Dorin Dragos spunea ca in esenta, boala este doar o convingere falsa, adanc

inradacinata in fiinta celui bolnav. Atat de adanc, incat ajunge sa ia forme materiale si sa se
manifeste la nivelul corpului fizic. Esenta tratamentului este inlaturarea acestei convingeri
gresite. Un pacient care ajunge sa creada cu toata fiinta lui ca boala poate fi invinsa si
eliminata este ca si vindecat procesul in sine nu mai este decat o chestiune de timp; conditia,
ce-i drept, ca modificarile din planul fizic sa nu fie prea severe (si, deci, ireversibile).
Natura spunea Galennus este cel mai bun medic; vindeca trei sferturi dintre
bolnavi si, in plus, nu-si barfeste colegii.
Dupa baza actiunii terapeutice, plantele medicinale se clasifica in:
1. Plante medicinale recomandate in bolile aparatului cardiovascular
Aparatul cardiovascular
Aparatul cardiovasculator/circulator este un sistem care cuprinde urmtoarele
componente: inima, arterele mari i arteriole, ramnificndu-se n reeaua capilar prin care se
irig esuturile i organele. Legtura dintre vene i artere se face prin capilare,care constituie
sectorul circulator al schimburilor de gaze i substane nutritive dintre snge i esuturi.
Inima, n greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vrful ndreptat n
jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonar, aorta). Este un organ
muscular ai crui perei au trei straturi: miocardul (muchiul inimii), cptuit n interior de
endocard, iar la exterior de o membran seroas, epicardul. Pompa cardiac are patru camere:
atriul drept i stng cu pereii subiri-camerele de primire - i ventriculul drept i stng cu
pereii mai groi, care constituie pompa efectiv. ntre caviti exist orificii de comunicare
dotate cu valvule, ca i la ieirea din inim (artera pulmonar i aorta). Buna funcionare a
aparatelor valvulare favorizeaz umplerea cu snge a inimii n perioada de repaos (diastol) i
propulsarea dup contracie n marea i mica circulaie. Inima este singurul organ muscular
care se contract ritmic, fr ntrerupere, din viaa embrionar pn la moarte. Automatismul
cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal),de la care pornete stimulul
cardiac.
Funciile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen,
substane nutritive, vitamine, hormoni i eliminarea bioxidului de carbon, ndeprtarea
diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi (excreie).
In grupa plantelor medicinale care au tropism cardiac (afinitate pentru inima) vom
prezenta cateva specii de plante utilizate in:
Afectiuni cardiace cu substrat nervos ex. flori, frunze si fructe de paducel; flori de
levantica si radacini de valeriana
Afectiuni vasculare ex. frunze de salvie si vasc, fructe de maces, radacina de
tataneasa
Anghina pectorala ex. flori, frunze si fructe de paducel
Ateroscleroza ex. frunze de vasc si mesteacan, papadia
1

 Endeme datorate insuficientei circulatorii ex. coada calului, frunze de mesteacan

Hipertensiune arteriala ex. frunze de vasc, traista ciobanului, sulfina, anghinare
Hemoragii ex. frunze de patlagina, urzica si tataneasa, flori si radacini de ciubotica
cucului
PRIMULA OFFICINALIS CIUBOTICA CUCULUI

Ciubotica cucului este o planta mica, inalta de 10-30 cm, vivace. In pamant are un
rizom foarte scurt din care pornesc numeroase radacini dese si subtiri. Rizomul se termina
intr-un mugure din care apare primavara o rozeta de frunze. Din mijlocul acestei rozete, in
luna aprilie se ridica o tulpina ierboasa, catifelat paroasa, goala la interior din si care se
termina la partea superioara cu o umbela de flori. Frunzele sunt ovale, ingustate brusc intr-o
codita aripata, cu limbul ondulat pe margini, de culoare verde pe fata superioara, mai alburii
pe cea inferioara, din cauza perilor desi ce se afla asezati pe reteaua de nervuri. Florile sunt
regulate avand 5 sepale unite intr-un tub care formeaza caliciul. Caliciul este usor umflat, de
culoare verde-galbuie, acoperit cu peri. Petalele sunt de asemeni in numar de 5, unite intre ele
in forma de palnie, formand corola. Infloreste in lunile aprilie-mai. Ciubotica cucului creste
prin poiene si pasuni din regiunea dealurilor si a muntilor.
Rizomii si radacina contin saponine triterpenice, glicozide ale unor derivati salicilati,
ulei volatil, amidon si alte glucide, enzime, tanoizi, flavonoide, saruri minerale. Florile contin
saponozide, flavone, etc., iar fructele contin vitamina C, -caroten, etc.
Ciubotica cucului ii ajuta sa iasa din starea de impotmolire afectiva, de inertie pe cei
care s-au scufundat in deznadejde, mai ales dupa pierderea unei fiinte dragi, ramanand blocati
ani de zile in aceeasi stare de tristete iremediabila. Ii smulge din cufundarea dureroasa in
trecut si ii readuce in prezent, ajutandu-i sa se gaseasca pe ei insisi, sa se deschida afectiv
daruind celorlalti iubire, intelegere si iertare.
In mod caracteristic, pacientul va descrie o senzatie trenanta de apasare, presiune
difuza in piept, adesea cu greutate in respiratie, eventual cu expectoratie seroasa sau mucoasa.
Planta este folosita si in suferinte digestive si urinare. Dupa un parcurs dureros,
solicitant, epuizant, dupa o truda indelungata ajuta fiinta sa iasa la liman, sa se aseze linistita,
sa se retraga in sine, sa se concentreze asupra momentului prezent. Aduna gandurile, potoleste
si alina mintea (este considerata sedativa si calmanta), o readuce in matca ei. Libera de orice
gand, ea devine o adevarata forta: purifica, controleaza, coordoneaza intreaga fiinta, induce
armonie si definire launtrica.

Smulgerea din tenebrele impovaratoare ale amintirilor dureroase si regasirea de sine

sunt premizele esentiale ale redeschiderii catre exterior, catre construirea de noi relatii
armonioase cu fiintele din jur, ceea ce reflecta in actiunea benefica asupra tractului urinar.
Datorita prezentei vitaminelor, este recomandata in carentele de vitamina C.
Radacinile au proprietati expectorante si fluidifiante ale secretiilor bronhice, fapt pentru care
se folosesc sub forma de decoct in infectiile respiratorii.
LEONURUS CARDIACA TALPA GASTII
Contine substante amare (lactone) cu structura diterpenica, furanica; iridoide,
heterozide cardiotonice bufadienolidice, steroli, saponozide, flavonoide, taninuri, acizi
polifenol-carboxilici (ODP-uri), alcaloizi (leunucardina, stachidrina), ulei volatil, rezine, acizi
flavonici si alti acizi organici, vitaminele A, C, E, substante minerale.
Are actiune adecvata pentru persoanele stapanite de manie si incrancenare, tensionate,
prinse de valtoarea evenimentelor, a vietii profesionale, a diverselor probleme si interese de
moment, dragostea devenind un aspect cel mult secundar, subordonat preocuparilor curente.
Incordarea launtrica, generata de implicarea excesiva in evenimentele exterioare, se reflecta la
toate nivelurile: emotional, energetic si fizic (cardiac, respirator, digestiv). Din aceasta cauza,
aceste fiinte nu isi manifesta liber nici bucuria vietii si a comunicarii (de aici utilizarea in
afectiunile tractului respirator antispastic in astmul bronsic), nici dorinta de a iubi si de a fi
iubite (substratul subtil al maladiilor cardiace).
Planta este precum un prieten intelept: ne domoleste cu blandete pornirile inversunate
si, cu rabdare, ne face sa intelegem fara partinire si fara patima ceea ce am gresit, starea in
care ne aflam si ce avem de facut (corespunzator in plan fizic, are actiune linistitoare generala
asupra sistemului nervos central si asupra inimii, este sedativa si antispastica prin iridoide).
Purifica emotiile fierbinti, elibereaza fiinta de trairi joase; sentimentele, gandurile
raman curate, limpezi. Aduce liniste in inima si in minte (cardiovascular, are efect cardiotonic
prin glucozidele tonicardiace, posibil si prin lactonele diterpenice; vasodilatator coronarian si
periferic, hipotensiv, antiaritmic si sedativ).
Aduce luciditate, detasare, acceptare, intelegere si impacare, toleranta, diplomatie,
echilibru launtric reflectat in interactiunea armonioasa cu exteriorul (are actiune diuretica prin
flavonozide si saponozide).
Este utilizata in tulburarile nevrotice, in particular cele anxios-depresive, mai ales cand
apar fenomene de somatizare, in special cardiovasculare (palpitatii,angor functional, salturi
tensionale, acrocianoza), dar si respiratorii (episoade bronhospastice mai mult sau mai putin
functionale are efct antispastic bronsic) si digestive (mai ales gastrice). De asemenea este
folosita si in tulburarile de menopauza (are efect uterotonic) si in distoniile neuro-vegetative.
Extern este cicatrizant, antiinflamator si antiseptic, fiind folosita in aplicatii la nivelul ranilor,
contuziilor, arsurilor. Mai este utilizata in dureri reumatice.

CRATAEGUS MONOGYNA SI CRATAEGUS OXYCANTHA PADUCELUL

Arbusti, mai rar mici arbori (3-10 m inaltime) cu lemn tare si cu ramuri spinoase.
Frunzele la Crataegus oxycantha au 3-5 lobi, putin adanci, mai mult sau mai putin obtuzi, iar
cele de C. monogyna 3-7 lobi mai danci si de un verde mai inchis, ascutiti nedintati pe toata
marginea.
Florile pentamere, hermafrodite, regulate, dispuse in corimb, de culoare alba sau slab
rozee, au caliciul format din 5 sepale persistente, corola din 5 petale libere, androceul din 1520 stamine cu antene rosii; fructul ovoid, rosu, carnos contine 2-3 samburi la C. oxycantha si
un singur sambure la C. monogyna. Infloreste in lunile mai si iunie.
Florile continflavonoide, proantocianidoli, acizi triterpenici, taninuri catechice, amine
(colina, acetilcolina, etc.), aminopurine, urme de ulei volatil, cumarine, acizi fenolici, sitosterol, tiamina, iar fructele contin vitamina C, antocianozide, carotenoide, glucide
(sorbitol, glucoza, zaharoza).
Echilibreaza afectiv, aduce bucurie si veselie in suflet, revigoreaza si incurajeaza,
sustine, tonifica si hraneste inima (actiune cardiotonica minora prin antociani si
leucoantociani). Revigoreaza si revitalizeaza intreaga fiinta redandu-i frumusetea. In corelatie
cu acest efect subtil, la nivel fizic s-a demonstrat ca triterpenele pentaciclice cresc sinteza de
colagen solubil, favorizand repararea prin cicatrizare si costituirea de noi vase de sange, cu
restabilirea circulatiei in zonele necrozate dupa un infarct miocardic.
Favorizeaza circulatia libera a energiilor, generand o senzatie de curgere fluida
(farmacodinamic, amelioreaza circulatia coronariana cerebrala si periferica mai ales prin
flavonoide, in special proantocianidolii si epicatechina, posibil si prin compusii triterpenici).
Calmeaza si limpezeste inima si mintea (are actiune sedativa asupra sistemului nervos, scade
frecventa cardiaca). Linisteste izbucnirile de temperament sau crizele de personalitate (este
simpaticolitic). Inlatura tensiunile, mania, agitatia, teama, supararea, purifica si pacifica
(actiune hipotensiva, atat indirecta prin actiunea sedativa, cat si directa prin cea -blocanta si
prin cea parasimpaticomimetica a colinei si acetilcolinei).
Paducelul este folosit in suferintele cardiovasculare, fie functionale (eretism cu
palpitatii, oscilatii tensionale, nevroza cardiaca, etc.), fie organice (cardiopatie ischemica cu
angina sau aritmii extrasistole, tahicardii paroxistice, hipertensiune arteriala, sechele
postinfarct miocardic, ateroscleroza, insuficienta cardiaca). De asemenea este utilizat in
tulburari neuro-vegetative, nevroze, insomnii, inclusiv conexe menopauzei.

MELISSA OFFICINALIS ROINITA

Roinita, Melissa officinalis, face parte din afmilia Labiatae. Este o planta valoroasa
pentru uleiul esential care s eobtine in urma distilarii frunzelor sale, Oleum Melissae, un ulei
bogat in citrol, foarte aromat. Continutul frunzelor in ulei esential ajunge la 0,4 - 0,5%. Uleiul
este intrebuintat in farmacie si cosmetica. Frunzele se pot utiliza si ca atare, la prepararea unor
ceaiuri aromate. Nu in ultimul rand, roinita este o valoroasa planta melifera.
Contine ulei volatil (predomina aldehidele monoterpenice), acizi polifenol-carboxilici
(ODP-uri (rozmarinic, cafeic, clorogenic), principii amare, triterpene (acid ursolic, oleanolic),
flavonozide, cumarine, rezine, taninuri.
Desi este cunoscuta in primul rand ca si anispastic digestiv, roinita este foarte utila in
tulburarile functionale cardiovasculare: palpitatii, oscilatii tensionale, nevroza cardiaca, etc.
Subtil, planta creaza un spatiu ocrotitor in care ne putem refugia, feriti de tracasarile vietii,
impactul evenimentelor, de griji, dureri si suferinte care tind sa ne copleseasca. Protejeaza
inima cu blandete oferindu-i frumusetea si bucuria vietii.
Aduce liniste si calm (este sedativa datorita actiunii electronegativante a aldehidelor
monoterpenice din uleiul volatil), oferind comfort, siguranta, ocrotire (este cicatrizanta,
imunomodulatoare prin ODP-uri si ulei volatil, antiseptica prin uleiul volatil, antiherpetica
prin aldehide, posibil si citostatica prin acidul cafeic). Unele surse o considera galactogoga.
Elimina excesul de aer (este sedativa, carminativa si antispastica musculotropa datorita
aldehidelor) si foc (colagoga, coleretica prin ODP-uri). Amplifica puterea de concentrare si
focalizare, memoria, ne recladeste integritatea launtrica, ne readuce sentimentul de fiinte
depline care exista in sine si pentru sine (este stomahica).
Este utilizata in tulburarile neurovegetative psihogene manifestate prin insomnii,
cefalee, dureri pseudonevralgice sau cu somatizari la nivel digestiv (manifestari dispeptice
diverse: crampe, balonari cu aerogastrite, aerocolite, anorexie, greata si voma, inclusiv la
gravide tulburari de motilitate esogastroduodenale, intestinale, colonice, biliare, reflux
gastroesofagian si duodenogastric, peristaltism inversat, colopatie spastica, tulburari de tranzit
cu diaree sau constipatie este slab diareica prin uleiul volatil, taninuri si ODP-uri, alte surse
o considera usor laxativa) si cardiac (palpitatii, oscilatii tensionale, dureri pseudoanginoase,
tahicardie, stari hiperkinetice, lipotomii). Uneori este folosita si in manifestarile dispeptice din
cadrul unor boli digestive organice (ulcer gastric si duodenal, litiaza biliara), de regula insa,
atunci cand exista o componenta psihica (reactiva sau declansatoare) semnificativa. Este
antitiroidiana antigonadotropa.
5

MELIOTUS OFFICINALIS SULFINA

Sulfina, numita si iarba-de-piatra, molotru-galben, sul-cina, trifoi-mare, creste in locuri

uscate, pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din campie pana la 1300-1500 m. Florile
de sulfina si levantica se pun intre haine si rufe pentru a le transmite un miros placut si a
alunga moliile.
Contine cumarine, saponozide triterpenice pentaciclice, flavone, alantoina, acid alantoic,
colina, poliholozide (mucilagii), tanin, acizi fenolici.
Favorizeaza curgerea fluida lina si rapida a energiilor, fara impotmoliri ori smucituri,
ordonata, directionata si eficienta in toate directiile. In plan fizic, aceasta se reflecta in
actiunea diuretica cu eliminarea excesului hidrosalin (flavone si saponozide) si mai ales in
efectul fluidizant si chiar anticoagulant, cu cresterea debitului venos si limfatic si indepartarea
stazei. Impiedica baltirea in plan emotional, energetic si fizic (scade permeabilitatea capilara
prin cumarine si taninuri).
Linisteste mintea (este sedativa) prin ordonarea curentilor mentali, creste coerenta
gandurilor, atenueaza bruschetea si zdruncinaturile, se muleaza eludand obstacolele. Inlatura
discrepantele si inegalitatile, excesele sau deficitele, izbucnirile, navalnicia, dar si inertia,
staza, vascozitatea. Netezeste asperitatile, domoleste, tempereaza aduce ideea de lin,
progresiv, gradat. Curata cu blandete, relaxeaza, inlatura tensiunile (este antispastica prin
cumarine si flavonoide, hipotensiva si vasodilatatoare prin colina), inlatura ardoarea, patosul
(este antiinflamatoare prin alantoina), inlatura spasticitatea si blocajele de la nivelul tuturor
canalelor subtile, dar mai ales de la nivelul vaselor de sange.
Aduce astfel un aflux de sange si energii subtile cu efecte regeneratoare: indeparteaza
ca este mort (stimuleaza sistemul macrofagic mononuclear, crescand activitatea enzimelor
proteolitice ale macrofagelor) si reconstruieste (creste sinteza de ARN, favorizeaza
regenerarea hepatocitelor).
Sulfina este utilizata mai ales pentru suferintele venoase (varice, tromboflebite,
actioneaza atat prin cresterea rezistentei peretelui venos cat si ca anticoagulant) si
consecintele acestora (insuficienta venoasa cronica, favorizeaza reducerea edemului cronic
prin cresterea drenajului venos si limfatic, scade fragilitatea capilarelor suprasolicitate de
presiunea crescuta in conditii de insuficienta venoasa). Este folosita in suferintele hepatice
cronice ca hepatoprotector. In afectiunile digestive este utilizata ca antispastic in tulburarile
functionale, in leziuni ale mucoasei gastrice ?(ulcer, etc.) ca astringent, antiinflamator,
cicatrizant, reepitelizant, in enterocolite adaugandu-se actiunea antimicrobiana. Ca sedativ,
6

este folosita in tulburari ale somnului, stari de agitatie, ca diuretic si antiinflamator in

suferintele urinare (infectii, inflamatii ale tractului urinar, litiaza urinara), genitale (uretrite) si
cele particulare (boala artrozica, guta). La nivelul tractului respirator este valorificata mai ales
ca antiinflamator atat intern, cat si extern (laringite, traheite). In hipertensiune sunt
valorificate actiunile diuretica si vasodilatatoare. Are si actiune antiseptica.
Actiunea antiinflamatoare si cea astringenta o fac utila in aplicatii externe, leziuni ale
pielii (rani, contuzii, ulceratii, abcese, furuncule) si mucoaselor: bucala (glosita, afte, abcese
dentare, gingivite) si faringo-amigdaliana (faringite, amigdalite). Tot in aplicatii externe se
foloseste pentru articulatiile dureroase si pentru bai (in suferinte reumatice, ca sedativ in stari
de agitatie, de insomnie).
2. Plante medicinale recomandate in bolile aparatului digestiv
Aparatul digestiv
Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor in care are loc transformarea
alimentelor in substante simple asimilabile de catre cellule.
Aparatul digestive este alcatuit din doua parti:tubul digestiv si glandele anexe.
Tubul digestiv este alcatuit din mai multe segmente:cavitatea bucala, faringele,
esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros. Aceste segmente sa inlantuie sub
forma unui tub continuu de calibru diferit, incepand de la orificiul bucal pana la orificiul anal.
In drumul sau de la orificiul bucal pana la orificiul anal,tubul digestiv strabate craniul
viscerial,gatul,toracele(mediastinul),cavitatea abdominala,marele si micul bazin.Cea mai mare parte
a tubului digestiv este in cavitatea abdominala ,care este delimitata de partea superioara de
muschiul diafragm,iar in cea inferioara comunica cu ca vitatea pelviana,de unde si denumirea de
cavitatea abdominopelviana.
In tubul digestiv se gasesc numeroase glande,unele in peretii sai,altele constituind organe
glandulare anexe.Glandele anexe din peretii tubului digestiv sunt raspindite indeseobi in tunica
mucoasa si in unele segmente(esofag si duoden),acestea patrund pana in tunica
submucoasa.Glandele mari dinafara peretilor tubului digestiv,numite glande anexe,comunica cu
cavitatea segmentului digestivrespectiv prin conducte excretoare.In aceasta categorie intra glandele
salivare ,ficatul si pancreasul.Glandele salivare sunt: Glandele salivare mici,Glandele salivare
mari(Glanda parotida,Glanda submandibulara,Glanda sublinguala).
Aparatul digestiv are ca functie principala digestia si absortia substantelor alimentare,deci
joaca un rol esential in nutritia organismului.
Alaturi de aparatul circulator si respirator,aparatul digestiv asigura organismului materialul
necesar functiilor vitale ,acopera pierderile energetice,inlocuieste materialul uzat si produce
elementele necesare dezvoltarii organismului.
In acest grup intra plantele utilizate:

