Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină 
Anul III MG
- Curs -

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Ş.L. Dr. Răzvan Popescu 

 

Importanţa problemei 
• Boală parazitară frecventă la animale şi întâlnită accidental la om

• Chistul hidatic = dezvoltarea cu aspect tumoral a larvei de

Taenia Echinocococcus

•  În aparenţă  benignă,  datorită  evoluţiei lente şi  multă vreme

asimptomatice, dar gravă prin complicaţiile pe care le poate genera

• Impune o asistenţă  medicală  laborioasă, costisitoare şi de lungă 

durată 

• Metodele de profilaxie şi igienă pot contribui la scăderea endemiei

• Nu există până în prezent un tratament medicamentos specific

 

Istoric 
• Descrisă încă de pe vremea lui Hipocrat şi a lui
Galen.

• Termenul de “chist hidatic” utilizat de Rudolphi în

1908.

• Feliz Devé a adus contribuţii extrem de valoroase

 prin precizarea celor 2 cicluri ale echinococozei,
multe valabile şi astăzi 
 

Epidemiologie
• Chistul hidatic (hidatidoza) este o biohelmintiază   transmisă pe cale
orală, o zoonoză 

• Localizarea pulmonară este a doua ca frecvenţă după cea hepatică.

• Boală cu distribuţie endemică în regiunea mediteranean ă, Islanda,

America Latină, Orientul Mijlociu, Australia, Noua Zeelandă, Africa de
Sud.

• România  – zone endemice Dobrogea şi zonele muntoase

• Mai frecvent  întâlnită la indivizii din mediul rural, legat de anumite

profesiuni ca păstori, crescători de vite, măcelari 

• Are ca sursă de producere principală câinele (gazda definitivă), care

contaminează animalele ierbivore (ovine, bovine - gazde
intermediare), omul fiind gazda accidentala.
 

HIDATIDOZA TORACICĂ 
1. Pulmonară: 
• Unică
• Multiplă - uni sau bilaterală. 
2. Pleurală 
3. Medistinală 
4. Diafragmatică 
5. Parietală 
6. Cardiaca
 

Noţiuni de parazitologie 
• Chistul hidatic unilocular este dat de
Echinococcus granulosus

• Taenia echinococcus este un parazit

din Clasa Cestodelor

• Vierme plat cu o lungime de 3-6 mm,

fără tub digestiv.

• Anatomic: 
 – scolex (cap)  – organul de fixare al
parazitului prevăzut cu rostru
proeminent armat cu coroană de
25-50 cârlige dispuse concentric şi 
cu 4 ventuze
 – gât
 – strobilă (formată din 3-4 proglote).
 

• Ultima proglotă conţine 400-800 ouă.

• Oul conţine în interiorul său embrionul hexacant cu cele 6 cârlige cu

ajutorul cărora pătrunde prin pereţii vaselor capilare, după eliberarea sa
din coaja oului de către sucurile digestive care dizolvă această cuticulă 

• Digestia ouălor se face numai în mediu alcalin din duoden sau jejun.
 

• Taenia echinococcus are o existenţă  parazitară 

dublă:
1. Stare adultă, ca vierme în intestinul unor animale:
câine, lup, vulpe, şacal.
2. Stare larvară, sub formă de chist hidatic, în viscerele
unor animale-gazdă intermediare (ierbivore,
rozătoare) şi accidental, la om.

• Devé a descris 2 cicluri în evoluţia parazitului în

care omul intervine în mod accidental în aceste
cicluri luând locul animalelor ierbivore.
 

• Chistul hidatic este etapa veziculară a embrionului

hexacant, are o formă  sferică  şi  conţinut lichidian şi 
este format din 2 straturi:
 – Membrana externă (cuticula) elastică,  albicioasă 
compusă din chitină cu o grosime de aprox. 1 mm.
Alcătuită din lamele suprapuse şi  permeabilă pentru
moleculele mari
 – Membrana germinativă  căptuşeşte membrana
cuticulară, este granuloasă   şi dă  naştere veziculelor
proligere, care conţin scolecşi.

• Aceştia  eliminaţi în natură prin intermediul

viscerelor animalelor moarte sau sacrificate şi 
ingerate de câine dau naştere viermelui adult
(=ciclu mare echinococic Devé).
 

• Veziculele proligere sunt mici şi pot fi până la 120 într-o veziculă  mamă, 
multe se desprind şi plutesc în lichidul hidatic.
• Scolecşii,  dacă vin în contact cu ţesuturile gazdei intermediare, prin
ruptura chistului se pot transforma în chist hidatic (ciclu mic Devé,
echinococoza secundară).
• Lichidul hidatic din interiorul chistului are următoarele caracteristici:
incolor, inodor, cu gust sărat,  sălciu, ca “apa de stâncă”, cu densitatea
1008-1015; pH alcalin sau neutru.
 

Tablou clinic

• Simptomatologia este o lungă  perioadă foarte săracă, 

chiar ani de zile, deseori diagnosticul fiind  întâmplător cu
ocazia unui examen radiologic.

