Patologia aparatului urinar si

genital masculin
Infectiile tractului urinar
Etiologie
Infectiile tractului urinar ocupa locul 2, dupa infectiile cailor
respiratorii.
Sunt mai frecvente la femei, in special la cele varstnice
Cel mai frecvent microorganism implicat este E. coli.
Infectiile tractului urinar
Fiziopatologie
Colonizarea tractului urinar se poate realiza pe mai multe cai:
Ascendenta mai frecventa la femei.
Descendenta infectia tractului urinar prin contaminare hematogena
(rara)
Laterala diseminare limfatica (colon, anexe si col uterin la femei)
Directa extensia directa a unui process inflamator de vecinatate
Infectiile tractului urinar
Factori favorizanti
Generali:
Diabet
Constipatia
Imunosupresie
Malnutritie
Locali:
Anatomia tractului urinar inferior la femeie
Obstructie organica sau functionala cu staza consecutiva
Reflux vesicoureteral
Corpi straini (calculi, stenturi)
Necroza tumorala
Traumatisme ale aparatului urinar
Infectiile tractului urinar
Clasificare:
1. Infectii ale tractului urinar superior (pielonefrite, abces nefritc si
perinefritic)
2. Infectii ale tractului urinar inferior (cistite, uretrite)
3. Infectii ale aparatului genital masculin (prostatita, epididimita, etc.)
1.Infectii ale tractului urinar superior
Pielonefrita acuta:
Infectie acuta a sistemului
pielocaliceal si a parenchimului
renal (uni sau bilateral), de cele
mai multe ori colonizate pe cale
ascendenta
1.Infectii ale tractului urinar superior
Pielonefrita acuta:
Tablou clinic:
Durere lombara cu debut brusc
Piurie
Febra inalta (39-40C)
Frisoane
Alterarea profunda a starii generale.
Asociaza manifestari digestive (greata, varsaturi, ileus),
cardiovasculare (hipotensiune, tahicardie)
1.Infectii ale tractului urinar superior
Pielonefrita acuta:
Paraclinic:
Piurie, bacteriuria
Leucocitoza
Imagistica nu releva aspect caracteristice pielonefritei, ci doar
distensia sistemului pielocaliceal (ecografia)
1.Infectii ale tractului urinar superior
Pielonefrita acuta:
Diagnostic diferential: penumonie bazala, colecistita acuta, sau alte
afectiuni abdominale acute.
Complicatii: supuratii renale si perirenale, insuficienta renala,
hipertensiunea arterial, necroza papilara, soc toxico-septic.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Pielonefrita acuta:
Tratament:
Hidratare eficienta cu pastrarea diurezei adecvate si ameliorarea
simptomatologiei associate.
Cheia tratamentului: antibioterapia specifica (concordata cu
rezultatul culturilor si antibiogramei) 14 zile.
Identificarea si tratamentul factorilor predispozanti
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul renal:
Infectie supurativa a parenchimului renal secundara
diseminarii hematogene a unui focar stafilococic situat la
distanta sau secundara unor infectii cornice nespecifice ale
parenchimului renal

Diseminare hematogena - la pacienti diabetici sau

hemodializati - abces cortical renal.
Infectii cronice nespecifice - staza urinara din cadrul
refluxului vezicoureteral, litiazei renale sau a unei uropatii
obstructive abces corticomedular.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul renal:
Tablou clinic:
Dureri lombare cu debut brusc
Uneori tumora palpabila
Urina limpede (diagnostic diferential cu pielonefrita)
Febra persistenta de tip septic
Frison
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul renal:
Paraclinic:
Leucocitoza cu deplasarea spre stanga a formulei leucocitare.
Explorarea imagistica (ecografia/CT) permite stabilirea diagnosticului
pozitiv, prelevarea de produs patologic (pentru culturi si
antibiograma) si eventual tratament minim invaziv (drenaj)
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul renal:
Diagnostic diferential: infectii urinare inalte nesupurate, perinefrita,
tumri renale, tuberculoza renala.
Complicatii: supuratii perirenale si soc toxico-septic.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul renal:
Tratament:
daca se reuseste identificarea germenului se va face antibioterapie
sistemica conform antibiogramei;
in caz contrar se face antibioterapie sistemica empirica
antistafilococica (pentru abcesele corticale) sau
impotriva germenilor coliformi (pentru abcesele corticomedulare renale).
