COLEGIUL AGRICOL ”DIMITRIE

PETRESCU” CARACAL

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL V

SPECIALIZAREA – TEHNICIAN CONTROLUL CALITATII

PRODUSELOR AGROALIMENTARE

ÎNDRUMĂTOR ELEV
PROF. DEFTA ADRIANA ENACHE SILVIA GABRIELA

2018

1|Page
 TEMA PROIECTULUI:
TEHNOLOGIA SI
IMPORTANTA ULEIULUI DE
CONSUM

ÎNDRUMĂTOR ELEV
PROF. DEFTA ADRIANA ENACHE SILVIA GABRIELA

2|Page
 2017

CUPRINS

Contents
MEMORIU JUSTIFICATIV ....................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I ............................................................................................................................................................. 5
INTRODUCERE ......................................................................................................................................................... 5
Istoric ....................................................................................................................................................................... 5
Răspândire şi importanţă ......................................................................................................................................... 6
Etiologia ................................................................................................................................................................... 6
Caractere epidemiologice ........................................................................................................................................ 6
Principalele tipuri de leptospire patogene şi speciile de animale afectate ............................................................... 7
CAPITOLUL II............................................................................................................................................................ 8
LEPTOSPIROZA SUINA ........................................................................................................................................... 8
CAPITOLUL III ........................................................................................................................................................ 16
LEPTOSPIROZA CAINILOR .................................................................................................................................. 16
CAPITOLUL IV ........................................................................................................................................................ 18
LEPTOSPIROZA BOVINĂ, OVINA, CAPRINA SI ECVINĂ .............................................................................. 18
Leptospiroza ecvină ............................................................................................................................................... 22
Leptospiroza ovină şi caprină ................................................................................................................................ 23
BIBLIOGRAFIE:....................................................................................................................................................... 27

3|Page
 MEMORIU JUSTIFICATIV

Leptospiroza este o boală larg răspândită în toate zonele globului , infecto-contagioasă ce afectează
atât mamiferele domestic şi sălbatice cât şi omul , manifestată prin simptome diferite în funcţie de serotipul
infectant, vârsta şi starea fiziologică a indivizilor afectaţi.

În România, studiul sistematic al leptospirozelor a fost început în anul 1915, în cadrul Institutului
„Dr. Cantacuzino” de către un colectiv de cercetători condus de profesorul Combiescu. Cercetări mai
laborioase privind leptospirozele au fost făcute după anul 1955.
Desi a fost descoperita initial la om, leptospiroza este o boala care afecteaza aproape orice animal
domestic si salbatic. Multe animale pot fi infectate cu spirochete (bacteriile care produc infectia), insa un
procent redus prezinta semne ale bolii. La animale boala are aproape aceleasi manifestari ca si la om
insa exprimarea lor depinde de particularitatile anatomice ale speciei respective.
Decelarea precoce a acestor semne poate insemna salvarea vietii animalului dumneavoastra.

Studiul „ Leptospirozei” este – relevant permitand o mai bună recunoaştere a tendinţelor şi a

riscurilor şi o mai bună implementare de măsuri preventive.

Tot mai multe cazuri de imbolnaviri atat in Europa cat si in intreaga lume , precum si studiile facute
pe aceasta tema, m-au determinat sa prezint in lucrarea de fata structurat si detaliat aceasta boala, care se
transmite de la animale la om si este destul de usor transmisibila.

In prima parte a lucrarii am prezentat generalitati despore aceasya boala, etimologie, istoric si
modul de raspandire a acesteia.

In capitolul al II-lea este prezentata leptospiroza suina: definitie, etiologie, caractere

epidemiologice, patogeneza , tabloul clinic, tabloul anatomopatologic, diagnostic. prognostic, profilaxie,
combatere.

I capitolul al III –lea este prezentata leptospiroza canina :definitie, etiologie, caractere
epidemiologice, patogeneza , tabloul clinic, tabloul anatomopatologic, diagnostic. prognostic, profilaxie,
combatere.
Capitolul IVprezinta leptospiroza la ovine, caprine si ecvine, iar ]n finalul lucrarii
Bibliografia selectiva.

4|Page
 CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Leptospiroza este o zoonoză - boală infecţioasă comună omului şi animalelor, care este răspândită
pe întregul glob; se cunosc până în prezent peste 100 tipuri de leptospire care pot determina boala la om
şi la animale.

Rezervorul principal de leptospire este reprezentat de şobolan, şoarece şi unele animale domestice
bolnave sau aparent sănătoase (de exemplu porcul), care conservă pe timp nelimitat în organismul lor
leptospirele patogene; în mod frecvent animalele domestice se contaminează atât între ele, cât şi de la
şobolan.

Omul se poate îmbolnăvi atât prin contactul direct cu animalele sau cu produsele acestora, cât şi
prin intermediul apelor de suprafaţa şi a solurilor mlăştinoase contaminate cu urină provenită de la
animalele excretoare de leptospire.

Frecvent, poarta de intrare a leptospirelor în organismul omului este constituită atât din pielea
lezată, cât şi de cea intactă . Aceste modalităţi de îmbolnăvire sunt caracteristice pentru pescari şi
persoanele care se scaldă în apele de suprafaţă contaminate, orezari, papurari, muncitorii din irigaţii şi de
la instalaţiile canal, apă, gunoierii, îngrijitorii de animale, măcelarii, chiar şi gospodinele în perioadă
sărbătorilor de iarnă.

Există şi posibilitatea ca poarta de intrare să fie calea digestivă, la persoanele cu aciditate gastrică
scăzută, care obişnuiesc să consume organe de porc prelucrate termic insuficient, sau conjunctivă oculara,
la persoanele care se scălda în apele de suprafaţă contaminate.

Istoric

Prima descriere a leptospirozei porcine a fost făcută de Nicolscki şi colab., în 1935. Doi ani mai
târziu, Klarenbeek şi colab., descriu boala la purcei şi izolează agentul etiologic, Leptospira
icterohaemorrhagiae. In 1938, Terskih, descrie leptospiroza anicterică la grăsuni, iar în 1940 reuşeşte să
izoleze de la purceii sugari bolnavi prima tulpină de Leptospirapomon., Gsell, în 1944, stabileşte că,
„boalaporcarilor'", nu este altceva decât o leptospiroza anicterică, care are drept sursă de infecţie porcul
bolnav sau purtător şi eliminator de leptospire.

In ţara noastră, leptospiroza porcină a fost descrisă de Combiescu şi colab., în 1951. Ulterior, s-au
întreprins anchete epizootologice şi serologice pentru depistarea focarelor (Leluţi u, 1953), s-a studiat
tabloul clinic al bolii, atât natural cât şi experimental (Surdan, 1954 ; Vointir, 1955 ; Bercea, 1964 ;
Perianu, 1974), s-au efectuat cercetări bacteriologice în scopul izolării de leptospire şi al stabilirii

5|Page
biologiei lor (Jivoin, 1962), şi, în sfârşit, s-a studiat caracterul epidemiologie al bolii în sensul stabilirii
raportului între infecţiile leptospirice la porci şi om (Surdan,1955 ;Constantinescu şi colab., 1955).

