UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURESTI

Facultatea de Biotehnologii

ANTRAXUL
(Anthrax)

București
2019
CUPRINS:

1.Introducere
2.Etiologie
3.Epidemiologie
4.Patogeneza
5.Aspecte clinice
6.Prognosticul
7.Diagnosticul
8.Tratamentul
9.Profilaxie si combatere
10.Bibliografie
 1.INTRODUCERE
Antraxul sau septicemia cărbunoasă (infecție generalizată a sângelui) este o
bacterioză produsă de Bacillus anthracis, sensibilitatea cea mai mare fiind la
rumegătoare. Antraxul a fost cunoscut încă din antichităţi ca o boală care
produce epizootii pustiitoare printre animale, transmiţându-se şi la
om(zoonoza). Este de origine probabil, din sudul Asiei. În Europa, antraxul a
căpătat o răspândire mare prin sec. al XVI-lea, impunându-se luarea de măsuri
care au fost elaborate prima oară la Veneţia (1596) şi constau în linii mari, din
carantină şi izolarea animalelor bolnave.
În 1881, Pasteur împreună cu
Chamberland şi Roux, prepară primul
vaccin anticărbunos, făcând celebra
demonstraţie de la Pouilly de Fort.
 2.ETIOLOGI E
Antraxul este produs de Bacillus anthracis, un bacil aerob, imobil,
care în culturile tinere în special, se prezintă sub formă
dreptunghiulară regulata, Gram pozitiv. În organism ca şi pe medii de
cultură cu lichide organice (sânge, ser) capsulează şi capsula poate fi
pusă în evidenţă prin coloraţia Giemsa. (capsula se colorează în roz
iar bacilul în albastru).
 ETIOLOGIE
BACILLUS ANTHRACIS
 germene aerob, imobil, sporulant;
 se prezintă sub:
 formă vegetativă – forma de
multiplicare
 formă sporulată – forma de
rezistenţă
 în organism elaborează agresine –
substanţe toxice şi antigenice,
rezistente la căldură şi putrefacţie;
 3.EPIDEMIOLOGIE
 Receptivitate:
 toate animalele cu sânge cald, ovinele şi caprinele
fiind cele mai sensibile.
 Surse de infecţie:
 animalele bolnave cu forme septicemice;
 cadavrele animalelor bolnave;
 toate produsele provenite de la animalele bolnave
şi moarte de antrax;
 solul şi apa contaminată;
 insecte hematofage.
 CARACTERE EPIDEMIOLOGICE

 Căile de infecţie:
 digestivă

 respiratorie

 transcutanată

 Dinamică:
 evoluează sporadic sau
enzootic, cu caracter
staţionar, fără tendinţă de
extindere.
 CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
 Transmiterea de la animale la om
CICLUL LANŢULUI EPIDEMIOLOGIC
 PATOGENEZA

 Sporiipătrunşi în organism germinează la poarta

de intrare→bacili necapsulaţi →spaţii limfatice :
 nr. redus de bacili→fagocitare totală;
 nr. crescut de bacili→ bacili nefagocitaţi→

capsularea→ elaborare de agresine (împiedică fagocitoza)

şi multiplicare→ limfonoduri→ reacţie inflamatorie (carbuncul
primar)→ sânge (bacteriemie) →splină, măduvă osoasă,
rinichi→ leziuni inflamatorii de tip seros sau hemoragic.
 PATOGENEZA
 prin multiplicare masivă
determină:
 embolizarea capilarelor→rupturi
vasculare, hemoragii, procese
distrofice.
 efectele acţiunii toxice:
 inhibarea coagulabilităţii post
mortale;
 creşterea permeabilităţii vasculare;

 apariţia de edeme

serohemoragice.
 ASPECTE CLINICE-BOVINE

 Forma acută:
 septicemică:
 hipertermie, puls accelerat, cord pocnitor, meteorism,
cianoza mucoaselor, diaree sangvinolentă, moarte în
10-24 ore.
 ASPECTE CLINICE-BOVINE
 Forma acută
 localizată (antrax cu tumori)
 tumefacţii subcutanate calde, dureroase şi cu tendinţă de extindere;
 moarte în decurs de 2-4 zile.