 Pentru segmentul buco-faringian: in gingivite, stomatite, abcese dentare, afte si

amigdalite, ca dezinfectante si antiinflamatorii se recomanda florile de musetel,
sunatoare, frunzele de salvie, busuiocul, frunzele de nuc, patlagina
Pentru segmentul gastro-intestinal: in anorexie se recomanda radacinile de ghintura,
papadia, coada soricelului
Ca antivomitive si calmante avem menta, cerentelul
In anaciditate (acidoza) si hipoaciditate se recomanda salvia, pelinul
In gastritele hiperacide ex. florile de galbenele, sunatoare, musetel, sucul de varza
alba
In enterocolite ex. flori de musetel si coada calului, fructele de ienupar, cimbrisorul
In constipatie ex. frasinul, cicoarea, crusinul, semintele de in si de mustar alb
In diaree ex. coaja de stejar, fructele si frunzele de afin, fructele de porumbar
In disfunctii hepato-biliare ex. matasea de porumb, macesul, brusturele
Ca stimulente ale functiei hepatice ex. cimbrul, cimbrisorul, lichenul de piatra
SYMPHITUM OFFICINALIS TATANEASA

Este o planta perena si atinge 1 m inaltime. Planta are frunze lanceolate, lungi de 20
cm si alte de 3-5 cm, paroase, de culoare verde inchis pe partea superioara si verde deschis pe
cea inferioara. Tataneasa infloreste in mai si florile sunt alb-violete si mici. Radacinile sunt
mari, de culoare neagra si de forma alungita. Se inmulteste prin taierea radacinilor; planta
originara se reface repede, iar bucatile taiate pot fi replantate la adancime mica. Planta este
invaziva, asa ca, la taiere, nu trebuie lasate pe joc bucati de radacina.
Planta nu trebuie recoltata in primul an de viata, caci are nevoie de stabilitate. Orice
tulpina care infloreste trebuie indepartata pentru ca slabeste planta. De asemena, pana se
stabilizeaza, trebuie udata regulat. Tataneasa creste repede si produce foarte multe frunze.
Cand este matura, poate fi recoltata de 4-5 ori pe an.
Contine alantoina, carotenoide, taninuri catechice, compusi fenol-carboxilici (acid
cafeic si clorogenic), compusi triterpenici, aminoacizi, urme de ulei volatil, mucilagii,
alcaloizi (simfitocinoglosina, consolicina, consolidina, cinoglosina si o serie de necine
nesaturate).
Consolideaza, reuneste intr-un corp comun, cladeste fundamentul care permite
construirea sau reconstruirea, fiind utila pentru cei incapabili sa se regaseasca pe ei insisi.
Utilizata in afectiuni inflamatorii mai ales cu prezenta unor solutii de continuitate si
hemoragii (eroziuni, ulceratii, ulcere) la nivelul tractului digestiv (gastroduodenite, ulcer
8

gastric si duodenal, enterocolite, hemoragii digestive datorita taninurilor este si antidiareica

si antihemoragica), respiratorii (hemoptizii, bronsite este si expectoranta), urinare (fara a fi
un produs frecvent folosit in afectiunile tractului urinar, se poate valorifica efectul cicatrizant
mai ales al alantoinei). Se mentioneaza utilizarea tatanesei in tratamentul cancerului
(antitumorala prin alcaloizi) cu diverse localizari, al gutei si spondilitei anchilozante.
Decoctul si tinctura preparate din radacina de tataneasa proaspete sau uscate se
folosesc sub forma compreselor sau pentru prepararea unguentelor care se aplica extern in
diverse traumatisme, nevralgii, hematoame si mai ales pentru fracturi, favorizand formarea
calusului. Tot in uz extern se utilizeaza pentru diferite alte tipuri de leziuni cu sau fara solutii
de continuitate si sangerare la nivelul tegumentului (inclusiv in cele din cadrul suferintelor
venoase tromboflebite ulcer varicos, sau arteriale arterita, contuzii, rani, arsuri, fisuri,
excoriatii, eczeme, psoriazis, inclusiv cancer de piele), mucoaselor (afectiuni bucale
stomatite, parodontoze, faringite) sau semimucoaselor (hemoroizi, mai ales sangeranzi, fisuri
anale). Tot extern se mai foloseste in suferintele articulare: artroze, artrite, entorse, luxatii.
Alcaloizii simfitocinoglosina, cinoglosina, consolicina, consolidina au actiune
paralizant centrala, iar necinelor li se atribuie proprietati hepatotoxice si cancerigene.
GLYCYVRHIZA GLABRA LEMNUL DULCE

Lemnul dulce este o planta inalta, atingand cca. 1,5 m, cu flori mici si ascutite, de
culoare lila. Acestea dau fructe de culoare cafenie, paroase, asemanatoare unor pastai, care
contin 3 sau 4 seminte.
Radacina de lemn dulce coboara sub pamant cca. 1 m si formeaza o retea extinsa de
rizomi care sunt recoltati dupa 3-5 ani de la plantare. Radacina si rizomii sunt curatati,
terciuiti si apoi fierti; fiertura este dupa aceea concentrata prin evaporare, obtinandu-se
condimentul numit lemn dulce.
Contine saponozide triterpenice (glicirizina este componentul dominant), flavone,
chalcone, cumarine. Toti compusii triterpenici sunt caracterizati structural de prezenta gruparii
cetonice la C11, asemeni hormonilor corticosteroizi, ceea ce se repercuteaza asupra efectului
lor farmacodinamic. Mai contine fitosteroli, o cantitate importanta de glucide simple sau
complexe, imprimand gustul dulce al produsului (glucoza, zaharoza, manitol, amidon,
glicirizan), asparagina, rezine, substante minerale, compusi volatili, proteine, substante amare
(glicinomarin).
Emotional, alina si regenereaza, farmacodinamic, planta fiind balsamica si emolienta
(prin glucide), antiinflamatoare de tip cortizonic (glicirizina si steroli), cicatrizanta si
9

antiulceroasa (glicirizina, acid gliciretic, flavonozide), antialgica. Hraneste, sustine, da forta,

vitalitate si incredere, destindere, inlatura crisparea (planta este antispastica prin cumarine si
flavone).
Actiunea emolienta face util acest produs pentru o varietate de conditii asociate cu
leziuni ale mucoaselor (mai ales ale tractului digestiv: bucala, orofaringiana, gastrica,
duodenala, incluzand gastroduodenitele si ulcerul gastric sau duodenal), semimucoaselor
(suferinte hemoroidale, prurit vulvar) si ale tegumentului (eritem solar, dermita seboreica,
intepaturi de insecte), in multe cazuri eficienta fiind amplificata de actiunea corticoida, care il
recomanda in reumatoida, iar in asociere cu cea mineralcorticoida si in boala Addison. De
asemenea, este utilizat drept corector de gust cu actiune edulcoranta.
Consumul abuziv poate determina aparitia de edeme, hipertensiune, hipokaliemie si,
consecutiv, anomalii cardiace si tulburari ale contractilitatii musculare (simptome de
hiperaldosteronism induse de activitatea mineralcorticoida a acidului gliciretic).
INULA HELENIUM IARBA MARE
Iarba mare creste spontan prin fanete umede, la marginea padurilor din regiunile de ses
si dealuri. Popular, aceasta planta se mai numeste oman, ochiul boului, lacrimile-Elenei.
Contine ulei volatil (predomina fie lactonele sesquiterpenice, fie esterii), inulina,
sesquiterpene, derivati triterpenici, stigmasterol, cumarine, acizi polifenol-carboxilici (ODPuri).
Planta aduce ardoare, dinamism focalizate ferm si constant spre un scop bine definit
(stimuleaza activitatea mentala, actiune tonica generala, in particular tonica digestiva,
pulmonara si chiar renala), punand in valoare aspectele polare ale gustului picant fie
descendent fie ascendent. Elimina tensiunea launtrica (colagoga-coleretica prin ODP-uri,
lactonele au si proprietati hipotensive de tip colinergic), atasamentul, implicarea, scufundarea
in concret si crisparea (este spasmolitica).
Patrunde pretutindeni si dizolva tot ceea ce este grosier. Armonizeaza secretiile.
Depurativ incisiv fie usuca, fie fluidizeaza si mobilizeaza, inlaturand astfel orice exces,
reziduu, deseu; curata toxinele, acumularile nocive, dezinfecteaza (este antibacteriana,
inclusiv antituberculoza si fungistatica prin lactonele sesquiterpenice pentru tractul respirator
si digestiv in primul rand, dar si urinar, antihelmintica prin alantolactona, posibil si antivirala),
sustine imunitatea.
Stimuleaza toate functiile corpului, sangele circula mai rapid, mai eficace. Impreuna,
cele doua principii: picant si amar, ne proiecteaza spre inaltimile bucuriei si satisfactiei
elevate.
Se foloseste in tratamentul infectiilor respiratorii (superioare rinofaringosinuzite,
laringite si, inferioare traheobronsite, bronsite, etc., mai ales cu secretii excesive, stagnante,
dar si in tusea de diverse cauze, astm), digestive (enterocolite, parazitoze, dar si in colopatiile
spastice) si genito-urinare (cistite, vaginite, leucoree). I se atribuie actiune tonica asupra
10

parenchimului pulmonar (utila in emfizem, tuberculoza). In suferintele gastrice si biliare este

utila mai ales pentru varianta hipotona (este stomahica si respectiv coleretica-colagoga), dar
are si actiune antispastica. Se foloseste si in tratamentul eczemelor (inclusiv al dermitelor
alergice, pe care le poate si provoca), afectiunilor articulare (artroze, guta). Eficienta maxima
o are sub forma de ulei volatil. Lactonele produc frecvent dermite alergice.
DRACOCEPHALUM MOLDAVICA MATACIUNEA

Planta erbacee, anuala, aromatica si melifera, cu tulpina erecta, inalta de 30-70 cm,
ramificata de Ia baza, cu 4 muchii, acoperita cu peri mici, adesea rosiatica. Frunzele sunt
opuse, scurt-petiolate, alungit-lanceolate, divizate in 3-7 segmente inguste, cu margini
crenelate si puncte glandulare pe fata inferioara. Florile au culoarea albastra-violacee sau alba
si sunt grupate cate 6-10 in verticile Ia subtioara frunzelor de Ia nodurile superioare.
Contine ulei volatil (predomina aldehidele), un principiu amar, taninuri.
Purifica, eleveaza si hraneste. Creeaza un spatiu de clarificare si autodefinire (efectul
astringent, corelat cu prezenta taninurilor, favorizeaza interiorizarea). Estompeaza doar
conflictul cu exteriorul (antiseptica, cicatrizanta) si imblanzeste valtoarea de stari
contradictorii launtrice (efect negativant, sedativ, antispastic). Confera claritate mentala,
amplifica memoria, centreaza fiinta, favorizeaza cristalizarea ideilor.
Este utila pentru acceptarea si asimilarea realitatilor exterioare, in corelatie cu
substratul subtil al afectiunilor gastrice (stomahica, este utila pentru digestia dificila
determinata de hipoaciditate; cicatrizanta si calmanta se foloseste pentru gastrite, ulcer si
senzatii de greata de diverse cauze) si intestinale (antispastica, carminativa, antiseptica). Este
utila in colici, meteorism si diaree. Este indicata pentru manifestarile digestive cu substrat
nervos (tulburari anxios-depresive cu somatizare).
NEPETA CATARIA CATUSNICA

Contine ulei volatil (format predominant din aldehide, alaturi de alcooli liberi si
esterificati, lactone nepetolactone), flavone, acizi triterpenici si polifenol-carboxilici (ODPuri).
Confera mintii cumpatare (efect negativant, sedativ). Este utila pentru cei sovaitori,
confuzi, crispati si tematori (antispastica si carminativa), elimina gelatina vascoasa a inertiei
11

avantand faptura in zborul vietii (sre efect tonic amar, aperitiv si stomahic). Echilibreaza
emotiile aprinse (este coleretica si antiinflamatoare), desprinde de rutina nefolositoare.
Este considerata antivirala (folosita in herpes) si litolitica (folosita in litiaza biliara).
Unele surse ii atribuie si efect tonic uterin si emenagog (utila in amenoree). Principala
utilizare insa o constituie tulburarile anxios-depresive cu manifestari somatomorfe, mai ales
de tip spastic la diferite niveluri: digestiv (colici digestive, meteorism, flatulenta), respirator
(tuse spastica), genital (dismenoree spastica), cefalee de suprasolicitare (determinata de
contractia muschilor scalpului), dureri toracice fals angioase (mimand o suferinta cardiaca, de
fapt de natura functionala sau legate de structurile musculo-ligamentare ale cutiei toracice).
Ca tonic amar, stomahic si aperitiv este utilizata in hipotonia si hiposecretia digestiva (mai
ales gastrica), cu sau fara anorexie, de multe ori somatizare a unei tulburari depresive. Unele
surse mentioneaza utilizarea in tuberculoza si dureri de dinti.
Se va evita contactul cu mucoasa oculara si nazala, intrucat aldehidele sunt iritante
(sternutatorii si lacrimogene).
GEUM URBANUM CERENTELUL

Cerentelul este o planta erbacee, perena, intalnita in aglomerari mari in padurile de

stejar, la marginea padurilor de fag, la marginea apelor, drumurilor, santurilor, prin tufisuri,
livezi, pe langa garduri, ziduri, foarte frecventa din zona de campie zona montana.
Adaptat la temperaturi mijlocii, cerentelul prefera locuri cu umiditate moderata, soluri
revene, reavan-jilave pana la reavan-umede. Este o planta ce prefera semiumbra.
Radacinile de cerentel contin taninuri, acid galic, acid elagic, glicozide de tipul
geozidei, catehina, acid cafeic, acid clorogenic, glucide.
Indeamna la introspectie si autoexploatare. Are actiunea astringenta si antiseptica,
aceasta din urma datorita taninurilor si eugenolului(care are actiune calmanta), fiind folosita
in sindroame diareice acute, mai ales infectioase si in suferinte ale cavitatii bucofaringiane(stomatite, gingivite, gingivoragii, abces dentar, faringo-amigdalite), hemoragii
digestive si genitale,, afectiuni genitale avand componente inflamatorii, infectioase si
hemoragice(metrite, metroanexite, metroragii, leucoree, dismenoree). Are si afectiune tonica
generala si digestiva fiind utila in hipotonii ale tubului digestiv, dispepsii gastrice. De
asemenea, este utila in suferinte hepatice si biliare, cand acestea se asociaza cu diaree sau
varsaturi.

12

Preparatele din radacina de cerentel au efect astringent, antiseptic, antidiareic, calmant.

Ca remediu fitoterapeutic, cerentelul este folosit in stomatite, amigdalite, gingivite, sangerari
ale gingiei, diaree, enterocolite.
Intra in compozitia ceaiului antidiareic, a ceaiului pentru gargara si a extractului
alcoolic Ticiverol.
OCIMUM BASILICUM BUSUIOCUL

Uleiul volatil din busuioc contine linalol, eucaliptol, eugenol, estragol, camfor, anetol.
Mai contine taninuri si saponozide triterpenice, iar semintele contin mucilagii.
Este folosit in fitoterapie pentru actiunea sa antiseptica, carminativa, galactogoga,
antiemetica, diuretica, antiinflamatoare, antifungica, febrifuga. Preparatele fitoterapeutice din
busuioc sunt administrate in afectiuni digestive, colici intestinali, meteorism abdominal,
diaree, colite, in infectii ale cailor respiratorii, anorexie.
CARUM CARVI CHIMENUL

Chimenul este o planta bianuala care, in primul an dupa insamantare, seamana cu

morcovul; ajunge la cca 20 cm inaltime, cu frunze fine, divizate si o radacina lunga. In cel deal doilea an, tulpinile se dezvolta si sjung la cca 60-90 cm inaltime; au flori albe sau roz.
Acestea produc fructele, folosite drept condiment. Planta care produce flori si seminte moare.
Doar plantele care nu au inflorit inca vor supravietui si vor produce seminte in anul urmator.
Plantele de chimen care au radacini mici (mai mici de 13 mm in diametru) la inceputul
celui de-al doilea an nu produc seminte. Raman vegetative tot sezonul si vor produce seminte
in anul urmator. Plantele cu radacini mai mari dau de obicei flori si seminte.
Semintele in forma de semiluna au cca. 2 mm lungime, se termina cu varfuri ascutite si
au 5 coame deschise la culoare. Cumparatorii cauta ca semintele sa aiba spatiul dintre coame
de culoare brun inchis.
Uleiul volatil din fructele de chimen este reprezentat de carvona, carveol, carvacrol.
Fructele mai contin in plus acizi grasi, substante glucidice si proteice, cumarine, fitosterol.
13

Fitoterapia cu preparate din fructe de chimen se bazeaza pe actiunea lor carminativa,

stomahica, galactogoga si stimulenta asupra intregului organism. Se utilizeaza pentru
combaterea colicilor la copii si la mamele care alapteaza. La acestea din urma, preparatele de
chimion pot fi utilizate pentru stimularea secretiei lactate, impreuna cu alte plante cu efect
sinergic (anason, fenicul).
QUERCUS ROBUS STEJARUL

Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperat, nalt, cu ramuri puternice,
noduroase, coroan larg i bogat. Scoara stejarului este de culoare brun-negricioas, aspr,
adnc brzdat, adpostind adesea o micro-faun activ (n special furnici i anumite specii de
gndaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Peiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul
nflorete n luna mai. Fructul este achen (ghind). Se ntlnete mai ales la cmpie i n
zonele colinare, foarte rar la deal
Scoarta de stejar contine taninuri (acid galic, elagic si cvercitanic), cvercitol, pectine,
rasini, saruri minerale.
Principiile active din scoarta de stejar au actiune astringenta, antidiareica, hemostatica,
dezinfectanta. Datorita substantelor continute, scoarta de stejar are utilitate in diaree, enterite,
gastrite, ulcer gastric si duodenal, hemoroizi, precum si in faringite, stomatite, gingivite, plagi,
degeraturi, arsuri si pentru combaterea transpiratiei excesive la nivelul picioarelor.
Intra in compozitia ceaiului antidiareic, a granulelor Aqua-femina, a comprimatelor
naturale antidiareica (Plantavorel).
RAMNUS FRANGULA CRUSINUL

Crusinul este un arbust care poate fi intalnit in diferite regiuni ale tarii, prin lunci, la
margina padurilor si in cranguri. In unele locuri este numit crasci, lemn-cainesc, patachina.
De la crusin se foloseste coaja ramurilor si tulpinitelor tinere - Cortex Frangulae.
Proprietatile medicinale ale cojii de crusin se cunosc inca de pe la anul 1300.

14

Coaja contine principii antrachinonice cu actiune purgativa, care au avantajul fata de

alte purgative de origine vegetala ca se pot folosi multa vreme fara a produce obisnuinta
pentru organism.
Racoreste, pune in miscare, revolutioneaza. Starea finala este de vibratie-tremorul fin
interior al traiectelor subtile intrat in activitate. Tendinta la conformism si inertie se manifesta
la nivelul ficatului(congestie) si colecistului(staza). Congestia(subtila) hepatica se coroleaza
cu cea hemoroidala-hemoroizii exprima incordarea de-a ne permite daramarea structurii de
securitate(fixitate, retewntie-reflectate in constipatie si colestaza) care furnizau stabilitatea
interioara, atasamentul fata de aceste structuri. Corespunzator, crusinul este laxativ sau
purgativ(in functie de doza), dar si coleretic-colagog.
Faciliteaza comunicarea, interactiunea libera, spontana, fiind utila pentru cei
"constipati", inchisi, depresivi, care se incranceneaza in loc sa-si joace cu detasare rolul pe
scena vietii.
Scoarta de crusin contine glicozide antrachinonice, ca de exemplu glucofrangulozida si
frangulozida. Acestea se formeaza printr-o reactie de oxidare prin care compusii antranolici,
din produsul proaspat, se transforma in compusi antrachinonici derivati. Mai contine substante
amare, mucilagii, saponine, rasini, sitosterol, flavone si alcaloizi peptidici (frangulina si
franganina).
Substantele active din scoarta, imprima produselor medicinale de crusin o actiune
laxativa, purgativa, colagoga si coleretica. Efectul laxativ/purgativ se instaleaza lent si este
diferentiat in functie de doza. La doze mai mici efectul este mai bland, pe cand la doze mai
mari efectul este mai intens. S-a considerat ca principiile active purificate au o actiune
relaxanta asupra musculaturii intestinale, in timp ce extractele totale maresc peristaltismul
intestinal. Scoarta de crusin isi gaseste utilitatea in fitoterapia constipatiei si a disfunctiilor
hepatobiliare insotite de constipatie.
Nu se utilizeaza in stare proaspata, deoarece are actiune drastica asupra tubului
digestiv cu declansare de colici severe, diaree sangvinolenta si varsaturi.
ARTEMISIA ABSINTHIUM PELINUL

Pelinul este o plant peren, ierboas. Poate atinge o nlime de 1 - 1,2 m. Frunzele
bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de pn la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu
mai mari de 10 cm, se simplific treptat spre vrf. Florile sunt galbene pal i foarte
mirositoare. nflorete n perioada iulie-septembrie. Fructul este o achen. Este rspndit n
Eurasia i Orientul Mijlociu, crescnd n special pe terenuri necultivate.

