Denumirea cartii | 1

Capitol 2.4. Gripa și alte viroze

respiratorii. SARS

2.4.1. Gripa

Incze Andrea

Etiopatogenie
Agentul etiologic al gripei este virusul gripal, care face parte din familia
Orthomyxoviridae, și are 3 tipuri: A, B și C. Virusul gripal A produce pandemii,
sau epidemii, virusul gripal B produce în general boli de o severitate mai
redusă (însă uneori sunt posibile și cazuri severe, cu evoluție letală), este
răspunzător de epidemii. Virusul gripal C produce rar infecții la om, ele sunt
de obicei ușoare, cu afectare de căi respiratorii superioare, fără febră.
Virusul are în structură un ARN monocatenar, o anvelopă lipidică, la suprafața
acesteia sunt situate două glicoproteine virale: hemaglutinina și
neuraminidaza. Acestea au rol de antigene, fiind atacate de răspunsul imun al
gazdei. Hemaglutinina (H) are rol în atașarea virusului la receptorii celulei
gazde, și penetrarea virusului în celule. Neuraminidaza (N), este o enzimă care
facilitează părăsirea celulei gazdă de către virus. În cazul virusurilor gripale A
s-au descris 18 subtipuri de hemaglutinină (H) și 11 subtipuri de
neuraminidază (N), dar la om pot produce boală doar H1, H2, H3 și N1, N2.
Denumirea virusurilor gripale cuprinde locul și anul izolării tulpinii virale,
numărul de ordine, și în cazul virusului de tip A subtipul viral - de exemplu:
A⁄California⁄07⁄2009 (H1N1) sau B⁄Hong Kong⁄1434⁄2002.
Virusul gripal A își modifică antigenitatea de la an la an. Această modificare
poate fi majoră (“shift”), când se modifică complet structura H sau N, ceea ce
dă naștere la pandemii. Modificarea poate fi minoră (“drift”), aceasta se
produce anual, dă naștere la epidemii.
Virusul gripal B are două tulpini distincte (Victoria și Yamgata), care circulă în
diferite zone geografice și sezoane epidemice. Astfel se recomandă utilizarea
2 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

vaccinului antigripal tetravalent, cu 2 tulpini de virus A și cele 2 tulpini de

virus B.
Virusul gripal se atașează mai ales de celulele epiteliale traheale și bronșice
(cu excepția virusului gripei aviare, care se atașează de celulele epiteliale din
căile respiratorii inferioare). După atașare penetrează în celulele epiteliale,
care suferă modficări: devin edemațiate, prezintă vacuole, își pierd cilii.
Virusurile se multiplică în celulele infectate, după 4-6 ore părăsesc celula
gazdă, infectează celulele vecine, apoi un număr important de celule epiteliale,
ajungând până la căile respiratorii inferioare, astfel poate să apară pneumonia
virală. La nivelul epiteliului respirator apar infiltrate limfocitare, histiocitare.
În cazul pneumoniei interstițiale gripale la nivel alveolar se formează
membrane hialine, hemoragie, exsudat, care conduc la alterarea schimbului de
gaze, și insuficiență respiratorie acută. Simptomatologia sistemică se
datorează fenomenelor inflamatorii declanșate de infecția virală (citochine,
TNF-α, etc.). Viremia apare rar, este de durată scurtă.
Răspunsul imun împotriva infecției cu virusul gripal constă din eliberare de
IL-6, IFN-α, IgA la nivelul epiteliului respirator, producția de IgM, IgG, IgA
serice, activitatea limfocitelor TCD8+ citotoxice și a limfocitelor TCD4+ helper.
Epidemiologie
Epidemiile de gripă apar în sezonul rece.
Transmiterea este mai ales aerogenă, prin inhalarea picăturilor Pflügge, dar
posibilă și prin particule mici de aerosoli suspendate în aer, și prin obiecte
contaminate, mâini contaminate.
Rezervorul de infecție poate fi omul sau în cazul virusurilor gripale A și
animalele (păsări, porcine, cabaline, primate, etc.).
Perioada de contagiozitate: de la 1 zi înaintea debutului până la 6 zile după
debutul simptomatologiei.
Gripa aviară – virus A H5N1 sau A H7N7, AH7N9, A H9N2 este severă, cu
mortalitate ridicată (50%), datorită furtunii de citochine de la nivel pulmonar,
virusul se transmite de la păsările infectate la om, doar excepțional se poate
transmite interuman.
Gripa porcină – virus A H1N1 a produs pandemie în anul 2009, s-a transmis
eficient interuman. Astăzi acest virus face parte din agenții etiologici ai gripei
sezoniere.
Manifestări clinice
 Denumirea cartii | 3