• Simptomatologia depinde de următorii factori: 

a) Topografia chistului
b) Volumul
c) Stadiul de evoluţie (necomplicat, complicat) 
d) Vârsta bolnavului

Profesia şi nivelul cultural şi economico-social

Politica sanitară a statului (obligativitatea controalelor periodice; a
examenului radiologic la: angajare, armată, căsătorie etc). 
 

Tablou clinic – CH necomplicat

Semnele subiective
a) Durerea toracică este un simptom inconstant, prezent în chisturile
periferice şi voluminoase
b) Dispneea este prezentă în chisturile hidatice gigante sau în cele
bilaterale
c) Tusea - rară în chistul necomplicat, este semnalul de alarmă al
unor viitoare complicaţii 
d) Hemoptizia („marele simptom al chistului hidatic“) - alături de
tuse prevesteşte apariţia complicaţiei 
Hemoptiziile sunt mici şi repetate şi  forţează bolnavul să se
prezinte la medic, fiind un semnal de alarmă.
e) Urticarie - rar.

Semnele obiective. Sunt de asemenea sărace în majoritatea

cazurilor, dar prezente în chisturile gigante sau multiple.
Astfel, palparea, percuţia, auscultaţia sunt asemănătoare ca
 în orice opacitate toracică 
 

Tablou clinic – CH complicat

• Complicaţia cea mai frecventă a chistului hidatic
pulmonar este ruptura acestuia
• - in bronhii
• - in cavitatea pleurala

• Conform teoriei prof. Coman, pentru ruperea

chistului hidatic sunt necesare 3 condiţii:
a. prezenţa fistulelor bronşice 
b. infecţia perichistului
c. existenţa traumatismului static şi dinamic de mecanică 
ventilatorie
 

Tablou clinic – CH complicat

• Simptomul patognomonic al rupturii chistului
hidatic este vomica

• Caracteristici:
 – este brutală, cu chinte de tuse pre- şi în timpul vomicii
 – este rapidă 
 – volumul ei este în raport cu dimensiunile chistului
 – lichidul eliminat este clar, limpede „ca apa de stâncă",
cu gust amărui, sălciu 
 – poate conţine fragmente de membrană hidatică cu 
aspect de albuş de ou 
 – examenul microscopic poate pune în evidenţă scolecşi
sau cârlige de embrion hexacant
 

Tablou clinic – CH complicat

• Vomica hidatică poate genera unele complicaţii în
raport cu: volumul chisturilor, vârsta bolnavilor (copii
sau bătrâni),  dacă apare în timpul somnului sau în
public când bolnavii au tendinţa să se opună vomicii:

a. inundaţia traheo-bronşică sau chiar sindrom Mendelson, cu

stop respirator
b. şoc anafilactic cu urticarie, edem Quinke
c. complicaţii hemoragice: în unele cazuri vomica este
precedată de hemoptizii sau după vomica pot apărea
hemoptizii
d. complicaţia cea mai frecventă şi practic obligatorie este
supuraţia lojei chistice → abces hepatic.
 

Diagnostic pozitiv
1. Anamneza este foarte importantă prin următoarele 
elemente:
a. Profesia: cioban, frizer de câini, măcelar; 
b. Domiciliu: zonele endemice (Dobrogea, judeţele riverane Dunării,
 judeţele de munte). 
c. Simptome: dureri toracice, urticarie, tuse, spute, hemoptizie.

2. Examenul clinic: starea generală  bună în contrast cu

imaginile radiologice; examenul obiectiv: matitate netă 
bine delimitată cu murmur vezicular abolit la acest nivel.

3. Examene paraclinice
 

Diagnostic de laborator
1. Eozinofilia 5%

2. Eozinofilia provocată, înainte şi  după  intradermoreacţia  

Cassoni; dacă eozinofilia creşte - reacţia este pozitivă.

3. Intradermoreacţia Cassoni (IDR Cassoni) cu antigen

hidatic uman: se injectează intradermic 0,1 ml de antigen
hidatic; rezultatul se citeşte la 30 minute. Reacţia este
pozitivă când la locul injectării apare o papulă de 1-2 cm
diametru
 – Are sensibilitate mare fiind pozitiv ă în 85-90% din
cazuri

4. Examenul sputei poate pune în evidenţă, mai ales la cele

complicate, material hidatic.
 

Diagnostic serologic
1. Reacţia Weinberg-Pîrvu de fixare a
complementului

2. Hemaglutinarea pasivă – sensibilitate de 70%

3. Imunelectroforeza  – titru crescut de IgG, IgM

4. Imunofluorescenţa  indirectă   – test cu

specificitate înaltă 

5. Testul ELISA are specificitate şi sensibilitate

mare
 

Examenul radiologic
• este cel mai important
• radiografie de faţă şi profil
• Imagine tipică de chist hidatic pulmonar = o opacitate
ovalară, bine delimitată, omogenă, intensitate subcostală 
prin intermediul căreia se văd coastele

• Imaginea clasică de opacitate rotundă  trasă cu compasul

este patognomonică pentru chist hidatic pulmonar

• Examenul radioscopic are avantajul examinării în dinamică 

• Semnul Brjozovshi-Linberg cunoscut şi sub numele de

respiraţie a chistului , care îşi modifică diametrele în raport
cu fazele respiratorii: inspir, expir
 