15

Contine principii amare de tipul sescviterpenelor (absintina, artabsina, anabsintina si

altele), ulei volatil. Cel mai important component al acestuia este tuiona. Pe langa acestea, in
compozitia uleiului volatil se mai gasesc felandren, alfa si beta pinen, sabinen.
Principiile active din pelin au efect tonic amar, stomahic, colagog, vermifug,
antibacterian si antimicotic. Preparatele din pelin sunt utile in anorexie, gastrite cronice si
colite, oxiuraza, gripa si alte afectiuni respiratorii acute.
Intra in compozitia ceaiului tonic aperitiv.
Administrarea in doze mari poate sa duca la aparitia unor fenomene toxice datorate
tuionei. Nu se administreaza la femeile insarcinate si nici la mame in perioada de alaptare.
FOENICULUM VULGARE FENICULUL

Feniculul este o planta perena, cultivata annual; atinge inaltimea de 1,5 - 2,5 m.
Seamana cu mararul, dar trebuie tinut la distanta de acesta deoarece pot poleniza incrucisat iar
semintele rezultate vor fi fara aroma. Florile sunt culese inainte ca semintele sa fie coapte si
sunt treierate cand sunt complet uscate.
Contine ulei volatil (predomina femolmetileterii), ulei gras, fitosteroli, titerpene,
tocotienoli, tocoferoli, cumarine si furanocumarine, acizi polifenoli-carbonici(cafeic,
clorogenic), glucide simple si poliholozide (pectine).
Este metafora iubirii dintre mama si copil (galactogog, antalgic). Farmacodinamic,
aceasta tendinta la manifestare total libera si neingadita catre exterior, se traduce in efect
general de stimulare a seretiilor glandelor exocrine(mamara, bronsice, digestive-stomahice).
Simultan, protejeaza de agresiuni subtile si grosiere(antiseptic si bactericid la nivel urinr,
digestiv si respirator, vermifug). Este expectorant, diuretic, colagog-coleretic, carminativ si
antispastic. Indeparteaza blocajele de la nivelul tuturor canalelor subtile si grosiere-tractul
respirator, digestiv, uro-genital, inclusiv sistemul galactofor. Are atiune estrogena, emenagoga.
In doze ici este tonic si stimulent la nivel cardiac, respirator si psihic datorita efectului
electropozitivant fenormetil-eterilor. In doze mari este psihoactiv, mergand pana la efecte
stupefiante minore.
Principalii compusi activi sunt cei volatili. Este utilzat pentru afectiuni
digestive(tulburari functionale cu manifestari dispeptice cu acumulare de gaze si dureri
colicative-aerofagie cu dureri epigastrice, aerocolite, meteorism, flatulenta, colopatie spastica,
dar si pentru parazitoze intestinale, anorexie, helmintiaze) si respiratorii(functionale-dispnee
psihgena, spastice-astm, bronsita astmiforma astm, tuse spastica si convulsiva),
16

ginecologie(amenoree, olgomenoree, dismenoree, tulburari de premenopauza si menopauza),

renale(litiaza), cadiace(mai ales de natura functionala, cu palpitatii si dureri precordiale fals
atribuite ischemiei coronariene), neuropsihice(tulburari neurovegetativede multe ori
diagnostificate drept spasmofilie, paralizii-mai ales de natura isterica, functionala), algii
diverse si hipogalactie.
In doze mari, uleiul volatil este toxic la nivelul sisemului nervos central(crize
convulsive, halucinatii, somnolenta). Este contraindicat sugarilor, copiilor si femeilor gravide.
PIMPINELLA ANISUM ANASONUL

Anasonul este o planta care atinge o inaltime de 30-50 cm, tulpina avand frunze mai
dese spre varf ca niste buchetele formate din 7-15 raze. Infloreste in iulie - august, iar fructele
apar si se culeg in septembrie - octombrie. Fructele au forma ovala si sunt acoperite cu peri
aspri, foarte scurti. De culoare cenusiu - verzui sau galbene cenusii, au un miros placut,
caracteristic, aromat, gust dulceag, slab arzator. Cele mai importante importuri de anason
provin din Orientul Apropiat, partea de sud-est a Europei, in special in Balcani. Se cultiva
mult si in tarile mediteraneene.
Contine ulei volatil(predomina fenol metil-eterii), ulei gras, steroli, cumarine, flavone,
acizii
polifenol-carboxilici(cafeic,
clorogenic),
proteine,
glucide
simple
si
poliholozide(amidon, pectine).
Uleiul volatil are actiune estrogena intensa si emenagoga prin dianetol("atractia
dezarmanta a feminitatii dezinvolte"). Protejeaza fata de actiunile dureroase ale ext.
(antiseptic, bactericid, vermifug). Este hranitor, calmant(galactogog), destinde crampele
afective(antiseptic prin uleiul volatil) ajutandu-te sa asimilezi exteriorul(stomahic). Induce
pace si armonie eliminand obsesiile si teama(diuretic, expectorant, cologag-coloretic,
carminativ), insufla curaj, elimina durerea(antalgic). Farmacodinamic, are o actiune tonica si
stimulanta in doze mici(la nivel cardiac, respirator, psiho-neuro-endocrin, sexual prin actiunea
electropozitivanta a fenol metil-eterilor), iar in doze mari uleiul eteric devine puternic
psihoactiv(pana la efecte stupefiante minore). Influenteaza functiile adenohipofizei si are un
efect general de stimulare a secretiilor glandelor exocrine(mamara, digestive, bronsice) si este
afrodisiac.
Anasonul hraneste si echilibreaza, purifica umorile, traiectele subtile si
grosiere(sistemul nervos, tractul respirator si digestiv). Principalul compus activ este uleiul
volatil. Este utilzat in afectiunile ginecologice(amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburari
de premenopauza si menopauza), digestive(mai ales pentru tulburari functionale cu
manifestari dispeptice diverse caracterizate prin acumulare de gaze in lumenul digestiv si
17

dureri colicative-aerofagie, aerocolie, meteorism, colopatie spastica, dar si pentru parazitoze

intestinale, inclusiv in colici digestive la sugari), tulburari cardiace(mai ales de natura
functionala, cu palpitatii si dureri precordiale, mimand dureri anginoase),
respiratorii(functionale-dispnee psihogena, spastice-astm, bronsita astmatiforma, tuse
spastica), neuropsihice(tulburari neurovegetative, inclusiv cele catalogate(cel mai eronat)drept
spasmofilie, paralizii-mai cu seama false paralizii cu substrat functional), secretie lactata
deficitara(hipogalactie) si dureri cu variate localizari.
PETASITES OFFICINALIS CAPTALANUL

Planta ierboasa perena, mirositoare , cu radacini lungi, groase, carnoase.

Tulpina dreapta, simpla, acoperita cu numerosi peri moi, poarta mici frunzisoare(solzi)
rosietice.
Frunzele radicale, dispuse in rozeta sant petiolate, late pana la 1m diametru , cordat
reniforme , inegal dintate, cu dinti scurti triunghiulari , paroase, mai tarziu glabre pe dos.
Florile tubulare de la alb murdar, pana la roz-liliachiu, in inflorescente mici , sant
asezate dens la partea superioara a tijelor , dispuse intr-un racem gros ca un stiulete de
porumb. Apar inaintea frunzelor.Prin florile rosietice, purpurii, roze(de culoarea carnii) se
deosebeste de celelalte specii, care au frunze asemanatoare.
In stadiul fara floare, prin petiolul tubular , il deosebim atat de podbal, cat si de
captalanul alb - Petasites albus, care are rizomi fara noduri si petioli subtiri si cilindrici.
petasites Kabikianus, socotit si el medicinal, se deosebeste prin frunzele paroase pe
dos si petiolii tubulari.
Radacinile se recolteaza inainte de inflorire.
Contine sesquiterpene de tip eremofilanic(petasina, etc.), glucide(inulina, glucoza,
zaharoza, mucilagii, pectine), tanin, substante azotate(proteine, colina, alcaloizi), ulei
volatil(esteri aipetasolului si izopetasolului, lactome sesquiterpenice), substante minerale.
Purificator si hranitor subtil, dar si grosier prin continutul in glucide si proteine, induce
o ambianta launtrica placuta, de protectie, prospetime. Farmacodinamic, acestor efecte subtile
le corespund principalele actiuni atribuite captalanului: antispastica si sedativa. Actiunea
antispastica se datoreaza petasinei(de 14ori mai activa decat papaverina) si convulsiilor
sesquiterpenici inruditi si se exercita asupra musculaturii netede de la diferite niveluri: este
uila in astmul bronsic(inclusiv in crize), tusea convulsiva, tulburari diskinetce
digestive(biliare, esofagiene, gastrice, intestinale), colici(biliare, intestinale, renale). Ca
sedativ se foloseste in tulburarile nevrotice(anxios-depresive, hiperexcitabilitate,
18

hiperemotivitate) cu somatizari diverse(respiratorii, digestive, cardiace-dureri mimand angina

pectorala), inclusiv in cele asociate hipertiroidismului(folosit si in boala Basedov).
ARTEMISIA DRANUNCULUS TARHONUL

Tarhonul are frunze de culoare verde intens, lungi si dispuse stalat pe tulpina. Tufa de
tarhon poate atinge inaltimi de peste 1 m, tulpinile fiind sugtiri si elastice, de culoare verde
maroniu.
Semintele sunt mici, in forma de lacrima, de culoare portocaliu-maronie.
Florile sunt mici, de culoare alb-verzuie si adunate in ciorchini mici de-a lungul
tulpinii.
Compusii aromatici de tip fenol-metil-eteri sunt principalul constituent al uleiului
volatil. Contine, de asemenea, cumarine.
Are actiunea de a accepta impuritatile, si influentele exterioare degradante in corelatie
cu actiunea antiinfectioasa(puternic antivirala, antibacteriana) si antialergica. Detensioneaza
fiinta(este carminativ si antispastic de tip parasimpaticologic datorita compusilor volatili).
Inlatura manifestarile apoase in corespondenta cu actiunea antidiuretica, drept pentru care este
recomandat in diferite forme de retentie hidrosalina(in boli de rinichi, inima , ficat, inclusiv in
ascite).
Directioneaza mintea(fiind util in tulburarile neurovegetativecu fond psihic). Are
actiune antalgica si antiinflamatoare, de aceea tarhonul este folosit pentru dureri
diverse(reumatice, nevralgice,inclusiv sciatica, menstruale sau premenstruale, gastrice,
intestinale, de cap, de dinti). De asemenea este utilizat ca antispastic si carminativ pentru
tulburari digestive(aerofagie, aerocolite, flatulenta, colici, colopatie spastica si de
fermentatie).
Din punct de vedere farmacodinamic, tarhonul stimuleaza functia digestiva mai ales la
nivelul stomacului(util in hipotona si hiposecretia gastrica) si creste pofta de mancare.
Eleveaza si canalizeaza energiile grosiere, arde reziduurile, permite curgerea libera a
energiilor, corelat cu prezenta cumarinelor aduce fluiditate.

POTENTILLA ANSARINA COADA RACULUI

19

Coada racului creste pe langa rauri, in poieni umede si prin locuri necultivate. I se mai
spune iarba-gastelor, scrantioare, prescura.
Contine 5-10% taninuri galice si elagice, flavone, amine(colina, steroli, oze, mucilagii,
substante amare, ulei volatil, saruri minerale).
Detaseaza de problemele mici centreaza asupra aspectelor esentiale ale vietii.
Taninurile ii imprima o actiune astringenta, antidiareica, antihemoragica. I se atribuie si
proprietatile antispastice, de aceea este folosita in tratarea colicilor intestinali si renouretralecare apare in litiaza urinara. Combinarea efectelor astringent si antispastic o fac utila in
afectiuni diareicesi hemoragice asociate cu dureri colicative: digestive(gastrite, duodenite,
ulcer gastric si duodenal, mai ales cand se asociaza hemoragie digestiva, enterocolite, colita
ulcerohemoragica), genitale(meteoragii, menoragii, dismenoree). Este utilizata si in durerile
articulare(artrita, guta). In apliatii externe se utilizeaza pentru leziuni ale mucoaselor:
bucala(afte, stomatite, gingivite) si vaginala(leucoree).
LYTRUM SALICARIA RACHITANUL
Contine 7-18% taninuri galice, antocianozide, flavone, mucilagii, acizi grasi, ceruri,
fitosteroli, ulei volatil, caretenoide, vitamina C, glucoza, fructoza, fier.
Conformeaza personalitatea, o structureaza si ii da contur. Este util pentru cei care se
mobilizeaza cu lentoare. Taninurile ii imprima o actiune astringenta, antidiareica,
antihemoragica,
hemostatica.
Este
folosita
in
tratamentul
diareei
si
al
hemoragiilor(meteoragii, hemoragii digestive), iar in aplicatii externe in ulcerul varicos,
contuzii, dermatite, hemoroizi.
AGRIMONIA EUPATORIA TURITA MARE

Turita mare are tulpini obtuz costate sau rotunde cu diametrul de max. 4mm, simple
sau ramificate spre varf, moi, paroase, indesuit foliate. Frunze de 8-16 cm, late de 4-8 cm, cu
5-9 foliole mari intre care sunt adesea 6-10 foliole mici.
Contine taninuri catehice, flavonozide, izocumarine, cantitati mici de ulei volatil,
gume, saponozide tuterpenice pentaciclice, substante amare, acid nicotinic, vitamine(C,K),
dioxid de siliciu.
20

Deblocheaza manifestarile interioare, are actiune coleretica-colagoga si stomahica,

stimuleaza secretiile digestive si creste apetitul, psiho-emotional, planta reduce pofta de viata.
Are efect diuretic si uricozuric datorat sinergismului dintre flavonoide si saponine.
Strange, concentreaza, esentializeaza. Consecinta farmacodinamica o constituie
actiunea astringenta(imprimata de taninuri) si toate colateralele ei: efectul antidiareic,
antihemoragic, cicatrizant, antiinflamator. Are si efect antiviral.
Este utilizata in tulburari circulatorii, mai ales venoase(intareste si favorizeaza
regenerarea peretelui vascular), inclusiv a complicatiilor acestora(ulcer varicos), in afectiunile
reumatice(articulare si abarticulare-musculare, guta), biliare(tulburari de mobilitate),
coleciopastii cronice, inclusiv litiaze digestive(anorexie, hipoaciditate gastrica, enterocolite),
hepatice(cronice, ciroze, mai ales cand se asociaza enterocolite si mai cu seama o diateza
hemoragipara in special in relatie cu complicatiile digestive superioare ale cirozei: gastropatie
portal hipertensiva, varice esofagiene. Daca efectul antidiareic nu este de dorit intr-o ciroza,
de exemplu- se va asocia plante cu actiune laxativa: anghinare, cicoare, frunze de frasin),
urinare(litiaza), viroze. Actiunea astringenta, cicatrizanta, reepitalizanta este valorificata in
aplicatii exteriare la nivelul gurii(stomatite, glosite, afte, gingivite), faringelui(faringite,
amigdalite), pielii(rani, contuzii, muscaturi de sarpe sau insecte, alergii cutanate, ulcer
varicos, tumori cutanate, etc.)articulatiilor(entorse, luxatii), anal(hemoroizi).
Unele surse indica si o actiune hipoglicemianta recomandand-o in diabet. Utilizarea in
obezitate este grevata de efectul constipant, adesea nedorit, multe persoane obeze fiind si asa
constipate.
COTINUS COGGYGRIA SCUMPIA
Contine taninuri elagice(constituentul principal), flavoane, gumi-rezine, substante
amare.
Ancoreaza profund. Este antifebrila. Taninurile ii dau proprietati astringente,
hemostatice,cicatrizante, antiseptice. Este utilizata in boli febrile, afectiuni digestive(gastrita,
ulcer, diaree, indeparteaza starea de voma si creste pofta de mancare) si hepatice.este
preconizata in tratamentul incontinentei urinare. Extern, se foloseste pentru leziuni ale
cavitatii bucale(stomatite, gingivite) si faringelui. De asemenea, este utilizata pentru
hemoroizi.

ECHIUM VULGARE IARBA SARPELUI

21

Are florile zigomorfe i de culoare albastr, ntreaga plant este acoperit cu peri
lungi, aspri i rigizi. Este o buruian de prloage i finee, bun melifer.
Contine alcaloizi(consolidina, cinoglosina), mucilagii, taninuri, alantonina, rezine,
saruri de potasiu si calciu.
Protejeaza de agresiunile exterioare. Este antibiotica, cu efect demonstrat asupra
stafilococilor si enterobacteriilor si vindeca leziunile(cicatrizanta prin alantoina si taninuri).
Datorita asocieri de efecte, principala utilizare o constituie diareea infectioasa(enterocolite,
dizenterii). Extern, este folosita pentru stomatite, faringite, plagi, furuncule. Actiunea
purificatoare se exercita atat in plan subtil, cat si la nivel fizic prin efectele depurativ, diuretic
si sudorific. In plus, este emolienta prin mucilagii, atribuindu-i-se si proprietati expectorante
care o fac utila(alaturi de efectul antibiotic) in infectiile respiratorii. Unele surse ii atribuie si
efect atitumoral datorita alantoinei.
3. Plante medicinale recomandate in bolile aparatului genital
Aparatul genital feminin
Labiile mari sunt doua pliuri cutanate care marginesc vulva, fiind delimitate in sus si
inainte de pubis; in jos si inapoi ele se subtiaza pina la polul inferior al vulvei. Lungimea si
forma labiilor mari variaza de la o femeie la alta.
Labiile mici, situate spre interior fata de cele mari, sunt netede si de culoare roz.
Clitorisul are o forma cilindrica, portiunea sa interna fiind situata sub pubis. Este un
organ erectil care isi mareste dimensiunea in stare de excitatie.
Orificiul vaginal este delimitat de himen, o membrana elastica, vizibil atunci cand
labiile mici sunt departate. Suprafata si forma himenului sunt variabile, el nu se inchide
complet ci doar margineste orificiul vaginal, permitand scurgerea sangelui menstrual.
Vaginul este un cilindru ce se intinde de la vulva la uter. Masoara aproximativ 8 cm
lungime si 4 centimetri latime. In timpul actului sexual in vagin apare un lichid lubrifiant; in
momentul orgasmului vaginul se poate contracta cateva secunde.
Uterul este situat intre vezica urinara si rect, de forma triunghiulara cu o lungime de 68 cm, o latime de 5 cm si o grosime de 3 cm. Uterul cuprinde colul si corpul uterin.
Colul uterin are forma cilindrica, o lungime de 2-3 cm, de culoare roz, in timpul
sarcinii devine violaceu. In momentul ovulatiei, micile glande situate in interiorul colului
secreta un lichid incolor numit glera cervicala.

22

Corpul uterului este un organ muscular, foarte elastic, ce-si poate mari lungimea de 7
ori la sfarsitul sarcinii. Rolul lui este de a gazdui oul fecundat si de a permite dezvoltarea
fatului si expulzia sa la nastere.
Trompele uterine fac legatura intre uter si ovare, avand o lungime de 12-13 cm, fiind
mai largi catre ovare. Ele conduc ovulul, produs de ovar, in cavitatea uterina. Fecundatia se
produce in treimea externa a trompei.
Ovarele sunt doua, situate in abdomen, in greutate de 6-8 gr cu o lungime de 4 cm.
Rolul ovarului este de a produce ovulele si hormonii sexuali feminini. Inca de la nastere
ovarele contin foliculii ovarieni (aproximativ 400 mii) care incepand de la pubertate (cand
raman doar 200 mii), vor elibera ovulul in momentul fiecarai ovulatii. O femeie are de la
pubertate pana la menopauza circa 480 de ovulatii. Ovulele sunt produse alternativ de fiecare
dintre cele doua ovare. Hormonii serecretati de ovare sunt estrogenii si progesteronul.
Aparatul genital masculin
La barbat, organele de reproducere toate sunt , n principal externe. Rolul lor n
sexualitate este att evident, nct aproape uitam ca anatomia lor raspunde n primul rnd
exigentilor reproducerii si perpetuarii speciei.
Aparatul genital masculin cuprinde glande sexuale sau testicule, care produc
spermatozoizi destinati fecundarii ovulelor feminine, cai genitale, care permit transportarea
lor si care sunt nsotite se organe anexe, ca si un organ copulator, penisul.
Situate la fat n abdomen, testiculele coboara n pungi externe bursele nainte de
nastere sau la putin timp dupa. Aceste doua mici glande ovoide cntaresc 20 de grame. Ele
cuprind 200-300 de mici lobi conici, lobulii, separati de pereti subtiri. Fiecare lobul contine
mici insule de celule celulele lui Leybdig care produc un hormon masculin, testosteronul.
Celulele produc acest hormon din timpul vietii intrauterine, apoi si ntrerup activitatea pna
la pubertate,. n aceasta perioada, reluarea productiei hormonale induce aparitia caracterelor
sexuale masculine secundare (pilozitate, musculatura, timbrul vocii, libido).
Testosteronul guverneaza, de asemenea . geneza spermatozoizilor. Acestia sunt
elaborati n tubii seminiferi, canale foarte fine prezente n numar mare n testicule. Fiecare tub
este nconjurat de o teaca tapetata de celule contractile, celulele lui Sertoli. Celulele sexuale se
ascund ntre celulele lui Sertoli. Ele sunt produse la periferia tubului seminifer, n stare
imatura. mpinse de contractiile celulelor lui Sertoli, migreaza prin peretele tubului spre
lumenul central maturizndu-se progresiv. La finalul acestui proces, care este continuu si se
rennoieste nencetat, spermatozoizii sunt eliberati n cavitatea tubului.
Tubii seminiferi converg pentru a forma o retea de mici conducte sinuoase care
colecteaza spermatozoizi. De aici pleaca 10 pna la 12 canale care ajung la canalul colector
unic, adapostit ntr-un mic organ alungit de marimea testiculului: epididimul. Aici sunt stocati
spermatozoizii.

