Chistul hidatic pulmonar

Prof. Dr. Ioan Cordoş

Chistul hidatic pulmonar - Generalităţi
Definiţie
 Chistul hidatic pulmonar
reprezintă afectarea ţesutului
respirator de către larva unui
cestod din familia Taenidae –
Echinococcus granulosus
 “Chist hidatic “ Rudolphi - 1808
4 specii (plathelminţi)
 E. granulosus-cel mai frecven t în
patologia umană
 E. multilocularis – agentul patogen al
echinococozei alveolare
 E. vogeli
 E. oligarthrus
Agenţi patogeni ai echinococozei
polichistice
Chistul hidatic pulmonar - Generalităţi

Chist hidatic –piesa operatorie Gazde

 Definitivă: canide –
 câinele,
 vulpea,
 lupul,
 şacalul
 Intermediară: ierbivore şi omnivore
 Oaia
 Capra
 Cămila
 Calul
 Porcul
 omul
Chistul hidatic pulmonar - Generalităţi
Marele ciclu echinococic
 Cestodul adult locuieşte în intestinul subţire
al gazdei definitive, unde este fixat de
mucoasa acestuia printr-o dublă coroană de
carlige situate la nivelul scolexului (capului)
de care sunt ataşate cele trei proglote pline cu
ouă.
 Parazitul are între 2-7 mm lungime.
 Ultima proglotă detaşându-se, se elimină în
mediu împreună cu fecalele câinelui
contaminând mediul ambiant, în principal
iarba. Ouale pot rezista până la un an în
mediul exterior, timp în care pot fi răspândite
pe distanţe mari de către muşte sau vânt.
 Cestodul nu produce semne de boală la gazda
definitivă).
 Ouale ingerate împreună cu hrana de către gazdele
intermediare, ajung în intestinul subţire al acestora
unde eliberează embrionul
 traversează mucoasa intestinală şi pe calea
sângelui portal ajunge la primul filtru – cel hepatic.
 O parte dintre embrioni traversează ficatul
ajungând la al doilea filtru capilar – cel pulmonar.
 Depăşindu-l embrionii pot ajunge în marea
circulaţie de unde pot fi răspândiţi oriunde în
organism.
 În ficat sau pulmon, din embrion se dezvoltă
chistul hidatic, plin cu lichid în care vieţuiesc sute
sau chiar mii de embrioni microscopici gata de
dezvoltare atunci când organele infestate ale gazdei
intermediare sunt ingerate de gazda definitivă.
Chistul hidatic pulmonar - Generalităţi
Micul ciclu echinococic
 Embrionii prezenţi în forma
chistică a parazitului (hidatida) au
dublă posibilitate de dezvoltare:
 spre un alt chist hidatic, în cazul în
care printr-un mecanism oarecare
este eliberat în umorile gazdei
intermediare (rezultând
echinococoza secundară) sau chistul
iniţial începe să “sufere”(apariţia
veziculelor fiice)
 spre viermele adult, atunci când este
ingerat de către gazda definitivă.
Omul
 poate servi ca gazdă intermediară
infestându-se datorită contactului
cu animale (căine etc.) purtătoare
ale acestui cestod sau prin
ingestia de alimente contaminate
cu ouăle parazitului.
 poate inhala ouăle accidental,
producându-se hidatidoza
pulmonară primitivă.
 
Chistul hidatic pulmonar – Epidemiologie – Anatomie patologică
Epidemiologie
 Boala hidatică este răspândită în toată
lumea cu precădere în America Centrala
şi de Sud, Orientul Mijlociu, Africa
subsahariană, Rusia, China, Australia şi
Noua Zeelandă.
 Cele mai multe cazuri din America de
Nord şi Europa Centrală şi de Vest sunt
semnalate la emigranţii din zonele
endemice.
 În România zonele endemice sunt
reprezentate de judeţele Tulcea şi
Constanţa.
Anatomie patologică
 perichist - ţesut inflamator fibros
aparţinând organului infestat
 Cuticula sau exochistul - membrană
acelulară pe a carei fata interna se asterne
 membrana germinativă, din care se vor
dezvolta veziculele fiice în caz de
suprainfectie a chistului sau de alt fel de
“suferinta” (jena in dezvoltare,spre
exemplu).
 Lichidul hidatic - clar ca “apa de stâncă” în
cazul chistelor intacte, tulbure în cazul celor
infectate; este puternic antigenic şi conţine
 “nisipul hidatic” format din numerosi
embrioni hexacanti.
Chistul hidatic pulmonar - Patogenie
Nota bene
 Dupa ingerarea ouălor, embrionii
pot da naştere chistelor , teoretic,
în orice organ , rezultând
hidatidoza primară.
 Hidatidoza secundară rezultă din
infestarea cu embrioni din chistul
primar.
 