Drenaj prin punctie ghidata ecografic, urmat de irigarea cu solutii
antibiotice.
Evolutia nefavorabila impune drenajul chirurgical sau chiar nefrectomia
(partiala sau totala)
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul si flegmonul perinefritic:
Abces:
Infectie supurata situata intre capsula renala si fascia perirenala
Secundara ruperii unui abces cortical renal => microorganismele patogene pot
fi: stafilococi sau germeni coliformi.
Flegmon:
Inflamatie acuta difuza a tesutului conjunctiv situat intre capsula renala si
fascia perirenala, cu necroza tisulara septica extensiva, fara tendinta la
delimitare.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul si flegmonul perinefritic:
Tablou clinic:
Asemanator cu cel al abcesului renal
Contactul intim cu muschiul psoas produce contractura acestuia =>
scolioza concava spre partea afectata.
Uneori se poate asocia revarsat pleural de partea afectata.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul si flegmonul perinefritic:
Paraclinic:
Leucocitoza.
Urocultura pozitiva la doar 60% iar hemocultura la doar 40%
Ecografia evidentiaza colectia perirenala, dar CT permite precizarea
mai exacta a extensiei acesteia.
1.Infectii ale tractului urinar superior
Abcesul si flegmonul perinefritic:
Tratament:
Antibioterapie sistemica, initial empirica, ulterior tintita dupa
identificarea germenului.
Drenajul colectiei este obligatoriu, urmat de antibioterapie locala
sub forma de irigatii zilnice.
2.Infectii ale tractului urinar inferior
Cistita acuta:
Inflamatia acuta a mucoasei vezicii urinare
Frecvent la femei (contaminare ascendenta)
In 90% din cazuri, agentul etiologic este E. coli.
2.Infectii ale tractului urinar inferior
Cistita acuta:
Tablou clinic:
Polachidisurie (urinari putine, dese, senzatie de urinari incomplete,
uneori cu jena la urinare) si piurie.
Se pot asocia: hematurie febra, dureri suprapubiene, perineale si
lombare.
2.Infectii ale tractului urinar inferior
Cistita acuta:
Paraclinic:
Leucocitoza medie.
Sumarul de urina: hematurie, bacteriurie, piurie.
Urocultura permite identificarea germenului, fiind investigatia de
baza
Inestigatii suplimentare (cistoscopie) doar daca se suspicioneaza
factori predispozanti pentru cronicizare sau recurenta.
2.Infectii ale tractului urinar inferior
Cistita acuta:
Tratament:
Antibioterapie sistemica, initial empirica si tintita dupa identificarea
germenului.
Daca se asociaza factori favorizanti ai recurentei sau cronicizarii
infectiei, antibioterapia se va continua dupa sterilizarea urinara pe o
perioada de 7-10 zile.
3.Infectii ale aparatului genital masculin
Epididimita:
Inflamatie acuta a epididimului determinata de o infectie bacteriana
transmisa pe cale ascendenta de la uretra sau prostata.
Cea mai frecventa afectiune urologica a adultului tanar.
Agentul etiologic cel mai frecvent la adultul tanar: Chlamydia
trachomatis sau Neisseria; iar la varstnici: Enterobacteriacee sau
Pseudomonas.
3.Infectii ale aparatului genital masculin
Epididimita:
Tabloul clinic:
Durere scrotala
Febra
Marire de volum a hemiscrotului, la nivelul caruia se palpeaza
epididimul (initial poate fi diferentiat de testicul, apoi face corp
comun cu acesta)
Poate asocia inflamatia testiculara (orhita) si reactie seroasa (hidrocel
acut)
3.Infectii ale aparatului genital masculin
Epididimita:
Paraclinic: tablou bioumoral al unei infectii bacteriene acute.
Diagnostic diferential: cu torsiunea de testicul, tumorile testiculare
precum si cu leziunea tuberculoasa cu localizare epididimara.
3.Infectii ale aparatului genital masculin
Epididimita:
Tratament:
Repaus la pat cu hemiscrotul inflamat in pozitie elevata, punga cu
gheata local, asocierea de antibiotice (ampicilina, kanamicina,
gentamicina, cefalosporine de generatia a III-a), antiinflamatorii si
antialgice.
3.Infectii ale aparatului genital masculin
Orhita:
Inflamatia testiculului (rara), ea putandu-se datora diseminarii
bacteriene hematogene, virusului urlian, etc.