Răspândire şi importanţă

Leptospiroza porcilor este foarte răspândită. Ea a fost semnalată în toate continentele şi aproape în
toate ţările lumii. Astfel, anchete serologice făcute prin tatonare chiar în crescătorii unde nu a fost semnalată
boala, au arătat că în serul porcilor există anticorpi antileptospirici, ceea ce demonstra că porcii fuseseră
infectaţi cu leptospire. De cele mai multe ori, un indiciu că boala există la porci este apariţia cazurilor de
meningita porcarilor sau alte forme de manifestare a leptospirozei printre îngrijitori.

Importanţa leptospirozei sub aspect economic este mare, ca urmare a mortalităţii purceilor sugari
şi a avortului scroafelor gestante. Boala are şi o importanţă sanitară deosebită, fiind transmisibilă la om.

Porcul reprezintă, pentru unele serotipuri cum sunt Leptospira pomona şi Leptospira tarassovi
rezervorul principal de leptospire şi în acelaşi timp o sursă sigură de infecţie pentru om, şi pentru alte
animale.

Etiologia

Leptospiroza porcilor este produsă cel mai frecvent de două serotipuri de leptospire: Leptospira
pomona şi Leptospira tarassovi. De la porci au mai fost însă izolate şi Leptospira icter ohaemorrhagiae şi
Leptospira canicola. Porcii pot fi infectaţi şi cu alte leptospire, pe care, de asemenea, le pot găzdui şi apoi
elimina în exterior.

Prin examene serologice s-au decelat infecţii cu Leptospira grippothyphosa, Leptospira bataviae,
Leptospira sejroe, Leptospira australîs, Leptospira saxkoebing, Leptospira ballum, Leptospira hebdomadis,
Leptospira autumnalis, Leptospira pol Incidenţa infecţiilor cu aceste serotipuri de leptospire este însă mult
mai mică. Este posibilă şi infecţia mixtă, cauzată de două (Leptospira pomona, Leptospira tarassovi) sau
chiar de trei serotipuri de leptospire {Leptospira pomona, Leptospira tarassovi, Leptospira canicola)
(Bârzoi şi colab., 1964), Infecţia leptospirică mixtă este posibilă, deoarece între cele mai multe serotipuri
de leptospire nu există înrudiri antigenice şi deci nu produc imunitate încrucişată.

Caractere epidemiologice

De leptospiroză se pot îmbolnăvi porcii de toate vârstele. Purceii sugari şi grăsunii între 3 şi 7 luni
sunt mai sensibili şi fac forme clinice de boală. în schimb, în focarele enzootice, purceii sugari sunt
relativ refractari la infecţie ca urmare a imunităţii dobândite de la mame. Datele din literatura, arată că
receptivitatea scroafelor gestante la infecţie este în funcţie de faza de gestaţie. în acest sens, ultima fază
de gestaţie ar mări sensibilitatea scroafelor.

Sursele de infecţie sunt reprezentate prin porcii sănătoşi, dar purtători de leptospire, mai rar de
alte specii: câinele, taurinele, cabalinele. Pătrunderea infecţiei într-un efectiv indemn se face obişnuit prin
porcii purtători sănătoşi. Aceştia sunt cei trecuţi prin boală sau cu infecţii inaparente. Leptospiruria
începe la 8-9 zile după infecţie, se menţine 3-4 luni după vindecare şi poate dura până la 6-12 luni.

6|Page
Difuziunea leptospirelor în mediul exterior, este posibilă şi prin unele produse de origine animală: lapte,
carne, material seminal sau prin alte excrete contaminate avortoni şi învelitori fetale. De asemenea,
leptospire patogene s-au evidenţiat şi izolat şi din apele reziduale neepurate ale marilor unităţi de creştere
a porcului (Bercea şi colab., 1975).

Infecţia se transmite atât prin contact direct cu animalele bolnave sau numai purtătoare de
leptospire, cât şi indirect prin intermediul apei, solului, aşternutului sau forajelor infectate. Direct,
leptospiroză se poate transmite prin contact sexual, prin însămânţarea artificială, pe cale transplacentară
de la mamă la fat sau de la fat la fat, prin coabitare, prin ingestie de apă şi furaje contaminate, ca şi prin
muşcătură, în special de rozătoare.

Principalele tipuri de leptospire patogene şi speciile de animale afectate

Specia Serotipuri principale - Serotipuri intamplatoare

1 Taurine -L.pomona
L.grippothyphosa, L.hardjo , L.canicola , L.icterohaemorrhagiae, L.tarassovi , L.australis, L.hebdomadis

2 Porcine L.pomona
L.tarassovi L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.grippothyphosa L.australis
3 Cabaline L.pomona L.tarassovi L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.grippothyphosa L.australis
L.hebdomadis
4 Carnasiere L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.hebdomadis L.pomona

Rezervorul natural de leptospire pentru animale

Serotipul - Specia de animal - gazda naturala
1 L.pomona Porc, sobolan, soarece de camp, Soarece de casa
2 L.tarassovi Porc
3 L.grippothyphosa Soarece de camp
4 L.icterohaemorrhagiae Sobolan de casa, guzgan

5 L.canicola Caine, sacal

6 L.serjoe Soarece de camp
7 L.bataviae Sobolanul, soarecele de casa

7|Page
 CAPITOLUL II

LEPTOSPIROZA SUINA

1. Definitie:

Leptospiroza este o boala infecto – contagioasa, larg raspandita in toate zonele globului, ce
afecteaza atat mamiferele domestice si salbatice, cat si omul, manifestata prin simptome diferite, in functie
de serotipul infectant, varsta si starea fiziologica a indivizilor infectati.

Este produsa de microorganisme spirochetomorfe, din genul Leptospira, si tradusa clinic prin stari
de septicemie, tulburari nervoase, renale, febra, hemoglobinurie, anemie, icter si avort.

Leptospiroza suina, cunoscuta si sub numele de „boala porcarilor”, cu semne de meningoencefalita,

se caracterizeaza prin tulburari nervoase si de
reproductie.

2. Etiologie:

Leptospiroza porcilor este produsa cel

mai frecvent de doua serotipuri de leptospire:
Leptospira pomona si Leptospira tarassovi. De
la porci au mai fost izolate si Leptospira
icterohaemorrhagiae si Leptospira canicola.
Porcii pot fi infectati si cu alte leptospire, pe care,
de asemenea, le pot gazdui si apoi elimina in exterior. Prin examene serologice, s-au decelat infectii cu L.
grippotyphosa, L. bataviae, L. sejroe, L. australis, L. saxkoebing, L. ballum, L. hebdomadis, L. autumnalis,
L. poi, dar incidenta infectiilor cu aceste serotipuri este mult mai mica. Este posibila si infectia mixta,
cauzata de doua (L. pomona, L. tarassovi) sau chiar de trei serotipuri de leptospire (L. pomona, L. tarassovi,
L. canicola). Infectia leptospirica mixta este posibila deoarece intre cele mai multe serotipuri nu exista
inrudiri antigenice si, deci, nu produc imunitate incrucisata.
8|Page
 Fig. 1. Leptospira evidentiata prin imunofluorescenta directa cu ser polivalent conjugat

3. Caractere epidemiologice:

Sunt receptivi porcii de toate varstele. Sunt mai sensibili purceii sugari si grasunii intre 3 si 7 luni,
care fac forme clinice de boala. In schimb, in focarele enzootice, purceii sugari sunt relativ refractari la
infectie, ca urmare a imunitatii dobandite de la mame. Receptivitatea scroafelor gestante la infectie variaza
in functie de faza de gestatie, fiind mai mare in ultima faza de gestatie.