23

Dupa ce ramn un timp n epididim, spermatozoizii trec ntr-un alt conduct: canalul
deferent. Lung de 40cm, acesta se termina printr-o umflatura, la nivelul careia primeste
secretiile unei mici vezicule seminale. El se continua apoi prin canalul ejaculator, care se
deschide n uretra. Ansamblul conductului format de canalul epididimului, canalul deferent si
cel ejaculator este denumit si spermiduct.
La barbat aparatul genital si cel urinar sunt asociate. De fapt uretra este un conduct
care colecteaza urina n vezica si o evacueaza la exterior. Ea traverseaza prostata, o glanda
mica n forma de castana. n momentul ejacularii, reflex provocat de stimularea sexuala.
Canalul ejaculator deverseaza n uretra un lichid seminal n care se afla spermatozoizi.
Prostata secreta un lichid acid care contine zinc, acid citric si albumina si care se amesteca cu
lichidul seminal pentru a forma sperma.
Uretra se prelungeste pe aproximativ 8 cm n penis pentru a se deschide la
extremitatea glandului. Este inserata n tesut spongios si ncadrata de doua tuburi laterale
denumite corpi cavernosi. Proprietatile corpilor cavernosi confera penisului proprietati de
erectie. Acest mecanism de origine vasculara are loc sub controlul nervos, n general n cursul
stimularii sexuale. Arterele penisului se dilata si sngele aflueaza n corpul cavernos, care se
umfla si se ntareste. ntreruperea erectiei se poate produce cnd stimularea nceteaza sau
dupa ejaculare. n cele doua cazuri, sngele reflueaza si se rentoarce n circulatia generala.
In aceasta categorie intra plantele utile in:
In dismenoree (traista ciobanului, urzica, salvia, galbenelele, coada soricelului)
In leucoree (flori de urzica moarta, rachitanul, galbenelele)
In tulburari de menopauza (flori, frunze si fructe de paducel, flori de urzica moarta,
frunze de vasc, matasea de porumb)
In prostatite (radacinile de tataneasa, busuiocul, ghimpele)
CAPSELLA BURSA-PASTORIS TRAISTA-CIOBANULUI

Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o plant nativ Europei, dar care s-a
extins n multe pri din lume. Numele su se refer la capsula n form de traist. Crete n
grdini, pe cmp, pajiti, acolo unde solul nu este foarte uscat i exist suficient soare.
Este o plant de dimensiuni mici, de pn la 20 cm nlime. Ramurile fine se ntind pe
toat lungimea tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate i dinate. Florile albe sunt aranjate n
raceme rare. Sunt simetrice radial, cu patru petale. Seminele au form de inim, sunt plate i
triunghiulare. Sunt ataate de ramuri de vrf.

24

Printre substantele cu activitate biologica descoperite in traista-ciobanului se gasesc:

amine biogene, colina, acetilcolina, tiramina, histamina, flavone de tipul diosminei, rutozine si
acid fumaric. In radacina s-au pus in evidenta substante peptidice.
Flavonele, mai ales rutinozidul, scad permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare.
Aceasta planta purifica sfera genitala, este vaso-constrictoare la nivelul uterului si
vasodilatatoare la nivelul inimii. Este usor diuretica prin flavonoide si sarurile de potasiu,
astringenta prin taninuri. In planta uscata intalnim si principiile hemostatice, care nu exista in
planta proaspata.
Planta impiedica scurgerea in afara a fluidelor subtile, energetice si fizice-in cazul
hemoragiilor actioneaza vasoconstrictor si hemostatic(prin substante tanante), in particular
asupra uterului(in menometroragii). Este antidiareica. Ca diuretic se recomanda in afectiunile
urinare. Are o atiune reglatoare asupra tensiunii arteriale fiind utila atat in hipotensiunea
arteriala, cat si in hipertensiunea arteriala. Este utila in ateroscleroza. Unele surse mentioneaza
efecte antitumorale, atribuite acidului fumaric.
Proprietatea despre care se aminteste cel mai des in legatura cu traista-ciobanului este
actiunea hemostatica si casoconstrictoare. Aceasta actiune se manifesta in mod deosebit
asupra uterului. Desi cercetarile mai recente au demonstrat actiunea hemostatica certa,
eficacitatea preparatelor nu a fost constatata. Se pare ca principiile active cu actiune
hemostatica sunt foarte labile si se degradeaza dupa un timp de pastrare.
Doua peptide izolate de cercetatori in radacina de traista-ciobanului au evidentiat
proprietati antimicrobiene. Aceste substante antimicrobiene actioneaza impotriva germenilor
Gram negativ si a ciupercilor patogene.
Un alt studiu a pus in evidenta substante fitochimice cu actiune antibacteriana si
antifungica. Dintre toate plantele analizate de catre cercetatori alcaloizii si flavonoizii
evidentiati in traista-ciobanului au dovedit cel mai inalt potential antibiotic si au prezentat
spectrul de actiune cel mai larg. Extractul de traista-ciobanului a fost utilizat in experimente
facute pe animale pentru testarea proprietatilor antitumoare. Acidul fumaric identificat in
aceste extracte a fost gasit ca fiind eficient in inhibarea cresterii tumorilor experimentale
Preparatele din traista-ciobanului pot fi administrate cu acordul medicului curant in
diverse afectiuni in al caror tablou simptomatic apare sangerarea: menstruatii abundente,
hemoragii uterine, ulcere.
Cu toate ca actiunea antihemoragica nu este foarte exprimata se impune prudenta in
recomandarea preparatelor din traista-ciobanului la bolnavi cu tendinta sporita de formare de
cheaguri.
Se spune ca in timpul primului razboi mondial, in lipsa antihemoragicelor consacrate
de astazi, ceaiul din traista-ciobanului a fost aferit frecvent soldatilor raniti pentru oprirea
sangerarilor.

25

LAMIUM ALBUM URZICA MOARTA ALBA

Urzica moarta este o planta perena erbacee, inalta de 20-50 cm, cu tulpini aeriene
erecte sau ascendente, se dezvolta de pe stoloni, are 4 muchii evidente si este paroasa, in
general neramificata, goala la interior; frunze: dispuse opus, limb triunghiular ovat lung de
4-7 cm si lat pe jumatate, margine serata cu dinti mari, peri pe ambele fete; petiol lung la
frunzele inferioare (aproape cat limbul), la cele superioare redus; flori dispuse in cime asezate
la subsoara frunzelor, cu 3-6 flori albe, mari, corola avand pana la 2 cm, cu baza superioara in
forma de coif, iar cea inferioara in forma de lingura.
Contine iridoide(dominanta fiind lamiozida), mcilagii, flavonoide, saponine, tanin,
ulei volatil, acizi polfenol-carboxilici(acid rozmarinic), amine biogene(histamina, tiramina,
metilamina), glicozide, vitamnele C si K, carotenoide, saruri minerale(mai ales de potasiu).
Unele surse mentioneaza prezenta alcaloizilor.
Aduce liniste si bucurie avand efect usor sedativ, util in insomnii si pentru starile de
nervozitate ale femeilor in timpul menopauzei. Este cicatrizanta prin tanin si carotenoide si
antiinflamatoare prin lamiozida. Este depurativa, iar mucilagiile ii dau proprietati emoliente.
Are actiune expectoranta datorita saponinelor. Are efect diuretic, rezultat al sinergismului
dintre flavone, triterpene si sarurile de potasiu si efect astringent prin taninuri. Are actiune
antidiuretica si vasoconstrictoare(la care contribuie si tiramina).
Este folosita in inflamatii respiratorii(bronsite, digestive, gastrite entero-colite),
genitourinare(pelonefrite, cistite, hipertrofia de prostata, leucocee), cutanate(plagi, ulceratii,
inclusiv ulcer varicos, furunculoza), varice, tulburari de menopauza si metroragii, guta si
insomnii.
POLYGONUM HIDROPIPER PIPERUL BALTII

Planta nu este o specie ornamentala; este o iarba anuala zvelta, rasfirata, cu aspect
elegant. In lumina soarelui pare roscata; la soare este verde. Florile sunt alb-verzui, micute, in
buchete rasfirate. Nu are nevoie de polenizator pentru a produce seminte viabile; acestea sunt
mate, maroniu inchis pana la negru. Tufa poate ajunge la o inaltime de 60 cm, si la un
diametru similar. Privite de aproape, frunzele au margini franjurate. Au pana la 10 cm
lungime, sunt inguste, cu varf ascutit si inodore.

26

Contine flavonoide, taninuri mixte, ulei volatil(adeona si tadeonal, avand gust iute
arzator si efect iritant), oze, fitosteroili, vitamina K, acizi organici(formic, malic, valerianic).
Arde orice reziduuri(este diuretic prin flavone si depurativ). Creste pofta de mancare.
Confera voiciune, pofta de viata, stimuleaza, mobilizeaza secretiile lacrimara, salivara,
digestiva, bronsica si sangele stagnant. Este rubefiant in aplicatii exterioare.
Decongestioneaza, aduce sentimentul de a intreprinde, sacrificand comoditatea. Grosierul
impur si amorf este sublimat alchimic, cristalizat si innobilat. Are actiune hemostatica( prin
flavonoide, vitamina K, taninuri), antihipertensiva(flavonoide). Este folosit in hemoragii
uterine prin atonie(uneori asociat pentru sinergism de actiune cu extract fluid de Hydrastidis,
rhizoma sau de Secale cornutum), nemoptizii, hemoragii gastrice, vezicale si hemoroidale in
varice. Piperul baltii este indicat atunci cand patologia se asociaza cu staza si congestie,
hemoragii de tip pasiv determinate de acumularea de sange in vase cu pereti hipotoni(mai
degraba vene, adesea dilatate si transformate varicos) si favorizate de laxitatea structurilor
inconjuratoare. Ca afectiunile urinare(dar nu atunci cand exista fenomene inflamatorii) si
reumatismale
BELLIS PERENIS PARALUTELE

Contine saponine, acizi malic si acetic, oxalati, mucilagii, tanin, rezine, inulina,
substante amare, urme de ulei gras si ulei eteric, substante minerale.
Este remediu al traumatismelor, fiind utila mai ales persoane care au suferit o trauma
dureroasa de natura afectiva.de altfel, planta este utila si in cazurile de traumatism propiu- ziscontuzie la nivelul sanilor, foarte indicata imediat dupa producerea evenimentelor(in
administratia interna si externa), dar si ulterior, inclusiv atunci cand pe locul respectiv se
dezvolta un neoplasm mamar.
Este utila si pentru traumatisme cu alta localizare si etiologie:dureri de cap
posttraumatice, contuzie crebrala, dureri dupa traumatisme de parti moi, contuza, rani, dureri
uterine la nastere legate de traumatismul obstetrical. Se foloseste la nastere legate de
traumatismul obstetrical. Se foloseste si in durerile abdominale de diverse cauze(meteorism,
ascita, interventii chirurgicale) atunci cand senzatia dureroasa este ca dupa o lovitura, este
utilizata in afectiuni respiratorii(rinite, faringite, bronsite, pleurezii), afectiuni hepatice(tonic
amara si antiinflamatoare hepatica) si renale. Este considerata antihelmintica si sudorifica.

27

XANTHIUM SPINOSUM GHIMPELE

Contine saponine, fitosteroli, flavonoide, lactone, acid cafeic si clorogenic, ulei volatil.
Aduce stabilitate si coerenta interioara, hotarare si fermitate, liniste si echilibru
launtric, permitand cristalizarea vointei si a personalitatii ceea ce imunizeaza fiinta fata de
influentele externe dispersante, perturbatoare sau chiar nocive. Aduce laolalta energie in mod
coerent si ordonat, la nivelul centrilor inferiori(bazal si sexual) pe care ii hraneste si ii sustine.
Simultan, favorizeaza sublimarea acesteia spre centri superiori metamorfozand-omai ales in
capacitate de daruire afectiva si putere de intelegere a propriei persoane si a celorlalti.
Farmacodinamic, este decongestiv, cicatrizant si dezinfectant eficient in adenomul de
prostata, prostatita, cistopielita, litiaza renala. Unele surse ii atribuie efecte antituorale,
antidiabetice, diuretice si sialogoge(stimuleaza saliva).
EPILOBIUM PARVIFLORUM PUFULITA

Pufulita cu flori mici are tulpin nalt pn la 1 m, cilindric, cu peri pateni, uneori
amestecai cu peri glanduloi, scuri. Baza tulpinii are lstari scuri. Frunze ngust
lanceolate, mrunt i ascuit dinate, cele inferioare i mijlocii opuse, rareori alterne sau
verticilate cte trei.
Contine acizi polifenol-carboxilici(ODP-uri: acid cafeic), flavonoide si antociani,
tanituri(acid elagic, etc.), saponine titerpenice si steroidice, ulei volatil, glucide, aminoacizi
esentiali, vitamina C, saruri minerale.
Planta permite clarificarea unei ordini si a unor repere fundamentale proprii, rezultatul
fiind siguranta de sine. Este depurativa, coleretica-colagoga(ODP-uri), diuretica(flavone,
tuterpene), diaforetica, astringenta si hemostatica(tanin), dezinfectanta, antiinflamatoare,
decongestionanta, regeneratoare tisulara(ulei volatil, tanin, saponine). Actiunea regeneratoare
se exercita mai ales la nivelul rinichiului, ficatului, prostatei, stimuleaza functiile digestive,
hepato-biliare si pancreatice. Compusii sterolici au actiune hipocolesterolemianta. Este utila
in hepatopatiile cronice(hepatita si ciroza), in afectiunile prostatei(prostatita, adenom, in
cancer are efect adjuvant), digestive(ulcer gastroduodenal, enterite), urinare(rinichi, uretere,
vezica-dar mai ales de tip inflamator, infectios).

28

TRIBULUS TERRESTRIS COLTII BABEI

Contine,
ca
pricipal
component,
saponozidele
stereoidice
de
tip
furostanolic(dominante sunt proto dioscina si prognacilina), alaturi de flavonozide, proteine,
steroli(-sisterol, stigmasterol) si o cantitate mica de ulei gras(acizii linolenic, linoleic),
glucide simple, acid ascorbic.
Aduce in egala masura fluiditate si fermitate, generatoare de flexibilitate in
interactiunea cu mediul ambiant. Farmacodinamic, aceasta se reflecta in actiunile
antiinflamatoare si antisclerozante(prin saponozide) si antilitiazica urinara(atribuita
aminoacizilor). Este diuretica prin flavone. Saponozidele steroidice au efect stimulant: cresc
libido-ul si reflexele sexuale; la barbati promoveaza spermatogeneza(cresc numarul si
mobilitatea spermatozoizilor), imbunatateste si prelungeste erectia, iar la femei amelioreaza
functia ovariana, diminueaza frigiditatea, creste fertilitatea si previne tulburarile climaterice.
Planta armonizeaza tendintele masculine, le elimina pe cele egotice si le amplifica pe cele
elevate. Farmacodinac, s-a demonstrat ca coltii babei creste rezistenta la efort si favorizeaza
recuperarea dupa un efort epuizant. Scade lipidele plasmatice.
ALCHEMILLA VULGARIS CRETISOARA
Contine taninuri galice si alte substante similare, flavonoide, proantociani, substante
grase(acid palmitic si stearic, fitosteroli), saruri minerale.
Pune in valoare nota distincta si distinsa a fiecaruia, confera individualitate. Aduna
fiinta in esenta ei(actiunea astringenta corelata cu efectele antidiarec, hemostatic, uterotoni,
cicatrizant si antiinflamator).
Este utila in afectiunile inflamatorii, mai ales cand se asociaza cu eroziuni, ulceratii si
hemoragii(mehoragii, hemoroizi, stomatite, laringite, cistite hemoragice sau alte cauze de
hematurie), diaree(gastro-entero-colite), in sterilitate la femei pentru evitarea avorturilor
spontane(fortifica endometrul). In uz extern este folosita pentru rani. Unele surse mentioneaza
un efect stomahic de stimulare a functiilor digestive, util in anorexii, mai ales prin hipotonie
digestiva.
4. Plante medicinale recomandate in afectiunile aparatului respirator
Aparatul respirator
Aparatul respirator este alctuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul
respiraiei: al ventilaiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor
pulmonare hematoza. Acestea snt: cile respiratorii superioare (cavitile nazale i faringele),
cele inferioare (laringe, trahee i bronhii) i plmni, ca organe principale ale actului
respirator.Organele aparatului respirator au o origine comuna cu cele ale aparatului digestiv.
Cile respiratorii superioare iau natere din extremitatea cefalic o intestinului primitiv, iar
cile respiratorii inferioare i pmnii, din endodermul intestinului anterior, prin mugurele
laringotraheal . Acest mugure da natere laringelui, traheei i celor dou bronhii primitive din
extremitatea crora se vor dezvolta cei doi plmni n sens lateral. Acolo iau natere i
29

cavitile pleurale, n care plmnii, n dezvoltarea lor, se acoper de mezoteliul celomic, ce va

da natere seroaselor respective.
In aceasta categorie de plante avem plante utilizate in:
In tusee de diverse etiologii in faza initiativa se utilizeaza specii emoliente (flori si
frunze de nalba, tei,podbal, flori de lumanariche, frunze de patlagina), iar ca
expectorante se recomanda flori si radacini de ciubotica cucului, muguri de pin, fructe
de ienupar)
In bronsite in faza incipienta specii emoliente, iar in continuare fluidifiante ale
secretiei bronsice (radacini de ciubotica cucului, ungurasul, fenicul, fructe de anason)
Ca ajutator in pneumonii (flori si radacini de ciubotica cucului, iar extern cataplasma
cu faina de mustar negru)
In astmul bronsic pentru efectele antispasmice (cimbrul si cimbrisorul, valeriana, talpa
gastii, iar ca emoliente patlagina si podbalul)
Ca ajutatoare in empizemul pulmonar si in silicoza (flori si frunze de podbal)
In gripa si guturai (flori de soc, tei, frunze de frasin, coaja de salcie)
In laringite si traheite (radacini de nalba mare, petale de mac rosu da camp)
PLANTAGINIS FOLIUM PATLAGINA

Patlagina este de forma alungita, lanceolate, ascutite la varf, cu petiol subtire si lung,
cu nervuri paralele mai vizibile pe partea inferioara, lungi de cca 20 cm si late pana la 4 cm,
cu marginea intreaga sau indepartat denticulata, paroase pana la glabrescente cu petiol lanat
paros de obicei. De culoare verde specific, cu pete brune rezultate din uscare in proportie de
maximum 10%. Fara miros specific, cu gust acrisor amarui.
Contine mucilagii formate in special din xiloza, acid poliuronic, pentozane etc.;
aucubina sau aucubozid care prin hidroliza da aucubigenina si o molecula de glucoza; o
trioza, planteoza, tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice,
carotenoizi, filochinona, vitaminele A, C si K, substante antibiotice etc. Semintele contin
proteine, ulei gras, tanin etc.
Datorita mucilagiilor, planteozei si unor produsi de hidroliza au proprietati emoliente
si laxative, iar datorita taninurilor si aucubozidului au proprietati astringente si
antipruriginoase. Sunt indicate in bronsite cronice; local in prurit sau ca astringent si
cicatrizant (frunza proaspata). In special semintele au actiune laxativa. Medicina populara le
atribuie efecte hemostatice, cicatrizante, antiinfectioase. Intra in compozitia Siropului de
patlagina si in compozitia ceaiului antibronsitic numarul 2, a granulelor Aqua-venol, a
tabletelor Gastrovit, a expectorantelor Santa, Tusimin.
Substantele active din frunzele de patlagina fluidifica secretiile din caile respiratorii.
Patlagina are proprietati emoliente, antiinflamatoare, homeostatice. Mai nou, s-au pus in
evidenta unele proprietati diuretice si astringente.
Patlagina este utilizata pe scara larga in afectiunile acute, subacute si cronice ale
aparatului respirator, insotite de tuse cu expectoratie dificila (traheite, bronsite, laringite).
30

Frunzele de patlagina sunt utile in tratarea intepaturilor de insecte, a plagilor superficiale, a

furunculelor si a inflamatiilor cailor urinare. Unii autori mai recomanda preparatele de
patlagina in tratamentul adjuvant al ulcerului gastric si duodenal precum si in tratamentul
extern al hemoroizilor. Cercetarile facute la laboratorul de farmacognozie au aratat ca actiunea
antiinflamatoare in cazul furunculelor se datoreaza mucilagiilor. Inmuierea pielii favorizeaza
fenomenul de macerare a acesteia sub actiunea enzimelor proteolitice si astfel continutul
furunculelor este eliminat mai usor.
Din semintele de patlagina se poate obtine un extract uleios cu proprietati speciale,
care are o actiune antiinflamatoare si protejeaza pielea fata de actiunea razelor ultraviolete.
THYMUS SERPYLLUM CIMBRISORUL

Este un arbust de talie mica, ce are tulpinile ascendente, cu inaltimi de la 5 la 20-30

cm, iar florile fie rosii purpurii, fie albe.
Contine ulei volatil, ce are in componenta sa corvacrol, terpene si timol, acizi (cafeic,
rosmarinic), tanin, mucilagii, rezine, flavone, acid ursolic si oleanolic si principii amare
(serpilina).
Preparatele fitoterapeutice din cimbrisor au actiune antispastica, coleretica,
antimicrobiana si antivirala, vermifuga, vermicida, cicatrizanta. Fitoterapia cu ceaiuri si
extracte din cimbrisor este utila in colici, enterocolite microbiene, infectii respiratorii cu
fenomene spastice, gripa, infectii urinare, anorexie, parazitoze intestinale, afectiuni hepatice,
precum si extern, in caz de ulceratii sau alte plagi.
Cimbrisorul intra in compozitia ceaiului antiastmatic, antidiareic, a ceaiului pentru
gargara, a granulelor Aqua-algin si Aqua-sedin.
Este apreciat si pentru calitatile sale de condiment, fiind folosit in alimentatie pentru
aromatizarea unor feluri de mancare si a unor muraturi. De asemenea, cercetari facute mai
recent au aratat ca prin uleiul volatil, cimbrisorul are calitati insecticide, observate asupra
larvelor cu aplicabilitate in agricultura.

