirurgicala
(miomectomie) sau extirparea chirurgicala a uterului
(histerectomie)
❖evitarea histerectomiei.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in scopul extirparii
fibromului (miomectomie) sau al intregului uter (histerectomie).
Histerectomia
• reprezinta indepartarea pe cale chirurgicala a uterului.
• Desi este efectuata destul de frecvent, actualmente
exista si alte optiuni terapeutice ale afectiunilor
ginecologice, astfel incat histerectomia poate fi evitata in
cele mai multe din cazuri.
•
• In cele mai multe cazuri, histerectomia este o procedura
chirurgicala electiva, folosita in tratamentul afectiunilor
ginecologice necanceroase care nu au raspuns
satisfacator la alte variante de tratament.
•
• Aceasta interventie chirurgicala este indicata femeilor
ce nu doresc o sarcina si care au epuizat alte variante
terapeutice.

49
 • Histerectomia poate fi efectuata si atunci cand viata
femeii este pusa in pericol, cum ar fi, de exemplu, in
cazul hemoragiilor severe din timpul nasterii, a
cancerului de col uterin sau de endometru (cancer
uterin).
Prolaps uterin
Uterul este sustinut in cavitatea pelviana de catre muschi,
tesuturi si ligamente ce formeaza planseul pelvin.
Uneori, din cauza unei sarcini sau nasteri dificile, acesti
muschi slabesc, iar sustinerea uterului devine deficitara.
Pe masura ce femeia inainteaza in varsta, in conditiile
scaderii nivelului de estrogen (hormoni feminini), uterul poate
cobori in vagin – prolaps uterin.
Prolapsul uterin afecteaza indeosebi femeile dupa
menopauza, sau cele care au nascut pe cale naturala o data sau de
mai multe ori.
Afectarea tesuturilor conjunctive in timpul sarcinii si
nasterii, alaturi de efectele gravitatiei si de scaderea nivelului de
estrogen pot slabi muschii pelvici si constituie tot atatea cauze ale
prolapsului uterin.
Relaxarea sau slabirea muschilor si a tesutului fibros al
perineului determina coborarea uterului in vagin in diferite grade,

50
de la o deplasare minima pana la exteriorizarea completa a
acestuia prin vulva.
Cazurile usoare de prolaps uterin nu necesita tratament.
In schimb, pacientele care se confrunta cu disconfort sau cu
afectarea calitatii vietii ca urmare a acestei afectiuni, pot beneficia
de o interventie chirurgicala, sau pot opta pentru unele dispozitive
speciale de sustinere (pesare), care se introduc in vagin.
Alte afectiuni pot fi asociate cu prolapsul uterin, deoarece
slabesc muschii care sustin uterul in pozitie normala:
❖cistocel – prolapsul unei parti a vezicii urinare in vagin,
ducand la urinare frecventa, senzatie imperioasa de a urina, sau
incontinenta urinara
❖enterocel – prolapsul unei portiuni de intestin subtire – se
manifesta printr-o senzatie de tragere care dispare in decubit
❖rectocel – prolapsul rectului

Semne si simptome

Prolapsul uterin este suparator si uneori foarte dureros.

Unele femei nu prezinta simptome, iar afectiunea este
descoperita doar in timpul unei examinari efectuate din alte
motive.

51
 Totusi, majoritatea femeilor cu prolaps vor avea o senzatie
de greutate in pelvis.
Daca prolapsul este de gradul doi sau trei, uterul poate fi
vazut (procidența).
Simptomele tind sa fie mai puțin suparatoare dimineata, sau
dupa o perioada lunga de stat jos si se agraveaza in timpul zilei, in
special daca femeia stă mult timp in picioare.
Pesarele vaginale
Un pesar este un dispozitiv ce se introduce in vagin si este
creat pentru a sustine uterul in poziția normală.
Pesarul poate fi o forma de tratament temporara sau
permanenta.
Tratamentul chirurgical
Daca modificarea stilului de viata sau utilizarea pesarelor nu
sunt eficiente in reducerea simptomelor de prolaps uterin,
tratamentul chirurgical este urmatoarea optiune.