Sursele de infectie sunt reprezentate de porcii sanatosi, dar purtatori de leptospire, mai rar alte
specii: cainele, taurinele, cabalinele. Patrunderea infectiei intr-un efectiv indemn se realizeaza prin
intermediul porcilor sanatosi purtatori. Acestia sunt cei trecuti prin boala, sau cei cu infectii inaparente.
Leptospiruria incepe la 8-9 zile
dupa infectie, se mentine 3-4 luni
dupa vindecare si poate dura pana
la 6-12 luni. Difuziunea
leptospirelor in mediul exterior este
posibila si prin unele produse de
origine animala: lapte, carne,
material seminal sau prin alte
excremente contaminate, prin
avortoni sau invelitori fetale. S-au
evidentiat leptospire si in apele
neepurate ale marilor unitati de
crestere a porcilor.

Leptospiroza suina are

caracter enzootic, fara tendinta de
difuziune in afara, dar cu caracter
stationar. Transmiterea se
realizeaza prin contact direct, intre
individul sanatos si cel bolnav sau purtator, prin monta, prin insamantarea artificiala cu material seminal
9|Page
infectat. Infectia se transmite vertical, pe cale transplacentara, de la mama la fat sau de la fat la fat, prin
coabitare. Se mai poate transmite prin ingestie de apa si furaje contaminate, sau prin muscatura
rozatoarelor.

Indirect, leptospiroza se poate transmite prin intermediul apei, solului, asternutului sau furajelor
infectate.

4.Patogeneza:

Leptospirele patrund in organism prin mucoase si piele, indiferent de poarta de intrare in organism,
ajung repede in circuitul sanguin (in primele 10 minute), se multiplica si se instaleaza leptospiremia. Prin
intermediul sangelui, leptospirele ajung in ficat, splina, rinichi si alte organe, unde, prin multiplicare,
determina tulburari organice si functionale.

In sange, ca si in marile organe, leptospirele se gasesc in primele 8 – 10 zile, dupa infectie – faza
septicemica. Incepand cu a 5-a zi dupa infectie, apar anticorpii specifici, care lizeaza leptospirele din sange,
ficat si splina. Leptospirele ajunse in rinichi traverseaza spatiile intercelulare ale endoteliilor glomerulului,
intra in tubii contorti, unde se fixeaza, se inmultesc, trec in urina si cauzeaza leptospiruria.

La suine, se poate stabili un echilibru biologic gazda – parazit, cu un efect patogen redus asupra
rinichiului sau a functiei renale, ce transforma animalul intr-un rezervor de leptospire.

In perioada cand leptospirele se gasesc in sangele periferic, datorita actiunii hemotoxinei (prezenta
mai ales la tulpinile de L. pomona) sunt distruse un numar mare de eritrocite, cauzand anemia,
hemoglobinuria si icterul. Prin produsii de dezagregare toxici, reprezentati, in principa, de endotoxinele
prezente in peretele celular al leptospirelor patogene, sunt lezati peretii vaselor sanguine si, ca urmare, apar
hemoragii si necroze ale pielii si mucoaselor.

La animalele gestante, ca urmare a modificarilor autolitice a invelitorilor fetale, infectia poate duce
la avort.

Moartea este corelata cu leziunile hepatice si cardiovasculare in primele zile de boala si cu leziunile
renale si uremie in convalescenta. Printre mecanismele posibile ale letalitatii prin leziuni renale, sunt
discutate si interventia complexelor imune circulante, ca si posibilitatea aparitiei unor anticorpi
antimembrana bazala glomerulara.

10 | P a g e
 5. Tabloul clinic:

Perioada de incubatie este cuprinsa intre cateva zile si 2-3 saptamani.

Clinic, leptospiroza poate evolua sub mai multe forme.

Forma acuta, mai rar intalnita, apare sub forma icterigena, si indeosebi la purceii sugari. Debuteaza
prin febra (41-42ºC), somnolenta, apatie si depresiune. Ulterior, se observa coloratia subicterica sau icterica
a pielii si mucoaselor, adinamie, diaree si, uneori, hemoglobinurie. Evolutia dureaza 1 – 7 zile si se termina,
in peste 80% din cazuri, prin moarte.

Forma subacuta este, de regula, anicterica. Apare la tineret si produce o mortalitate mare. Frecvent
apar tulburari nervoase: tulburari in echilibru, mers in
manej, convulsii, miclonii, crize epileptiforme, ataxii,
pareze, paralizii ale trenului posterior. Unele animale pot
prezenta tulburari digestive, reprezentate de diaree cu
fecale apoase, de culoare cenusie sau hemoragice, si
necroze cutanate, localizate in regiunea crupei, regiunea
dorsala, perineala sau cervicala, dar si necroza cozii sau a
urechilor. Fig. 2. Paralizia trenului posterior la
purcei

Forma cronica este, de regula, urmarea formei

subacute si se caracterizeaza printr-un apetit diminuat,
slabire progresiva si manifestari in functie de localizarea
procesului infectios.

a. Localizarea genitala (forma abortigena, avortul leptospiric) se manifesta prin avort, fatari
de purcei neviabili, purcei mumifiati si mortalitate la purcei in primele zile de viata. Avorturile apar in a 2-
a perioada a gestatiei, incepand din a 10-a saptamana de gestatie, si pot fi insotite sau nu, de unele
modificari, cum ar fi: febra, hemoglobinurie si icter. Avortul este, in majoritatea cazurilor, complet, fetusii
fiind eliminati in totalitate impreuna cu invelitorile. O parte din scroafe pot fata la termen, insa purceii sunt
vii, dar neviabili, sau morti, mumifiati sau in putrefactie.

11 | P a g e
 b. Localizarea oculara este o sechela tardiva a leptospirozei, caracterizata prin formarea unei
iridociclite uni – sau bilaterale, care poate duce la cecitate sau cataracta.
Forma latenta, din punct de vedere clinic, este decelabila numai cu ajutorul reactiilor serologice si
este intalnita adesea la porcii supusi ingrasarii. Uneori, boala este semnalata la animalele sacrificate, pe
baza leziunilor si a icterului.

6. Tabloul anatomopatologic:

Modificarile lezionale difera in functie de varsta, sex, stare

fiziologica si de gravitatea si forma de evolutie a bolii.

In formele acute si subacute, se intalnesc leziuni de tip

septicemic, exprimate prin hemoragii punctiforme pe seroase si
mucoase (bucala, intestinala, a vezicii urinare), ca si in tesutul conjunctiv subcutanat. In forma icterica,
leziunea cea mai caracteristica este icterul mai mult sau mai putin pronuntat al pielii si a tesutului conjunctiv
subcutanat, al serioaselor si al mucoaselor.