Orhita urliana este frecventa, insotindu-se de parotidita, febra, dureri si
tumefactia hemiscrotului.
Tratamentul este simptomatic.
Tuberculoza urogenitala
Infectie specifica bacilara cu localizare la nivelul tractului urogenital.
Agentul etiologic: bacilul Koch (bacil acid-alcoolo-rezistent)

Trebuie suspectata de fiecare data cand avem o infectie urinara la

care piuria nu se asociaza cu bacteriurie, sau cand infectia urinara
nu raspunde la tratamentul sustinut.
Tuberculoza urogenitala
Fiziopatologia:
Totdeauna secundara unei infectii pulmonare (focarul primar este
adesea asimptomatic)
Inocularea urogenitala este totdeauna bilaterala, dar boala se
unilateralizeaza in timp.
Doua faze evolutive:
1. Faza parenchimatoasa (numai leziuni intraparenchimatoase)
2. Faza deschisa in cai (excretorie) cand apar leziuni ulcerative caliceale,
bazinetale, ureterale, vezicale, uretrale si genitale.
Tuberculoza urogenitala
Tablou clinic:
Cistita TBC (cea mai frecventa manifestare): piurie moderata,
polachiurie (diurna si nocturna) si dureri hipogastrice pre- si
postmictionale.
Hematurie
Lombalgii
Tumora lombara
Colica renala
Tuberculoza urogenitala
Paraclinic:
Sumar de urina: piurie fara bacteriurie, hematurie.
Punerea in evidenta a BK in urina esential pentru diagnostic.
RRVS: calcificari in caverne, litiaza asociate, ganglioni calcificati sau
calcificarea intregului rinichi.
Tuberculoza urogenitala
Tratament:
Tuberculoza trebuie tratata ca o afectiune sistemica !
Se incepe tratamentul medical, urmand ca tratamentul chirurgical sa
reprezinte o secventa intermediara impusa de tipul leziunilor,
localizarea acestora si evolutia lor sub tuberculostatice.
Daca tratamentul medicamentos nu determina vindecare leziunilor se
impune tratament chirurgical:
Radical: nefroureterectomie totala sau nefroureterectomie simpla (cand
ureterul este indemn)
Conservator: nefrectomie partiala, reimplantari sau ureteroplastii, etc.
Litiaza urinara
Etiologia litiazei urinare depinde de echilirul dintre:
1. Factorii metabolici favorizanti (hipercalciurie, hiperoxalurie,
hiperuricozurie)
2. Prezenta factorilor de protectie (integritatea aparatului urinar,
diureza peste 1500mL/24h, pH acid, prezenta in urna a inhibitorilor
cristalizarii: citrati, pirofosfati, ioni de magneziu);
3. Factori locali care favorizeaza staza (obstructia favorizeaza aparitia
infectiei si litogeneza)
Litiaza urinara
Tabloul clinic:
Durerea de origine litiazica are particularitati in functie de localizare.
Calculul caliceal si cel bazinetal coraliform sunt frecvent asimptomatici.
Calculul bazinetal si ureteral pot induce aparitia colicii nefritice:
durere lombara brusca cu iradiere descendenta spre organele genitale externe
(hemiscrot, labie), insotita de agitatie, lipsa pozitiei antalgice;
mai poate prezenta senzatie de greata, ileus.
Se insoteste de manifestari urinare (hematurie totala) si semnul Giordano prezent.
Calculul vezical poate determina durere hipogastrica sau perineala,
intreruperea jetului urinar cu reluarea sa dupa schimbarea pozitiei.
Calculul uretral poate determina durere peniana si retentia completa de
urina.
Litiaza urinara
Paraclinic:
Explorarea imagistice:
Ecografia evidentiaza calculii >0,5cm si dilatatia aparatului urinar din
amonte de acesta (daca este obstructiv)
Radiografia renovezicala simpla obiectiveaza calculii radioopaci.
Urografia evalueaza starea aparatului urinar si localizarea calculului
Explorararile endoscopice metode directe de diagnostical litiazei si
permit si efectuarea de gesturi terapeutice.
Litiaza urinara
Tratament:
Masuri conservatoare:
Cura de diureza (2,5-3L/zi)
Tratament simptomatic (antialgic, antiinflamator, antispastic)
Tratamentul infectiei urinare asociate
Tratamentul medicamentos specific fiecarui tip de litiaza.