Incubația: 1-4 zile

Debutul este brusc, cu febră înaltă, frisoane, mialgii, artralgii, cefalee, alterarea
stării generale, dureri faringiene, disfonie, tuse uscată, ulterior productivă,
arsuri retrosternale, rinoree, dureri ale globilor oculari.
Simptomele generale sunt mult mai pronunțate față de cele legate de afectarea
căilor respiratorii (diagnostic diferențial cu alte viroze respiratorii, unde
simptomele respiratorii sunt predominante).
Examenul obiectiv este nespecific, pot fi prezente conjunctive injectate, limba
saburală, hiperemie faringiană difuză, adenopatie laterocervicală, stetacustic
pulmonar fără modificări, rar se aud raluri bronșice (în caz de BPOC) sau
subcrepitante (în caz de pneumonie).
Diareea apare în 70% din cazurile de gripă aviară (A H5N1).
Febra este de tip continuu, sau intermitent. Poate să fie bifazică (denumirea
clasică: “V” gripal), în primele 2 zile este crescută, în ziua a 3-a scade, apoi în
ziua a 4-a crește din nou, ulterior scade lent. Pacientul devine afebril de obicei
în ziua a 6-a de boală, tot atunci se ameliorează și simptomele generale. Dacă
febra durează mai mult de 7 zile, aceasta indică prezența suprainfecțiilor
bacteriene.
La copii poate să apară adenopatie generalizată, grețuri, vărsături, simptome
digestive, bronșiolită sau crup (laringotraheită). Sugarii pot dezvolta convulsii
în contextul febrei înalte.
La vârstnici febra, mialgiile, durerile faringiene pot fi absente, pe prim plan
fiind astenia, inapetența, alterarea stării generale, vertijul. În caz de febră
pacientul vârstnic poate deveni confuz.
Simptomele din gripă durează în jur de o săptămână. Gripa poate fi urmată de
o perioadă lungă (săptămâni) de astenie.
Sunt descrise infecții asimptomatice sau oligosimptomatice la persoanele cu
imunitate față de tulpina de virus circulantă.
Categorii de risc care pot să dezvolte forme clinice severe de gripă (gripă
„malignă”) sunt: persoanele imunodeprimate (eg. persoanele post-transplant,
seropozitivi HIV, persoane bolnave de cancer, diabet zaharat), vârstnicii,
gravidele în trimestrul 2 și 3 de sarcină, sugarii, copii cu vârsta < 5 ani,
persoanele cu obezitate, boli cronice pulmonare, renale, cardiace,
hematologice, neurologice, etc.
4 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Gripa „malignă” este caracterizată de apariția pneumoniei gripale, la câteva

zile după debut, cu dispnee, cianoză, hemoptizie, alterarea stării generale,
uneori afectare hepatică, renală, miocardită, pericardită, meningoencefalită
acută. Pacienții se internează la terapie intensivă, rata de mortalitate este
mare, vindecarea asociată cu sechele (fibroză pulmonară).
Virusul gripal poate traversa placenta, astfel în cazul gravidelor gripa poate să
conducă la moarte fetală, sau defecte congenitale, totuși virusul nu este
considerat teratogen.
Complicații
Complicații respiratorii:
Suprainfecții bacteriene (Streptococcus pneumoniae, Haemophylus
influenzae, Staphylococcus aureus) – poate să apară pneumonie bacteriană (cu
expectorație purulentă, fenomene de condensare pulmonară decelabile clinic
și radiologic) de obicei după ce starea pacientului se ameliorează inițial. Rata
de mortalitate este de 7%.
Pneumonie virală – apare brusc după debutul simptomatologiei, poate să
ajungă la ARDS după 24 de ore, cu cianoză, hipoxie, tahipnee, dispnee,
hipotensiune arterială. Poate să apară expectorația mucoasă cu striuri de
sânge, apoi hemoptoică. Stetacustic pulmonar sunt prezente ralurile
subcrepitante, bazal inițial, apoi difuz, uneori raluri sibilante, wheezing. Poate
avea evoluție letală în 4 zile (rată de mortalitate de 50%).
Pneumonie mixtă virală și bacteriană – apare mai tardiv pe parcursul infecției,
rata de mortalitate este de 10%.
Crup gripal – laringită cu fenomene obstructive, cu dispnee, tiraj, disfonie, tuse
lătrătoare, apare la sugar și copilul mic.
Alte complicații respiratorii:
- bronșită
- bronșiolită acută (la copil)
- otită medie, sinuzită – inițial de etiologie virală, poate să apară
suprainfecția bacteriană
- exacerbarea BPOC, a astmului bronșic
Complicații neurologice:
 Denumirea cartii | 5