   În chistul hidatic complicat examenul radiologic

este caracteristic:

a. în stadiul de preruptură imaginea de semilună la polul

superior al opacităţii, iar clinic concomitent cu tuse şi 
spute hemoptoice

b. în cel evacuat: cavitatea intraparenchimatoasă bine

delimitată cu semnul membranei ondulate pe fundul
lojei chistice

c.  în cel cu membrana  încarcerată şi lichid evacuat apare o

opacitate omogenă bine delimitată (vomica în
anamneză)
 

Examene complementare
• Examenul CT: este examenul cel mai valoros, deoarece
precizează  conţinutul lichidian al opacităţii  şi  orientează 
diagnosticul

• Examenul RMN este de asemenea valoros

• Ecografia  transtoracică poate aduce date privind

conţinutul lichidian al opacităţii 

• Examenul bronhoscopic, prin intermediul fistulelor

bronşice, poate vizualiza membrana hidatică 

+ evaluare generală (alte localizări – echografie abdominală) 

+ examene de laborator uzuale
 

Diagnostic diferenţial 
1. TBC pulmonar: antecedente bacilare, prezenţa bacililor în spută, IDR la PPD
pozitiv (tuberculom, cavernă plină)

2.  Tumorile bronhopulmonare maligne, primitive sau metastatice - ajută:

examenul bronhoscopic, starea generală, CT, fumătorii,  prezenţa 
adenopatiilor mediastinale şi hilare

3.  Tumorile bronhopulmonare benigne: hamartomul, leiomiomul,

hemangiomul - ex. CT este edificator

4. Malformaţii congenitale bronhopulmonare:

• Chistul aerian infectat şi umplut cu lichid
• Chisturile bronhogenice

5. Anevrismul de aortă - formaţiunea la examenul radioscopic este pulsatilă 

6. Anevrismele arterio-venoase intrapulmonare
7. Pleureziile închistate mai ales cele intrascizurale
8. Unele tumori parietale (ex. CT este concludent)
9. Tumori mediastinale: timom
 

TRATAMENT
• Tratamentul chisturilor hidatice este
chirurgical şi medical.
• Indicaţia operatorie este absolută, tehnica
operatorie alegându-se în funcţie de
caracteristicile fiecărui caz în parte.

Obiectivele tratamentului chirurgical:
1. Inactivarea parazitului
2. Evacuarea parazitului
3. Tratamentul cavităţii restante neparazitare 
 

Situaţii clinice 
• CH pulmonar + CH hepatic necomplicat   
operaţii seriate - se abordează ca prim timp
operator chistul hidatic pulmonar din cauza
posibilelor complicaţii ce pot apărea în timpul IOT

• CH pulmonar de lob inferior drept + CH de dom

hepatic   se abordează concomitent în acelaşi 
timp operator prin toracofrenolaparotomie
 

•  Abordul clasic al chistului hidatic  se

face prin
toracotomie anterolaterală, utilizând intubaţia 
selectivă 

•  În chisturile hidatice mici   – rezecţie pulmonară 

atipică sau după incizia perichistului extragerea
intactă a hidatidei

•  În cazul chisturilor de mari dimensiuni se practică 

izolarea cu câmpuri cu betadină, puncţia chistului
urmată de inactivare prin administrare de substanţe 
paraziticide (alcool absolut, betadină sau sol. de NaCl
hipertonă), incizia perichistului şi extragerea
membranei proligere
 

TRATAMENTUL CAVITĂŢII REZIDUALE

• Excizia perichistului până la limita cu ţesutul pulmonar sănătos,
cu sutura eventualelor fistule bronşice – în chisturile periferice
• Capitonajul cavităţii cu fire resorbabile prin burse succesive,
după sutura fistulelor bronşice - în chisturile aflate în plin
parenchim pulmonar
• Sutura fistulelor bronşice, drenajul cavitătii reziduale cu tub de
dren, sutura marginilor perichistului, drenaj pleural aspirativ - în
chisturile voluminoase cu dezvoltare spre hil
• Rezecţia pulmonară reglată (de obicei lobectomie) – în cazul
chisturilor voluminoase, eventual complicate, cu distrugerea
parenchimului pulmonar

• Procedeul prof. Coman: capitonajul lojei chistice prin fire în „U" 

sau prin fire în cerclaj supraetajate, fără sutura fistulelor
bronşice + sutura perichistului
 

Variante

• Chirurgi e toracoscopică –  pentru chisturile

periferice

• Puncţie dirijată transtoracică CT ghidată 

 

Tratamentul medical
• Constă în administrarea de paraziticide (Mebendazol, Albendazol) în
cure de 28 zile cu 14 zile pauză 

• Este asociat tratamentului chirurgical

• Urmăreşte omorârea parazitului sau oprirea evoluţiei lui

•  În chisturile mici < 2-3 cm diametru, poate fi indicat ca unică  metodă 
de tratament

• Postoperator pentru prevenirea recidivelor

• Dispensarizare Boli Infecţioase – Program Naţional de urmărire