 Forma subacută
 abatere, colici, şchiopături, diaree;
 după 1-2 zile starea se agravează şi animalul moare după 2-5 zile
de la debutul bolii.
 Forma cronică:
 localizarea la nivelul amigdalelor şi limfonodurilor regionale;
 localizarea intestinală;

 localizarea cutanată.
ASPECTE CLINICE-OVINE SI CAPRINE

 Perioadă de incubaţie – până la

24 ore;
 Forma supraacută – cea mai
frecventă
 nelinişte, febră, dispnee, hemoragii nazale
şi anale, moarte în 1-2 ore de la debutul
semnelor clinice.
 Forma acută
 Forma atipică
 ASPECTE CLINICE-SUINE

 Forma acută
 evoluează rar.
 Forma subacută-cronică
 Localizarea faringiană
(glosantrax sau angină
cărbunoasă)
 Localizarea pulmonară

 Localizarea cutanată
 PROGNOSTICUL

● Vital grav, datorita evolutiei acute;

● Din punct de vedere medical, acesta este grav în
formele septicemice, acute; este favorabil în formele
mai lente, dacă tratamentul se aplică în timp
 DIAGNOSTICUL
● date epizootologice, clinice şi
morfopatologice,
● - confirmat rapid prin examene de
laborator (bacteriologic‚ proba biologică,
serologic).

Probe expediate:
● de la animale bolnave,
● - frotiuri din sânge, lichidul de edem;
● de la cadavrele nedeschise o porţiune
de ureche, frotiuri din sânge;
● de la cadavrele deschise în plus o
porţiune de splină.
● - porţiuni de piele (10 x 10 cm).
 DIAGNOSTICUL

Examenul bacteriologic - colorarea

prin metoda Gram şi Giemsa.

Examenul serologic precipitare în mediu

lichid (reacţia Ascoli-Valenti) sau prin
Proba biologică - pe şoareci sau cobai, tehnica Ouchterlony(Imunodifuzia radială
care dublă).
sunt inoculaţi s.c., fac o septicemie
mortală în 24-72 de ore.
RFC (Reacţia de fixare a complementului) ,
ELISA şi IF au fost evaluate, dar ele nu au
intrat în diagnosticul de rutină. Mai recent se
preconizează folosirea PCR.
 TRATAMENTUL
Tratamentul - măreşre riscul contaminării mediului
cu agentul cauzal.
Excepţii !
● Se instituie cât mai precoce şi constă în folosirea
serului anticărbunos (preparat prin hiperimunizarea
cailor) şi a antibioticelor.

● Asocierea serului cu antibioticele (dozele se reduc

la jumătate) măreşte şansele de vindecare.

● În caz de edeme se aplică comprese reci.

Tratamentul poate fi completat cu glucoză şi tonice
cardiace.
 PROFILAXIE SI COMBATERE
● Măsurile generale au eficacitate limitată datorită faptului
că antraxul este o boală de origine telurică şi sporii au o
rezistenţă mare.

● Se vor asana(a înlătura surplusul de ape dintr-o regiune)

terenurile contaminate prin evitarea timp de mai mulţi ani a
recontaminărilor prin animale bolnave, acţiune ce poate fi
grăbită prin cultivarea cu leguminoase.

● Se va supraveghea circulaţia animalelor şi a produselor de

origine animală‚

● se vor distruge sistematic cadavrele.

 PROFILAXIE SI COMBATERE
● Măsura cea mai importantă în profilaxia bolii o reprezintă
vaccinarea anticărbunoasă.

● În prezent se folosesc numai sporovaccinurile‚ preparate din tulpini

nepatogene, acapsulogene.

● Vaccinările se fac primăvara cu 2-3 săptămâni înainte de scoaterea

la păşune.

● În efectivele în care au apărut cazuri de antrax în ultimii 10

ani‚ vaccinarea se repetă şi toamna.

● Acţiuni adverse: pot apărea‚ edeme reduse la locul de inoculare şi

fenomene de tip anafilactic.
 CONCLUZII
 

● Combaterea antraxului, atât la oameni cât și la animale, constă în

întreruperea ciclului infecţiei;
● Eliminarea bine supravegheată a carcaselor în cazurile de antrax întîlnite la
vaci, oi, cai sau porci, ca şi a materialelor contaminate din carcase, urmate
de dezinfecţia incintelor afectate şi vaccinarea imediată a celorlalţi indivizi
din efectivul de animale, asigură limitarea şi combaterea eficace a bolii.
 10.BIBLIOGRAFIE
1. https://www.sciencephoto.com/media/227638/view/louis-pasteur-s-anthrax-vaccination-exper
iment
2. http://www.patholvet.ro/morfopatologie/descarca/CURS_tablou%20lezional%20zoonoze.pdf
3. http://www.referateok.ro/produse/3528_1273222556.htm
4. https://www.lumeasatului.ro/stiri-agricultura/zootehnie-medicina-veterinara/3515-
antraxul.html
5. Perianu şi colaboratorii. – Boli infecţioase ale animalelor . Bacterioze, Volumul I, Editura
Venus, Iaşi, (2003);

6. Axente P. - Valoarea diferitelor metoade de diagnostic in antrax. Probl.Zoot. si

Vet.Nr.2.1956.p.37.

7. www.wikipedia.com

8. www.veterinarul.ro

9. Voiculescu, M.- Boli infecțioase, Editura didactică și pedagogică, București