- Encefalită asociată cu convulsii, somnolență, comă, edem cerebral,

apare timpuriu pe parcursul infecției, mai ales la copii, tineri, are
potențial letal.
- Mielită transversă
- Sindrom Guillain-Barré
- Encefalomielită postinfecțioasă – apare la 2-3 săptămâni după
vindecare, de obicei are evoluție favorabilă.
- Sindromul Reye – apare în cazul administrării de Aspirină în doză
antiinflamatorie (contraindicată la copiii cu gripă). Apare o
degenerescență grăsoasă hepatică, renală, encefalopatie (convulsii,
comă), asociată cu creșterea transaminazelor, a amoniemiei. Rata
de mortalitate este de 25-40%.
Complicații cardiace: poate să apară miocardita cu tulburări de ritm sau
conducere, pericardită, sau decompensare cardiacă la cei cu patologie cardiacă
preexistentă.
Miozită – se poate asocia cu rabdomioliză, mioglobinurie, insuficiență renală
acută.
În caz de suprainfecție cu Staphylococcus aureus poate să apară sindrom de
șoc toxic stafilococic.
Diagnostic
Diagnosticul se stabilește pe baza criteriilor clinice, epidemiologice (facile în
epidemii) și paraclinice.
Investigații paraclinice:
Secreție nazofaringiană, faringiană, nazală, spută, aspirat din căile respiratorii:
- Izolare de virus pe culturi – necesită timp îndelungat, nu se utilizează
de rutină
- Teste antigen rapide: utile în practica curentă, însă pot exista rezultate
fals negative (rezultatul negativ nu exclude gripa)
- Teste de detectare a acizilor nucleici: RT-PCR, sau Multiplex PCR –
rapide, utile în diagnostic, și în identificarea diferitelor subtipuri de
virus, respectiv a rezistenței față de medicația antivirală.
- Imunofluorescență
6 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Serologie (seruri pereche) – rezultat tardiv, nu este utilă pentru

diagnosticarea gripei acute, se folosește pentru cercetare, studii
epidemiologice.
Poate fi leucopenie ușoară la debut, urmată de valori normale sau ușor
crescute ulterior. Leucopenia severă denotă infecție virală sau bacteriană
severă, leucocitoza > 15000⁄mm3 respectiv creșterea markerilor inflamatori
(VSH, PCR, fibrinogen) sugerează suprainfecție bacteriană.
În caz de miozită nivelul CPK (creatin fosfochinazei) este crescut.
Radiografia pulmonară este indicată la pacienții cu forme clinice severe de
gripă, la cei cu patologie pulmonară preexistentă, la cei cu modificări
stetacustice pulmonare. Imaginea poate fi de infiltrate interstițiale, opacități în
bandă, sau în cazul gripei “maligne” aspect de „plămân alb”, „vătos” bilateral.
Diagnostic diferențial
Gripa trebuie diferențiată de: alte viroze respiratorii, SARS-CoV, MERS-CoV,
SARS-CoV2, infecții cu Mycoplasma, Chlamydia, Legionella, febra Q, angină
streptococică, pneumonii bacteriene.
Tratament
Izolare 7 zile la domiciliu sau în spital
Repaus la pat, hidratare adecvată
Combaterea febrei (Paracetamol), antiinflamatoare nesteroidiene (cu evitarea
Aspirinei), tratament simptomatic (ex. antitusive conținând Codeină în caz de
tuse iritativă).
Medicație antivirală:
Inhibitori de neuraminidază – tratamentul trebuie inițiat în primele 48 de ore
de la debutul simptomelor. Se utilizează Oseltamivir (capsule, sirop,
administrare per orală), Zanamivir (se administrează inhalator), sau
Peramivir (se administrează intravenos).
Durata tratamentului cu Oseltamivir sau Zanamivir este de 5 zile, însă se poate
prelungi în cazurile severe, sau/și se pot administra doze mai mari.
Doza de Oseltamivir la adult este 2x75 mg capsule/zi per os 5 zile, Zanamivir
2x2 inhalări/zi de câte 5 mg – 5 zile, Peramivir 600 mg (3 flacoane a 200 mg)
administrate lent în perfuzie intravenoasă într-o singură doză.
 Denumirea cartii | 7

Medicația antivirală este indicată la categoriile de risc pentru a dezvolta formă

clinică severă de gripă, la cei cu forme medii⁄severe de gripă, sau la cei care
prezintă complicații.
Efecte adverse: bronhospasm în urma administrării de Zanamivir la
persoanele astmatice, grețuri, vărsături, la copii tuburări neuropsihiatrice în
urma administrării de Oseltamivir.
Medicamentele inhibitoare ale proteinei M2 (Amantadina, Rimantadina) nu
mai sunt utilizate în practica curentă.
Antibioticele sunt indicate doar în cazul suprainfecțiilor bacteriene. Se pot
utiliza de exemplu macrolidele noi, benefice și datorită efectului
antiinflamator al acestora.
Profilaxie
Măsuri de igienă generale: utilizarea batistelor de unică folosință în caz de
strănut, tuse, aruncarea acestora după folosire, spălarea mâinilor ulterior,
purtarea de măști chirurgicale de către pacienți, personal medical. În caz de
gripă aviară sau gripă pandemică se recomandă purtarea măștilor FFP2
pentru personalul medical.
Cazurile de gripă se declară la Direcția de Sănătate Publică.
Vaccin – oferă protecție la 70% din persoanele la care s-a administrat,
eficacitatea acestora se pierde după 1 an, datorită schimbărilor antigenice ale
virusului. Astfel este necesară vaccinarea anuală, cu vaccinuri adaptate
tulpinilor de virus circulante. Vaccinurile se administrează toamna, înainte de
debutul epidemiei de gripă.
Categorii de risc la care se recomandă vaccinarea: vârstnici (>65 de ani),
pacienți cu patologie cardiacă sau pulmonară cronică (ex. astm bronșic,
mucoviscidoză), boală renală cronică, afecțiuni neurologice, afecțiuni hepatice
cronice, diabet zaharat, imunodeprimați, persoane obeze, persoane
instituționalizate, persoane contacte ale sugarilor sub 6 luni cu factori de risc
de a dezvolta formă severă de gripă (prematur, malformații cardiace
congenitale, patologii neurologice, imunodeficiențe congenitale). Personalul
medical trebuie vaccinat. În unele țări vaccinul este oferit tuturor categoriilor
de persoane, cu vârsta de peste 6 luni.
Sunt utilizate vaccinurile care conțin particule de virus inactivate (potrivite
pentru toate vârstele > 6 luni, cu administrare intramusculară), respectiv
vaccinuri cu virus viu atenuat (administrare intranazală), care sunt indicate la
8 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