Litotritia extracorporeala (ESWL): metoda de fragmentare a calculilor renali
sub 2,5cm sau ureterali.
Tehnici endoscopice anterograde sau retrograde.
Tratamentul chirurgical are indicatii reduse la litiaza secundara
malformatiilor aparatului urinar sau in cazul esecului altor metode.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele renale:
Rare
In cadrul politraumatismelor
Afectarea renala este de regula unilaterala
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele renale:
Tablou clinic:
Durere lombara constanta (se datoreaza in general contuziei
musculare)
Hematomul subcapsular renal produce distensia capsulei generand
durere, iar rinichiul devine palpabil. Efractia hematomului duce la
extravazarea sangelui si eventual a urinii in retroperitoneu
determinand iritatia peritoneului parietal cu distensie abdominala,
greata si voma.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele renale:
Paraclinic:
Hematuria (in general prezenta); absenta acesteia nu exclude lezarea
parenchimului renal.
aprecierea severitatii: determinarea seriata a HGB si a Hematocritului.
Investigatii imagistice:
ecografie (deceleaza hematomul)
RRVS (conturul renal si marginea muschiului psoas sunt sterse in cazul colectiei
sanguinolente lombare)
Radiografii osoase pe zonele traumatizate (pentru eventualele fracturi)
CT si RMN (de electie in politraumatisme)
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele renale:
Principii de tratament:
combaterea durerii si a socului
compensarea functiilor vitale
administrarea de hemostatice sau sange
mentinerea TA
evaluare chirurgicala.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele renale:
Tratament:
Explorarea chirurgicala este dictata de amploarea leziunilor, putand fi:
Precoce (daca hemoragia este importanta si pacientul prezinta
instabilitate tensionala sau socul hemodinamic se mentine dupa
administrarea de sange). Se poate solutiona:
conservator (sutura rinichiului) sau
ablativ (nefrectomie de necesitate).
Amanata ideal la 7-10 zile (cand hematomul s-a organizat si trebuie
doar drenat)
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele vezicale:
Cel mai frecvent intalnit: traumatismul cu vezica plina (vezica
alcoolicului) care determina explozia vezicala.
Adesea afectata in portiunea intraperitoneala => peritonita de cauza
urinara.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele vezicale:
Clinic:
Traumatism pelvin
Dureri hipogastrice accentuate de mictiune
Senzatia de mictiune incompleta
Hematurie
Impastare hipogastrica dureroasa (urinomul subperitoneal)
Peritonita (leziunile portiunii intraperitoneala)
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele vezicale:
Paraclinic:
Ecografia pune in evidenta revarsatul lichidian in cavitatea peritoneala
RRVS: relatii asupra leziunilor sistemului osos
Cistografia: de mare valoarea; in suspiciunea de traumatism vezical se
recomanda efectuarea sa inaintea urografiei intravenoase.
UIV in urgenta: investigheaza aparatul urinar superior si morfologia
vezicala.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele vezicale:
Tratament:
Initial: desocare, oprirea hemoragiei sau a altor injurii cu risc vital.
In revarsatul urinar extraperitoneal minor se poate monta sonda
uretrovezicala pentru 10-14 zile, cu vindecarea spontana a leziunii sub
drenaj urinar.
In revarsat urinar extraperitoneal important se intervine chirurgical cu
drenarea spatiului perivezical si vezical, hemostaza, cistorafie.
In extravazatul urinar intraperitoneal sunt necesare laparotomie
subombilicala (controlul cavitatii abdominale, a spatiului Retzius,
evacuarea urinii), cistorafie cu cistostomie de derivatie (temporar) in cazul
unei leziuni anfractuoase vezicale, drenaj cu sonda uretro-vezicala.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale:
Pot interesa uretra anterioara (mai rar) sau uretra posterioara.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei posterioare:
Clinic:
Durere
Polachiurie
Disurie severa
Retentie completa de urina
Soc traumatic
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei posterioare:
3 Situatii importante:
1. Ruperea numai a ligamentelor pubo-prostatice (hematom
periprostatic, cu uretra intacta): se monteaza sonda uretro-vezicala.
2. Intinderea sau deplasarea aponevrozei perineale medii (forfecarea
uretrei membranoase cu hematom si dislocarea capetelor
uretreale): cistostomie de derivatie in urgenta, uneori cu drenarea
hematomului si refacerea continuitatii uretrale dupa 3 luni
3. Ruperea ligamentelor pubo-prostatice, a uretrei si aponevrozei
impune aceeasi atitudine ca in situatia precedenta.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei posterioare:
3 Situatii importante:
1. Ruperea numai a ligamentelor pubo-prostatice (hematom
periprostatic, cu uretra intacta): se monteaza sonda uretro-vezicala.