THYMUS VULGARIS CIMBRUL DE GRADINA

31

Este o plant scund, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri n nlime. Cimbrul
prefer verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supravieuiete la temperaturi sczute. Florile
cimbrului sunt mici i au o culoare alb sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-oval, sunt
netede i au un miros specific. Cimbrul se aseamn ntructva la nfiare cu rozmarinul.
Partile aeriene ale cimbrului de gradina contin ulei volatil in a carui compozitie intra
timol, carvacrol, terpinen, cineol, pinen, linalcool, borneol, geraniol. In afara de uleiul volatil,
in planta se mai gasesc tanin, acid cafeic, flavonoizi, principii amare, triterpene, acizi grasi,
saruri de litiu.
Aplicatiile in fitoterapie ale cimbrului de gradina se bazeaza pe actiunea sa antiseptica,
antitusiva, diuretica, coleretica, colagoga, antihelmintica. Preparatele din cimbru se folosesc
in infectiile respiratorii acute cum ar fi bronsitele, traheitele, tusea convulsiva, gripa. Sunt
utile in tratamentul parazitozelor intestinale cu oxiuri, ankilostoma precum si in afectiunile
hepatobiliare. Extern, se foloseste in tratarea unor afectiuni ale pielii.
La administrarea unor excesive pot sa apara fenomene de intoxicatie, manifestata prin
greturi, varsaturi, gastroenterita, paralizie, si chiar deces.
SALIX ALBA SALCIA

Arbore ce atinge o inaltime de pana la 20 m, cu coroana bogata, formata din ramuri

subtiri si flexibile cand sunt tinere, de culoare galben-verzuie. Este raspindit in toata tara, mai
mult prin lunci si zavoaie, pe linga mlastini, pe vaile raurilor, fiind dependent de umiditate,
mai ales in zona de campie. Infloreste in aprilie, odata cu aparitia frunzelor.
Contine o substanta de natura glicozidica (salicozida), tanin de natura flavonica,
(salipurpozidul), derivati de natura flavonica sau helerozide, piecosida, ceara, rezine, oxalati
etc.
Determina desprinderea de durere, impacare sufleteasca, acceptare. In plan fizic,
aceasta se reflecta in actiunile antiinflamatoare, febrifuga, analgezica si sedativa.
Este utila in dureri, de cauza inflamatorie sau nu, cu diverse localizari(musculare,
articulare, genitale, nevralgice, etc.) si cauze=viroza, reumatism, dismenoree, stomatita,
hemoroizi, durioane(bataturi), nevralgie, etc. sau senzatii dureroase cu o componenta(uneori
32

exclusiv) functionala, corelate cu nevroze, tulburari anxioase si depresive, stari de

hiperexcitabilitate, insomnie(intervine decisiv efectul sedativ).
Antireumatic, analgetic, sedativ nervos, tonic, astringent, coagulant si usor hemostatic.
Intern: in tratamentul nevralgiilor, al reumatismului si al gutei; in raceli scade febra datorita
proprietatilor antinevralgice; combate insomnia, si starile de tristete. Extern: se foloseste sub
forma de bai in ulceratii ale pielii si hemoroizi; sub forma de gargara in afectiuni ale gitului si
gurii.
FILIPENDULA ULMARIA CRETUSCA

Contine tanin, saponine si flavonoide cu structura particulara, acid elagic si luteic.

Substante grase formate din acid stearic, palmitic. Fitosteroli, saruri minerale.
Este utila celor hipersensibili, timizi. Are efect analgezic datorat salicilatilor. Elimina
stagnarea, incrancenarea. Elimina eficient, subtil di grosier apa. Este, asadar, diuretica datorita
flavonelor si diaforetica prin compusii salicilati. Este antipiretica si antiinflamatoare prin
salicilati.
Este utilizata ca antipiretic in afectiunile febrile, in particular cele ale tractului
respirator superior si inferior. In suferintele articulare, atat inflamatorii(artrite), cat si
degenerative(artroze) este eficienta, mai ales in acutizarile inflamatorii dureroase(atat in
administrarea interna, cat si ca aplicatii externe- cataplasme pe articulatiile inflamate si
dureroase). Actiunea diuretica se face utila in stari de retentie hidrosalina, iar cea astringenta
in diaree. De asemenea, este utila, in uz extern, in afectiuni ale cavitatii bucale sau
faringiene(stomatite, glosite, gingivite, faringite, amigdalite), in tratarea hemoroizilor, a
leziunilor cutanate(rani, etc.) si in cosmetica.
Farmacodinamic, are actiuni astringente, antidiareica, antiseptice, diuretice,
antiinflamatorie. Datorita taninului este antihemoragica si antidiareica. Se poate de asemenea
folosi cu mare succes n afectiunile ginecologice n care se doreste reducerea secretiilor ca de
exemplu n metroragii. Are puternice efecte stomahice reducnd aciditatea stomacala lucru ce
o face utila si n afectiunile digestive. Se mai foloseste la afectiunile bucale, sau ajuta femeilor
care nu pot duce sarcina la capat. Se poate folosi si n diferite combinatii de plante.

POPULUS TREMULA - PLOPUL

33

Este un arbore cu tulpina nalt i dreapt, cu ramuri subiri verticale, cu frunze late,
lungi, peiolate i cu flori dispuse n ameni plecai, folosit n scopuri industriale.
Contine derivati ai saligenolului, flavone, tanin, ulei volatil, rezine, saponozide, ceruri.
Mugurii de plop favorizeaza expectoratia la nivelul tracului respirator si diureza la
nivel urinar(prin flavonoide). Mugurii de plop sunt unul dintre cele mai eficiente remedii
vegetale, avand actiune dubla de protectie fata de agresiune si de refacere a integritatii
tesuturilor afectate(cel mai adesea epitelii:tegumente sau mucoase), au actiune
antiseptica(prin componentele volatile), antiinflamatoare, astringenta si cicatrizanta(datorita
taninutilor), analgezica, antipiretica, diaforetica(prin salicozida si derivati). In acest sens
amintim ca mugurii de plop sunt una dintre cele mai importante surse pentru fabricarea
propolisului.
Se utilizeaza in leziuni, mai ales cu o componenta inflamatorie, ale pielii(rani, arsuri,
degeraturi, micoze cutanate), semimucoaselor(hemoroizi), mucoaselor tractului respirator
superior si inferior(faringite, laringite, traheite, bronsite) si urinar(infectii urinare, nefrite).
Sunt folositi si in afectiunile articulare datorita actiunilor inflamatoare, antalgice si diuretice.
SYZYGYUM AROMATICUM CUISOARELE

Arborele de cuisoare este vesnic verde si atinge inaltimi de pana la 14 m. Scoarta

arborelui este gri, frunzele sunt stralucitoare, de culoare verde inchis, au forma eliptica si sunt
foarte aromate. Florile sunt mici, purpurii si cresc in forma de umbrelute, grupate cate 4-5, la
capetele crengutelor.
Fructul este o drupa purpurie de cca. 2,5 cm lungime. Arborele de cuisoare creste in
climat tropical, cel mai bine in vecinatatea marii. Cantitatea de ploaie trebuie sa fie de cel
putin150 ml de apa anual iar recoltarea si uscarea au nevoie de un sezon cald si uscat.
Cuisoarele se culeg manual inainte ca bobocii sa se deschida si apoi sunt uscate pe rogojini de
palmier.
Cuisoarele contin tanin, ulei eteric, in care componentul principal este eugenolul, cu
proprietati antiseptice, utilizat in stomatologie si la prepararea vanilinei.
34

Farmacodinamic, are actiune antiinfectioasa(antibacteriana cu spectru larg, incluzand

germenii Gram+ si Gram-, antivirala, antifungica, antiparazitara), tonica(eletropozitivant) si
stimulanta generala(la nivel nervos, uterin, vascular-creste tensiunea arteriala, sexualafrodisiaca), cauterizanta cutanat si dentar, antitumorala. Este insa si antiinflamatoare,
analgezica, parasimpaticomimetica.
Cumulul de actiuni antiseptica-antiinfectioasa, antiinflamatoare si antalgica fa
cuisoarele utile in inflamatii, mai ales de cauza infectioasa, la nivel digestiv(cavitate bucaleinclusiv pentru igienizare, probleme dentare, enterocolite virale sau bacteriene, inclusiv cu
manifestari spastice-colicative, dizenterii amoebiene, holera, hepatite virale), genitourinare(salpingite,metrite, cistite), respirator(amigdalita, sinuzita, bronsita, gripa,
tuberculoza), cutanat(parazitoza, acnee suprainfectata, furuncule, scabie), nervos(nevrite
virale-inclusiv zoster, nevralgii, poliomielita, scleroza in placi), articular(poliartrita
reumatoida). Efectul tonic-stimulent este valorificat in suferinte neuropsihice(astenie fizica si
intelectuala, epuizare), vasculare(hipotensiune). Sunt folosite in nasteri dificile. Au efect
antitumoral fiind utilizate in suferinte neoplazice, inclusiv in maladia Hodgkin
Au un efect calmant, dezinfectant. Au actiune antivirala. Stimuleaza pofta de mancare
si ajuta digestia, actioneaza contra vomei, colicilor, sughitului. Inlatura viermii intestinali,
intaresc imunitatea, prin cresterea numarului de globule albe din sange. Sunt diuretice si
depurative. Influenteaza sistemul nervos si vasele de sange. Ajuta in boli de ochi si
inflamatiile urechii medii. Insulina este folosita mai eficient in prezenta cuisoarelor. Uleiul de
cuisoare, continand un procent ridicat de eugenol care-i confera proprietati antiseptice si
anestezice, ajuta in boli ale cavitatii bucale si la calmarea durerii de dinti. Poate fi folosit ca
anestezic al dintilor, pentru dezinfectarea canalelor maselelor. Uleiul se aplica direct pe un
dinte dureros, dar, atentie, daca se aplica des, va dauna. In caz de raceala, se fac inhalatii cu
cateva picaturi de ulei de cuisoare puse in apa clocotita sau se face decoct de cuisoare si se
inhaleaza aburii. Calmeaza tusea, astmul, ajuta in tuberculoza, boli de cap. Uleiul de cuisoare,
fiind un antioxidant, ajuta vederea. Cuisoarele folosite in exces irita sistemul nervos central.
5. Plante medicinale recomandate in afectiuni ale aparatului urinar
Aparatul urinar
Este format din doua parti:
- Aparatul urinar inalt este situat in abdomen, in spatele cavitatii peritoneale si a continutului
sau. El cuprinde cei doi rinichi, situati in fiecare din cele doua fose lombare, de o parte si de
alta a coloanei vertebrale - parenchimul (tesutul functional) renal elaboreaza urina, care este
apoi filtrata in calice; acestea, in numar de 3 in medie pentru fiecare rinichi, se unesc pentru a
forma bazinetul, care colecteaza urina si cele doua uretere, care vin fiecare in continuarea
bazinetelor; aceste conducturi, de aproximativ 25 centimetri lungime, leaga fiecare rinichi de
vezica si permit scurgerea urinei spre vezica.
- Aparatul urinar jos cuprinde vezica, organ cavitar, sferic, al carui perete este muscular; ea
strange urina care vine prin uretere, atunci cand este plina, o evacueaza spre uretra
35

contractandu-si peretele muscular si uretra, conduct separat de vezica prin colul vezical, care
permite evacuarea urinei pe care o contine in afara corpului; ea este inconjurata de un sfincter,
zis uretral, care se inchide in timpul umplerii vezicii si se deschide in timpul mictiunilor. La
barbat, uretra este lunga si inconjurata de prostata si se deschide la extremitatea glandului
penian. La femeie, ea este mult mai scurta si se deschide in vulva.
In aceasta grupa intra plantele folosite:
In cistite (flori de coada soricelului, frunze de merisor, frunze de plamanariche)
In colica renala (rizomi de pin, matasea de porumb, iar ca dezinfectante urinare
fructe de ienupar, frunze de afin, flori de galbenele, musetelul)
Pentru inflamatiile rinichilor si a cailor urinare (frunze de mesteacan, macesul,
anghinarea)
ROSA CANINA MACESUL

Macesul este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi cu baza lata, iar varful curbat in
jos in forma de secera. Frunzele sunt compuse, formate din mai multe foliole, de obicei 5-7,
de forma ovala, dintate pe margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici
(stipele). Florile sunt de culoare roz, uneori albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor. Fiecare
floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul care la
maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct, se afla
numeroase achene, in realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte.
Infloreste in luna iunie. Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a padurilor.
Principalul element valoros al maceselor este acidul ascorbic, adica vitamina C.
Macesele mai contin cantitati importante de carotenoizi precursori ai vitaminei A. Lista
vitaminelor continute in macese continua cu vitaminele B5, B2, PP si K. Paleta de ingrediente
bioactive din macese este completata de substante glucidice, pectine, taninuri, acizi organici,
terpenoide, glicozide ale -sitosterolului si altele.
Evident, datorita continutului mare de vitamine, macesul este un excelent vitaminizant
natural. Vitamina C conditioneaza buna functionare a tuturor celulelor, ea jucand un rol
esential in procesele metabolice fundamentale, si anume in reactiile de oxidoreducere si in
respiratia celulara. De asemenea, macesele cresc rezistenta capilarelor sanguine, care devin
astfel mai putin fragile. In plus, unii autori ii mentioneaza proprietatile astringente,
antidiareice, diuretice, precum si faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia.
Preparatele farmaceutice sau alimentare din macese sunt indicate in prevenirea si
tratarea racelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoza, precum si la cei aflati in
convalescenta, ca tonic si stimulent general. Unii autori le recomanda si in afectiunile
vasculare pentru mentinerea elasticitatii capilarelor sanguine.
CYNARA SCOLYMUS ANGHINAREA
36

Anghinarea este o plant care arat ca un ciulin slbatic i este cultivat att pentru
solzii crnoi ai inflorescenei i receptaculii florali consumai ca legume, ct i pentru florile
sale utilizate n farmacologie.
Frunzele de anghinare contin polifenoli (cinarina si alti produsi clorogenici),
flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compusi
sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si -stigmasterol).
Preparatele din anghinare au actiune coleretica, colagoga, antitoxica hepatica,
hipolipemianta, diuretica, stimuleaza excretia colesterolului prin bila, scad nivelul de
colesterol din sange si stimuleaza pofta de mancare. Extractul de anghinare stimuleaza
secretia de bila, precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si
eliminarea substantelor toxice de catre ficat si avand un efect asemanator cu cel al silimarinei.
Efectul coleretic al extractului de anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb.
Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la
diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
Administrarea de preparate din anghinare in diferite forme de icter duce la o crestere a
eliminarii urinare cu disparitia sarurilor si pigmentilor biliari din urina, scaun si piele. Desi
actiunea hipocolesterolemianta este cunoscuta de mult timp si dovedita prin studii, totusi
mecanismul de actiune nu este inca destul de bine clarificat. Cinarina, una dintre substantele
careia i se atribuie efectul de scadere a colesterolului sanguin, spre deosebire de acidul
nicotinic, folosit si el pentru limitarea nivelului de colesterol din sange, dar cu importante
efecte adverse, nu da nastere la fenomene secundare nedorite.
Studiile experimentale recente arata ca extractul apos din frunzele de anghinare inhiba
in mod indirect, dar eficient, biosinteza colesterolului la nivelul ficatului. Efectul este cu atat
mai accentuat cu cat doza administrata este mai mare si pare sa persiste chiar si dupa
indepartarea extractului. Alte studii au pus in evidenta importante proprietati antioxidante,
ceea ce ii face pe cercetatori sa considere extractul apos de anghinare un agent promitator de
protectie a celulelor in fata stresului oxidativ.
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicata in insuficiente hepatice si renale,
hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, ateroscleroza, hipercolesterolemii,
anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii. Eficienta
extractelor de anghinare in tratamentul disfunctiilor hepatice si biliare, in diverse acuze
digestive cum ar fi senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile abdominale, a fost
dovedita in numeroase studii clinice. In plus, fitoterapia cu extracte de anghinare pare sa nu
prezinte riscuri semnificative, deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice.
Intra in compozitia granulelor Instamixt, a comprimatelor Hepatobil si a preparatelor
Anghirol.
Nu se administreaza in stadiul acut al bolilor hepatobiliare si renale.
BETULA PENDULA MESTEACANUL
37

Mesteacanul este un arbore cu un aspect deosebit, avnd coaja alba, "pictata" cu dungi
verticale de culoare nchisa, aproape de negru. De la acesta se folosesc n special frunzele
culese primavara si puse la uscat.
Frunzele de mesteacan contin saponine, flavonoizi, ulei volatil, taninuri, rasini,
substante glucidice, vitamina C, betulazida
Cea mai importanta proprietate a produselor din frunze de mesteacan este cea
diuretica. Se mai mentioneaza actiunea coleretica, bacteriostatica, antiinflamatoare,
sudorifica. Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secretiei de suc gastric,
bila si fermenti digestivi intestinali.
Se recomanda in formele usoare de hipertensiune arteriala si alte boli cu retentie de
apa, in reumatism, guta precum si in afectiuni digestive, hepatobiliare si gastrice.
Prin distilarea uscata a lemnului de mesteacan se obtine gudronul de mesteacan, un
lichid consistent, vascos cu aplicatii terapeutice in bolile dermatologice. Sucul obtinut prin
presarea frunzelor este utilizat in fabricarea lotiunilor pentru stimularea cresterii parului.
ZEA MAYS PORUMBUL

Porumbul (Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorita
productivitatii foarte ridicate si multiplelor intrebuintari a produselor sale in alimentatia
oamenilor, in zootehnie si in industrie.
Matasea de porumb contine flavonoizi, saponine si saruri de potasiu, vitaminele K, C,
B6, E, alantoina, stigmasterol, sitosterol, grasimi, taninuri, ulei volatil, rasini si substante
minerale.
Preparatele fitoterapeutice din matase de porumb au proprietati diuretice, sedative,
colagoge. Ceaiurile din matase de porumb sunt utilizate in afectiunile cailor urinare, cistite,
pielite, calculoza renala, in afectiuni hepatobiliare, guta, reumatism.
Intra in compozitia ceaiului diuretic numarul 2 si 3 si a ceaiului hepatic.
PINUS SILVESTRIS PINUL