persoanele cu vârsta între 2-49 ani imunocompetente, contraindicate la

gravide.
Vaccinul antigripal inactivat este contraindicat persoanelor cu alergie la ouă.
Efecte adverse al vaccinului inactivat pot fi reacția locală la locul administrării
(durere, edem, eritem), febră, mialgii, alterarea stării generale, extrem de rar
sindrom Guillain-Barré.
Chimioprofilaxia este indicată la persoanele cu risc crescut de a dezvolta
formă clinică severă de gripă:
- dacă nu pot fi vaccinate
- în primele 2 săptămâni de la momentul primirii vaccinului (până când
se va elabora un răspuns imun)
- persoanelor care sunt contacți apropiați cu un caz de formă severă de
gripă
- persoanelor instituționalizate în cazul apariției gripei la nivel de
instituție
- persoanelor la risc de a dezvolta forme severe, în caz de contact cu
pacient cu gripă, începând din primele 48 de ore de la contact
Se utilizează Oseltamivir sau Zanamivir pentru chimioprofilaxie (doza zilnică
fiind jumătate din cea terapeutică – 1x75 mg capsule/zi respectiv 1x2
inhalări/zi de câte 5 mg pe o perioadă de 10 zile).
Chimioprofilaxia poate fi utilizată simultan cu vaccinurile inactivate. În cazul
utilizării vaccinurilor vii atenuate trebuie păstrată o distanță de 2 săptămâni
după vaccinare și administrarea chimioprofilaxiei, respectiv de 48 de ore de la
ultima doză de medicament până la administrarea vaccinului viu atenuat.

1. Ceaușu E – Tratat de boli infecțioase, Volumul 1, 2020, Editura medi-

cală, București, 663-664.
2. Cohen J, Powderly W G, Opal S M - Infectious Diseases, Fourth Edition,
2017, Elsevier, 1465-1471.
3. Feather A, Randall D, Waterhouse M - Kumar & Clark’s Clinical Medi-
cine, 10th Edition, 2021, Elsevier, 502-521, 947-948.
4. Kasper D L, Fauci A S – Harrison’s Infectious Diseases, 3rd Edition,
2017, McGraw Hill education, 783-789.
 Denumirea cartii | 9

5. Pilly E – Maladies Infectieuses et Tropicales, 27e Edition, 2020, Alinea

Plus, 466-472.
6. Streinu-Cercel A, Aramă V, Calistru P I – Boli infecțioase Curs pentru
studenți și medici rezidenți, Volumul 1, 2019, Editura Universitară
“Carol Davila” București, 118-133.

2.4.3. Alte viroze respiratorii

Incze Andrea

2.4.3.1
Introducere
Infecțiile căilor respiratorii pot fi date de: rhinovirusuri, virusurile
parainfluenza 1-4, coronavirusuri, virusurile SARS-CoV, MERS-CoV, SARS-CoV-
2, virusurile gripale, adenovirusuri, enterovirusuri, virusul respirator syncițial
(RSV), metapneumovirusuri. O altă categorie de virusuri conduc la manifestări
clinice specifice, însă pe lângă acestea uneori pot afecta și căile respiratorii (ex.
virusul varicelo-zosterian, CMV, virusul rujeolic, etc.).

Clasificare
În funcție de localizare și manifestări clinice virozele respiratorii se împart în
2 mari categorii:
- Afectare de căi respiratorii superioare: rinită, faringită, amigdalită,
sinuzită, otită, conjunctivită, laringită, laringotraheobronșită (crup)
- Afectare de căi respiratorii inferioare: traheită, bronșită, bronșiolită,
pneumonie virală
Afectarea căilor respiratorii superioare este frecventă, de obicei asociată cu
tablouri clinice relativ ușoare, spre deosebire de afectarea căilor respiratorii
inferioare, care necesită frecvent spitalizare, și uneori asociată cu tablouri
clinice amenințătoare de viață.