Frecvent, se observa degenerescenta hepatica si miocardica, uneori splenomegalie si inflamatia

limfoganglionilor. Rinichii sunt mariti in volum, de culoare rosiatica sau galbuie si cu hemoragii
punctiforme, discrete, prezente atat sub capsula, cat si pe suprafata de sectiune. Ficatul este marit in volum,
de culoare rosie – galbuie, cu aspect lutos si cu friabilitate marita.

Fig. 3. Degenerescenta grasa a

ficatului

Leziunile cutanate sunt reprezentate de zone puternic hiperemiate si infiltrate sero – hemoragic.

In forma cronica, leziunile sunt discrete, de cele mai multe ori decelabile numai histopatologic.
Rinichiul prezinta fie focare de nefrita interstitiala, fie focare de necroza, cu aspect neregulat, localizate in
corticala, si confera organului un aspect patat, denivelat. La vier, ca leziune macroscopica destul de
caracteristica, se semnaleaza orhita si prezenta de focare discrete de scleroza testiculara.

12 | P a g e
 La femelele gestante, care au avortat, in afara leziunilor hepato – renale se mai deceleaza si leziuni
uterine: endometrita cataral – hemoragica, metrita nodulara in focare, sau chiar necrotica, edeme,
hematoame utero – placentare, placentita hemoragica si/sau necrotica si coloratia subicterica sau icterica a
salpinxului si a peretelui uterin.

Avortonii au pielea
anemica, icterica, cu
infiltratii gelatinoase
subicterice, colectie seroasa
in cavitatile interne,
hemoragii pe seroase si
mucoase, ficatul si rinichii
distrofici, musculatura cu
aspect fiert. Fig.
4. Aspectul avortonilor in
infectia leptosp

7. Diagnosticul:

Diagnosticul cert se
stabileste numai prin
metode de laborator, capabile sa identifice si serotipul infectant. Metodele folosite depind de stadiul
evolutiv al infectiei si urmaresc fie izolarea serotipului infectant din sange sau urina, fie evidentierea
anticorpilor specifici in sangele circulant, sau reproducerea infectiei prin inocularea la cobai.

Diagnosticul diferential trebuie facut fata de boala lui Aujeszky la purce, listerioza si bruceloza (in
caz de avorturi), babesioza (foarte rara la porc), paratifoze, hipovitaminoze si intoxicatii (in formele
subacute si cronice).

Pentru analize, la laborator se vor trimite avortoni, organe (ficat, rinichi) de la animalele sacrificate
si probe de sange, o conditie foarte importanta fiind ca materialul patologic sa fie foarte proaspat.

Reactia de microaglutinare microscopica este folosita in diagnosticul infectiei acute. Anticorpii sunt
decelabili incepand cu a 10-a zi dupa infectie, atingand un maxim in mai putin de o luna, dupa care descresc
brusc, in 3 – 4 saptamani, apoi ritmul de scadere devine mai lent.

13 | P a g e
 Se poate realiza inocularea materialului patologic la cobaii tineri, intraperitoneal, urmarindu-se
apoi, prin termometrie zilnic, timp de 9 – 10 zile. Atunci cand apare febra, se executa frotiuri din sange,
pentru examenul microscopic direct, sau hemocultura (insamantari).

In faza de leptospirurie, se pot evidentia leptospirele din urina prin examenul microscopic direct al
sedimentului, prin examen cultural sau realizandu-se proba biologica pe cobai.

Prognostic:

Prognosticul este grav in leptospiroza care evolueaza cu icter, rezervat in formele anicterice si cu
manifestari nervoase si benigne.

8. Profilaxia:

Masurile generale presupun supravegherea efectivului prin controale serologice periodice:

-vierii de reproductie se testeaza in totalitate si 10% din scroafele de reproductie, de 2 ori pe an;

-10% din porcinele de reproductie, in cazurile de vanzare – cumparare, la furnizor, cu cel multe 30
de zile inainte de livrare, cu reperare la beneficiar, dupa 35 – 40 zile;

-porcinele importate, in perioada de carantina profilactica;

-intregul efectiv de reproductie, cand apar avorturi.

De asemenea, se impune deratizarea si interzicerea comercializarii animalelor

contaminate.

Ca masuri specifice, se practica vaccinarea antileptospirica cu vaccin inactivat

(Leptovac) ce cuprinde serotipurile Leptospira pomona si Leptospira tarassovi. Pentru
a proteja embrionii in prima jumatate a gestatiei, se recomanda ca tineretul femel de
reproductie sa fie vaccinat inainte de monta, de doua ori, la interval de 21 de zile, cu
doza de 2 ml. In continuare, scroafele multipare se revaccineaza la fiecare gestatie, in a doua perioada (a
58 – 60-a zi), cu o doza unica (2 ml). Vierii de reproductie se vaccineaza trimestrial.

Fig. 5. Vaccinul Leptovac (inactivat) ce cuprinde serotipurile L. pomona si L. tarassovi.

14 | P a g e
 9. Combatere:

In cazul aparitiei bolii, aceasta se declara. Se vor examina zilnic animalele din efectiv, inclusiv prin
termometrie, iar animalele bolnave vor fi izolate si tratate cu antibiotice (penicilina G, ampicilina,
eritromicina, streptomicina, tetraciclina, etc.).

Inceput precoce, tratamentul poate intrerupe evolutia bolii si poate asigura insanatosirea in cateva
zile, fara comlicatii organice. Gradul de eficacitate a tratamentului cu antibiotice este in relatie directa cu
precocitatea instituirii antibioticului, cu doza si timpul de administrare. In formele cu evolutie cronica sau
latenta, in care leptospirele se gasesc cantonate in tesuturi in care circulatia sanguina este limitata sau
dificila, rezultatele tratamentului antiinfectios sunt inconstante, iar in multe cazuri, pot fi negative,
germenul fiind la adapost de actiunea substantei.

In caz de aparitie a leptospirozei la suine, manifestata prin avort, nasterea de purcei neviabili, se
recomanda ca femelele care au avortat sa fie izolate si tratate cu antibiotic, iar restul efectivului sanatos sa
fie vaccinat de doua ori, la interval de 21 de zile. Vaccinarea se repeta la interval de 6 luni, timp de 2 ani.

Scroafele care au avortat si au fost tratate se utilizeaza in continuare la reproductie, intrucat la

acestea gestatia decurge normal, ele fiind puternic imunizate fata de leptospiroza.

15 | P a g e
 CAPITOLUL III

LEPTOSPIROZA CAINILOR

Este produsa de Leptospira canicola si mai rar de Leptospira icterohaemorrhagiae si foarte rar de
alte serotipuri.
La caine se descriu doua forme clinice principale: o forma icterica si o forma anicterica.

