Centrul de excelență în medicină și farmacie „Raisa Pacalo”

Studiu individual nr.2

REFERAT
FISURA ANALĂ

A realizat eleva grupei 547: Ambrosi Mariana

A verificat: Leșco Andrei
Disciplina: Chirurgie cu nursing specific II

CHIȘINĂU 2022
Cuprins
Anatomia canalului anal..................................................................................................................3
Epidemiologie..................................................................................................................................3
Patogenie.........................................................................................................................................3
Morfopatologie................................................................................................................................3
Cauzele fisurilor anale.....................................................................................................................4
Factori de risc :................................................................................................................................4
Simptomele fisurii anale:.................................................................................................................4
Complicații......................................................................................................................................5
Depistarea și diagnosticarea fisurilor anale.....................................................................................5
Tratamentul conservator..................................................................................................................5
Tratamentul chirurgical...................................................................................................................6
Recomandări....................................................................................................................................6
 Fisura anală reprezintă o leziune (rană) a mucoasei canalului anal, situata cel mai des în
zona posterioară a anusului (comisural posterior), apărută cel mai frecvent ca o consecință a
constipației, care se manifestă in principal prin durere anală sub formă de arsură și sângerare, cu
tendință mare la cronicizare și care poate evolua spre complicații.

Anatomia canalului anal

Canalul anal este ultima porțiune a tubului digestiv cu rol important în defecație și
contenție. Are o lungime de aproximativ 2 cm.
În interior canalul anal este tapetat cu o mucoasă anală
bogată în receptori dureroși. Sub mucoasă se găsește
submucoasă, un strat bogat vascularizat și doi mușchi
circulari care asigură continența pentru gaze și materii fecale,
numiți sfincterii anali. Există un sfincter anal intern a cărui
acțiune este independentă de voința noastră. El se contractă și
se relaxeaza autonom în funcție de fazele defecației. În
schimb activitatea sfincterului anal extern este sub controlul
voinței noastre și îl putem contracta când dorim. Între cei doi
mușchi există un spațiu virtual unde se pot acumula colecții
purulente.

Epidemiologie
Fisura anală poate apărea la orice vârstă dar cel mai frecvent sunt afectate persoanele între
18-60 ani. Fisura anală apare mai frecvent la sexul feminin la care de altfel constipația este mai
frecventă. De obicei fisurile apar la persoane stresante sau labile psihic și la cele sedentare. De
asemeni persoanele care călătoresc mult (șoferi, comis-voiajori, etc) și nu au un scaun regulat,
sunt predispuse la constipație și astfel la apariția fisurii anale.

Patogenie
Multe din fisurile anale netratate în fazele inițiale, au tendință
la cronicizare (să nu se vindece spontan) datorită unui cerc
vicios fiziopatologic.
Odată apărută o ruptură în mucoasa anală, aceasta induce un
spasm (contracție permanentă) al mușchiului sfincter intern.
Acest mușchi ar trebui să se relaxeze în momentul defecației,
lăsând bolul fecal să iasă ușor, dar din cauza fisurii el rămâne
contractat și astfel ruptura mucoasei se produce din nou cu ocazia defecației. Este ca și cum în
fiecare zi ai tot deschide o plagă și nu ai lăsa-o să se vindece. La aceasta se mai adaugă slaba
vascularizație din cauza spasmului mai ales în zonele comisurale posterior și anterior și
suprainfecția.

Morfopatologie
Localizarea cea mai frecventă este la nivelul comisurii posterioare, însă la femei, fisura
este localizată adeseori anterior sau pot există chiar mai multe fisuri.
Fisura apare ca o ruptură de circa 2-5 mm în mucoasa anală.
Fisura recentă este superficială și are margini suple, bine vascularizate, sângerează ușor
și are șanse mari să se vindece cu un tratament conservator.
Pe măsură ce trece timpul, fisura anală netratată se cronicizează și nu mai are tendința la
vindecare. Ruptura se adâncește, fiind vizibile chiar fibrele musculare, marginile devin dure,
scleroase, subminate, fondul este aton fără sângerare. Spre capătul extern al fisurii se produce un
țesut granulativ inflamator cronic, hipertrofic cu apariția unui pliu tegumentar scleros. Uneori
există un nodul hemoroidal asociat fisurii numit “hemoroid santinelă”. Pe măsură ce fisura se
adâncește, infecția asociată poate pătrunde între cei doi mușchi sfincteri anali și se produce o
colecție purulentă: abcesul intersfincterian. Abcesul poate fistuliza (evacua) în canalul anal sau
poate migra în alte zone ducând la apariția unor infecții mai grave cum sunt abcesele perianale
care necesită intervenție chirurgicală de urgență. În urma abceselor se formează fistule perianale
care trebuiesc din nou operate și sunt adeseori recidivante.