Particularități în funcție de localizarea infecției virale

10 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Guturaiul comun (coryza, rinita)

Agenții etiologici în majoritatea cazurilor sunt Rhinovirusurile. Apare mai ales
în sezonul rece. Există multe serotipuri de rhinovirusuri, care produc infecții
repetate. Reinfecțiile sunt posibile, nu se poate elabora un vaccin eficient
împotriva rhinovirusurilor. Alți agenți etiologici ai guturaiului comun pot fi
coronavirusurile, adenovirusurile, virusurile parainfluenza.
Transmiterea poate fi:
• directă, prin contact strâns cu persoana infectată, sau aerosoli
• indirectă, prin contactul cu secrețiile nazale de pe mâini.
Contagiozitatea este mare în primele zile de boală. Sursa de infecție sunt
deseori copii care frecventează colectivități, și introduc boala în mediul
familial.
Copii se îmbolnăvesc mai frecvent, decât adulții.
Incubația este scurtă (12 ore-5 zile).
Manifestări clinice: astenie, strănut, rinoree inițial seroasă, apoi
mucopurulentă (acest aspect nu înseamnă suprainfecție bacteriană!),
obstrucție nazală, dureri faringiene, stare generală mediu influențată, astenie,
cefalee, lăcrimare.
Durata bolii este în jur de 7 zile.
Complicații: otită medie, sinuzită acută, suprainfecție bacteriană.
Tratament: simptomatic, patogenetic – AINS, antihistaminice,
decongestionante nazale. Antibioticele se utilizează doar în caz de
suprainfecție bacteriană.
Laringotraheobronșita acută (crup)
Agenții etiologici sunt: virusurile parainfluenza, virusul rujeolic,
adenovirusurile, virusurile gripale A și B, rhinovirusurile, coronavirusurile,
metapneumovirusul, etc..
Apare mai frecvent în sezonul rece, la vârstele între 6 luni și 3 ani, mai
frecvent la băieți.
Manifestările clinice severe apar mai ales la copii de sub 3 ani, fiind asociate cu
apariția unui edem local, care se extinde până la corzile vocale și epiglotă,
regiunea subglotică și obstrucție a căilor aeriene superioare.
 Denumirea cartii | 11

Tablou clinic: ±febră, voce răgușită, tuse lătrătoare (crup), stridor laringian,
poate să apară tiraj suprasternal, intercostal, în cazuri severe apare cianoza.
Simptomele sunt mai intense pe parcursul nopții.
Diagnostic diferențial: epiglotită, traheită de etiologie bacteriană, difterie
laringiană, aspirație de corp străin, abces retrofaringian sau peritonsilar,
alergie, anafilaxie, edem angioneurotic, tumori laringiene, sau extralaringiene.
Tratament: nebulizare de adrenalină, corticosteroizi intravenos sau per oral,
oxigen pe mască, umidificarea aerului, hidratare adecvată. Răspunde bine la
tratamentul cu corticosteroizi, de obicei nu este necesară intubarea oro-
traheală sau traheostomia.
Laringita acută
Etiologie: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, parainfluenza,
coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri coxsackie. Rar etiologia
poate fi bacteriană.
Apare mai frecvent în sezonul rece.
Manifestări clinice: răgușeală, voce de intensitate redusă, până la afonie. Pot fi
prezente simptome ale afectării altor structuri ale căilor respiratorii: tuse,
rinoree, obstrucție nazală, dureri faringiene.
Tratament: umidificarea aerului, pauză de vorbire.
Bronșita acută
Etiologia este virală în majoritatea cazurilor: virus gripal A și B, virusurile
parainfluenza, virusul sincițial respirator, rinovirusurile,
metapneumovirusurile, adenovirusurile, coronavirusurile, bocavirusurile
umane. Pot să apară concomitent infecții cu mai multe virusuri.
Rar se poate suprainfecta bacterian.
Este mai fecventă în sezonul rece.
Simptome: tuse uscată sau productivă (expectorație mucoasă sau
mucopurulentă – nu înseamnă suprainfecție bacteriană!), care are o durată de
peste 5 zile, până la maxim 3 săptămâni. Uneori se asociază wheezing și
senzație de „greutate”, “arsură” toracică, subfebrilitate. Se pot asocia alte
semne ale infecțiilor căilor respiratorii superioare (obstrucție nazală, rinoree,
dureri faringiene, disfonie, cefalee). Stetacustic pulmonar se aud raluri
bronșice, ronflante și sibilante.
12 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Evoluția este mai lungă la persoanele fumătoare, imunodeprimate, cele cu boli