2. Intinderea sau deplasarea aponevrozei perineale medii (forfecarea
uretrei membranoase cu hematom si dislocarea capetelor
uretreale): cistostomie de derivatie in urgenta, uneori cu drenarea
hematomului si refacerea continuitatii uretrale dupa 3 luni
3. Ruperea ligamentelor pubo-prostatice, a uretrei si aponevrozei
impune aceeasi atitudine ca in situatia precedenta.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei posterioare:
3 Situatii importante:
1. Ruperea numai a ligamentelor pubo-prostatice (hematom
periprostatic, cu uretra intacta): se monteaza sonda uretro-vezicala.
2. Intinderea sau deplasarea aponevrozei perineale medii (forfecarea
uretrei membranoase cu hematom si dislocarea capetelor
uretreale): cistostomie de derivatie in urgenta, uneori cu drenarea
hematomului si refacerea continuitatii uretrale dupa 3 luni
3. Ruperea ligamentelor pubo-prostatice, a uretrei si aponevrozei
impune aceeasi atitudine ca in situatia precedenta.
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei anterioare:
3 Posibilitati:
1. Ruptura totala de uretra: uretroragie, hematom periuretral, retentia
completa de urina. Se impune cistostomia cu refacerea intr-un timp
secundar a continuitatii uretrale.
2. Ruptura partiala interna: uretroragie, disurie. Se va monta sonda
uretro-vezicala 10-14 zile pentru a calibra uretra.
3. Ruptura partiala externa: hematom periuretral, disurie. Cand
hematomul este important, drenajul si hemostaza sunt obligatorii
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei anterioare:
3 Posibilitati:
1. Ruptura totala de uretra: uretroragie, hematom periuretral, retentia
completa de urina. Se impune cistostomia cu refacerea intr-un timp
secundar a continuitatii uretrale.
2. Ruptura partiala interna: uretroragie, disurie. Se va monta sonda
uretro-vezicala 10-14 zile pentru a calibra uretra.
3. Ruptura partiala externa: hematom periuretral, disurie. Cand
hematomul este important, drenajul si hemostaza sunt obligatorii
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele uretrale-Traumatismele uretrei anterioare:
3 Posibilitati:
1. Ruptura totala de uretra: uretroragie, hematom periuretral, retentia
completa de urina. Se impune cistostomia cu refacerea intr-un timp
secundar a continuitatii uretrale.
2. Ruptura partiala interna: uretroragie, disurie. Se va monta sonda
uretro-vezicala 10-14 zile pentru a calibra uretra.
3. Ruptura partiala externa: hematom periuretral, disurie. Cand
hematomul este important, drenajul si hemostaza sunt obligatorii
Traumatisemele aparatului urogenital
Traumatismele burselor scrotale:
Pot determina: hematom sau ruperea testiculului

Tratamentul are drept principala optiune explorarea chirurgicala (care

este obligatorie in orice colectie sanghinolenta scrotala). Se evacueaza
hematomul, se inventariaza leziunile, si in functie de situatia locala, se
poate efectua hemostaza, sutura albugineei sau, de necesitate,
orhiectomie.
Tumorile renale
Carcinomul renal:
Pacientii sunt asimptomatici o lunga perioada de timp.
Adesea, manifestarile clinice la debut sunt determinate de
metastazele la distanta
Triada diagnostica clasica:
1. Durere in flanc
2. Hematurie
3. Masa tumorala palpabila
Tumorile renale
Carcinomul renal:
Paraclinic:
Scopul investigatiilor este de a stabili diagnosticul pozitiv si diferential
Imagistiile imagistice sunt in masura sa elucideze aceste probleme
(ecografia CT, RMN)
Angiografia este indicata pentru pacientii la care se pune problema
interventiilor conservatoare.
Pentru evaluarea metastazelor: hemoleucograma, teste hepatice,
radiografia pulmonara si scintigrafia osoasa.
Tumorile renale
Carcinomul renal:
Tratament:
Nefrectomia radicala reprezinta operatia standard pentru carcinomul renal.