Forma icterica (icterul infectios, boala lui Weil), este observata mai ales la cainii tineri si este
produsa in special de L. icterohaemorrhagiae. Perioada de incubatie este de 5-9 zile. Boala debuteaza
brusc, cu febra de durata scurta, inapetenta, stare generala rea. Odata cu acestea apar si semne digestive:
vomitari biloase, mucoase sau chiar hemoragice, fecale decolorate, cu strii sanguine sau melenice. Icterul
apare la 4-5 zile de la debutul bolii si uneori mai curand. Mucoasa bucala este icterica, uscata si cu ulcere,
in special pe gingii. In acest timp apar si semne care denota lezarea rinichilor: polakiurie sau oligurie cu
tendinta de anurie. Urina contine albumina, urobilina, cilindri si uneori sange. Ficatul si rinichii sunt
sensibili la palpare. Gura animalului miroase a urina ceea ce denota starea de uremie.
Durata bolii este in cazurile acute de 5-6 zile, rareori 2-3 zile, iar in cazurile subacute pana la 2 saptamani
si se termina cu moartea in 50-100% din cazuri. Animalele care supravietuiesc se refac greu, dupa o
lunga perioada de covalescenta si raman excretoare de leptospire un timp indelungat (de la cateva luni la
1-2 ani).

Forma anicterica (tifosul canin, boala de Stuttgart) este produsa mai ales de L. canicola si poate
evolua acut si subacut. Forma acuta debuteaza cu febra, inapetenta, abatere pronuntata, sete marita. In
afara de acestea se observa o diaree sanguinolenta si numai rareori constipatie. Se mai poate observa o
culoare subicterica slaba a mucoaselor si procese inflamatorii in camera anterioara a ochilor. In forma
subacuta, care este mai frecventa, boala debuteaza prin vomitari, inapetenta, sete mare, pierderea fortelor
si o stare de profunda apatie si somnolenta. Dupa 3-5 zile, se observa modificari ale mucoasei bucale,
aceasta devenind uscata si acoperita cu ulcere. Gura animalului are un miros de urina. Abdomenul este
sensibil la palpare, defecarea este rarita iar fecalele sunt sanguinolente. Se pot observa convulsii, limitate
numai la musculatura capului dar uneori pot fi generalizate. Temperatura este de cele mai multe ori
normala si in cele din urma are chiar valori sub normal. Cordul devine slabit, rarit si in cele din urma
aritmic. In acelasi timp apar fenomene ce denota nefrita. Se observa polakiurie, urina contine albumina,
celule epiteliale si cilindri. ureea din sange creste pana la 884 mg% (fata de 20-50 mg% cat este normal).
Boala dureaza 8-10 zile si se termina cu moartea dupa o stare comatoasa, in 60-80% din cazuri.
Animalele care supravietuisc raman tarate: paralizii, gastroenterita cronica sau nefrita cronica.
Majoritatea animalelor au o infectie cu evolutie lenta, cu prezenta aglutininelor in sange si a
leptospiruriei.

Modificarile anatomopatologice. Sunt asemanatoare in forma icterica si anicterica, cu deosebiri

in frecventa icterului. Mucoasa stomacala este presarata cu hemoragii iar peretele stomacal prezinta o
infiltratie gelatinoasa. Intestinele sunt congestionate, pe mucoase se constata ulceratii iar spre portiunea
terminala a intestinului subtire se constata invaginatii. Ficatul este marit, friabil, congestionat, cu intinse
zone de degenerare care au o culoare mai deschisa. In forma icterica, ficatul are o culoare cu nuanta de
galben, caramiziu sau portocaliu. Splina si ganglionii limfatici prezinta o usoara marire in volum si mici
hemoragii. Rinichii sunt constant modificati, prezentand leziuni de nefrita parenchimatoasa, seroasa,
serohemoragica sau serofibrinohemoragica, iar in cazurile cronice, nefrita interstitiala. Pulmonii sunt
presarati cu hemoragii. In formele icterice, diateza hemoragica este mai pronuntata.
16 | P a g e
 Diagnosticul. Diferential se face fata de jigodie, hepatita contagioasa, toxoplasmoza,
enterotoxiemia anaeroba, piroplasmoza, diferite intoxicatii, stari icterice, nefrite, stomatite etc. De multe
ori clinic nu se poate face o diferentiere neta si atunci se recurge la examene de laborator pentru a pune in
evidenta leptospirele sau anticorpii din sange.

Tratamentul. Se face cu ser antileptospiric, streptomicina, teramicina si simptomatic. In scop

profilactic se practica vaccinarea antileptospirica.

17 | P a g e
 CAPITOLUL IV

LEPTOSPIROZA BOVINĂ, OVINA, CAPRINA SI ECVINĂ

Definiţie: - boală infecto - contagioasă ce afectează bovinele şi altenumeroase specii de mamifere
domestice şi sălbatice, manifestată prin simptome diferite în funcţie de serotipul infectant, vârstă şi starea
fiziologică a indivizilor afectaţi.

Răspândire şi importanţă :
- este o boală larg răspândită în toate zonele globului→„ leptospirozele sunt peste tot unde se caută ”;
- boala prezintă importanţă economică ca urmare a mortalităţii la vitei, a avorturilor la animalele gestante
şi a confiscărilor de necesitate ;
- boala este transmisibilă la om, unele serotipuri determinând boli grave .
Etiologie :
- taurinele se pot infecta cu diverse serotipuri de leptospire, dar mai ales cu : • Leptospira pomona,
• Leptospira grippotyphosa,
• Leptospira icterohaemorrhagiae,
• Leptospira tarassovi,
• Leptospira australis,
• Leptospira hardjo .
- sunt microorganisme filamentoase, subţiri, spiralate şi flexuoase, ce au capetele efilate şi recurbate în
formă de cârlig ;
- în acest gen sunt incluse forme patogene şi forme lipsite de patogenitate ; - leptospirele sunt mobile şi se
cultivă în condiţii de aerobioză la temperatura de 28 - 30 ° C ;
- folosind reacţia de aglutinare - liză şi testul de saturare a anticorpilor, s - a stabilit că leptospirele posedă
atât antigene de tip cât şi de grup ;

- leptospirele patogene şi cele nepatogene sunt incluse într- o singură specie: Leptospira interrogans cu
două specii: Leptospira interrogans , care cuprinde tulpinile patogene şi Leptospira biflexa , în care sunt
cuprinse tulpinile saprofite, cu habitat în apele de suprafaţă;
- pe baza structurii antigenice s - au identificat şi clasificat peste 220 varietăţi serologice grupate în 30
setrogrupe;
- leptospirele rezistă în sol umed şi apă în raport cu pH -ul, temperatură şi gradul de puritate; nu suportă
uscarea, nici mediile acide sau alcaline,
- leptospirele patogene sunt rapid distruse în mediul înconjurător; leptospirele mor instantaneu în urina
acidă, bilă, soluţii de săruri biliare.
- leptospirele nepatogene (biflexa, acvicole) sunt mai rezistente în mediul înconjurător şi posedă
capacitatea de multiplicare chiar la temperaturi joase.
Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - la taurine, boala este mai frecventă la tineret decât la adulte . SURSE DE
INFECŢIE : - specii de mamifere domestice şi salbatice, purtătoare şi excretoare de leptospire ;

18 | P a g e
- rezervor natural de leptospire : rozătoarele ;
- unele specii de mamifere domestice (porcul, câinele) se pot infecta şi deveni purtătoare facultative şi
temporare de leptospire ; - leptospirele parazitează corticala renală, de unde sunt eliminate prin urină în
mediul înconjurător ;
- apa şi solul contaminate .