Interventii autonome și delegate în afecțiuni

ginecologice
Ingrijiri speciale în chirurgia ginecologică

52
Dupa histerectomia subtotala cu diversele ei variante pentru
fibrom uterin, histerectomia totala largita pentru cancer si
anexectomia pentru tumori chistice sau solide, in perioada post-
operatorie, se vor acorda urmatoarele ingrijiri specifice:
❖-sondaj vezical cu urmărirea cantitatii si aspectului urinii;
❖-supravegherea drenajului peritoneal prin care se poate
exterioriza sange in cantitate abundenta, urina in caz de leziuni
cale sau uretrale necunoscute, conținut intestinal in leziunile de
organ cavitar;
❖-toaleta vulvo-vaginala cu solutii antiseptice;
❖-controlul plagii post-operatorii, evacuarea eventualelor
hematoame sau abcese;
❖combaterea parezei intestinale si mobilizarea precoce a
bolnavei;
❖antibioticoterapia preventivă pentru infecția urinară de
sonda;
❖tratament cu anticoagulante (intervențiile pe micul bazin
fiind recunoscute ca emboligene);
❖alimentatie per os din ziua a 2-a post-operator;
❖administrarea de preparate de fier și vitamine până la
refacerea constantelor hematologice;
❖la externare, daca se practica o histerectomie subtotala, se
recomanda bolnavei examen ginecologic periodic pentru
supravegherea colului uterin restant;
❖în cazul unei leziuni maligne utero-anexiale, bolnava va fi
îndrumată spre rețeaua oncologică pentru dispensarizare si
tratament specific post-operator.
53
 Glanda mamară
Beneficiază de ingrijiri specifice post-operatorii numai
mastectomia si mastectomia radicala pentru cancerul de sân,
celelalte intervenții (biopsii, incizii de abcese) - nu!.
Dupa mastectomia simpla sau radicala bolnava va fi
transportata in sectia de terapie intensiva si asezata in decubit
dorsal.
Alte masuri care trebuie luate în post-operator:
❖administrarea de O2 pe sonda nazala,
❖monitorizarea pulsului, T.A., respiratiei, temperaturii,
diurezei;
❖perfuzarea cu lichide, electroliti si suport energetic
conform pierderilor si asigurarii volemiei;
❖calmarea durerii si sedarea bolnavului;
❖continuarea antibioticoterapiei;
❖administrarea de heparină pentru prevenirea trombozei;
❖supragherea drenajului (cantitate si aspect -sange, limfa);
in caz de sangerare mare, reinterventie in scop hemostatic.
❖reluarea alimentatiei enterale trebuie facuta dupa 24 de
ore.
❖mobilizarea activa si pasiva a membrului superior de
partea interventiei, in special a articulatiei scapulo-humerale,
❖controlul permeabilitatii tubului de dren si suprimarea
acestuia cand devine neeficient.

54
 ❖Dupa suprimarea tubului din axila se va efectua un
pansament compresiv (un rulou introdus in axila) pentru
combaterea acumularii de secretie limfatica.
❖Daca plaga evolueaza favorabil firele se pot suprima dupa
10-l2 zile

55
56
 SONDAJUL VEZICAL
= introducerea unei sonde sau cateter prin uretră în vezica
urinară.
Spălătura = introducerea unui curent de lichid în vezica
urinară prin intermediul sondei.
Scop - explorator - recoltare; - investigarea căilor
urinare.
- terapeutic - evacuare; - introducere de
medicamente.
Tehnica – în asepsie perfectă.
• la femei
▪ toaleta organelor genitale cu apă şi săpun;
▪ dezinfecţia cu oxicianat de Mg 1/5000, betadină – labiile mari,
mici, meatul urinar;
▪ se îmbracă mănuşile sterile;
▪ se ia sonda (aleasă în funcţie de scop);
▪ se ţine în mâna dreaptă ca un creion;
▪ se lubrefiază cu ulei steril;
▪ cu mâna stângă se evidenţiază meatul urinar, cu dreapta se
introduce cu vârful în sus (dacă este curbată) uşor, fără a se
forţa inaintarea (a nu creea cale falsă);
▪ la apariţia primelor picături de urină se pune capătul liber în
recipientul de colectare (bazinet, epubretă);
Dacă se face spălătura după evacuare se ataşează seringa
Guyon şi se introduc 80 – 100 ml soluţie pentru spălătură.
- se detaşează seringa şi se lasă lichidul să se scurgă în
bazinet;

57
 - se repetă operaţia până lichidul este clar;
- la extragerea sondei, aceasta se cudează sau pensează.

SPĂLĂTURA VAGINALĂ
= introducerea unui curent de lichid în vagin.
Scop – terapeutic - îndepărtarea conţinutului vaginal;
- dezinfecţia înaintea intervenţiei
chirurgicale;
- reducerea proceselor inflamatorii;
- calmarea durerilor.
Soluţii pentru spălătură
- apă oxigenată; soluţie cloramină 4 ‰;
permanganat de K 1/2000; produse gata preparate.

Tehnica: -
▪ pe masa ginecologică;
▪ în salon în pat (bazinet, paravan)
▪ poziţie ginecologică ;
▪ toaleta organelor genitale cu apă şi săpun ;
▪ unguent cu vaselină perivulvar în cazul irigaţiilor calde;
▪ se introduce canula vaginală ataşată la irigator, cu robinetul
deschis;
▪ se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se
închide robinetul (sau se pensează) se şterge regiunea
valvară.

58