Tratamentul chirurgical conservator: enucleerea tumorii, excizia locala sau
nefrectomie partiala este indicat in tumorile renale bilaterale, tumori pe
rinichi unic sau la pacientii cu insuficienta renala.
Embolizarea arterei renale se adreseaza stadiilor avansate, fiind aplicata in
scop paleativ, preoperator (reduce riscul de sangerare) sau postoperator
(regresia metastazelor).
Radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia rezultate slabe
Tumorile renale
Nefroblastomul:
Cea mai frecventa tumora abdominala la copil
Clinic: stare generala buna, tumora voluminoasa palpabila in flanc, dureri
abdominale nesistematizate si hematurie.
Paraclinic: investigatiile imagistice sunt in masura sa elucideze diag.
Tratament:
Nefrectomie radicala.
Spre deosebire de carcinomul renal, este radio/chimio-sensibil.
Pentru localizarile bilaterale nefrectomie radicala unilaterala si chirurgie
conservatoare pe rinichiul controlateral (cu tumora in stadiu incipient) urmata de
chimioterapie adjuvanta.
Tumorile uroteliale
Tumorile vezicii urinare
Clinic: simptomul dominant este hematuria (in 80% din cazuri este
macroscopica, totala, indolora, recurenta). Adesea se insoteste de
infectii urinare recurente.
Tumorile uroteliale
Tumorile vezicii urinare
Paraclinic:
Citologia urinara (test de screening cu o sensibilitate de 80-90%)
Urografia, ecografia, radiografia, CT, RMN (stadializarea tumorii si a
afectarii ganglionare)
Cistoscopia (obligatorie pentru evaluarea unei tumori vezicale-
permite prelevarea de biopsii si rezectie endoscopica)
Tumorile uroteliale
Tumorile vezicii urinare:
Tratament:
Prima linie terapeutica este reprezentata de rezectia endoscopica
transuretrala a formatiunii tumorale vezicale. Aceasta permite
diagnosticul histopatologic si stadializarea tumorii, iar ulterior
adaptarea unei conduite terapeutice adecvate.
Determinarile secundare beneficiaza de chimioterapie in scop
paleativ.
Tumorile uroteliale
Tumorile uroteliale inalte
Clinic:
Debutul este in general insidios cu hematurie microscopica
peristenta.
Colici renale recurente determinate de obstructii ureterale prin calculi
Infectii urinare inalte, persistente insotite de piurie, febra, frison
Tumora palpabila in flanc
Tumorile uroteliale
Tumorile uroteliale inalte
Paraclinic:
Bioumoral: au drept scop identificarea hematuriei si a infectiei urinare
*Citologia urinara reprezinta test de screening cu valoare diagnostica si
de urmarire postoperatorie*
Explorari imagistice
Explorari endoscopice
Citometria in flux si analiza stadiala cantitativa prin imuno-fluorescenta
sunt tehnici de evaluare cu importanta diagnostica si prognostica
Tumorile uroteliale
Tumorile uroteliale inalte
Tratament:
Tumorile pelvisului renal fara determinari secundare au indicatie de
interventie chirurgicala radicala: nefroureterectomie cu cisstectomie
perimeatica si limfadenectomie regionala, urmata de chimioterapie
adjuvanta postoperator.
Tumorile uroteliale
Tumorile uroteliale inalte
Tumorile ureterului sunt tratate diferentiat in functie de localizare si de
gradul de diferentiere tumorala:
Localizarile inalte impun nefroureterectomie cu cistectomie perimeatica si
limfadenectomie regionala.
Aceeasi interventie radicala se impune si pentru restul localizarilor daca
tumorile sunt slab diferentiate.
Tumorile bine diferentiate de ureter mijlociu sau inferior pot fi tratate
conservator prin rezectie segmentara si anastomoza sau reimplantare in
vezica urinara, sau minim invaziv prin rezectie endoscopica, pentru ca
postoperator sa se asocieze chimioterapie sistemica adjuvanta.
Tumorile prostatei
Adenomul de prostata
Tumora benigna, determinata de hiperplazia prostatei centrale
Incidenta creste odata cu varsta (80% la barbatii peste 80 ani)
Tumorile prostatei
Adenomul de prostata
Clinic:
Determinate de obstructia uretrala partiala sau completa (polachiurie,
nicturie, disurie, mictiuni imperioase, scaderea presiunii jetului urinar,
intreruperea jetului urinar si reluarea sa dupa efort, mictiuni
dureroase si senzatia de mictiune incompleta)
Examinarea clinica se efectueaza prin tuseu rectal.