ANIMALE INFECTATE
ANIMALE SUSCEPTIBILE
TRANSMITERE : - direct de la animalul purtător sau bolnav, la animalul receptiv ; - indirect prin
intermediul apei, solului, a furajelor contaminate, fie prin vectori (insecte hematofage, lipitori) ;
- vacile cu mamite leptospirice, elimină germenii prin lapte ;

Patogeneza :
Germenii pătrund în organism prin mucoase şi piele→ ajung repede în circuitul sanguin (în primele 10
minute)→ se multiplică →leptospiremie→ ficat, splină, rinichi şi alte organe→ multiplicare →tulburări
organice şi funcţionale .
- începând cu a 5 - a zi dupa infecţie, apar anticorpii specifici, care lizează leptospirele din sânge, ficat şi
splină ;
- leptospirele ajunse în rinichi pătrund în tubii contorţi, unde se fixează, se înmulţesc, trec în urină şi dau
leptospiruria ;
- în perioada cât leptospirele se găsesc în sângele periferic, datorită acţiunii hemotoxinei (prezentă la
Leptospira pomona ) se distruge un număr mare de eritrocite, dând starea de anemie cu hemoglobinurie şi
icter ;
- endotoxinele elaborate de leptospire distrug pereţii vaselor sanguine şi ca urmare apar hemoragii şi
necroze ale pielii şi mucoaselor ;
- la animalele gestante, ca urmare a modificărilor autolitice a învelitorilor fetale, infecţia poate duce la
avort .

Tabloul clinic : - perioada de incubaţie = 10 → 30 zile ;

- evoluează sub forma unui sindrom ictero -hemoglobinuric ; Forma supraacută : - frecventă la viţeii
sugari ;
- debutează brusc, cu febră, icter, anorexie, semne de nefrită cu anurie, pareza rumenului, diaree şi urină
de culoare închisă ; - uneori pot să apară edeme subcutanate şi leziuni necrotice ; - evoluţia durează 1 - 3
zile şi se termină prin moartea animalului . Forma acută şi subacută : - frecventă la animalele adulte ;
- debutează cu febră sau subfebrilitate ;
- scăderea producţiei de lapte, inapetenţă şi depresiune ; - hemoglobinurie ;
- icter sau subicter şi anemie ;
- leziuni ale pielii şi ale mucoaselor : botul este uscat, cu crevase şi escare, ulcere şi necroze ale mucoasei
bucale ; - la extremităţi apar edeme umede urmate de necroză ; - semne nervoase : contracţii clonice,

19 | P a g e
tonice, dromomanie ; - avortul se produce frecvent ;
- durata bolii = 5 - 15 zile, cu mortalitate de 50 - 70 % .

Forma cronică : - apare spre sfârşitul enzootiei ;

- accese termice, atonie digestivă, icter, hemoglobinurie ; - apar frecvent leziunile cutanate ;
- avortul şi mamitele apar în 20 - 30 % din cazuri ;
- durata bolii= 8 - 10 luni determină caşectizarea animalului . Formele atipice (abortive) : -
simptomatologie ştearsă, cu tulburări de reproducţie şi scăderea producţiei de lapte .
Indiferent de forma evolutivă, în leptospiroza bovină se pot întâlni două manifestări - mamita şi avortul .
Mai rar apar leziunile oculare, care merg de la conjunctivite catarale, la iridociclite, rebele la tratament .
Tabloul anatomopatologic :
Forma acută : - icter şi hemoragii vizibile la nivelul seroaselor şi mucoaselor ; - pe piele şi mucoase apar
leziuni de tip necrotic sau ulcero -necrotic ; - ficatul este mărit în volum, de culoare galbenă verzuie,
uneori roşietică şi de consistenţă scăzută ;
- rinichii sunt de culoare roşie închisă, cu prezenţa de hemoragii atât la suprafaţă, cât şi pe secţiune, în
profunzime ;
- mucoasa vezicii urinare prezintă hemoragii punctiforme.
Forma cronică :
- rinichii sunt puternic hipertrofiaţi şi consistenţi, cu suprafaţa neregulată, granulară-tuberoasă ;
- vezica urinară plină cu urină de culoare roşie -închisă, bogată în hemoglobină descompusă .
- nefrită interstiţială
Diagnosticul :
Probele care se trimit la laborator : avortoni, organe (ficat, rinichi) de la animalele sacrificate, şi probe de
sânge (materialul patologic trebuie să fie foarte proaspăt) . Reacţia de microaglutinare microscopică : este
folosită în diagnosticul infecţiei acute (creşterea titrului anticorpilor cu patru trepte în probele de ser
recoltate în perioada acută şi în probele de ser de convalescent, reprezintă diagnosticul) ;
- anticorpii sunt decelabili începând cu a 10 - a zi după infecţie, atingând un maximum în mai puţin de o
lună, după care descresc brusc în 3 —4
săptămâni apoi mai lent ;
Campuri microscopice (fond negru) cu diferite faze ale reactiei de aglutinare liza : a . cultura bogata în
leptospire nemodificate ; b . slaba aglutinare si liza ; c . liza puternica si aglutinare ;
d . liza aproape totala ; e si f . aglutinare cu antigen formolat .
Inocularea materialului patologic la cobaii tineri, intraperitoneal :
- cobaii se termometriază zilnic, timp de 9 - 10 zile ;
- când apare febra se execută frotiuri din sânge (examen microscopic direct) sau hemocultură
(însămânţări pe medii de cultură) ;
În faza de leptospirurie , corespunde localizării leptospirelor in rinichi, de unde se elimină prin urină .
Eliminarea leptospirelor începe după 2 - 3 săptămâni de la infecţie şi se pot evidenţia prin :
- examen microscopic direct al sedimentului ;

