Infecţii cu virusuri

Echo
• Infecţiile produse de virusurile Echo se caracterizează
printr-un spectru clinic extrem de variat: afecţiuni ale
căilor respiratorii superioare, stări febrile însoţite de
exantem, meningite, encefalite, boli paralitice, enterite
acute, boli febrile nediferenţiate.
 Etiologie
• Virusurile Echo fac parte din genul enterovirus, familia
Picornaviridae. Grupul Echo conţine 31 de tipuri.
Virusurile Echo au dimensiuni mici, posedă ARN, se
cultivă în culturi de ţesuturi.
 Epidemiologie
• Virusurile Echo sunt răspândite pe întrregul glob, sub
formă de infecţii sporadice sau epidemii în colectivităţi
sau localităţi. Copiii sunt mai frecvent afectaţi.
• Transmiterea se face prin contact direct (calea fecal-
orală). Transmiterea pe cale respiratorie este de
asemenea posibilă. Contagiozitatea este mare în
colectivităţi de copii şi este favorizată vara de utilizarea
bazinelor de apă.
• Imunitatea după infecţie este permanentă, fiind specifică
de tip.
 Patogenie
• Poarta de intrare a virusurilor Echo este tractul intestinal
şi căile respiratorii superioare. Multiplicarea intestinală
este masivă, la unii bolnavi se produce o viremie,
rezultând boli febrile, uneori însoţite de exantem.
Depăşind bariera hemato-meningeană, virusul poate
determina meningită, encefalită, mielită cu tablou de
boală paralitică.
 Tablou clinic
• Boli febrile nediferenţiate – determinate de tipurile 7, 9,
20. Aceste boli se caracterizează prin: febră, faringită,
adenopatie cervicală, mialgii.
• Boli febrile cu exantem determinate de tipurile 4, 6, 9,
18, 25. Exantemul este de obicei rubeoliform.
• Afecţiuni ale căilor respiratorii superioare -
determinate de tipurile 8, 11, 18, 19, 20. Au tablou clinic
de: rinofaringită, bronşită, laringită, cu aspect de crup.
 Tablou clinic
• Meningita acută seroasă – determinată de tipurile 6, 9,
4. Se caracterizează prin debut acut: cu febră, cefalee,
vărsături, sindrom meningean. LCR clar, discret
opalescent, 1000-3000 celule/mm3, predomină
limfocitele. Curba febrilă are aspect difazic, evoluţia este
benignă, pleiocitoza durează 3-4 săptămâni. Unele
meningite se însoţesc de exanteme rubeoliforme. Apar
în sezonul de vară-toamnă sub formă de cazuri
sporadice dar şi focare epidemice.
• Alte neuroinfecţii. Virusurile Echo pot determina infecţii
difuze ale nevraxului, realizând următoarele tablouri:
encefalită, encefalo-mielită, mielită, paralizie facială,
poliradiculonevrită.
 Tablou clinic
• Boli diareice. Au caracter epidemic, mai frecvent vara în
colectivităţi. Evoluţia este benignă.
• Forme clinice după vârstă. La sugari şi copii mici apar
frecvent forme severe de neuroinfecţii. Infecţiile la nou-
născuţi sunt adesea letale. La copii formele clinice
cuprind meningite, boli febrile nediferenţiate, diareice. La
adulţi se întâlnesc boli febrile cu exantem rubeoliform
sau rujeoliform, meningite, faringite, mai rar boli
paralitice.
• Sarcina – gravidele care dezvoltă boala transmit o
imunitate transplacentară care previne boala severă la
copilul care s-ar infecta perinatal.
 Prognostic
• Infecţiile cu virusuri echo au un prognostic favorabil,
excepţie fac unele neuroviroze severe cu paralizii de tip
ascendent şi insuficienţă respiratorie.
 Diagnostic
• Diagnosticul pozitiv poate fi suspectat clinic la o
meningită seroasă acută cu exantem sau la o boală
febrilă cu exantem. Etiologia se precizează prin
examene virusologice. Pentru aceasta se recoltează de
la bolnav: LCR, fecale, secreţii nazofaringiene. Este
necesar ca prin reacţii serologice să se constate o
creştere în dinamică a titrului de anticorpi specifici
(neutralizanţi, hemaglutinoinhibanţi, fixatori de
complement).

Diagnostic diferenţial
• Se face cu boli asemănătoare: meningite acute, boli
eruptive, boli paralitice, stări febrile.
 Tratament şi profilaxie
• Izolare şi repaus, internare în caz de complicaţii severe.
• Tratament simptomatic, antipiretice, antiinflamatorii,
analgezice.
• În formele paralitice se recurge la tratament asemănător
celui din poliomielită.
• În encefalitele severe se utilizează corticoterapie,
depletive, vitamine, trofice cerebrale şi imunoglobuline.
• Nu există o profilaxie specifică. În perioade epidemice se
vor evita contactele cu bazine murdare, aglomerări inutile,
respectarea riguroasă a regulilor de igienă personală
alimentară (spălarea mâinilor, fructelor, legumelor, etc.).