Tumorile prostatei
Adenomul de prostata
Paraclinic:
Dozarea antigenului prostatic specific (PSA) permite screening-ul
leziunilor maligne
Explorarile imagistice permit masurarea volumului prostatei si
aprecierea structurii sale
Tumorile prostatei
Adenomul de prostata
Tratament:
Medicamentos:
alfa blocanti neselectivi
alfa blocanti selectivi
inhibitori de 5-reductaza
Chirurgical indicat pacientilor la care tratamentul medical esueaza sau
pacientii cu simptomatologie severa:
Prostatectomia clascia (de rutina in trecut)
TURP rezectia endoscopica transuretrala a prostatei metoda chirurgicala cea mai
raspandita in tratamentul adenomului de prostata.
Tumorile prostatei
Neoplasmul de prostata
Este recomandat tuseul rectal si dozarea PSA anuala la barbatii de
peste 50 de ani
Clinic: obstructie urinara (polachidisurie, durere mictionala, mictiuni
incomplete, care sunt progresive, fara perioade de remisiune.
Paraclinic: dozarea PSA-ului, ecografia, CT permit stadializarea bolii

Diagnosticul de certitudine al cancerului de prostata este histopatologic

si se realizeaza prin punctia biopsie transrectala sub ghidaj ecografic.
Tumorile prostatei
Neoplasmul de prostata
Tratament: Optiunile terapeutice sunt dependente de varsta
pacientului (speranta de viata) si stadiul bolii:
Pentru cancerul de prostata localizat:
Pacienti cu varsta peste 80 de ani supraveghere si tratament
simptomatic;
Pacienti cu varsta 70-80 ani radioterapie externa;
Pacienti cu varsta sub 70 de ani tratament chirurgical:
prostatectomie radicala
Tumorile prostatei
Neoplasmul de prostata
Tratament: Optiunile terapeutice sunt dependente de varsta
pacientului (speranta de viata) si stadiul bolii:
Pentru cancerul de prostata metastazat:
Terapie hormonala: orhiectomie bilaterala, estrogeni, agonisti LHRH
Chimioterapie: pentru pacientii cu boala hormono-rezistenta
Tratamentul complicatiilor: compresie medulara, obstructie urinara,
dureri osoase.
Tumorile testiculare
Majoritatea pacientilor prezinta ca prim simptom fomatiune tumorala
testiculara indolora, decelata prin autoexaminare.
30% dintre pacienti au la momentul diagnosticului boala metastatica.
Uneori debutul este sub forma hidrocelului satelit sau a ginecomastiei
Tumorile testiculare
Paraclinic:
Ecografia scrotala confirma diagnosticul clinic.
Markerii tumorali: -fetoproteina, -gonadotropina corionica umana,
vor fi dozati pre- si postoperator, pentru urmarirea evolutiei bolii.
Tumorile testiculare
Tratament:
Tratamentul chirurgical: orhidectomia reprezinta prima linie
terapeutica
Biopsia testiculara intraoperatorie, dupa pensare prealabila a
funiculului spermatic la nivel inghinal (pentru a impiedica eventuala
diseminare neoplazica), este o metoda de evaluare importanta
Postoperator, tratamentul depinde de rezultatul histopatologic
Indiferent de tipul histopatologic al tumorii, prezenta metastazelor
impune efectuarea chimioterapiei postoperatorii adjuvante.
Torsiunea testiculului
Rasucirea testiculului in jurul propriei axe, in grade variabile.
Clinic: Afectiunea se intalneste de obicei la baieti de 13-21 de ani, la
care debutul este brusc cu durere violenta la nivelul scrotului, care
devine tumefiat si varsaturi

Examinarea ecografica in modul Doppler color confirma suspiciunea

clinica.
Torsiunea testiculului
Tratament:
Torsiunea testiculului reprezinta o urgenta diagnostica si terapeutica.
Interventia chirurgicala efectuata in 4 ore de la debut permite
conservarea testiculului functional.
In 4-8 ore acesta devine atrofic, iar peste 10 ore se instaleaza leziuni
ireversibile de necroza ce impun orhidectomia.
Tratamentul in timp util realizeaza fizarea bipolara a testiculului.
Se recomanda interventie de fixare simultana si a testiculului
contralateral.
Va multumesc pentru atentie!