Arbore indigen de talia II-a; conic la tinerete si neregulat la batranete; coroana

aplatizata; dezgolit de ramuri pe inaltimi variabile; scoarta roscata.
38

Contine ulei volatil, substante rezinoase, flavone, heterozide fenolice, un principiu

amar, component al fractiunii rezinoase(pinipicrozida), acid ascorbic, pinitol(metoxi-inozitol).
Frunzele contin compusi fenolice, steroli(-sitosterol, dihibrido- -sitosterol), alcoli superiori,
acizi reznici, acizi grasi, hidrocarburi, compusi azotati(L-arginina,L-histidina, adenina,
guanozina), vitamina C.
Ajuta la umanizarea fiintei, la ruperea de rutina. Insufla forta interioara si
incredere(neurotonica), vointa si vitalitate. Aceasta este si premiza subtila a actiunilor de
protectie fata de factorii externi nocivi, planta fiind antiseptica, antiinflamatoare, cortizonica,
antifungica si este utilizata in infectii respiratorii(sinuzite, bronsite, gripa, acutizari infectioase
ale astmului) si uro-genitale(cistite, pielonefrite, uretrite) si in afectiuni reumatismale. Este si
diuretica.
6. Plante medicinale recomandate in afectiuni dermatologice
In acnee (trei frati patati, radacini de brusture, flori de galbenele, cicoare, pentru
comprese musetel, coada soricelului, galbenele, sapunarita, frunze de nuc)
In furunculoza (brusture, volbura, comprese din faina de in)
In arsuri (flori de musetel si coada soricelului, galbenele)
Antiseptice pentru rani (arnica, musetel, levantica)
Ca cicatrizante (rostopasca, sunatoarea, roinita)
ARCTIUM LAPPA BRUSTURELE

Brusturele este o planta bisanuala, cu tulpina ramificata si paroasa, avand in pamant o

radacina pivotanta, carnoasa, brunie la exterior si albicioasa la interior. Frunzele sunt dispuse
altern. Cele inferioare sunt foarte mari, lung petiolate, rotunjite la baza, cu marginea intreaga.
funzele superioare sunt ceva mai mici. Florile sunt purpurii, dispuse in capitule globuloase
inconjurate de bractee incovoiate la varf, in forma de carlig. Infloreste in lunile iulie-august.
Brusturele este oplanta comuna. Creste prin locuri virane, daramaturi, pe langa garduri si
marginea drumului.
Din punct de vedere cantitativ, cea mai bine reprezentata substanta din radacina de
brusture este inulina. Alaturi de aceasta s-au pus in evidenta saruri de potasiu, ulei volatil, acid
cafeic, compusi poliinici. Cercetarile mai recente, care s-au orientat spre analiza chimica a
frunzelor si in special a semintelor, au evidentiat substante cu posibile efecte medicinale din
clase lignanilor (arctiina, neoarctina, arctigenina, lapaol).
Radacina de brusture este folosita pentru actiunea sa diuretica, sudorifica, depurativa si
usor hipoglicemianta. Unele cercetari experimentale sugereaza existenta unui factor cu
actiune antitumorala, antimutagenica. Alte studii au constatat o posibila actiune
hepatoprotectoare si antioxidanta. Se presupune ca substantele fitochimice din radacina
brusturelui ar putea proteja organismul de efectele cancerigene ale radicalilor liberi. Lignanii
39

din semintele de brusture pot contracara actiunea factorului activator al agregarii

trombocitelor sanguine.
Printre indicatiile clasice ale preparatelor de brusture se numara afectiunile renale,
afectiunile pielii (eczeme, seboree, acnee), furunculoza, guta, reumatismul.
ACHILLEA MILLEFOLIUM COADA SORICELULUI

Coada soricelului este o planta erbacee, perena, intalnita de la campie pana in regiunea
subalpina, prin fanete, poieni, margini de padure, margini de drum si cai ferate, pe soluri
nisipoase, relativ umede, insorite sau umbrite.
Planta si in special florile contin ulei volatil care include azulene (camazulena), camfor,
alfa si beta pinen borneol, eugenol, sabinen, limonen si altele.planta mai contine taninuri,
flavonoizi, principii amare, glucide, proteine, sitosterol, substante minerale.
Coada soricelului are proprietati stomahice, astringente, tonice-amare,
antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice, antispastice, calmante. Una dintre azulene, care
pare a fi aceeasi substanta cu matricarina identificata in musetel, are efecte antispastice asupra
musculaturii netede a tubului digestiv. Camazulena, camforul, eugenolul, cverticina si alte
substante au un efect sinergic care contribuie la diminuarea inflamatiei si calmarea durerii.
Terpineolul, taninurile si cineolul exercita efecte antiseptice.
Coada soricelului este intrebuintata datorita efectelor ei benefice in afectiunile
digestive, entente, enterocolite, in colicile abdominale, in bolile diareice, in tratamentul
hemoroizilor. In amestec cu alte plante cu actiune similara, este folosita pentru stimularea
digestiei in caz de hipo sau anaciditate gastrica. Planta mai este recomandata in tratamentul
afectiunilor din sfera genitala la femei, in inflamatiile cronice ale anexelor precum si pentru
calmarea durerilor menstruale datorate spasmelor musculaturii uterine.
Preparatele din coada soricelului sunt deosebit de valoroase in vindecarea plagilor,
inclusiv al arsurilor.
LAVANDULA OFFICINALIS LEVANTICA

Levantica este o planta perena, cu frunzele permanent verzi. Atinge inaltimi de 30-100
cm, datorita florilor inalte. Frunzele sunt subtiti si ascutite, de culoare verde-argintie si foarte
parfumate. In primul an de viata tulpinile sunt verzi, apoi devin lemnoase.
Florile levanticai apar in iulie-august. Culoarea lor variaza functie de specie, dar cea
mai comuna varietate are flori albastre. Florile sunt foarte parfumate.

40

Levantica se simte cel mai bine in soluri cu nicip si calcar. Are nevoie de spatii
deschise pentru a se dezvolta si de mult soare.
Florile contin ulei volatil, principalul component fiind linalcoolul. Mai contine alti
alcooli cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul, borneol, tanin, cumarine, principii amare,
rasini, pectine.
Produsele fitoterapeutice din levantica au actiune calmanta, diuretica, coleretica,
antiseptica si cicatrizanta. Uleiul volatil de levantica are proprietatea de a normaliza functia
cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni.
Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in neurastenie, surmenaj, stari de
iritabilitate nervoasa, migrene si alte dureri de cap, boli de rinichi si ficat.
Uleiul de lavanda este folosit in farmacii pentru mascarea mirosului neplacut al unor
preparate medicamentoase, si pe scara si mai mare in industria cosmeticelor, la fabricarea
unor produse pentru intretinerea fetei si mainilor, a sapunurilor si detergentilor. Efectul
insecticid al florilor de lavanda poate fi util in gospodarie pentru combaterea moliilor. In acest
scop, planta se aseaza intre haine, acestea avand in plus si un miros placut.
Este o planta nervina, cu efecte globale de liniste si armonizare. Echilibreaza, atat in
sens receptiv, cat si emisiv, actionand ca un filtru in calea avalansei de stimuli emotionali.
HYPERICUM PERFORATUM SUNATOAREA

Sunatoarea este o planta erbacee, perena, ntlnita n toata tara, de la cmpie pna n
regiunea subalpina, dar cu precadere n regiunea deluroasa.
Are tulpina dreapta, lemnoasa n partea inferioara, cu patru muchii longitudinale, creste
pna la 20-100 cm naltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori) care pornesc de la
subtioara frunzelor. Frunzele sunt ovale, cte doua opuse si privite n transparenta (nspre
lumina) se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si
a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei.
Florile de culoare galbena sunt grupate n inflorescente, au cte cinci petale punctate cu
negru.
Infloreste din iunie pna n septembrie, aceasta fiind si perioada recomandata pentru
recoltare.
Contine naftodiantrone (hipericina componentul activ principal) localizate in
punctele negre (pungile secretorii) de pe petale si frunze, diantrone si antranoli, ulei volatil
localizat in pungile secretorii ale petalelor si frunzelor (este constituit din -pinen si cadinen),
alcani, alcanoli, triterpene si steroli, flavonozide, epicatechol, proantocianidoli, acizi fenolcarboxilici (cinamic, cafeic, clorogenic), carotenoide, vitamina C, derivati polifenolglucinolici
(hiperforina si adhiperforina), xantone, colina, rezine, substante minerale.
Amara si astringenta, este utila atunci cand suferinta devine disperare si depresie.
Planta ii ocroteste, ii sustine si regenereaza pe cei cu manifestari depresive, dublate de reactii
de factura neurovegetativa (antidepresiva si euforizanta prin inhibarea MAO si/sau COMT de
catre hipericina sau de catre flavone si xantone), vindeca sufletul ranit (este cicatrizanta prin
41

flavone, tanin si carotenoide; antialgica, chiar antinevralgica; antipruriginoasa prin ulei

volatil; antiinflamatoare, dar si fotosensibilizatoare prin hipericina si derivatii ei;
antihemoragica).
Tendintele reziduale sunt eliminate din planurile atat subtile cat si grosiere (colereticacolagoga prin acizii cafeic si clorogenic, diuretica prin flavone), redand fluiditate fluxurilor
subtile, reflectata farmacodinamic in afectiunea capilaro-protectoare a flavonelor.
Protejeaza fata de agresiuni subtile (emotionale) sau grosiere, este antimicrobiana fata
de stafilococul auriu prin hiperforina si ulei volatil, datorita hipericinei este antivirala fata de
retrovirusuri, inclusiv HIV 1, virusuri gripale si herpetice.
Efectele astringent, antiinflamator, antihemoragic favorizeaza vindecarea leziunilor cu
pierdere de substante de la nivelul mucoaselor (mai ales digestive: ulcer gastric sau duodenal,
colita ulceroasa) sau tegumentelor (ulceratii cutanate, inclusiv ulcerul varicos, arsuri, plagi) ca
si vindecarea oricarui tip de inflamatii, mai ales la nivelul mucoaselor tuturor celor trei
tracturi: respirator (in bronsite), digestiv (stomatite, gastrite, duodenite, enterite, colite,
hemoroizi, leziuni perianale) si biliar, in care intervine favorabil si efectul coleretic-colagog
(colecistite) si uro-genital.
Sunatoarea este remediul de electie cand aceste afectiuni sunt insotite de o stare
depresiva (dat fiind efectul antidepresiv recunoscut si demonstrat), in mod caracteristic
asociate cu dureri de mare intensitate, dar si cu un important determinism psihic de tip
depresiv-anxios, care amplifica si este amplificat de componenta hiperalgica.
Extern, se poate folosi ca unguent, in caz de arsuri si in perioada de cicatrizare a
plagilor.
Intra in compozitia ceaiului hepatic numarul 3, a ceaiului anticolitic, a ceaiului gastric
numarul 2, a granulelor Aqua-sedin, a cremei Armon, a tincturii Femina, a tabletelor
Gastrovit, a lotiunii nutritive Hebe, a unguentului balsamic Hebe-bronhoplant, a tabletelor
Vitaroz, a comprimatelor Galov G.
Hipericina are efecte fotosensibilizante, fapt pentru care persoanele care urmeaza un
tratament intern si de durata cu preparate din sunatoare trebuie sa evite expunerea la radiatia
solara intensa. De asemenea,
datorita unor posibile interactiuni cu alte substante
medicamentoase, bolnavii trebuie sa consulte medicul inainte de inceperea curei
fitoterapeutice.
CONVOLVULUS ARVENSIS VOLBURA

Volbura este o planta perena, cu tulpina volubila, intinsa pe pamant sau incolacita de
alte plante, cu frunze glabre asezate altern. In pamant are o radacina lunga si subtire de
culoare alba. Frunzele sunt ovale sau sagitate, asezate pe un petiol lung. Florile au forma unei
palnii, de culoare alba cu dungi roz pe partea exterioara. Ele sunt placut mirositoare.
Contine rezine, tanoizi, vitamina C, substante minerale.
42

Abstrage in constiinta trecutul si ambientalul aducand impacare si acceptare.

Contureaza farmecul aparte al unei vieti traite constient.
Are actiune purgativa, coleretica, cicatrizanta. Este utilizata in onstipatie si afectiuni
biliare. Continutul de tanoizi o face utila pentru rani, arsuri, furuncule.
7. Plante medicinale utilizate in boli de nutritie si metabolism
In diabetul zaharat (frunze de afin, salvie, nuc, urzica)
In guta (soc, frasin)
In obezitate (crusin, volbura, papadie)
Ca tonice generale (nuc, catina)
Ca reminalizante (coada calului, plamanariche)
Depurative si sudorifice (soc, porumbar, cicoare)
VACCINIUM MYRTILLUS AFINUL

Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi
pe ambele fete.Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste
in mai-iunie.
Fructul este o baca albastra cu suc violaceu. Creste in regiuni montane, in paduri de
conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine.
Frunzele de afin contin flavonoizi, acizi triterpenici, taninuri, neomirtilina. In fructe se
gasesc coloranti de natura glicozidica (mirtiline), taninuri, caroten vegetal, pectine, vitaminele
C si B, glucide si acizi organici, precum si vitaminele PP, E si saruri minerale.
Preparatele din frunzele si fructele de afin au actiune antidiaretica, antiseptica,
antiemetica, antiinflamatoare, diuretica, usor coronarodilatatoare si hipoglicemianta,
antiaterogena, de activator al regenerarii retinei. Taninurile ajunse in tubul intestinal
aglutineaza bacteriile si opresc procesul de fermentatie. Se considera ca efectul antidiareic
observat in cazul preparatelor din afin are un mecanism de actiune diferit de cel al dietei cu
mere rase sau morcov. O parte dintre substantele active patrund in celulele peretelui intestinal
formand o pelicula protectoare.
Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucoza din sange si , potrivit unor
cercetari mai noi, scade si nivelul trigliceridelor. Diverse studii experimentale au pus in
evidenta ca antocianozidele din afin protejeaza vasele sanguine, cresc rezistenta capilarelor
sanguine si au proprietati antiedematoase. Cercetatorii italieni au descoperit, in cadrul unor
experimente pe animale de laborator, ca aceasta grupa de substante extrase din afin are efecte
protectoare in ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool si chiar fata de ulcerul
cronic indus de acidul acetic.
Afinul are calitati antiulceroase promitatoare, datorita stimularii apararii locale a
mucoasei stomacului. De asemenea, in ce priveste retina, este esentiala in asigurarea unei
vederi normale, substantele active din afin stimuleaza regenerarea pigmentilor din
fotoreceptorii retinei.
43

Cercetarile experimentale au aratat ca flavonoizii continui in extractul apos de afine

reprezinta un puternic factor protector care previne oxidarea colesterolului, putand juca astfel
un rol in prevenirea aterosclerozei. Actiunea acestor flavonoizi pare sa fie mai intensa decat a
acidului ascorbic (vitamina C). Proprietatea antiaterogena a flavonoizilor din afin este
exploatata de industria farmaceutica.
Preparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate in diaree, dispepsie, enterocolite,
arterite ale membrelor inferioare, ateroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala, sechele dupa
infarct miocardic, diabet zaharat, tulburari ale metabolismului si grasimilor, in special in
cresterea trigliceridelor, tulburari vasculare la persoanele varstnice si la diabetici, guta,
reumatism, infectii urinare.
Intra in compozitia comprimatelor Difabiol, Difebiom, Fitodiab, Normodiab, a
comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel).
URTICA DIOICA URZICA

Este o planta erbacee, perena, cunoscuta inca din antichitate pentru proprietatile
medicinale si alimentare. In sol are un rizom subtire, tarator. Tulpina aeriana este inalta de 50150 cm, erecta, paroasa si urticanta. Frunzele sunt puternic urticante datorita perisorilor rigizi
care contin substante vezicante pentru piele (acid formic si o toxalbumina). Au forme ovale,
lanceolate sau cordate, dintate pe margini. Florile au culoare verzuie; sunt dioice, dispuse pe
plante diferite (mascule si femele).
Urzica contine substante proteice si glucidice, steroli, ulei volatil, acid acetic, acid
formic, vitaminele A, B2, C si K, saruri minerale. Urzicile contin histamina, urme de acid
formic si o toxina inca incomplet identificata despre care se stie totusi ca este responsabila
pentru efectul urticant la nivelul pielii.
Urzica are valoroase proprietati diuretice. Extractele de urzica favorizeaza transferul
acidului uric din tesuturi in circulatia sanguina si cresc eliminarea acidului uric prin urina.
Exista studii care sugereaza ca extractele din frunze de urzica au proprietati antialergice. In
fitoterapia traditionala se considera ca urzica are proprietati hemostatice, astringente,
antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante antianemice si remineralizante.
Efectele amintite isi gasesc aplicatia terapeutica in afectiunile metabolice, afectiunile
reumatismale, in special guta, precum si in unele cazuri de litiaza renala. Studiile stiintifice
arata ca extractele din radacina de urzica au efecte favorabile in hipertrofia benigna de
prostata si afectiuni alergice cum ar fi rinita alergica. In medicina traditionala preparatele din
urzica sun recomandate in afectiuni cum ar fi plagile atone, ulcerele varicoase, hemoroizii.
Nu se vor folosi ca materie prima pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature,
deoarece toxinele care rezista chiar la fierbere pot produce iritatii la nivelul tegumentelor, a
mucoasei gastrice si a mucoasei cailor urinare. Preparatele din urzica nu se administreaza la
copii sub doi ani, la femei in timpul sarcinii sau alaptarii. La copii mai mari si la varstnici
peste 65 ani, se va incepe cu preparate mai putin concentrate.

44

Urzicile sunt o materie prima importanta pentru obtinerea industriala a -carotenului

(provitamina A) si clorofilei. Prin prelucrarea ulterioara, aceasta din urma este utilizata pe
scara larga ca dezodorizant in diverse preparate medicamentoase si cosmetice.
FRAXINUS EXCELSIOR FRASINUL

Este un arbore cu frunze opuse, imparipenat compuse, lungi pana la 40 cm, avand un
petiol lung pe care sunt asezate 7-15 foliole. Florile sunt grupate in inflorescente care apar
inaintea frunzelor. Fructele numite samare sunt de forma liniar-lanceolata, inconjurate de o
aripioara. Infloreste in luna mai. Frasinul creste prin paduri, lunci, din regiunea de campie si
dealuri.
Frunzele de frasin contin fraxozida, taninuri, acizi organici, rutozid, manitol, inozitol.
Preparatele din frunze de frasin au efect diuretic, sudorific, laxativ, antireumatismal,
antalgic. Frasinul are aplicatii in tratamentul afectiunilor reumatice, al gutei, constipatiei,
afectiunilor cailor urinare, gripei si guturaiului

CICHORIUM INTYBUS CICOAREA

Este o planta usor adaptabila ce adevereste prezenta ei pretutindeni, in campie, prin

pagisti, pe marginea drumurilor, si a cailor ferate, in poienele din padure, are multa nevoie de
umeditate si luminozitate, prefera solrile cu textura mijlocie sau usoara, fertile, bogate in
humus, profunde cu reactie neutra.
Contine cicoriina, lactucina,inulina, flavonoizi, acizi polifenol-carboxilici, acid tartric.
Principiile active din cicoare confera plantei efect stomahic, colagog, hepatoprotector,
depurativ, usor sedativ, antiaritmic, hipotensiv, hipoglicemiant, laxativ.
Preparatele din cicoare sunt utilizate pentru stimularea poftei de mancare, in
tratamentul adjuvant al afectiunilor biliare si hepatice, in acnee si in constipatie.
PRUNUS SPINOSA PORUMBARUL

45

Porumbarul este un arbust spinos, inalt de 1-3 m, cu tulpini bine ramificate. Frunzele
sunt ovale, glabre, uneori paroase, dintate pe margini. Florile apar inaintea frunzelor,
acoperind in intregime ramurile. Pedunculii florali sunt glabri sau rar parosi. Floarea prezinta
5 sepale, lanceolate, lungi de 1-2 mm, adeseori glabre, dintate pe margini, prezentand glande.
Petalele sunt albe, ovale, lungi de 5-10mm. Staminele sunt numeroase (20), lungi de 5 mm, cu
antere galbene sau rosii. Ovarul este glandru, cu stil lung si stigmat rotund. Fructele sunt
globuloase, cu un diametru de 1-1,5 cm, albastrui-negricios brumate, glabre, ramanand si
peste iarna pe ramuri. In interior au un sambure invelit intr-o pulpa verzuie, aderenta, cu gust
astringent, usor dulceag. Infloreste in lunile aprilei-mai. Creste la marginea padurilor, pe
coastele insorite, de la ses pana la munte.
Florile contin flavonoizi, acizi organici, cvercitina, saruri de magneziu si potasiu,
substante glicozidice. Fructele contin glucide, acizi organici, antociani, taninuri, polifenoli,
vitamina C, saruri de calciu si magneziu.
Florile au proprietati sedative, laxative si diuretice. Fructele au actiune antidiareica,
astringenta. Preparatele medicinale din fructe sunt indicate in diaree, dizenterie, pentru
calmarea durerilor de stomac, pentru stimularea digestiei, in dischinezii biliare. Preparatele
fitoterapeutice din flori de porumbar sunt recomandate in afectiunile rinichilor si cailor
urinare.
8.