cronice.
Radiografia pulmonară este de obicei de aspect normal.
Diagnostic diferențial: tuse convulsivă (episoade paroxistice de tuse, urmate
de vărsături, evoluție mai prelungită), pneumonie cu Mycoplasma, alte
pneumonii.
Tratament: antiinflamatoare nesteroidiene, antitusive pe bază de codeină, sau
mucolitice, antihistaminice, în caz de wheezing: beta stimulante topice,
corticosteroizi sistemici, topici. Antibioticele nu sunt necesare în marea
majoritate a cazurilor.
Complicații: pneumonie, bronhopneumonie.
Bronșiolita acută
Este cauzată de: virusul sincițial respirator, virusurile parainfluenza (mai ales
tipul 3), virusurile gripale A și B, adenovirusurile, rhinovirusurile,
metapneumovirusul, coronavirusurile, bocavirusul.
Mucoasele bronșiolelelor se edemațiază, se produce mucus aderent, fenomene
care conduc la obstrucție parțială (consecință: emfizem, hiperinflație
pulmonară) sau completă (consecință: mici zone de atelectazie).
Boala apare mai ales în sezonul rece. Poate să apară de repetate ori la același
sugar, în ciuda prezenței de anticorpi specifici (eg. anti RSV).
Manifestări clinice: debutează cu rinoree, obstrucție nazală, tuse uscată,
±febră. După 2-3 zile tusea devine mai frecventă, apare dispneea, tahipneea,
expirul prelungit, distensie toracică, tiraj intercostal, suprasternal, bătăi ale
aripioarelor nazale, balans toraco-abdominal, wheezing. La percuția toracelui
se constată hipersonoritate, ficatul și splina sunt împinse în jos de toracele
hiperinflat (hepatosplenomegalie aparentă). Stetacustic pulmonar se aud
raluri subcrepitante, crepitante, bronșice, sibilante. Toracele silențios („silent
chest”) este un semn de gravitate. Pot să apară vărsături declanșate de efortul
de tuse, sugarul nu se poate alimenta corespunzător. Tusea poate deveni
productivă după câteva zile. În cazuri grave apare apneea, convulsiile.
Evoluția este favorabilă în majoritatea cazurilor. Episoadele repetate sau
severe de bronșiolită pot însemna o predispoziție față de astmul bronșic.
Pot să apară forme grave la sugarii cu vârsta sub 3 luni, prematuri, cu
patologie cardiacă sau pulmonară, imunodeprimați.
 Denumirea cartii | 13

Factori favorizanți sunt antecedente familiale de astm bronșic, fumatul pasiv,

condițiile sociale precare.
Complicații: apnee, emfizem pulmonar, atelectazie, suprainfecții bacteriene.
Diagnostic: clinic, PCR sau teste Antigen rapide din secreția nazofaringiană,
pentru identificarea posibilelor etiologii virale. Radiografia toracică poate fi
frecvent de aspect normal sau toracele poate avea aspect hiperinflat. În cazuri
grave se efectuează gazometria sanguină.
Copii cu bronșiolită cu SaO2 de sub 94% (în condiții de trezire) sau sub 92%
(în condiții de somn) trebuie tratați în spital.
Diagnostic diferențial: pneumonie, insuficiență cardiacă, acidoză, aspirație de
corp străin, mucoviscidoză, tuse convulsivă, reflux gastroesofagian.
Tratament: majoritatea cazurilor se pot trata la domiciliu. Se aplică
dezobstruante nazale (ex. ser fiziologic), hidratare adecvată, alimentație
fracționată, poziția în decubit dorsal, cu capul ridicat la 30 grade, în ușoară
hiperextensie, nebulizare cu soluție salină, eventual kinetoterapie respiratorie.
În cazurile mai severe se administrează bronhodilatatoare inhalatorii,
corticoterapie sistemică ± inhalatorie. Tratamentul antibiotic este recomandat
doar în cazul semnelor de suprainfecție bacteriană. La cazurile severe se va
administra oxigenoterapie, la nevoie intubare oro-traheală și ventilație
mecanică.
Profilaxie: spălarea regulată a mâinilor, purtarea măștilor de protecție de
către personalul medical, aparținători, evitarea frecventării de colectivități de
către sugarii de sub 6 luni, dezinfecția suprafețelor, izolarea cazurilor
internate în spital.
Particularități în funcție de agenții etiologici
Rhinovirusurile
Afectează mai ales tinerii și copii, aceștia la rândul lor transmit infecția la
membrii familiei.
Transmitere: prin mâini și obiecte contaminate, aerosoli (particule mari și
mici suspendate în aer). Expunerea la stres poate crește riscul infectării, ea
nefiind influențată de expunerea la frig sau oboseală.
Incubația: 1-2 zile, contagiozitatea precede debutul simptomelor.
Manifestări clinice: cele descrise la guturaiul comun, la copii pot să apară
bronșita, bronșiolita, pneumonia. La adulți poate să conducă la exacerbarea
14 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

