ANTRAXUL

(Cărbunele)
 Definiţie
• Este o boală acută infecţioasă extrem de contagioasă
produsă de Bacillus anthracis, transmisă omului direct
sau indirect de la ierbivorele bolnave sau decedate,
evoluând cel mai frecvent printr-o formă cutanată cu
evoluţie benignă şi aspect caracteristic de „pustulă
malignă” , rar, prin forme viscerale grave de tip
bronhopneumonie , enterocolită hemoragica, sepsis sau
meningoencefalită hemoragică, cu evoluţie invariabil
letală.
 Etiologie
• Bacillus antracis este un bacil Gram pozitiv aerob,
teluric, sporulat, imobil, aerob şi anaerob facultativ,
încadrat în familia Bacillaceae, genul Bacillus. Se
prezintă în natură sub două forme:
– forma sporulata
– forma vegetativa
 Etiologie
Posedă trei antigene distincte:
• o proteină somatică – ce pare a fi cuprinsă în structura
toxinei, pentru că stimulează apariţia imunităţii la
animale şi poate fi neutralizată de serurile antitoxice;
• un polizaharid somatic;
• un polipeptid capsular.
 Epidemiologie
• Circuitul în natură al germenilor se încheie la nivelul
animalelor ierbivore (ovine, caprine, bovine, cabaline,
dar şi altele, inclusiv unele rozătoare şi păsări – care nu
dezvoltă boala, dar pot elimina germeni).
 Epidemiologie
• Calea de transmitere la animale este digestivă.
• Omul se îmbolnăveşte accidental, de obicei prin contact
cu animalul bolnav sau decedat și cu produse ale
acestora. Sunt posibile mai multe porţi de intrare:
cutanată, respiratorie, digestivă.
 Patogenie
• Formele vegetative penetrează tegumentul la nivelul
unor mici soluţii de continuitate – iar după unii autori
chiar prin tegumentul intact, la poarta de intrare se va
forma o leziune lent progresivă caracteristică. Germenii
se dovedesc relativ slab invazivi, nu invadează în
torentul circulator, dar e posibil să ajungă în ganglionii
limfatici regionali, unde are loc un proces inflamator
intens. Trecerea mai departe de sânge poate fi însă
favorizată de orice tentativă de tratament chirurgical
(excizie, drenaj etc.) cu evoluţie septicemică letală.
• Toxinele au efecte edematoase, hemoragice şi letale (în
experiment pe animale), în timp ce materialul capsular
are efect invaziv şi de protecţie (acţiune antifagocitară).
 Tabloul clinic
În funcţie de poarta de intrare, se diferenţiază mai multe
forme anatomo-clinice de antrax:
• Cărbunele cutanat (extern) cu formele:
– pustula malignă (cea mai frecventă);
– edemul malign.
• Cărbunele visceral (intern) cu formele:
– digestivă;
– pulmonară;
– septicemică;
– meningocerebrală.
 Tabloul clinic
• Pustula malignă se formează în cazurile de poartă de
intrare cutanată, prin contact direct cu formele vegetative
(cazul celor care îngrijesc animalul bolnav sau care
manipulează cadavrul în scop de degradare sau de
recuperare post mortem a unor produse animale –
pielea, blana, lâna etc.).
• Incubaţia este scurtă – de 2-3 zile.
 Tabloul clinic
• Debutul este insidios, local, prin formarea la locul de
inoculare a unei papule pruriginoase, . În 2-4 zile
aceasta se transformă şi se extinde în suprafaţă. Din
papulă se formează o pustulă cu conţinut seros şi/sau
hemoragic, care se măreşte şi formează în zona centrală
o crustă de culoare neagră, rigidă, adâncită în planul
leziunii, cu aspect de escară, foarte aderentă. Acest
aspect a sugerat şi denumirile populare de „cărbune” ”.
 Tabloul clinic
În forma completă, pustula malignă se caracterizează prin:
• localizarea în zona de acces a germenilor direct (mâini)
sau purtaţi cu mâna contaminată (cap, faţă, ochi). Poate fi
unică sau multiplă;
• aspect în cocardă, fiind constituită din mai multe zone
concentrice:
– central – crusta neagră şi aderentă, înfundată în planul pielii;
– înconjurată de o coroană periferică de vezicule clare sau
hemoragice (coroana lui Chaussier);
– periferic – un pat de edem gelatinos, elastic, ce se pierde în
tegumentele din jur. În ansamblu, sugerează relieful unui
crater vulcanic;
• dimensiuni de mai mulţi cm pătraţi – rareori mai extinsă;
• contur regulat, de obicei ovalar;
• este total nedureroasă – element esenţial de diagnostic
pozitiv şi diferenţial.