Plante medicinale recomandate in restabilirea unor functii glandulare

Antisudorifice (frunze de nuc, salvie)
Galactogoge = marirea secretiei de lapte (coriandrul, socul, magheranul)
Antigalactage = diminuarea secretiei de lapte (frunze de nuc si salvie, hamei)
CORIANDRUM SATIVUM CORIANDRUL

Coriandrul este o planta care traieste doar un an, rareori supravietuind in cel de-al
doilea. Atinge inaltimi medii de 60 cm; are tulpini drepte, ramuroase, de culoare verde
stralucitor.
Florile sunt mici, roz, bleu pal sau albe si se aduna in ciorchini de forma unei umbrele.
46

Frunzele superioare sunt fin divizate, cele inferioare sunt late si trilobate.
Coriandrul se inmulteste prin seminte, in conditii de climat uscat si cald. Pentru
recoltarea de seminte este semanat primavara si nu are nevoie de multa ingrijire. Se recolteaza
la cca. 90 de zile dupa insamantare, imediat ce fructele sunt coapte, chiar inainte ca acestea sa
cada. O indicatie a momentului coacerii este aparitia aromei placute. Pentru frunze, planta se
seamana vara.
Contine ulei volatil(predomina cetonele monoternice), ulei gras, proteine, glucide,
rezine, ceara, cumarine, steroli, poliine.
Aduce claritatesi focalizare,dizolva structurilegrosiere(este mucolitic prin cotenele
monoterpenice din uleiul volatil). Echilibreaza si stabilizeaza. Confera prospetime si vitalitate,
exuberanta, senzatia de ubor odata cuopregnanta actiune eterica corelata cu senzatia de rupere
a barierelor(stomahic). Corespunzator , farmacodinamic chimenul(mai ales prin compusii
volatini) indeparteaza blocajele, favorizeaza curgerea libera a energiei la nivelul tuturor
canalelor subtile sau grosiere-este antispastica si carminativa, expectoranta, diuretica,
galactogoga, stomahica(si creste pofta de mancare). I se atribuie chiar actiune reglatoare la
nivelcardiovascular (asupra tensiunii arteriale si afunctiilor cordului).
Este utila in suferinte digestive(colici, meteorism, enterocolite,
respiratorii(bronsite), urinare si hipogalactice(reducerea secretiei de lactate).

anorexie),

SAMBUCUS NIGRA SOCUL

Socul este un arbore de talie mare, care traieste la marginea padurilor din zonele de
campie sau de deal. In scopuri medicinale se folosesc florile, care se culeg la inceputul
infloririi, in lunile mai-iunie, pe vreme frumoasa.
Inca din vechime, oamenii au apreciat calitatile terapeutice ale acestei plante, care se
folosea indeosebi pentru distrugerea viermilor intestinali.
Florile, frunzele, dar mai ales sucul obtinut din fructe calmeaza nevralgiile, in special
sub forma de extract slab alcoolic. Este util, de asemenea, in reumatism, afectiuni ale cailor
respiratorii, nevralgii ale trigemenului si sciatica. Scoarta copacului are proprietati laxative si
diuretice (fiind indicata in nefrite si edeme). In medicina populara, scoarta este intrebuintata
ca antihelmintic
Caracterizat de prezenta heterozinelor cianogene. Mai ontine flavonozide, amine
alifatice(imprima mirosul gretos al florilor proaspat recoltate), ulei volatil, acizi polifenol47

carboxilici(cafeic, ferulic, clorogenic, liber si glucozidat), acid malic, taninuri, saponozide,

poliuronide, mucilagii, saruri minerale, vitamina C.
Planta actioneaza precum o spuma efervescenta care impinge spre exterior tot ce este
greu si stagnant. Are actiune expectoranta datorata saponozidelor si sudorifica,
decongestionanta si diuretica atribuita flavonozidelor, saponozidelor, acizilor polifenolcarboxilici si nitratului de potasiu, de asemenea sunt laxative. Este considerata antalgica, utila
in nevralgia de trigemen, sciatica, periartrita scapulo-humecala. Este galactogoga si
emolienta.
Combinatia de efecte diaforetic(si prin aceasta febrifug), antitusiv(prin
sambunigrozida),
expetorant,
emolient,
antiseptic(prin
compusii
volatili),
imunostimulator(prin poliholozide sau lectine) recomanda florile de soc pentru tratamentul
virozelor respiratorii(rinite, faringite, laringite, traheobronsite, adenoviroze, gripa). Ca
diuretic, sunt folosite in afectiunile aparatului urinar si la retentiile hidrosaline de diverse
cauze(cardiace, renale, etc.) si in afectiuni reumatice. Sunt recomandate in curele de slabire
datorita asocierii actiunilor diuretica, diaforetica si laxativa. Aceeasi asociere de efecte le
recomanda si ca depurativ in sensul favorizarii eliminarii substantelor toxice-reziduale din
organism. Li se atribuie de asemenea actiunea maturativa,fiind utile in aplicatii externe pentru
furuncule, abcese. Tot in aplicatii externe, se folosesc pentru degeraturi, crize acute de guta,
conjunctivite si urcioare.

HUMULUS LUPULUS HAMEIUL

Hamei creste spontan, agatat de arbori, la marginea padurilor, in poienite; prefera

regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde, bogate in calciu. Hameiul
este o planta care se agata de garduri sau de arbustii pe care-i intal-neste in cale. In scopuri
medicinale se folosesc conurile numite stiintific Strobili Lupuli. Acestia au un miros puternic,
placut aromat, iar gustul amar-astringent. Datorita uleiuluivolatil pe care il contine, hameiul
este un sedativ al sistemului nervos.
Conurile conin substane amare i rini, taninuri, glucide, proteine, celuloz i uleiuri
eterice .Substanele amare sunt localizate n perii glandulari de la baza bracteelor, fiind
formate din ulei eteric i o rezin ce conine principii amare de natur floroglucinic, respectiv
acizi amari. n conuri se mai gsesc derivai flavonici, coline, hormoni estrogeni i sruri
minerale.
48

Acizii amari au rol important n industria berii, cu efecte aromatizante, conservante i

antiseptice, dnd gustul specific i spuma berii. Cea mai mare putere amar se gsete n acizii
alfa i beta, n timp ce ultimele 2 tipuri de acizi dein doar 0,2-2% din masa conurilor uscate
acumulndu-se, mai mult, n condiii necorespunztoare de uscare i pstrare.
Este util n reglarea tulburrilor nervoase au efecte n caz de insomnie, nevroze, stri
de excitaie, ameeli, depresie psihic, stri de nelinite i de panic, fobii, melancolie,
anxietate, delirium tremens, Parkinson, tulburri emoionale legate de pubertate i de
maturizare sexual; n bolile aparatului digestiv acioneaz pentru vindecarea urmtoarelor
afeciuni: gastrite prin stimularea secreiilor gastrice, steatoz hepatic, insuficien biliar,
indigestii, crampe stomacale, balonri cu gaze intestinale, lipsa poftei de mncare i parazii
intestinali; n bolile genitale i renale, hameiul intervine benefic n cazurile de vaginit,
leucoree, blenoragie, spermatoree, poluiuni nocturne, cicluri menstruale dureroase,
hiperexcitaii sexuale, incontinen urinar (enurezis) la copii i btrni, bufeuri de cldur la
debut de menopauz. Dup instalarea menopauzei, curele succesive de cte 3 sptmni cu
infuzie de hamei contribuie la prevenirea osteoporozei, fiind un fitoestrogen extrem de
eficient. mpiedic formarea calculilor renali i a infeciilor la nivelul vezicii i a canalelor
urinare. Prin efectul antispastic, ajut la dilatarea cilor de evacuare a calculilor renali. Un rol
esenial l are n combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis; la bolile pulmonare
acioneaz contra tusei spastice, bronite i, mai ales, tuberculoz, distrugnd bacteria
Mycobacterium tuberlosis; contra reumatismului i poliartrozelor, hameiul acioneaz ca un
puternic antiinflamator articular, cu efecte similare cu ibuprofen - un antiinflamator de sintez
destul de nociv, folosit contra durerilor articulare. Prin calmarea sistemului nervos central se
reduce senzaia de dureri la bolnavii de reumatism i gut.
Tot pentru tratamente interne, hameiul poate fi folosit n scopul de a combate
alcoolismul, obezitatea, anemia, atonia general, avitaminozele (ndeosebi scorbutul),
rahitismul i starea de convalescen.
n uz extern este eficace n tratarea diferitelor afeciuni dermatologice (dermatoze,
acnee, eczeme, herpes, pecingine, seboree, cancer de piele) precum i n masaje n caz de
dureri reumatice i gut.
Berea din hamei se bea zilnic cte o can ca stimulent hormonal pentru ntrirea
snilor, care se ung suplimentar cu spum de bere.
Maceratul din hamei previne cderea prului.
Lstarii tineri, aprui primvara, sunt consumai ca legume introduse n supe sau
salate cu rol aperitiv, digestiv i depurativ. De asemenea, conurile, extractele i uleiul eteric
sunt utilizate, ntr-o msur mai redus, la aromatizarea pinii, a sosurilor, tutunului i a
buturilor nealcoolice, precum i la intensificarea savoarei condimentelor.
Este utilizat n hrana vacilor, crete producia de lapte.
n parfumerie, hameiul este utilizat pentru compoziii de tip tabac, fougere i chypre.
49

n zootehnie i medicin veterinar, conurile se administreaz n hrana cabalinelor

bolnave de icter.
Mugurii servesc la hrana bovinelor cu indigestie sau balonri.
Proprietile terapeutice ale conurilor de hamei, stabilite n decursul timpului, vizeaz
o mare diversitate de afeciuni maladive, care pot fi ameliorate sau tmduite cu preparatele
din hamei; neurosedative, somnifere, hipnotice, calmante la nivelul sistemului nervos, datorit
uleiului eteric i a substanelor amare; stomahice, antibacteriene, antiseptice, bacteriostatice
asupra germenilor gram-pozitivi; antivomitive, antispastice; vermifuge, antihelmintice
antitusive; hipotensive, regeneratoare sanguin, depurative ale sngelui; diuretice i calmante
n eritemul genital; antiafrodisiace; tonic-amare, eupeptice i aperitive; vitaminizante,
antiscorbutice, relaxante, aromatizante; mineralizante i fortifiante.
In scopuri vindecatoare, de la hamei se folosesc doar conurile, care, alaturi de aroma
placuta, contin si un bogat depozit de minerale si vitamine. Conurile de hamei exercita asupra
organismului uman actiuni calmante, relaxante, antiseptice si diuretice. Specialistii in
medicina naturista recomanda conurile de hamei drept remedii in bolile sistemului nervos.
Melancolia si tulburarile de somn isi gasesc leac, daca se apeleaza la infuzia din conuri de
hamei. Afectiunile aparatului digestiv: gastritele, digestia dificila, crampele stomacale, pot fi
tratate daca pacientul face o cura de doua saptamani cu ceai din conuri de hamei. De
asemenea, cand temperaturile scazute si umezeala de afara ne creeaza probleme de sanatate,
tinctura de hamei este un medicament mult mai eficient decat antibioticele din farmacii. Nu
doar sanatos, hameiul poate fi folosit si in scopuri cosmetice. Compresele cu ceai din conuri
de hamei au un efect de tonifiere a tenului, reusind sa vindece si urmele lasate de acnee pe
obrazul adolescentilor. Un remediu cu rezultate miraculoase este tinctura de hamei, care,
administrata inainte de mesele principale, ajuta la revenirea poftei de mancare.
MOJARANA HORTANSIS MAGHIRANUL

Este o planta aromata folosita din cele mai vechi timpuri in tarile riverane Marii
Mediterane. Imbogateste gustul mancarurilor de legume sau fripturilor de vita dar este folosit
si pentru prelucrare in industria cosmetica. Maghiranul - Majorana hortensis, creste ca o tufa
de mici dimensiuni si este o planta decorativa potrivita pentru gradinile insorite care nu
dispun de foarte mult spatiu. In combinatie cu busuiocul, cimbrul, mararul si cimbrisorul, se
obtine un colt feeric care va parfuma gradina si va indeparta tantarii. Daca restul plantelor
amintite sunt anuale, magheranul este considerat o planta perena, de aceea el trebuie stramutat
toamna intr-un ghiveci de dimensiuni potrivite si adus in casa.

50

Aspectul maghiranului este de tufa, cu o tulpina puternic ramificata, cu frunze mici de

1-2 cm, cu petiolul foarte scurt. Frunzulitele sunt foarte aromate datorita continutului de ulei
eteric.
Contine ulei volatil (mai ales esteri si alcooli monoterpenici), ODP-uri (acid
rozmarinic), flavone, -sitosterol, n-triacontan, lipide, acid ascorbic, glucide, pectine.
Prieten de nadejde, care ne sustine in viata in toate actiunile in fiecare moment, gata sa
destinda in momentele de tensiune (este antispastic si carminativ, sedativ, tranchilizant,
indeparteaza cefaleea de stres, este parasimpaticomimetic, determinand vasodilatatie cu
scaderea tensiunii arteriale si chiar anafrodisiac datorita efectului electronegativant al esterilor
monoterpenici). Da o senzatie de hranire, cu o savoare consistenta, nutritiva, apetisanta
(stomahic, condiment alimentar, tonic-aperitiv) si sustine energic intreaga fiinta (actiune
neurotonica, corelata cu prezenta alcoolilor monoterpenici), dar nu este indicat pentru
momente de maxima slabiciune sau depresie, pentru incercari majore, epuizante.
Protejeaza fata de agresiuni (inclusiv la nivel fizic, uleiul volatil fiind antiseptic, mai
ales antibacterian, dovedit pe coci Gram pozitivi si colibacili; in plus este antalgic) si
favorizeaza buna intelegere cu cei din jur (diuretic prin flavone si compusii volatili).
Este utilizat, mai ales sub forma de ulei volatil, in afectiuni digestive (hipotonie,
hiposecretie digestiva, anorexie, meteorism, colopatii functionale, enterocolite, stomatite),
respiratorii (bronsite, tuse spastica, rinofaringosinuzite, inclusiv otite) si mai ales
neuropsihice: psihoze, tulburari obsesiv-convulsive, anxios-depresive (insomnie, agitatie,
suprasolicitare, neurastenie), uneori cu manifestari somatomorfe de tip neuro-vegetativcardiovasculare (palpitatii, salturi tensionale, dureri pseudoanginoase, inclusiv asa-zisa
nevroza cardiaca sau eretismul cardiovascular in particular cand acestea sunt conditionate
de o hipertiroidie), respiratorii (dispnee psihogena), digestive (colici, balonari, dureri
epigastrice cu senzatie de crampa sau arsura atribuita unei hiperaciditati), dureri nevralgice
sau reumatismale, manifestari neurologice (convulsii, vertij, paralizii, cel mai adesea de
natura functionala).
SALVIA OFFICINALIS SALVIA

Salvia are frunze alungit oval sau lanceolate, mai rar eliptice, lungi de 2-8 cm si late de
0,5-3 cm, cu baza rotunjita sau cuneata, mai rar usor arcuiti sau rotunjiti. Marginea limbului
este fin dintata, uneori aproape intreaga. Frunzele bazale si mijlocii sunt petiolate, iar cele
superioare sesile, reticulat si penat nervata. Pe partea inferioara si pe partile proeminente ale
51

partii superioare frunzele sunt des albicios paroase cu peri pluricelulari, fini, ce le confera
un aspect general verde argintiu.
Frunzele de salvie contin un ulei volatil reprezentat prin substante terpenice, tuiona,
tuiol, salven, sabinol. Mai contin taninuri, principii amare, glicozide, polifenoli, rasini.
Salvia se remarca prin multe proprietati benefice, dar probabil cea mai notabila dintre
ele este aceea de a diminua transpiratia (efect antisudorific pronuntat). Preparatele din salvie
atenueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza eliminarea gazelor, stimuleaza
secretia de bila a ficatului, au un usor efect hipoglicemiant, actiune antispastica, astringenta si
antiseptica, bacteriostatica. Se mai mentioneaza si un efect calmant asupra sistemului nervos.
Preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiratiei excesive
in diverse stari, cum ar fi distoniile neurovegetative si menopauza. De asemenea, preparatele
din salvie sunt utile in starile de meteorism abdominal, in dischineziile biliare, ca adjuvant in
tratamentul diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in inflamatiile mucoaselor
(stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau in acnee.
Intra in compozitia ceaiului antiastmatic, a ceaiului pentru gargara, a granulelor Aquafemina, Aqua-venol, a tincturii Femina, a lotiunii antiseboreice Hebe, a solutiei Herbasol.
Nu se administreaza la femeile care alapteaza, deoarece poate diminua secretia lactata.
Salvia este apreciata in toata lumea nu doar ca planta medicinala, ci si pentru calitatile
sale gastronomice, de condiment.
Uleiul volatil din frunzele de salvie este folosit in industria cosmetica p-entru
fabricarea diverselor parfumuri. In multe parti, frunzele de salvie sunt folosite ca aromatizant
in alimentatie.
9. Plante medicinale recomandate in unele afectiuni ale sistemului nervos
Sistemul nervos
Elementele de baza ale sistemului nervos sunt celulele nervoase, numite neuroni.
Sistemul nervos are doua parti importante: sistemul nervos central (creierul si maduva
spinarii) si sistemul nervos periferic (cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul
central). Sistemul nervos periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic
(adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central) si
sistemul nervos vegetativ (coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor).
Maduva spinarii are o lungime de circa 40 cm, de forma cilindrica, formata din tesut
nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pna la
partea inferioara a spatelui, realiznd legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos
periferic. Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul
exterior al creierului. Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale,
care apara, hranesc si sprijina celula nervoasa.

52

Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica cu un nucleu
aflat in centrul corpului celulei; din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita
axon care la capat se imparte in multe ramuri, fiecare ramura terminandu-se cu o "maciuca"
terminala. Pentru sustinerea sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen si substante
nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. Creierul si maduva spinarii sunt aparate de
trei straturi de pielita fibroasa numita meninge. Cavitatile interioare ale creierului si ale
maduvei spinarii sunt umplute cu un lichid - lichidul cefalorahidian, care are rol de a amortiza
traumatismele provocate din exterior.