Cauzele fisurilor anale

Sunt multiple cauze care pot duce la apariția unei fisuri anale, însă cauza cea mai frecventă
este constipația. Pasajul unui bol fecal dur și de dimensiuni mari prin canalul anal duce la
întinderea mucoasei anale peste capacitatea ei și astfel apare o ruptură de cca 2-5 mm localizată
de obicei posterior.
Alteori scaunele diareice multiple pot determina apariția fisurii anale ca urmare a
eforturilor de defecație pe o mucoasa inflamată.
Sexul anal intempestiv și obiectele străine introduse în anus pot duce de asemeni la
apariția fisurilor anale.
Unele medicamente (antiparkinsoniene) predispun la constipație iar altele (nicorandil –
vasodilatator) direct la apariția exulcerațiilor anale.
Există alte boli în cadrul cărora poate apare fisura anală cum ar fi: infecția cu HIV,
rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, sifilisul, cancerul ano-rectal, sau infecții de
vecinătate.
Cauzele trebuie identificate corect cu ocazia consultului proctologic pentru ca
tratamentul să aibă succes.

Factori de risc :
• Vârsta înaintată – vârstnicii pot dezvolta fisura anală în parte datorită circulaţiei proaste,
care duce la scăderea fluxului sanguin înspre zona rectală.
• Constipaţia – eliminarea unor scaune dure și încordarea în timpul defecaţiei creşte riscul
de fisură anală.
• Naşterea – fisura anală este foarte comună la femei după naştere, sarcina generând fisuri
anale la aproximativ 11% din femei.
• Boala Crohn – această boală a intestinelor inflamate cauzează o inflamaţie cronică a
tractului intestinal, ceea ce duce la o sensibilitate crescută a mucoasei din zona canalului anal.

Simptomele fisurii anale:

• durere şi arsuri în timpul defecaţiei sau după defecație; adeseori durerea apare după defecație,
este paroxistică (survine brusc sau atinge maximum de intensitate) și durează de la câteva minute
la câteva ore. Durerea din fisura anală apare de cele mai multe ori, în mod specific, în trei timpi:
– după primele senzații de durere pe care le determină actul de defecație (primul timp),
– urmează o perioadă scurtă de liniște („perioada liberă” – al doilea timp),
– după câteva minute de calm, se instalează, în cel de-al treilea timp, o durere de o intensitate
destul de mare cu caracter de arsură, usturime sau înțepătură, care durează de regulă mai multe
ore.
• rectoragie, adică sânge roşu deschis în scaun sau pe hârtia igienică după defecaţie
• mâncărime sau iritaţie în jurul anusului, secreții ce apar pe lenjerie
• leziune vizibilă pe pielea din jurul anusului.
Complicații
Sângerarea anală este relativ frecventă mai ales în fisurile recente. De obicei este în
cantitate mică, observată pe hârtia igienică, sângele având culoare deschisă. În fisurile cronice
sângerările sunt rare.
Abcesul intersfincterian și perianal. Fisura anală poate fi punctul de plecare a unor
colecții purulente la nivelul anusului și perianal manifestate prin durere intensă permanentă de
intensitate crescândă, însoțită de febră și tumefierea regiunii perianale care este sensibilă la
palpare (pacientul nu poate sta în șezut).
Afectarea psihică și a capacității de muncă. La unele persoane mai labile psihic s-au citat
chiar tendința la suicid.

Depistarea și diagnosticarea fisurilor anale

Diagnosticul este sugerat de durerea apărută după defecație, eventual asociată cu
sângerarea anală. Examenul clinic local stabilește diagnosticul, dar este dificil de efectuat
datorită durerilor anale. Se descriu următoarele forme:
• Fisura anală acută (recentă) apare ca o ruptură lineară, superficială, situată cel mai
frecvent în partea posterioară (spre spate) a canalului anal.
• Fisura anală cronică (veche) apare sub forma unei ulcerații (rupturi) profunde, în formă
triunghiulară, ovală sau „în rachetă”. Spre partea externă a canalului anal poate apărea o
proeminență tegumentară, numită impropriu „hemoroid santinelă”, iar pe partea internă o altă
proeminență, numită papila anală hipertrofică. Cel mai frecvent fisura anală este unică (rar
multiplă) și este localizată mai des posterior (spre spate) și mai rar anterior (spre organele
genitale). La pacienții cu dureri intense și contractură anală examinarea se face sub anestezie
locală cu xilină, ceea ce permite medicului chirurg să efectueze și examenul anoscopic
(examinarea canalului anal și a porțiunii terminale a rectului cu ajutorul unui instrument tubular
numit anuscop).
• Fisurile anale atipice (localizate lateral, nedureroase, multiple) pot fi cauzate de boli
grave și necesită investigații suplimentare, cum ar fi biopsii, examen rectosigmoidoscopic sau
colonoscopic.