BPOC, sau a astmului bronșic. La imunodeprimați pot să apară pneumonii

grave.
Diagnostic: PCR (nu se utilizează de rutină).
Tratament: patogenetic, simptomatic.
Profilaxie: măsuri de igienă generale (spălatul mâinilor, dezinfecție).
Virusurile parainfluenza
Sunt 4 tipuri de virus parainfluenza (1-4). Tipul 1 și 2 produc epidemii
toamna, tipul 3 produce epidemii primăvara. Infecția afectează mai ales copii.
În majoritatea cazurilor se manifestă ca și guturai comun, uneori poate cauza
laringotraheobronșită acută (crup), bronșiolită acută sau pneumonie (ultimele
două mai ales la sugari). Tipul 3 poate produce boală la nou-născuți, în ciuda
prezenței anticorpilor maternali. La imunodeprimați, persoane post-
transplant, sau copii cu afecțiuni cardiace și pulmonare pot să apară infecții
severe. La adulți apar infecții ușoare. La adulți și la copii reinfecția este
posibilă în ciuda prezenței anticorpilor. Tipul 4 produce de obicei infecții
ușoare.
Virusul se transmite prin picăturile mari respiratorii, prin contact direct, sau
prin obiecte contaminate.
Reacția de polimerază în lanț (PCR), testele Antigen directe, sau testele
serologice pot fi utile pentru a stabili diagnosticul.
Tratamentul este patogenetic, simptomatic.
Adenovirusurile
Au peste 50 de serotipuri, pot să producă diverse manifestări clinice: rinite,
angine exsudative, laringite, traheite, laringotraheobronșite (crup), febra
faringoconjunctivală (febră+conjunctivită+angină+adenopatie), bronșită,
bronșiolită, tablou clinic asemănător cu tusea convulsivă, pneumonie,
gastroenterită, limfadenită mezenterică (asociată cu invaginație la sugari),
cistită hemoragică, cheratoconjunctivită epidemică, meningită, encefalită,
miocardită, infecție severă la vârstnici sau imunodeprimați, mai ales la
persoanele cu transplante de organe sau de măduvă osoasă (poate mima
rejetul de grefă).
Sunt afectați mai ales sugarii și copii. Infecția apare mai frecvent în sezonul
rece. Pot să apară epidemii în rândul armatei, infecții nozocomiale, infecții la
persoanele instituționalizate.
 Denumirea cartii | 15

Se transmite prin aerosoli, sau inoculare conjunctivală, sau fecal-oral.

Imunitatea este serotip-specifică.
Metode de diagnostic: PCR, testare directă Antigen, teste serologice.
Tratament: simptomatic, patogenetic, în cazuri severe se poate administra
Cidofovir.
Profilaxie: măsuri generale, vaccinare (doar în rândul militarilor).
Virusul sincițial respirator (RSV)
Afectează copii mici și sugarii, produce infecții de tract respirator inferior
(pneumonii, bronșiolite, traheobronșite) la aceștia, mai ales în sezonul rece.
Cel mai frecvent sunt afectați sugarii de 2-3 luni (1-6 luni). Toți copii trec prin
infecție până la vârsta de 2 ani. Reinfecția este posibilă ulterior, conduce la
afecțiuni ușoare, tablou clinic de guturai la adulți, pneumonii severe la
imunodeprimați, vârstnici. Rar poate să conducă la otită, sinuzită, acutizare a
BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă).
Poate produce infecții nosocomiale în spitalele de pediatrie, infecțiile se
acumulează și intrafamilial.
Transmitere: prin mâini sau obiecte contaminate, aerosoli (particule mari).
Incubația: 4-6 zile, perioada de contagiozitate este de 2 săptămâni, mai lungă
la imunodeprimați.
Manifestări clinice: rinoree, subfebrilitate, stare generală mediu influențată,
tuse, wheezing. În cazuri severe apare dispneea, tahipneea, apoi cianoză, chiar
apnee. La examenul obiectiv se constată wheezing, raluri bronșice, crepitante.
Radiografie pulmonară: aspect de hiperinflație, desen peribronșic accentuat,
posibil infiltrate pulmonare interstițiale, uneori aspect de consolidare.
Boala poate fi severă la prematuri, sau sugarii cu cardiopatie congenitală,
displazie bronhopulomonară, sindrom nefrotic sau imunodeprimați, persoane
post-transplant medular.
Diagnostic: detecția virusului din spută, secreție nazofaringiană, secreție
faringiană, prin: cultivare, imunofluorescență directă, test ELISA, RT-PCR,
teste serologice (seruri pereche).
Tratament: simptomatic, patogenetic.
În cazul infecțiilor de tract respirator inferior: hidratare adecvată, aspirarea
secrețiilor, administrare de oxigen (uneori chiar IOT+VM), bronhodilatatoare.
16 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