 Tabloul clinic
• Edemul malign este o variantă evolutivă a pustulei
maligne localizate la gât şi faţă, zone foarte bogate în
ţesut lax subcutanat. Pe parcursul evoluţiei, pe primul
plan se va situa edemul monstruos, care deformează
aspectul normal al regiunii, în timp ce crusta neagră
poate lipsi sau se formează cu întârziere.
• Edemul este imens, moale gelatinos, nu lasă godeu
(elastic), cu pielea întinsă şi lucioasă, nedureros. Prin
extindere la viscerele gâtului poate duce la deces prin
asfixie, iar starea generală a pacientului este aparent
mai severă, pe primul plan situându-se fenomenele
toxice. Adenopatia locoregională poate fi mascată de
edemul zonei.
 Tabloul clinic
Antraxul pulmonar este deosebit de grav, letal. Se
întâlneşte rar la persoane ce lucrează în atmosferă poluată
în industria lânii şi a pielariei.
• Infecţia este aerogenă, prin inhalarea sporilor. .
• Incubaţia este scurtă – de 2-3 zile.
• Evoluţia este bifazică – iniţial mai blândă, cu agravare bruscă şi
rapid letală.
• Iniţial, apar semne de afectare respiratorie banală, cu febră şi
stare generală moderat alterată. După 2-3 zile apar însă semne
de bronhopneumonie severă, hemoragică, rezistentă la
tratament, ce se complică rapid cu hemotorax, mediastinită
edematoasă şi hemoragică, putând ajunge şi la edem
subcutanat toracic şi la baza gâtului.
 Tabloul clinic
• Antraxul digestiv reprezintă o manifestare
• gravă, în urma ingestiei de spori, la persoanele cu
acelaşi factor de risc profesional de infecţie ca şi în
antraxul pulmonar.
• Incubaţia pare ceva mai lungă – de 3-7 zile. Şi în acest
caz evoluţia este bifazică.
• În urma ingestiei sporilor, formele vegetative apărute vor
determina la început leziuni mucoase extinse, cu tablou
de enterocolită hemoragică de o mare severitate. Pe
parcurs se produce peritonită hemoragică secundară şi
evoluţie septicemică rapid letală.
 Tabloul clinic
• Sepsisul cărbunos, considerat de mulţi autori ca o
complicaţie, pare a fi doar o etapă evolutivă intrinsecă a
cărbunelui intern.
• Meningita cărbunoasă este o complicaţie a sepsisului,
putând apărea după oricare dintre formele clinice iniţiale.
Este foarte rară şi se manifestă deosebit de sever, cu
evoluţie fulminantă letală în 2-3 zile.
 Diagnostic
Diagnosticul pozitiv
• Se susţine pe datele clinice completate cu cele
epidemiologice .
• Bacteriologic – frotiurile din plagă sau din lichidul
veziculelor marginale evidenţiază germenii în perioada
de formare a pustulei, dar pot să fie negative în stadiile
evolutive mai avansate, germenii fiind prezenţi doar în
profunzimea leziunii, sub crustă.
În toate cazurile se vor recolta şi hemoculturi.
 Diagnostic
Diagnosticul diferenţial
• Antraxul cutanat trebuie deosebit de:
– pustula stafilococică, deseori cu aspect hemoragic
– dermite bacteriene diverse
– dermite de contact şi leziuni postcaustice locale
– edemul alergic după înţepături de insecte
 Tratament
• Antraxul este o boală infecţioasă din grupa A, cu
spitalizare şi tratament obligatorii, precum şi cu declarare
nominală; ca atare bolnavul va urma:
– tratament etiologic, cu cât mai precoce cu atât mai
eficient. Se recomandă Penicilină G în doze de 6
milioane/zi pentru a forţa penetrarea în teritoriile
trombozate din patul leziunii, timp de 7-10
zile.Fluorochinolone.
Ca alternativă la persoanele intolerante se pot
administra, pentru aceeaşi durată de tratament,
Eritromicină sau Cloramfenicol – la doze apropiate
de nivelul maxim terapeutic.
 Tratament
Tratament patogenic – local şi general.
• local – se va adopta o atitudine conservatoare, cu
pansament protector, fără să se încerce rezolvare
chirurgicală.
• general – terapie antiinflamatoare, nesteroidiană în
cazurile moderate, corticosteroizi în formele mai
severe – pentru o perioadă în funcţie de evoluţie
(obişnuit 5-10 zile);
 Profilaxie
Măsurile privesc în special fondul enzootic de infecţie:
• sacrificarea animalelor la apariţia unui caz de boală ;
vaccinarea animalelor este posibilă, dar nu totdeauna
disponibilă;
• arderea păşunilor şi nefolosirea lor timp de 2 ani;
• animalul decedat va fi incinerat (preferabil) sau îngropat
la o adâncime de 2 metri (pentru a depăşi nivelul de
acces al animalelor şi insectelor telurice), în groapă fiind
acoperit de un strat de var cloros sau cu alt dezinfectant
puternic.