Patogenie
 Afectarea unui singur organ este întâlnită la
cca. 85-90% dintre pacienţii
 la peste 70% dintre cazuri un singur chist.
 Ficatul este organul predilect pentru chist,
în 70-75%, urmat
 de pulmon în 10-30% dintre cazuri,
 celelalte localizări – splina, rinichiul,
orbita, cordul, creierul şi osul – totalizând
un procent de 10.
Chistul hidatic pulmonar – Patogenie
 La copii localizarea cea mai frecventă a
chistului hidatic pare să fie în pulmon.
 La pacientii cu hidatidoză pulmonară în
cca. 20-40% dintre cazuri se întalneşte şi cea
hepatica,
 în 60% hidatida se localizează în plămânul
drept,
 în 30% sunt prezente localizări multiple în
acelaşi pulmon,
 20% bilateral
 la 60% in lobul inferior
 La nivelul toracelui echinococoza
primară poate fi întâlnită şi la
nivelul pleurei, mediastinului sau
peretelui toracic.
 Migrarea embrionilor la nivel
pulmonar se poate face şi pe cale
limfatică sau chiar aeriană, dar cel
mai frecvent acest lucru se petrece
dupa ce embrionii au depăşit filtrul
sinusoidal hepatic.
 Chistul hidatic primitiv pulmonar
are o rata de crestere in diametru de
1-5 cm/an.
Chistul hidatic pulmonar - Evoluţie
Evoluţie naturală spre complicaţii.
 complicaţii mecanice:
 complicaţi supurative:
 comprimare
 plămân (perichistul, scleroză pulmonară, atelectazii),


vase (fistule chistovasculare),
bronşii (fistulă bronşică, atelectazie),
 piopneumochistul
 nervi (nevralgii),  abcesul pulmonar
 perete toracic (erodare costală şi vertebrală)
 piopneumotoraxul
 ruptura în bronşie cu vomică, inundaţie bronşică,
insuficienţă respiratorie, echinococoză secundară  
bronhogenă)

 ruptura în pleură cu pleurezie hidatică, hidro si

piopneumotorax sau echinococoză pleurală
 complicaţii alergice: şoc
heterotopică
anafilactic
 alte rupturi (esofag – Sauerbruch,  
Chistul hidatic pulmonar – Diagnostic clinic

CHP necomplicat CHP complicat

 Simptome:  Simptome si semne:

 Tusea seacă  Ruptura în bronşie: hemoptizia, vomica

 Durerea toracică hidatică, fragmente cuticulă, dispnee
 Dispneea de efort severă, insuficienţă respiratorie acută,
 Urticaria cu prurit (rar) moarte

 Semne:  Ruptura în cavitatea pleurală: junghi

 De regulă absente
 Uneori: matitate, raluri bronşice, frecături
pleurale, deformare torace
 Hemoptizia = semn preruptură
toracic, dispnee, tuse seaca
 Manifestări generale: febra, frison,
urticarie generalizată, bronhospasm,
cianoză
Chistul hidatic pulmonar – Diagnostic paraclinic

Biologic Imunologic
 IDR Cassoni

 Eozinofilie : 5-12%  Reacţia de fixare a complementului Weinberg-

Pîrvu

 Eozinofilia în dinamică  Testul Elisa

 Reacţia de hemaglutinare indirectă

 Testul eozinofiliei provocate (în
raport cu IDR Cassoni)  Contraimunelectroforeza

 Corelaţii între eozinofilia sanguină– complexe

imune circulante – alpha şi gamma interferonul
 
Chistul hidatic pulmonar – diagnostic paraclinic

Examenul sputei Examen bronhoscopic

 material hidatic:
 Util prin “date negative”
 Membrană
 Comprimare şi stenozare bronşică
 vezicule fiice,  
 scolecşi

 
Chistul hidatic pulmonar- diag. radiologic

CHP necomplicat CHP complicat – imagini polimorfe

În stadiul de preruptură: imaginea în semilună
 În CH deschis în bronşie:

 cavitate bine conturată cu nivel lichidian neregulat şi aspect

 Opacitate rotundă sau ovalară “ca de membrană ondulantă
trasa cu compasul”, de intensitate  cavitate balonizată
 imagine opacă cu membrana încarcerată (pseudotumorală)
subcostală  În CH deschis în cavitatea pleurală:

 - pneumotorax + imagine opacă în sinusul posterior

(hidatida intactă evacuată în pleură)
 Radioscopic: respiraţia  - hidropneumotorax (ruperea hidatidei)
 În CH deschis în cavitatea pleurală şi arborele bronşic:
echinococului (Brjozovsky-  - imagine parenchimatoasă hidroaerică + hidropneumotorax

Linberg)  Echinococoza pulmonară secundară prin însămânţare

bronhogenă sau hematogenă
 - opacitaţi multiple diseminate bilateral, cu dimensiuni
variabile, de intensitate subcostală

