Dupa T. Horvat - "Tratat de Chirurgie. Vol. IV Chirurgie Toracica", 2008, pag.

429
- 440

Chistul hidatic pulmonar este o parazitoza, agentul etiologic fiind Echinococcus

Granulosus, aparand frecvent in zonele cu traditie in cresterea animalelor (tarile
mediteraneene, Australia, Noua Zeelanda, etc.).
Parazitul cunoaste doua forme : cea adulta, intalnita in intestinul canidelor si
felinelor, precum si cea larvara - chistul hidatic, care se dezvolta in organele
(ficat, plaman, splina, creier) unei gazde intermediare (frecvent ierbivore, rar
omul).

Transmiterea este, in principal, pe cale digestiva (ingestie accidentala), in acest

caz vorbind de echinococoza primitiva, cunoscandu-se doua forme : una
salbatica (avand ca gazda primara lupul, vulpea, coiotul, iar ca gazde
intermediare ierbivorele salbatice) si una pastorala (avand gazda primara cainele
si mai rar felinele, iar ca gazda intermediara ierbivorele
domestice). Echinococoza secundara se produce prin spargerea chistului din
organul infestat si diseminarea hematogena sau bronhogena.

In cazul unui chist hidatic necomplicat, clinic, la om, infestarea pulmonara este
asimptomatica in majoritatea cazurilor. Simptomatologia depinde de volumul
chistului (prin modificarile de tip mecanic : compresiunea parenchimului
pulmonar, arborelui traheobronsic, vaselor pulmonare) si de reactivitatea
organismului, fie prin constituirea zonei adiacente chistului perichistul (acesta
poate conduce la erodarea parenchimului vecin, cu aparitia de fistule bronsice,
hempotizii, tromboze), fie prin manifestari generale, de tip alergic, reactii de
hipersensibilizare de tip imediat (anafilaxia hidatica), sau de tip intarziat (alergia
hidatica).
In cazul unui chist hidatic pulmonar complicat, simptomatologia poate fi mai
accentuata : fie prin eliminarea, in cadrul efortului de tuse, a membranei chistului
pe calea traheobronsica (vomica hidatica), sau a lichidului hidatic (insotita de
dispnee severa, supuratie bronhopulmonara, chiar deces), fie prin efractia
chistului in spatiul pleural (simptomatologia poate varia de la aspecte insidioase,
pana la hidropneumotorax sau piopneumotorax), uneori insotite de
febra, urticarie, bronhospasm, soc anafilactic.

Paraclinic, se constata eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile din sange)

fie spontana, fie provocata prin testul eozinofiliei provocate dupa injectarea
intradermica de antigen hidatic intradermoreactia Cassoni, sau modificarea
imunitatii celulare (reactia de hemaglutinare indirecta, testul ELISA) ori umorale
(reactia de fixare a complementului Weinberg-Parvu).

Prezenta de material hidatic in sputa (dupa examen de sputa, bronhoscopie)

ajuta la stabilirea diagnosticului. Radiologic, se remarca prezenta unei opacitati
rotund-ovalare (in cazul chistului hidatic necomplicat), sau a unei cavitati total /
partial evacuate, uneori cu membrana incarcerata, ori a hidropneumotoraxului (in
cazul chistului hidatic complicat).

Informatii utile furnizeaza si examenul tomografie computerizata, rezonanta

magnetica nucleara, ecografia, permitand diagnosticul diferential cu alte patologii
(tumori benigne, tumori maligne, tuberculoza pulmonara (TBC), abces pulmonar,
bule de emfizem, afectiuni mediastinale, pleurale sau parietale).

Tratamentul chistului hidatic pulmonar este atat medical, cat si chirurgical.

In cazul unui chist cu dimensiuni reduse si asociat tratamentului chirurical, se
poate opta pentru administrarea de paraziticide.
Cura chirurgicala urmareste eliminarea parazitului si tratamentul cavitatii
restante, fie prin procedee care pastreaza integru parenchimul pulmonar (sunt
descrise mai multe tehnici : de evacuare intacta a chistului hidatic Hugon,
Dubau, Coman; de evacuare a chistului si ulterior de indepartare a acestuia
Posadas-Carpinisan, Juvara, Geroulanos, Dor, etc.), fie prin rezectii pulmonare
reglate (in cazurile unor supuratii pulmonare asociate, a unor accidente vasculare
intraoperatorii, a unor modificari ireversibile ale parenchimului pulmonar sau
arborelui traheobronsic adiacente).