Sedative nervoase (tei, sulfina, mac, roinita, obligeana)

Stimulente nervoase (gentiana, angelica)
Anafrodisiace (hamei, valeriana)
Migrene (tataneasa, ienupar, menta)
VALERIANA OFFICINALIS VALERIANA

Valeriana este o planta perena, inalta de 30-150 cm, cu un rizom scurt, gros, din care
pornesc numeroase radacini ce prezinta un miros caracteristic. Tulpina este dreapta, fistuloasa
(goala la interior), cilindrica, brazdata si acoperita cu frunze opuse. Frunzele sunt adanc
divizate, cu segmentul terminal mai mare. Florile sunt de culoare alb-roz, placut mirositoare,
asezate la varful tulpinilor si al ramurilor.
Contine ulei volatil (derivati monoterpenici si sesquiterpenici), valepotriati (compusi
iridoidici de tip valtrat, etc.), alcaloizi actinimidici, glucide, acizi polifenol-carboxilici (cafeic,
clorogenic), alti acizi organici, acizi grasi, taninuri, steroli, protide, enzime, rezine.
In doze mici, favorizeaza interiorizarea si meditatia. Celor agitati sau inversunati le da
stabilitate si ii ancoreaza launtric. In doze mari are o actiune grea, descendenta. Opacifiaza
claritatea mentala, blocheaza aferentele.
Valeriana readuce echilibrul emotional, da stabilitate si greutate constiintei, readuce
echilibrul mental si afectiv.
Valepotriatii si compusii volatili ii imprima actiune sedativa generala (in particular
manifestata la nivelul cordului), tranchilizanta, anxiolitica sau antidepresiva, timoleptica,
spasmolitica musculotropa, anticonvulsivanta si hipotensiva, anestezic-locala, antipiretica si
narcotica.
Este utilizata in insomnii, tulburari anxioase si depresive, inclusiv cu variate
somatizari, la nivel digestiv (spasme, colici, varsaturi, balonari, manifestari diskinetice diverse
53

gastrice, intestinale si biliare), respiratorii (dispnee psihogena, spasm bronsic conditionat

psihic) si mai ales cardiac (palpitatii, dureri functionale), tulburari menstruale (dismenoree) si
de menopauza, nevralgii.
Se mai recomanda utilizarea in infectii (enterocolite, dizenterie) si contaminari
(parazitoze, helmintiaze), in hipoaciditatea gastrica.
ACORUS CALAMUS OBLIGEANA

Obligeana este formata din bucati de rizom curatate sau necuratate de suber, de 3 6
cm lungime si 1,5 2 cm grosime. Suprafata rizomului este de culoare rosie bruna. Se
observa cicatricele fostelor fructe ca niste dungi in forma de semiluna de culoare mai
deschisa. De asemenea, se observa numeroase urme ale radacinilor indepartate. Fractura
rizomului este neteda, de culoare alba roza, uneori galbuie. Mirosul este placut aromat,
gustul aromatic, amar.
Contine ulei volatil (predomina -arazona, un fenol-metil eter), amidon, tanin, rezine,
o substanta amara (acorona).
Scade agitatia mentala, aduce calm, putere de concentrare. In corelatie cu aceste efecte
subtile, farmacodinamic, obligeana este sedativa, antispastica si carminativa prin -arazona
din uleiul volatil. In plan fizic, stimuleaza functiile digestive, inclusiv secretia si eliminarea
bilei coleretica si colagoga prin uleiul volatil si substantele amare). Aduce buna dispozitie,
vitalitate, sustinere, energizeaza (este neurotonica si imbunatateste memoria prin uleiul
volatil).
Este folosita in tulburarile anxios-depresive (agitatie, insomnie, astenie psihica, etc.) si
in manifestarile lor somatomorfe (tulburarile neurovegetative), mai ales digestive (anorexie,
balonari, colici, inclusiv in colopatia spastica si diverse alte simptome dispeptice), dar si
respiratorii (dispnee sau tuse psihogena) sau genitale (dismenoree, etc.). in plus, la nivelul
stomacului este utila si pentru insuficienta functionala (cu staza gastrica, hipoaciditate,
anorexie), gastrite si ulcer (intra in compozitia Ulcerotratului). Mai este folosita ca sedativ nu
numai in nevroze (isterica, etc.) ci si in epilepsie.
Studii mai recente atrag atentia asupra potentialului carcinogen al -arazonei prezenta
mai ales in varietatile tetra si triploida ale plantei, recomandand folosirea numai a formei
diploide (desi tocmai -arazomei i se atribuie, din punct de vedere farmacodinamic, efectul
calmant, linistitor, antispastic).
54

ANGELICA ARCHANGELICA ANGELICA

Contine cumarine simple, furanocumarine (cu actiune fotosensibilizatoare),

flavonoide, ulei volatil (predomina monoterpenele), esteri ai unor acizi organici, lactone
macrociclice (cu miros de ambra), acizi polifenol-carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide,
steroli, rezine.
Curata si purifica prin energia focului (este analgezica si antiinflamatoare prin
cumarine). Mobilizeaza, incita catre actiune in forta, elimina inertia (stomahica prin lactone,
excitant cerebrala in doze mici, dar stupefianta si depresiva in doze mari prin uleiul volatil,
revulsina tot prin uleiul volatil), fiind utila pentru cei scufundati in malul evenimentelor
marunte si care au renuntat sa spintece valurile vietii, fiind in pericol ca apa sa treaca deasupra
crestetului (elimina apa excesiva, fiind sudorifica si diuretica). Inlatura teama si crisparea
(elimina aerul excesiv, fiind carminativa si antispastica, mai ales la nivel uterin). Este utilizata
pentru hipotonia si hipoaciditatea gastrica, inclusiv cu senzatie de plenitudine, greutate
gastrica (din cauza stazei), greata si varsaturi (este tonic-amara, eupeptica), anorexie, dar si
flatulenta, meteorism, eructatii, colici (dureri spastice intestinale sau gastrice). Unele surse
mentioneaza utilizarea in astenie, isterie, nevralgii, reumatism, eruptii tegumentare.
JUNIPERUS COMMUNIS IENUPARUL

Ienuparul este o tufa conifera sau un arbore columnar. In America de Nord creste ca o
tufa ce ce se intinde pe pamant, de 20 cm inaltime si 20-30 cm intindere. In Europa, creste sub
forma unui arbore.
Frunzele sunt ascutite, tari si grupate in forma de pana, asemanator coniferelor, cu
miros puternic. Cu cat frunzele sunt mai tinere, cu atat sunt au o forma mai ascutita, ca un ac.
Cele mature au o forma mai lata.
Coaja ienuparului este subtire, solzoasa, adesea exfoliindu-se in fasii subtiri. Fructele
arata ca niste bobite rosii care, la coacere, vireaza spre o nuanta negru-albastruie.
55

Fructele de ienupar contin ulei volatil, substante glucidice, acizi organici, flavonoizi,
pectine, rasini, taninuri, principii amare (iuniperina).
Preparatele medicinale din ienupar au actiune diuretica, sudorifica. Stomahica,
antiseptica, usor expectoranta, abortiva.
Fructele de ienupar sunt utilizate in infectii urinare, afectiuni reumatismale si in
combaterea edemelor. Intra si in compozitia ceaiului antireumatic.
Administrarea indelungata provoaca iritatii renale, albuminurie, hematurie. Nici un
preparat de ienupar nu se administreaza mai mult de cinci, sase saptamani. Este contraindicat
in nefrite si la femeile insarcinate.
Fructele de ienupar sunt folosite in alimentatie ca mirodenii, in muraturi, pateuri, etc.

MENTHA PIPERITA MENTA

Originara din zona mediteraneeana, menta creste astazi peste tot. Exista mai multe
varietati de menta care se inmultesc prin diviziune sau transplant.
Spearmint (menta in forma de lance) este o planta perena ce atinge cca. 1 m
inaltime, cu frunze de culoare verde-gri si flori mici albastre sau lila.
Peppermint (menta piperata) este un hibrid de spearmint cu flori mov si frunze cu
nuante rosiatice.
Pennyroyal (busuiocul cerbilor) este mai mica si are flori roz.
Pentru a usca menta, se agata legaturile intr-un loc cald si aerisit.

56

Frunzele de menta contin o cantitate mare de uleiuri volatile, substante polifenolice,

taninuri, flavonoizi si principii amare. Uleiul volatil din menta este compus din mentol,
mentona, mentofuran, carvacrol, timol. Datorita continutului sau in uleiuri volatile este mult
folosita nu doar ca medicament, ci si ca aromatizant in industria cosmetica si alimentara.
Mentolul produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care
preparatele din menta au actiune antiemetica. Menta stimuleaza secretia si eliminarea bilei
datorita prezentei compusilor flavonoizi. Menta mai are proprietati antifermentative,
dezinfectante datorate in principal taninurilor precum si proprietati spasmolidice.
Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic si decongestionant al cailor respiratorii.
Exista unele studii care arata ca mentolul din menta are proprietati anticancerigene.
Preparatele fitoterapeutice din menta sunt utilizate un boala diareica, bolile vezicii
biliare, pentru combaterea greturilor sau colicilor inclusiv in cazul colonului iritabil. Mentolul
in solutie diluata poate fi administrat ca antiseptic, analgezic si decongestionant in afectiunile
inflamatorii ale nasului, sinusurilor si cailor respiratorii. Este recomandat in migrene, de
asemenea.
Uleiul de menta si preparatele de uz extern derivate din acesta nu se aplica in zona
ochilor, deoarece pot duce la fenomene iritative ale mucoasei oculare. Uleiul volatil de menta
se va folosi cu prudenta deoarece supradozarea poate duce la aparitia unor fenomene nedorite
ca greata, varsaturi sau alte fenomene toxice.
Ceaiul de menta nu este indicat in doze mari in ulcerul gastric sau duodenal si nu se va
folosi permanent sau pe perioade indelungate deoarece produce obisnuinta.
Datorita gustului aromat, racoritor, menta a ajuns arhicunoscuta intrand in compozitia
gumei de mestecat. Menta mai este folosita pentru fabricarea apei de gura, a unor lotiuni
cosmetice si intra in componenta unor concentrate pentru bai medicinale antireumatice.
10. Plante medicinale utilizate in cosmetica
Pentru ten uscat (flori de galbenele si musetel)
Pentru ten gras, seboriceu (musetel, frunze de nuc, salvie)
Pentru ten iritat, inrosit (musetel, papadie)
Pentru ten palid (arnica)
Pentru ten ridat (radacini de nalba mare, flori de podbal)
Pentru igiena oculara (petale de trandafir, musetel, galbenele)
Pentru cosmetica mainilor (galbenele, faina de mustar negru si in)
CALENDULA OFFICINALIS GALBENELELE

57

Contine saponozide, alcooli triterpenici, steroli, flavonozide, carotenoide, compusi

poliinici, cumarine, derivati fenolcarboxilici (acid clorogenic, cafeic, vanilic, siringic, 0cumaric), taninuri, substante amare, urme de ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), rezine,
esteri ai colesterolului cu acizi grasi, poliholozide omogene, vitamina C, substante proteice,
saruri minerale (mangan).
Galbenelele sunt unul dintre cele mai eficiente remedii pentru orice fel de leziuni care
afecteaza integritatea pielii sau a mucoaselor. Date fiind actiunile antiinflamatoare (datorate
saponozidelor), trofica, protectoare, cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone) sunt
utilizate in afectiuni cutanate (plagi, degeraturi, arsuri, intepaturi de insecte, eritem, eczeme,
fisuri, fistule, acnee, ulcer varicos, este valorificat si efectul antipruriginos), digestive
(inflamatii bucale, faringiene, gastrice, duodenale, enterale si colonice, ulcer gastric si
duodenal, inclusiv hemoroizi), genitale (vulvo-vaginite, leucoree, tricomonaza intervine si
un efect specific antitricomonazic).
Actiunea antispastica este valorificata in tulburarile functionale biliare si in colecistite
(intervine si efectul coleretic), de asemenea in dismenoree (se adauga actiunea estrogena),
fiind de ales pentru persoanele iritabile (inflamabile), agitate, nelinistite, slabite, eventual
friguroase de aici recomandarea pentru dismenoreea femeilor anemice sau depresive.
Protejeaza de influiente nocive subtile sau grosiere, din punct de vedere
farmacodinamic avand o recunoscuta actiune imunostimulatoare (prin poliholozide),
antiinfectioasa (antibacteriana, antifungica, antivirala, antitricomonazica) si antitumorala.
Galbenelele au efect coleretic si colagog (prin esterii cafeil-chinici) si efect emenagog
si estrogenic (steroli). In plus, sunt utilizate ca depurativ si sudorific in bolile de piele, ca
hipolipemiant (saponozide) si spremicid (saponozide).
Asadar, galbenelele sunt un remediu de reactie la agresiunile exterioare, indiferent
daca fiinta reactioneaza prin foc (iritabilitate, inflamatie) sau prin aer (teama, spasm). Agentii
agresori pot sa fie sau nu dotati cu un corp fizic: agenti infectiosi (determinand infectii virale,
bacteriene, fungice) si, respectiv, energii eterice (genereaza tumori) sau astrale joase (emotii
inferioare).
Sunt frecvent utilizate in tulburarile inflamatorii si functionale de la nivelul tractului
genital. Sun folosite, in perioada premenstruala, in crampele uterine (?dismenoree), tulburari
biliare (colici), dureri de cap (cu senzatie de arsura, tensiune generalizata de senzatia de
constrictie sau localizata ca un punct dureros), cu eruptii cutanate de aspect inflamator
58

(maculo-papule eritematoase pruriginoase, dureroase, acnee), eventual diaree. Toate aceste

simptome se amelioreaza odata cu declansare ciclului menstrual si se accentueaza la
menopauza, cand fluxul menstrual este suspendat. Florile de galbenele vor interveni nu numai
favorizand declansarea ciclului (emenagoge, actiune estrogenica datorata sterolilor), dar si
ameliorand prin actiune directa fiecare dintre celelalte manifestari.
ALOE

Contine derivati antracenozidici (glucozide ale aloeemodol antronei, majoritara fiind

aloina o C-glucozida denumita capoloina), rezine, derivati ai -cromonei (aloesona si Cglucozidele acesteia: aloerezine=aloezine), derivati ai 6-fenil-piran-2-onei (aloemina), derivati
ai nafto-[2,3-c]-furanului, saruri minerale, urme de ulei volatil, apa (5-10 %). Exudatul
mucilaginos contine mono si poliholozide, tanin, enzime, steroli, acizi organici, saponozide,
vitamine.
Absoarbe fiinta in interior (prin gustul astringent corespunzator taninurilor), o ridica
deasupra incrancenarii si a incordarii (prin gustul amar) si o oblojeste (prin gelul dulceag cu
efect emolient.
Efectele subtile corespund administrarii plantei proaspeta si neprelucrata (frunze taiate
felii), eventual sub forma de gel, in doze mici (0.01 0.02 gr) la care, farmacodinamic, are
actiune tonica, stomahica, colagoga, emolienta si cicatrizanta, fiind utilizata in suferinte
gastrice (atat hipotonii cat si gastrite si ulcere), hepatobiliare si colonice (colite). Devine
laxativa la doze de 0.10 0.25 gr si purgativa drastica la doze de 0.25 1 gr (stimuleaza
peristaltismul intestinului gros prin antracenozide) fiind utilizata in constipatii. In doze
crescute este ocitocic.
Pentru evitarea reactiilor secundare se recomanda utilizarea produsului derezinat.
Extractul de aloe (incorporat in gel) sau aloina sunt folosite pentru tratamentul ranilor, bolilor
de piele si ochi, parodontoze, prin aplicatii pe piele sau subcutan. Este mult utilizata in
cosmetica.
TARAXACUM OFFICINALE PAPADIA

59

Radacina papadiei contine taraxacina, un principiu amar si substante triterpenice. In

tulpina, frunze si flori se gasesc flavonoizi si carotenoide, a caror culoare galbena este atat de
caracteristica.
Substantele active din papadie stimuleaza activitatea stomacului, a ficatului si a
veziculei biliare si exercita o importanta actiune diuretica, ajutand organismul la eliminarea
lichidelor si, o data cu acestea, a produsilor toxici de metabolism. Datorita continutului de
vitamina A si C, papadia este mentionata ca un posibil agent antioxidant si anticanceros.
Datorita actiunii diuretice, preparatele fitoterapeutice din papadie sunt un adjutant util
in hipertensiunea arteriala si in insuficienta cardiaca. Efectul diuretic este exploatat si in cazul
calculilor renali sau uretrali, prin marirea fluxului de urina urmarindu-se eliminarea calculilor
din caile urinare. Tot datorita proprietatii diuretice, unii autori o prescriu femeilor in perioada
premenstruala. Papadia este folosita cu succes in multe cazuri de gastrite hipoacide si
dispepsii, precum si in dischinezia biliara si pentru prevenirea calculilor biliari.
Intra in compozitia ceaiului hepatic, depurativ, dietetic, gastric si a tabletelor Antitox, a
granulelor Instamixt si Diett, a comprimatelor Normoponderol.
Hipertensiunea arteriala si bolile cardiace, in mod special in faza decompensata,
necesita o atenta supraveghere medicala. In aceste cazuri, administrarea remediilor
fitoterapeutice se face cu acordul si/sau indrumarea medicului curant. Cura de diureza este
insotita de o eliminare nedorita de potasiu. Desi aceste pierderi sunt mai mici decat in cazul
medicamentelor diuretice, totusi, se recomanda o alimentatie bogata in potasiu, pentru a
compensa eliminarea crescuta.
Din frunzele proaspete, tinere de papadie se poate prepara o salata excelenta sau se pot
folosi in supe sau ciorbe.

JUGLANS REGIA NUCUL

60

Frunzele de nuc contin taninuri, derivati de naftochinone (juglona si hidrojuglone),

flavone, acid cafeic si cumaric, vitamina C si substante minerale.
Frunzele de nuc au proprietati antiinflamatoare, antiseptice, astringente si toniceamare. Actiunea hipoglicemianta pare sa fie combinata cu o actiune hiperglicemianta.
Datorita proprietatilor amintite mai sus, preparatele din frunze de nuc sunt folosite in
tratamentul inflamatiilor mucoasei bucale si gastrointestinale, dispepsii si afectiuni diareice.
Desi actiunea asupra glicemiei nu este inca pe deplin clarificata, frunzele de nuc sunt folosite
pentru reglarea nivelului glicemiei la bolnavii diabetici. De asemenea, preparatele din frunze
de nuc sunt folosite in tratarea unor boli ale pielii cum ar fi unele eczeme, dermatite de
contact, micoze, dermatite cronice, etc.
In stomatite se poate folosi sub forma de gargara, in tratamentul diabetului zaharat se
foloseste ca mijloc adjuvant infuzia din frunze de nuc, iar pentru stimularea poftei de
mancare, se bea infuzia indulcita cu miere de albine. In cosmetica fetei, pentru tenurile grase,
seboreice, se pot folosi comprese cu infuzie de nuc.
Frunzele de nuc intra si in compozitia ceaiului dietetic, utilizat in indigestii ocazionale
si tulburarile digestive cronice.
Semintele, cunoscute de toti sub numele de nuci, sunt foarte hranitoare, datorita
continutului ridicat de grasimi si proteine. Mai mult, datorita acizilor grasi polinesaturati pe
care ii contin din abundenta, sunt considerate un factor de protectie impotriva aterosclerozei.
MATRICARIA CHAMOMILLA MUSETELUL

Florile de musetel contin matricarina si matricina, un mare numar de flavonoizi,

glucozide, fitosteroli si acizi grasi. Uleiul volatil obtinut din florile de musetel are un continut
ridicat de camazulena si bisabolo.
Este mult apreciata pentru o serie intreaga de proprietati terapeutice, cum ar fi:
actiunea antispastica, antiinflamatorie, carminativa, antialergica, epitelizanta, etc. Datele
experimentale arata ca bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, a celui provocat
de indometacin sau alcool etilic. Mai mult decat atat, musetelul are o actiune cicatrizanta. Un
alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, in special a stafilococilor si
streptococilor. Are si actiune imunostimulatoare.
Cercetarile arata cu prisosinta ca musetelul are efecte excelente in diverse afectiuni ale
organelor digestive. Astfel, bisabololul este de mare folos in combaterea crampelor intestinale,
61

datorita proprietatilor sale antispastice. Unele experimente au pus in evidenta ca actiunea

bisabololului este comparabila cu cea a papaverinei.
Actiunea antispastica se manifesta si asupra muschilor netezi ai uterului, ceea ce a
facut ca musetelul sa fie indicat si in tratamentul anumitor afectiuni ginecologice cum ar fi
durerile menstruale, precum si pentru scurtarea perioadei de lauzie.
Musetelul este indicat in tratamentul unor stari inflamatorii acute sau cronice ale
mucoasei gastrice. El ajuta pe de o parte la prevenirea aparitiei ulcerului gastric, iar pe de alta
parte poate sa grabeasca vindecarea leziunilor ulceroase. Bisabololul are un efect favorabil si
in cazul colitelor care insotesc de cele mai multe ori afectiunea ulceroasa.
In cazul aparitiei disbacteriilor intestinale dupa tratament cu antibiotic, preparatele de
musetel se dovedesc superioare administrarii de complex vitaminic B sau iaurt, realizand o
mai buna regenerare a florei microbiene normale. Musetelul este indicat in sezonul rece
pentru prevenirea racelilor sau gripei.
Infuzia de musetel este indicata in gastrite, ulcer gastric si duodenal, diaree, colite,
enterocolite, rectocolite, infectii urinare, acnee, pentru stimularea functiei hepatice, a poftei de
mancare, pentru combaterea durerilor abdominale de natura spastica, pentru durerile
premenstruale, pentru prevenirea gripei si guturaiului, etc. Pentru uz extern, se recomanda
cataplasmele, care constau din comprese imbibate intr-o infuzie concentrata, aplicate pe pielea
afectata. Cataplasmele cu musetel sunt indicate in ulcere varicoase, hemoroizi externi,
conjunctivite, eritemele fesiere simple ale sugarilor si copiilor mici.
Uleiul volatil din musetel serveste ca materie prima in industria cosmetica si
parfumerie.

BIBLIOGRAFIE

1. Maria Treben sanatate din farmacia Domnului, Ed. Hunga-Print, Budapesta XIV,
Miskolci u. 153, 1996
2. Fanica-Voinea Ene Terapie naturista. Ghidul turistului., Ed. BIC ALL, Bucuresti,
2007

62

3. Gheorghe Grigore, Corina Grigore Ghidul plantelor medicinale si al bolilor tratate

cu plante, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2007
4. Sebastian Kneipp Farmacia verde miracolul vindecarii bolilor, Ed. ICAR,
Bucuresti
5. Florentin Craciun, Ovidiu Bojor, Mircea Alexan Farmacia naturii, vol II, Ed.
Ceres, Bucuresti, 1977
6. Parvu Constantin Universul plantelor. Mica Enciclopedie, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 1997
7. Anton Speranta Incursiune in medicina naturista, Ed. Polirom, Iasi, 1998
8. Dorin Dragos, Mirela Mihaela Bratu, Adrian Cicortas Plante de leac pentru
tamaduirea sufletului, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2002
9. Atlas de Anatomie Ed. Steaua nordului, Bucuresti, 2006
10. http://www.pcfarm.ro
11. http://www.wikipedia.ro
12. http://www.terapiinaturiste.com
13. http://www.pravaliata.ro
14. http://larix.ro
15. http://www.medicina-naturista.ro
16. http://www.eplante.ro
17. http://www.gradinamea.ro
18. http://ro.wikipedia.org
19. http://www.sanatateata.ro
20. http://www.mariplant.ro

63