 
Chistul hidatic pulmonar – Explorări imagistice
Chistul hidatic pulmonar – explorări imagistice
Chistul hidatic pulmonar – explorări imagistice
Chistul hidatic pulmonar – CT - RMN

CT RMN

Opacitate rotund ovalară:

 net delimitată de parenchimul

 CH pulmonar complicat, cu
înconjurător evoluţie îndelungată, unde
evidenţiază mai bine imaginile
 densitate lichidiană
polimorfe
 vizualizarea membranei hidatice
 fără adenopatii mediastinale sau
hilare
Chistul hidatic pulmonar – explorări imagistice – CT
Chistul hidatic pulmonar
Echografie:

 Caracterul transonic al formaţiunii chistice (localizarea

periferică)
 Prezenţa de formaţiuni chistice hepatice concomitente

 
Chistul hidatic pulmonar – diag. diferenţial
CHP necomplicat
 tuberculoza pulmonară: tuberculom,
infiltrat, cavernă plină
 tumori pulmonare benigne: hamartom,
lipom, fibrom, angiom, leiomiom, etc
 tumori bronho-pulmonare maligne:
primitive sau metastatice
 tumori si chiste mediastinale: chist
dermoid, chist gastroenteric, chist
neuroenteric, chistul hidatic
mediastinal, lipom, neurinom, fibrom
 afectiuni congenitale chistice pulmonare:
chist bronhogenetic, chist
pleuropericardic, chist aerian infectat
 alte malformatii pulmonare : sechestraţia
pulmonară
 anevrismul de aortă
 afecţiuni pleurale: pleurezie închistată
axilară sau interlobară
 afecţiuni parietale tumorale, inflamatorii
sau chistice: sarcoame, abcese reci,
displazie fibrochistică
 chistul hidatic de diafragm şi de dom
hepatic
 
Chistul hidatic pulmonar – diag.diferenţial

CHP complicat

 rupt în bronşie:  rupt în pleură:

 abcesul pulmonar evacuat
 chistul aerian infectat  pneumotorax spontan
 bula de emfizem
 caverna TBC cu nivel  pleureziile para sau metapneumonice
 hernia diafragmatică (gastrotorax)
 în forma pseudotumorală (cu  pleureziile neoplazice
membrana încarcerată) diagnosticul
diferential trebuie sa includă toate  mezotelioame
neoformaţiile solide toracice
Chistul hidatic pulmonar - Tratament

Medical
 În chistele hidatice sub 2 cm
 Compuşi benzilmidazolici:mebendazol
şi albendazol
Chirurgical
 În funcţie de starea chistului:
necomplicat sau complicat

 Principii: îndepărtarea hidatidei şi

 Praziquantel
desfiinţarea cavităţii perichistice
 Efecte secundare neplăcute: dureri
abdominale, modificarea probelor  Ideal: în CHP necomplicat
hepatice, leucopenie, anemie, cefalee, îndepărtarea hidatidei intacte,
anorexie, alopecie,astenie. capitonajul cavităţii restante
 Tratamenmt postchirurgical
Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

Procedeul Coman Procedeul Hugon

Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

Procedeul Dubau
Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

Îndepărtarea intactă a hidatidei Chist hidatic

Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

Cavitatea reziduală Capitonaj Dor

Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

Evacuare parţială-inactivare Îndepărtarea membranei

Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical
Procedeul Perez - Fontana
Se bazează pe ideea falsă că între
perichist şi ţesutul pulmonar normal al
exista un spaţiu de clivaj. Perichistul
nefiind altceva decât parenchim
pulmonar modificat prin compresiunea
exercitată de parazit în perioada
creşterii lui, conţine structuri vasculare
şi bronşice. Evident, disecţia în acestă
zonă va fi urmată de hemoragie şi
aeroragie.
Procedeul nu este recomandat
Tratarea cavităţii restante
 Proc.Posadas – Cărpinişan - se va
drena aspirativ doar cavitatea pleurală
cu două tuburi, cavitatea perichistică
adusă aproape la plat, drenând în
aceasta din urmă .
 Proc. Juvara – recomandă sutura
deasupra fistulelor bronşice a
pediculului musculo-vascular din
spaţiul de abord
 Proc. Geroulanos - drenajul separat al
cavităţii reziduale şi a cavităţii
pleurale, prima în sistem închis
neaspirativ, a doua racordată la o
aspiraţie blândă.
Chistul hidatic pulmonar – tratamant chirurgical

 Rezecţiile reglate şi atipice

 sunt rezervate chistelor mari care desfiinţează mai mult de 60 – 70% din
volumul lobului

 parenchimul rămas este de proastă calitate, nemai expansionându-se după

eliminarea hidatidei

 când avem de-a face cu chiste de mici dimensiuni, situate marginal care se
pretează la adevărate rezecţii atipice, sacrificiul de parenchim pulmonar
fiind de mică importanţă.