Tratamentul conservator
 medicaţie analgezică şi mio-relaxantă
 infiltraţii cu anestezice locale
 tratament topic local (relaxante ale sfincterului anal,
vasodilatatoare, antiinflamatorii, cicatrizante) dietă echilibrată și
bogată în fibre vegetale, igienă riguroasă şi regim de viaţă sănătos
injecţii cu exotoxină botulinică (Botox)
 tratament igieno-dietetic şi medicamentos al factorilor favorizanți:
constipaţia primară şi secundară, diareea, boala Crohn
 respectarea unei igiene riguroase locale (spălare cu apă călduță fără săpun sau utilizarea
unui săpun neiritant antibacterian).
 băi călduțe de șezut cu ceai de mușețel timp de 15 minute seara înainte de culcare.
 Tratamentul durează de obicei 3 săptămâni după care pacientul revine la un control pentru
aprecierea evoluției vindecării. Unele fisuri se vindecă deja după acest interval de timp. Alteori
însă este necesară continuarea tratamentului încă 3-4 săptămâni.
Pacientul trebuie însă să fie avertizat că există oricând posibilitatea recidivei fisurii anale
dacă reapar condițiile care au dus la apariție ei (constipație, diarei, etc)
În cazul fisurilor cronice și a celor care nu reacționează la tratamentul conservator,
înaintea tratamentului chirurgical, mai poate fi utilă o alternativă: injecția cu toxină botulinică.
De obicei se injectează o cantitate mică (0,6 ml) de soluție în mușchiul sfincter anal intern.
Aceasta produce o relaxare a mușchiului pe o durată de aproximativ 6 săptămâni cu efect benefic
asupra vindecării fisurii tocmai prin întreruperea cercului vicios (fisură-contractură-fisură).
Injecția poate fi repetată.

Tratamentul chirurgical
Are ca scop principal înlăturarea spasmului sfincterian și obținerea vindecării ulcerației.
• Fisurectomia – Excizia fisurii lasă marginile largi, ceea ce poate cauza incontinenţă,
prelungeşte suferinţa şi poate duce la multe complicaţii: stenoze, rectoragii, infecţii etc.
• Dilataţia anală – înlătură spasmul sfincterian ce provoacă durerea și împiedică vindecarea
ulcerației.
• Sfincterotomia internă este cea mai frecventă intervenţie chirurgicală şi cea mai comună în
tratamentul fisurii anale cronice. Are ca scop principal anularea spasmului sfincterului
sfincterian. Se poate efectua sfincterotomie internă laterală închisă sau deschisă. Se poate efectua
cu anestezie locală, în cadrul chirurgiei de o zi. Are o rată a recidivei foarte scăzută.
Intervenția chirurgicală se poate complica cu prolaps hemoroidal și/sau tromboză,
hemoragie, abces, fistulă.

Recomandări
Având în vedere caracteristicile neplăcute ale fisurii anale este recomandat să evitați
apariția ei în primul rând printr-un regim alimentar care să asigure un scaun normal zilnic și prin
respectarea unei igiene locale riguroase.
Dacă totuși fisura a apărut vă recomandăm să nu vă autotratați, ci să vă prezentați la
medic cât mai curând pentru un diagnostic și tratament corect.
Rețineți că fisura anală poate fi tratată eficient și se poate vindeca rapid dacă vă
prezentați din timp la medic, scutindu-vă astfel de durere, complicații și intervenții chirurgicale
neplăcute.

https://www.youtube.com/watch?v=N9cUoxsRyFc – clip video -fisuri anale

Resurse bibliografice:
1. http://www.almamedical.ro/fisura.html
2. https://geraldfilip.ro/fisura-anala/
3. https://www.medstar2000.ro/fisura-anala-cauze-simptome-si-tratament/
4. https://www.youtube.com/watch?v=N9cUoxsRyFc
5. https://www.youtube.com/watch?v=N9cUoxsRyFc