20 | P a g e
- examen cultural ;
- proba biologică pe cobai ;
- impregnarea argentică .
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL :
- hemosporidioze unde splina este hiperplaziată, vişinie, de consistenţa cauciucului, iar la examenul
sângelui periferic se pun în evidenţă paraziţii endoglobulari ; - cistita hemoragică are evoluţie cronică,
afebrilă şi cu prezenţa hematuriei şi nu a hemoglobinuriei ;
- antraxul se aseamănă cu forma evolutivă supraacută de leptospiroză, dar apare sporadic, iar la
necropsie se constată splenomegalie cu ramolismentul splenic ; - intoxicaţiile alimentare în special cu
cupru, sunt obişnuit afebrile şi apar în masă .
Prognosticul :
- e ste grav în formele supraacute şi acute şi rezervat în celelalte forme evolutive . Profilaxia :
Măsuri generale :
- interzicerea comercializării animalelor contaminate cu leptospire ;
- efectuarea controlului serologic pentru leptospiroză în timpul carantinei ; - supravegherea profilactică
serologică în cazuri de avorturi sau de sindrom icterohemoglobinuric ;
- lupta sistematică împotriva şobolanilor şi a altor rozătoare sălbatice ;
- drenarea apelor stagnante de pe păşuni sau din jurul adăposturilor.
Măsuri specifice :
- se folosesc vaccinuri inactivate şi adsorbite pe gel de hidroxid de aluminiu, monovalente, bivalente
(Leptospira pomona, Leptospira tarassovi) sau polivalente → Leptoferm - 5 .
- vaccinul antileptospiric monovalent sau bivalent, inactivat (chinosolat) şi adsorbit pe gel de hidroxid de
aluminiu : pentru bovine, ovine, caprine şi porcine → Leptovac - se administrează s . c . , în doză de 2 ml
;
- la animalele gestante de 2 ori la interval de 21 zile în prima
jumătate a gestaţiei ;
- la tineret de două ori la interval de 21 de zile ;
- vaccinările de întreţinere se efectuează din 6 în 6 luni cu o
singură inoculare .
Combaterea :
- se declară oficial boala şi se instituie carantina de gradul III ;
- examinarea zilnică a animalelor din efectiv, inclusiv prin termometrie ; - animalele bolnave se supun
tratamentului cu ser specific, antibiotice şi chimioterapice ;
- serul antileptospiric este eficient dacă se aplică în stadiul incipient al bolii şi dacă este preparat cu
serotipul responsabil de infecţie ; doza de 5 - 120 ml, administrat i . v. , i . m . sau s . c .;
- folosirea concomitent cu seroterapia a teramicinei i . v. , soluţie apoasă, în doză de 2—4 mg/kg, sau
intramuscular, soluţie uleioasă, în doză de 20 ml la viţei şi 50 ml la animalele adulte ;
- tratament simptomatic şi de susţinere, folosind cafeină şi tonice generale ; - animalele sănătoase din
unităţile contaminate se vaccinează de necesitate, cu vaccin monovalent din serotipul infectant sau cu
vaccin polivalent din serotipurile obişnuite la taurine ;
- boala se consideră stinsă şi măsurile sanitar-veterinare se ridică după 60 de zile de la ultimul caz de
vindecare, moarte sau tăiere şi după efectuarea deratizării, dezinfecţiei finale şi imunizării specifice .

21 | P a g e
 Leptospiroza ecvină

Răspândire : - la noi în ţară, leptospiroza calului a fost descrisă pentru prima oară în 1955 ;
- prin anchete serologice în diferite focare de leptospiroză la animale, se stabileşte distribuţia
leptospirozei la cabaline pe teritoriul ţării noastre . Etiologie : Leptospira pomona
- mai rar de Leptospira sejroe, Leptospira icterohaemorrhagiae, Leptospira grippothyphosa şi Leptospira
canicola .
Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - cabalinele de orice vârstă, dar mai frecvent, caii în vârstă de 2 - 7 ani ; SURSA DE
INFECŢIE : - animalele purtătoare şi excretoare de germeni ;
- apele contaminate cu urina excretorilor de leptospire ; TRANSMITERE : - cale bucală, prin adăpare ;
- percutan, prin soluţiile de continuitate, în special de la nivelul chişiţei şi buletului ;
DINAMICĂ : - boala apare sporadic, foarte rar enzootic .
Tabloul clinic : - perioadă de incubaţie = 2 -20 zile ;
Forma acută : - debutează prin febră, astenie, inapetenţă, oboseală rapidă, transpiraţie ; - după 2 - 3 zile
apare icterul şi hemoglobinuria ;
- apar hemoragii punctiforme pe pleoapa a 3 - a, mucoasa bucală, nazală şi vaginală ;
- tulburări circulatorii şi respiratorii ;
- urina conţine albumină, hematii, cilindri hialini, pigmenţi şi săruri biliare ; - poate apare o diaree
profuză, ulcere pe mucoasa bucală şi nazală ; - necroze cutanate în regiunea metacarpului şi metatarsului
; - durata de evoluţie a bolii este de 5 - 15 zile şi se termină cu moartea în 40 % din cazuri .
Forma subacută : - slăbire progresivă ;
- febra de tip recidivant ;
- pe pielea din regiunea nazală şi labială apar necroze uscate→exfoliere→fisuri ; - iepele gestante pot
avorta ;
- durata evoluţiei este de 30 -45 zile şi se termină prin vindecarea animalului . Forma cronică : -
simptomatologie nespecifică ;
- accese febrile, apetit capricios şi slăbire progresivă ;
- mucoasele aparente sunt subicterice ;
- animalele rămân tarate .
Forma atipică : - cea mai frecvent întâlnită ;
- debutează printr- o stare subfebrilă, abatere şi diminuarea apetitului ; - mucoasele aparente sunt anemice
;
- sunt frecvente tulburările oculare →„iridociclită recidivantă ”
sau „oftalmie periodică ”: fotofobie, tumefacţia pleoapelor şi irido - ciclită .

Oftalmia periodic ă
Tabloul anatomopatologic : - predomină coloraţia icterică a majorităţii sau chiar a tuturor ţesuturilor şi
leziuni ficatului, în special de tip degenerativ, motiv pentru care boala a mai fost denumită şi „hepatita
icterigenă a calului ”. Diagnosticul diferenţial se împune faţă de :
- anemia infecţioasă ;
22 | P a g e
- influenţă ;
- hemosporidioze ;
- intoxicaţii .
Prognosticul : - este rezervat în cazurile acute icterice şi favorabil în formele trenante subicterice ;
Profilaxia :
Măsuri generale :
- supravegherea serologică a efectivelor : armăsarii reproducători se controlează de două ori pe an ;
- în efectivele de cabaline, herghelii, hipodroame, asociaţii hipice se controlează 20 % ; - toate cabalinele
importate, în perioada de carantină ;
- toate cabalinele destinate exportului, cu cel mult 30 de zile înainte de livrare . Măsuri specifice :
Leptovac - vaccinul antileptospiric chinosolat, se administrează s . c . , în doză de 2 ml, de două ori la
interval de două zile .
Combaterea :
- animalele bolnave se izolează şi se supun tratamentului cu streptomicină sau teramicină ;

Leptospiroza ovină şi caprină

Etiologie :
- cel mai frecvent incriminate în producerea bolii la oi şi capre sunt :
- Leptospira icterohaemorrhagiae,
- Leptospira pomona,
- Leptospira grippothyphosa,
- Leptospira tarassovi .
Serologic, au fost decelate infecţii produse şi de Leptospira hebdomadis, Leptospira bataviae, Leptospira
sejroe, Leptospira ballum .
Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - ovinele şi caprinele ;
- mieii se îmbolnăvesc mai frecvent decât oile adulte . SURSA DE INFECŢIE : - apele contaminate de
către porcinele sau taurinele purtătoare şi eliminatoare de leptospire prin urină . TRANSMITEREA : -
prin contactul direct între animalele sănătoase şi cele bolnave ;
- prin contactul cu alte animale purtătoare de leptospire : rozătoare, taurine, porcine, carnasiere ;
- pe cale indirectă, prin intermediul apei poluate cu leptospire, cu care animalul vine în contact .
DINAMICĂ : - boala apare sub formă de izbucniri enzootice .