În cazuri severe se poate administra: Ribavirină în aerosoli, anticorpi

monoclonali anti-RSV (palivizumab).
Profilaxie: protecție oculară și a mâinilor personalului medical unde riscul de
transmitere este crescut (pediatrie). Palivizumab s-a administrat profilactic la
prematuri, sugari cu patologie cronică cardiacă sau pulmonară.
Coronavirusurile
Aceste virusuri pot infecta animale și oameni. Infecțiile umane sunt produse
de către genul Alphacoronavirus și Betacoronavirus. Virusurile asociate cu
sindrom acut respirator sever (SARS) fac parte din genul Betacoronavirus.
Coronavirusurile pot să fie cauza guturaiului comun în sezonul rece.
Virusul SARS-CoV a produs epidemie în anii 2002-2003, cu punct de plecare
din China. Rezervorul de infecție a fost liliacul, virusul s-a transmis la om prin
contact cu civeta de palmier (animal de companie), ulterior s-a transmis
interuman. Manifestările clinice au fost mai ușoare la copii.
Transmiterea: prin aerosoli (particule mari și mici), fecal-oral.
Virusul MERS-CoV a provocat epidemii începând din anul 2012. Focarele
epidemice au fost prezente în țările din Orientul Mijlociu, cazuri sporadice și
în țările europene. S-a transmis și interuman. Rezervorul de infecție a fost
liliacul, transmiterea la om s-a produs prin intermediul cămilelor (contact
direct, sau consum de carne sau lapte de cămilă).
Virusul SARS-CoV-2: vezi subcapitolul corespunzător.
Coronavirusurile care produc guturaiul comun infectează celulele epiteliale
ciliate din nazofaringe. Virusurile SARS-CoV infectează celulele tractului
respirator folosind receptorul ACE-2, astfel apare o infecție sistemică severă,
virusul fiind prezent în sânge, urină, materiile fecale, tractul respirator. Apare
afectarea pulmonară, cu membrane hialine alveolare, infiltrat interstițial
limfo-monocitar. Citochinele proinflamatorii au nivel crescut în sânge, apare
„furtuna citochinică”, care stă la baza producerii ARDS.
Manifestări clinice (infecția SARS-CoV): incubația 2-7 (1-14) zile, febră,
alterarea stării generale, mialgii, cefalee, apoi tuse uscată, dispnee, uneori
diaree. Radiologic se evidențiază infiltrate periferice, bazale pulmonare. În a 2-
a săptămână de boală poate să apară ARDS (plămânul de șoc), și disfuncție
multiorganică.
Factori de risc privind evoluția severă: vârsta peste 50 de ani, bolile cronice
cardiovasculare, diabetul zaharat, hepatopatia cronică, sarcina.
 Denumirea cartii | 17

Manifestări clinice (infecția MERS-CoV): incubația 9-12 zile, există forme

clinice ușoare, respectiv severe, caracterizate de tuse, febră, insuficiență
respiratorie acută, uneori insuficiență renală acută, diaree, vărsături,
pericardită. Rate de mortalitate este de 35,3%.
Analize de laborator (SARS-CoV, MERS-CoV): limfopenie, uneori leucopenie,
trombocitopenie, creșterea transaminazelor, creșterea LDH și CPK.
Diagnostic: RT-PCR din secreții respiratorii, sânge, urină, fecale, cultivare virus
(din secreții respiratorii) pe culturi celulare, teste serologice.
Tratament (SARS-CoV, MERS-CoV): corticoterapie, tratament patogenetic,
simptomatic, s-a administrat cu succes plasmă de convalescent, anticorpi
monoclonali.
Profilaxie (SARS-CoV, MERS-CoV): carantinare, sfaturi de călătorie,
echipament de protecție pentru personalul medical care intră în contact cu
persoane infectate (protecție a ochilor, măști N95, FFP2, halate, mănuși de
protecție).
Metapneumovirus uman
Infecțiile apar mai ales în sezonul rece, afectează mai ales copii. Rar pot cauza
infecții severe ale căilor respiratorii (crup, bronșiolită, pneumonie).
Reinfecțiile pot fi asimptomatice, sau se manifestă clinic sub forma de guturai
comun. Forme severe apar la persoanele vârstnice sau imunodeprimate, cu
astm, BPOC, cancere, post-transplant.
Tablou clinic. febră, rinoree, tuse, rar diaree, conjunctivită, exantem, extrem de
rar encefalită.
Transmitere: picături mari și mici de aersoli, obiecte contaminate.
Diagnostic: PCR, imunofluorescență, sau evidențierea de anticorpi.
Tratamentul este simptomatic, patogenetic.
Bocavirus uman
Infecțiile apar mai ales la copii sub vârsta de 2 ani, în sezonul rece.
Bocavirusurile 2-4 produc boală diareică acută, 1 este asociat cu afectare
respiratorie.
Transmitere: inhalare picături, sau contact direct cu sputa, materiile fecale,
urina.
Produce infecții ale căilor respiratorii superioare, rar inferioare (bronșiolită),
forme asimptomatice.
18 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Diagnostic: datorită persistenței stării de portaj în secrețiile respiratorii PCR

efectuat din acestea nu este relevant dpv. diagnostic. Se recomandă efectuarea
determinării cantitative de ADN viral din sânge (PCR) + detecție de anticorpi
de tip IgM.
Tratament: simptomatic, patogenetic.

1. Ceaușu E – Tratat de boli infecțioase, Volumul 1, 2020, Editura medi-

cală, București, 591-592, 598-602, 604-605, 610-618.
2. Cohen J, Powderly W G, Opal S M - Infectious Diseases, Fourth Edition,
2017, Elsevier, 229132, 243-244, 1472-1471.
3. Feather A, Randall D, Waterhouse M - Kumar & Clark’s Clinical Medi-
cine, 10th Edition, 2021, Elsevier, 519-521, 945-947.
4. Kasper D L, Fauci A S – Harrison’s Infectious Diseases, 3rd Edition,
2017, McGraw Hill education, 213-214, 774-782.
5. Pilly E – Maladies Infectieuses et Tropicales, 27e Edition, 2020, Alinea
Plus,191-198, 473-476.
6. Streinu-Cercel A, Aramă V, Calistru P I – Boli infecțioase Curs pentru
studenți și medici rezidenți, Volumul 1, 2019, Editura Universitară
“Carol Davila” București, 98-117.