Tabloul clinic : - perioadă de incubaţie = 7 - 9 zile ;

Forma acută : - frecvent întâlnită la miei ;
- febră, apatie, inapetenţă, anemie, icter, hemoglobinurie, tahicardie, dispnee, slăbire, căderea lânii şi
deseori avortează ;
- urina este de culoare roşie negricioasă ;
- mucoasa conjunctivală este congestionată la început, dar mai târziu devine anemică ;
- tulburări nervoase de tip meningo - encefalic, manifestate prin mers vaccilant, convulsii, pareze sau
chiar paralizii ;

23 | P a g e
- boala durează 2 - 8 zile şi sfârşitul este mortal .
Forma subacută : - la mieii trecuţi prin boală se observă căderea lânii de pe membre, cap, regiunea sterno
- abdominală ;
- exfolierea stratului cornos ai pielii sub formă de solzi duri ; - scade hemoglobina şi numărul hematiilor.
Forma asimptomatică : - frecventă la adulte ;
- subfebrilitate ;
- erupţii cutanate de aspectul unui exantem .

Tabloul anatomopatologic :
- anemie şi subicter sau icter al ţesutului conjunctiv subcutanat şi al seroaselor ; - exsudat cu aspect citrin
în cavităţile seroase ;
- leziuni hemoragice sub formă de mici hemoragii în ţesutul subcutanat ; - ficatul este hipertrofiat, de
culoare galbenă cenuşie ;
- splina este uşor mărită, moale, congestionata şi cu pulpa difluentă, - rinichii sunt congestionaţi şi cu
hemoragii ;
-vezica urinară conţine urină de culoare roşie -brună.

Diagnosticul :
- examenul bacterioscopic şi proba biologică : evidenţierea leptospirelor în materialele patologice oferă
certitudine diagnostică ;
- examen serologic : - reacţia de microaglutinare liză (se face în dinamică, la interval de 7 - 10 zile, de 2 -
3 ori) .
Diagnosticul diferenţial, se impune faţă de :
- Babezioză,
- Antrax,
- Pasteureloză,
- Intoxicaţii .
Prognosticul : - este grav în formele acute ;
- rezervat în formele subacute .
Profilaxia :
Măsuri generale :
- evitarea păşunilor contaminate şi asanarea bălţilor ;
- dezinfecţii şi deratizări periodice ;
- evitarea contactului cu animale purtătoare şi excretoare de leptospire ; Măsuri specifice :
Leptovac - 2 ml subcutanat, de 2 ori la interval de 20 de zile . Combaterea :
- oile bolnave se izolează şi se tratează cu antibiotice (penicilină, streptomicină, teramicină) ;
- tratamentul poate da rezultate bune dacă este aplicat la debutul bolii ; - se completează cu tonice
generale, vitamine, metionină ; - oile sănătoase din focar, se vor vaccina de necesitate, cu vaccin inactivat
;
- preparat din leptospire aparţinând serotipului infectant .

24 | P a g e
 Leptospiroza ovină şi caprină Etiologie :
- cel mai frecvent incriminate în producerea bolii la oi şi capre sunt :
- Leptospira icterohaemorrhagiae,
- Leptospira pomona,
- Leptospira grippothyphosa,
- Leptospira tarassovi .
Serologic, au fost decelate infecţii produse şi de Leptospira hebdomadis, Leptospira bataviae, Leptospira
sejroe, Leptospira ballum .

Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - ovinele şi caprinele ;
- mieii se îmbolnăvesc mai frecvent decât oile adulte . SURSA DE INFECŢIE : - apele contaminate de
către porcinele sau taurinele purtătoare şi eliminatoare de leptospire prin urină . TRANSMITEREA : -
prin contactul direct între animalele sănătoase şi cele bolnave ;
- prin contactul cu alte animale purtătoare de leptospire : rozătoare, taurine, porcine, carnasiere ;
- pe cale indirectă, prin intermediul apei poluate cu leptospire, cu care animalul vine în contact .
DINAMICĂ : - boala apare sub formă de izbucniri enzootice .

Tabloul clinic : - perioadă de incubaţie = 7 - 9 zile ;

Forma acută : - frecvent întâlnită la miei ;
- febră, apatie, inapetenţă, anemie, icter, hemoglobinurie, tahicardie, dispnee, slăbire, căderea lânii şi
deseori avortează ;
- urina este de culoare roşie negricioasă ;
- mucoasa conjunctivală este congestionată la început, dar mai târziu devine anemică ;
- tulburări nervoase de tip meningo - encefalic, manifestate prin mers vaccilant, convulsii, pareze sau
chiar paralizii ;
- boala durează 2 - 8 zile şi sfârşitul este mortal .
Forma subacută : - la mieii trecuţi prin boală se observă căderea lânii de pe membre, cap, regiunea sterno
- abdominală ;
- exfolierea stratului cornos ai pielii sub formă de solzi duri ; - scade hemoglobina şi numărul hematiilor.
Forma asimptomatică : - frecventă la adulte ;
- subfebrilitate ;
- erupţii cutanate de aspectul unui exantem .

Tabloul anatomopatologic :
- anemie şi subicter sau icter al ţesutului conjunctiv subcutanat şi al seroaselor ; - exsudat cu aspect citrin
în cavităţile seroase ;
- leziuni hemoragice sub formă de mici hemoragii în ţesutul subcutanat ; - ficatul este hipertrofiat, de
culoare galbenă cenuşie ;
- splina este uşor mărită, moale, congestionata şi cu pulpa difluentă, - rinichii sunt congestionaţi şi cu
hemoragii ;
-vezica urinară conţine urină de culoare roşie -brună.
25 | P a g e
Diagnosticul :
- examenul bacterioscopic şi proba biologică : evidenţierea leptospirelor în materialele patologice oferă
certitudine diagnostică ;
- examen serologic : - reacţia de microaglutinare liză (se face în dinamică, la interval de 7 - 10 zile, de 2 -
3 ori) .
Diagnosticul diferenţial, se impune faţă de :
- Babezioză,
- Antrax,
- Pasteureloză,
- Intoxicaţii .
Prognosticul : - este grav în formele acute ;
- rezervat în formele subacute .

Profilaxia :
Măsuri generale :
- evitarea păşunilor contaminate şi asanarea bălţilor ;
- dezinfecţii şi deratizări periodice ;
- evitarea contactului cu animale purtătoare şi excretoare de leptospire ; Măsuri specifice :
Leptovac - 2 ml subcutanat, de 2 ori la interval de 20 de zile . Combaterea :
- oile bolnave se izolează şi se tratează cu antibiotice (penicilină, streptomicină, teramicină) ;
- tratamentul poate da rezultate bune dacă este aplicat la debutul bolii ; - se completează cu tonice
generale, vitamine, metionină ; - oile sănătoase din focar, se vor vaccina de necesitate, cu vaccin inactivat
;
- preparat din leptospire aparţinând serotipului infectant .

26 | P a g e
 BIBLIOGRAFIE:

1. Perianu Tudor – Boli infectioase ale animalelor, Bacterioze Vol. I, Ed. Venus, Iasi, 2003
2. Savuta Gheorge – Epidemiologie veterinara, Ed. PIM, Iasi, 2007
3. http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=4247

27 | P a g e